CAPITOLUL XIII
CERCETAȘII CONTRA OCHILOR-DE-ȘOIM
Se părea că prietenia dintre Ron și Hermione ajunsese la sfârșit. Erau atât de porniți unul împotriva altuia, încât Harry nu prea vedea cum i-ar fi putut împăca. Ron era supărat-foc, fiindcă Hermione nu luase niciodată în serios încercările lui Șmecherilă de a-l mânca pe Pungașul și mai și pretindea că Șmecherilă era nevinovat și îi sugera să facă bine să-și caute șobolanul sub pat. Hermione, pe de altă parte, susținea sus și tare că Ron nu avea nici o dovadă că Șmecherilă îi mâncase șobolanul, că s-ar fi putut ca părul să fi rămas acolo dinainte de Crăciun și că Ron îi purta pică lui Șmecherilă încă de când îi aterizase în cap la Menajeria magică. Harry era convins și el că Șmecherilă îl înfulecase pe Pungașul, dar când încercă să îi explice Hermionei că totul mergea în direcția aceea, Hermione se supără și pe Harry. Foarte bine, zise ea, n-ai decât să ții cu el. Mai întâi Fulger, apoi Șmecherilă, totul numai din vina mea, nu-i așa? Lasă-mă în pace, Harry, am o groază de învățat! Ron era foarte afectat de pierderea șobolanului său. Hai, Ron, încerca să-l îmbărbăteze Fred, mereu te plânŹgeai de cât de plictisitor era Pungașul. Era atât de bătrân, încât își pierduse și culoarea. Oricum, era pe ducă, bietul de el. Poate că e mai bine că a murit repede și nu s-a chinuit. O înghițitură - HLAP! - și gata! Cred că nici n-a simțit. Fred! exclamă Ginny indignată. Așa e, Ron, interveni și George. Doar tu singur ai spus că nu făcea altceva decât să doarmă și să mănânce. L-a mușcat odată pe Goyle, zise Ron, necăjit, și ne-a scăŹpat de Goyle, îți amintești, Harry? Da, așa e, admise Harry. Momentul lui de glorie, zise Fred, nefiind în stare să păstreze o față serioasă. Fie ca cicatricea de pe degetul lui Goyle să ne amintească întotdeauna de el. Lasă, Ron, o să-ți cumperi alt șobolan, când te mai duci la Hogsmeade. Ce rost are să-l jelești atât? Străduindu-se din toate puterile să-l consoleze pe Ron, Harry îl convinse să vină și el la ultimul antrenament de Vâjthaț, înaintea meciului cu Ochi-de-Șoim, iar la sfârșitul antrenamentului putea să încalece și el pe Fulger. Asta păru să îl facă pe Ron să uite pentru o clipă de Pungașul (Excelent! Și pot să încerc să marchez și câteva goluri?) Și astfel, plecară amândoi spre terenul de Vâjthaț. Madam Hooch, care era mereu prezentă la antrenamenŹte, ca să-l supravegheze pe Harry, a fost și ea impresionată de Fulger, ca toți ceilalți. L-a examinat amănunțit înainte de decolare și le-a împărtășit părerea ei autorizată. Ce echilibru are! Dacă seria Nimbus are vreun defect, atunci ăsta e! După câțiva ani de folosință, trage spre coadă. I-au modernizat și mânerul, mult mai elegant ca la CuŹratlună 7, îmi amintește de vechiul model Săgeata de Argint... Păcat că nu se mai fac și azi... Ce mătură! Pe ea am învățat eu să zbor... Și Madam Hooch continuă în nota asta o vreme, până când Baston interveni: Păi, Madam Hooch... dacă nu vă supărați, lăsați-l pe Harry să-și încerce noua mătură. Trebuie să se obișnuiască puțin cu ea... Oh, sigur, zise Madam Hooch. Poftim, Potter. Eu stau aici, cu Weasley... Ea și Ron ieșiră de pe teren, așezându-se în tribună, iar echipa Cercetașilor se adună în jurul lui Baston, pentru a primi ultimele instrucțiuni pentru meciul de a doua zi. Harry, am aflat pe cine vor folosi Ochi-de-Șoim drept căutător! Cho Chang, o fată din anul IV, drăguță-foc... Am sperat să nu fie în formă, să nu-și fi revenit după accidentul suferit la antrenament, zise Baston, fără să își poată ascunde dezamăgirea că Cho Chang se refăcuse. Pe de altă parte, zboară pe o Cornet 260, o joacă pe lângă Fulger! Mai privi o dată cu admirație la mătura lui Harry, apoi îi îndemnă: Gata! Acum, hai să ne antrenăm! În cele din urmă, Harry încălecă pe Fulger și se înălță în aer. Era mai grozav decât își imaginase el. Fulger reacționa la cea mai mică manevră. Părea să îi citească gândurile mai degrabă, decât îi asculta comenzile. Se înălță atât de sus, încât iarba de pe stadion abia se mai ghicea numai după culoarea ei întunecată. Harry făcu un viraj atât de brusc, încât Alicia Spinnet scoase un țipăt speŹriat, după care se redresa imediat în zbor lin. Apoi, Harry coborî brusc, încât aproape că atinse iarba cu călcâiele, după care se ridică iar repede în aer, la treizeci, patruzeci, cincizeci de metri... Harry, dau drumul la hoțoaică! strigă Baston. Harry se întoarse și fugi din fața unui balon-ghiulea, până în fața porții. Îl evită cu multă ușurință și imediat observă hoțoaica aurie, făcându-și apariția din spatele lui Baston. Se repezi spre ea și, în mai puțin de zece secunde, o și avea în palmă. Toată echipa izbucni în aplauze frenetice. Harry dădu drumul la hoțoaică, îi lăsă un avans, apoi se repezi iar după ea, unduind printre coechipieri. Harry o observă curând, lângă genunchiul lui Katie Bell, se îndreptă spre ea și o prinŹse din nou. A fost cel mai grozav antrenament de până atunci. Toată echipa, inspirată de prezența lui Fulger, execută toate manevrele fără nici o greșeală. Când aterizară, Baston nu mai găsi absolut nimic de criticat, ceea ce, așa cum bine suŹblinie George Weasley, era pentru prima oară. Nu văd ce ne-ar putea opri mâine! exclamă Baston. Numai dacă... Harry, ai rezolvat problema cu Dementorii? Da, zise Harry cam fără tragere de inimă, gândindu-se la ce Patronus produsese el și dorind ca acesta să fi fost mult mai puternic. Dementorii n-or să-și mai facă apariția, Oliver, zise Fred, sigur de el. Dumbledore a luat cele mai drastice măsuri! Să sperăm, zise Baston. Mult noroc mâine și acum, spre turn! Eu mai rămân puțin, îi zise Harry lui Baston. I-am proŹmis lui Ron că îl las să încalece pe Fulger! În timp ce toată echipa se îndrepta spre vestiare, Harry se duse spre Ron, care și sărise parapetul, iar acum se afla pe teren. Madam Hooch adormise pe scaunul ei. Poftim! zise Harry, întinzându-i mătura lui Ron. Ron, în plin extaz, încălecă mătura și zbură prin noaptea care se lăsa, în timp ce Harry se duse la marginea terenului, ca să îl vadă mai bine pe Ron. Noaptea se lăsase bine, când Madam Hooch se trezi în scaunul ei. Îi certă că o lăsaseră să doarmă atât și îi zori spre castel. Harry își luă mătura pe umăr și împreună cu Ron se înŹdreptară spre castel, discutând aprins despre performanțele super-măturii, fenomenala ei accelerație și virajul aproape în loc. Erau la jumătatea drumului spre castel, când Harry observă ceva care îi făcu inima să-i sară de la locul ei: doi ochi sclipind în întuneric. Harry se opri, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Ce-i? întrebă Ron. Harry arătă în direcția ochilor. Ron întinse bagheta și zise: Lumos! Un fascicul luminos apăru la capătul baghetei și căzu pe iarbă, apoi se ridică, luminând crengile unui copac. Acolo, printre frunzele moarte stătea ghemuit Șmecherilă. Dă-te jos! urlă Ron și se aplecă să ia o piatră de pe jos. Dar înainte de a face ceva cu ea, Șmecherilă se făcu nevăzut, dintr-o singură zvâcnire din uriașa coadă, portocaŹlie și vărgată. Vezi? se revoltă Ron. Îl lasă să umble tot așa, de capul lui! Probabil că-și clătește gâtlejul după Pungașul cu niscaiŹva păsărele... Harry nu zise nimic, ci respiră ușurat. Pentru o clipă se temuse că ochii aceia aparțineau Spectrului. Porniră iar la drum, spre castel. Până ajunseră la intrarea castelului, lumiŹnată ca ziua, Harry nu mai vorbi cu Ron, fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. * Harry luă micul dejun de a doua zi împreună cu toți băieŹții din dormitor, care erau de părere că Fulger merita o gardă de onoare. Când intră în Sala Mare, cu Fulger pe umăr, toate capetele se întoarseră spre Harry, toți murmuŹrând cu admirație. Harry observă cu o foarte mare satisfacŹție că Viperinilor li se lungise fața de un cot. I-ai văzut fața? întrebă Ron, chicotind fericit și uitându-se încă o dată la Draco. A rămas ca la dentist! Grozav! Baston nu-și mai încăpea în piele nici el, din cauza mătuŹrii-minune. Pune-o aici, Harry, zise el, așezând mătura la mijlocul mesei, în așa fel, încât să i se poată vedea marca. Ochi-de-Șoim și Astropufii veniră repede, să o vadă mai îndeaproape. CeŹdric Diggory îl felicită pe Harry pentru un astfel de înloŹcuitor al lui Nimbus 2000. Iar prietena lui Percy, de la Ochi-de-Șoim, Luminița Limpede, îl întrebă dacă poate pune mâna și ea pe Fulger. Hei, Luminița, ai grijă, zise Percy, cu gura până la urechi, în timp ce fata examina mătura cu atenție, să nu cumva să ne sabotezi mătura! Am pus un pariu cu Luminița, pe zece galeoni, apropo de rezultatul meciului. Luminița îi mulțumi lui Harry și se întoarse la masa ei. Harry, vezi, ai grijă să câștigi, îi șopti Percy. N-am zece galeoni! Da, Luminița, vin acum... Și Percy se grăbi spre prietena lui. Și ești sigur că poți să strunești mătura asta, Potter? se auzi o voce rece și antipatică. Venise și Draco Reacredință să arunce o privire mai de aproape. Bineînțeles, urmat de Crabbe și de Goyle! Da, așa cred, zise Harry, prefăcându-se nepăsător. Are fel de fel de îmbunătățiri, făcu Draco, pe un ton malițios. Păcat că nu e dotată și cu o parașută, pentru cazul în care se apropie vreun Dementor de tine... Crabbe și Goyle chicotiră. Păcat că nu-ți poți atașa un braț în plus, Draco, i-o înŹtoarse Harry. Sigur ar prinde hoțoaica în locul tău! Echipa Cercetașilor râse în cor. Ochii spălăciți ai lui DraŹco se îngustară și mai mult, pe când se îndepărta de masa Cercetașilor. Îl văzură pe Draco așezându-se la masa VipeŹrinilor și toate capetele se strânseră în jurul lui, șușotind. Fără îndoială că îl întrebau dacă mătura lui Harry era chiar marca Fulger. La unsprezece fără un sfert, echipa Cercetașilor se înŹdreptă spre vestiare. Vremea era complet diferită, față de meciul contra Astropufilor. Era o zi rece, dar foarte senină, și sufla un vânticel abia simțit. Era vizibilitate perfectă și Harry, deși foarte nervos, începea să simtă emoția pe care numai un meci de Vâjthaț ți-o poate da. Auzeau murmure și pași care indicau că restul școlii se îndrepta spre stadion. Harry își scoase hainele obișnuite de școală și bagheta din buzunar. O băgă în bluza pe care o purta pe sub echipaŹmentul de Vâjthaț, dar spera din tot sufletul să nu aibă neŹvoie de ea. Deodată, îi veni în minte profesorul Lupin și Harry se întrebă dacă era și el în tribune. Știți ce are fiecare de făcut, îi mai dăscăli Baston o dată, înainte de a pleca de la vestiare. Dacă pierdem și meciul ăsta, adio cupă! Așa că... jucați ca ieri și totul va fi OK! Apărură pe teren, în aplauze tumultuoase. Echipa Ochilor-de-Șoim, în costume albastre, se afla deja la mijlocul terenului. Căutătorul lor, Cho Chang, era singura fată din echipă. Era mai scundă cu un cap ca Harry care nu se putu împiedica să nu observe că era extraordinar de drăguță. Îi zâmbi lui Harry, în timp ce căpitanii și echipele se salutau, iar Harry simți un gol în stomac, dar era sigur că nu din caŹuza emoției dinaintea jocului... Baston, Davies, dați mâna! zise Madam Hooch scurt. Căpitanii celor două echipe își strânseră mâinile, prieŹtenește. La fluierul meu, încălecați pe mături! Trei... doi... unu! Harry zvâcni în aer, mai repede ca oricine altcineva. ÎnŹcepu să se rotească și să scruteze orizontul după hoțoaica aurie, ascultând însă și comentariul, care era făcut de aceŹlași Lee Jordan, prietenul gemenilor Weasley. Au început! Marea atracție a acestui meci este mătura Fulger, condusă de Harry Potter din echipa Cercetașilor! După revista Care mătură?, mătura Fulger va fi mătura campionatului mondial din anul ăsta și... Jordan, ești așa de drăguț să ne spui și nouă ce se înŹtâmplă în meciul ăsta? îl întrerupse profesoara McGonagall. Da, doamnă profesoară, dar tocmai făceam o mică inŹtroducere. Și, fiindcă veni vorba, mătura Fulger are frâna inclusă în... Jordan! Bine, bine... Cercetașii sunt în atac, Katie Bell se pregăŹtește să înscrie... Harry trecu în goană pe lângă Katie Bell și se îndreptă în partea opusă a terenului, unde văzuse ceva strălucitor. ObŹservă cu coada ochiului că Cho Chang se ținea foarte aproape de el. Știa să zboare foarte bine. Se apropia de el razant, silindu-l să-și schimbe mereu direcția. Arată-i ce accelerație ai, Harry, urlă Fred, în timp ce abătea un balon-ghiulea din calea Aliciei Spinnet. Harry acceleră în apropierea porților Ochilor-de-Șoim și Cho rămase în urmă. Katie Bell reușise să înscrie primele zece puncte pentru Cercetași, iar partea opusă a terenului, unde se aflau susținătorii echipei, izbucni în urale. Tocmai atunci, Harry observă hoțoaica aurie, undeva în apropiere de pământ. Harry plonja imediat. Cho văzu ce făcuse și se luă după el. Harry acceleră, emoționat și încântat. Lupingurile erau specialitatea lui! Mai avea cam jumătate de metru și... Din senin, un balon-ghiulea se apropie amenințător de Harry. Reuși să se ferească la timp, scăpând ca prin urechile acului, dar în acel moment crucial dispăru și hoțoaica aurie. Se auzi un strigăt de dezamăgire din partea Cercetașilor, dar și aplauze furtunoase din partea susținătorilor OchiŹlor-de-Șoim, pentru balonul-ghiulea trimis la momentul oporŹtun. Ca să-i învețe minte, George Weasley trimise și el un balon-ghiulea spre echipa Ochilor-de-Șoim, un jucător abia reușind să-l evite în ultima clipă. Cercetașii conduc cu optzeci de puncte la zero și, uitați-vă, ce frumos zboară Fulger! Potter îl exploatează acum la maximum. Ah, ce întoarcere! Cornet 260 este mult depăŹșită! Ce echilibru! Câtă... Jordan! Ești plătit să faci reclamă la marca Fulger? Comentează meciul, te rog! Ochi-de-Șoim se repliaseră și înscriseseră și ei de trei ori, astfel că acum diferența era de numai cincizeci de puncte. Dacă Cho prindea prima hoțoaica, Ochi-de-Șoim câștigau. Harry se lăsă puțin mai jos, scrutând în jur după hoțoaică. O sclipire aurie, niște aripioare... Hoțoaica se afla pe lângă porțile Cercetașilor... Harry acceleră, cu ochii țintă la hoțoaică, dar, ca din seŹnin, Cho apăru în fața lui și îi blocă drumul... Harry, nu e momentul să o faci pe cavalerul! urlă BasŹton, văzând că Harry se dă la o parte. Doboar-o de pe măŹtură, dacă e cazul! Ce stai? Harry se întoarse și o văzu pe Cho zâmbind. Hoțoaica se făcuse iar nevăzută. Harry se înălță iar, fiind acum la aproaŹpe un metru deasupra terenului. Cu coada ochiului, o văzu iar pe Cho pe urmele lui. Se hotărâse să îl marcheze pe el, mai degrabă, decât să caute ea însăși hoțoaica. Bine... Dacă asta voia, o să suporte consecințele... Plonja din nou, și Cho, convinsă că Harry văzuse hoțoaica, făcu la fel. Harry își întrerupse brusc plonjonul, ridicându-se în viteză, în timp ce Cho continua să se îndrepte spre pământ. Și, pentru a treia oară, văzu din nou hoțoaica! Strălucea deaŹsupra terenului, în dreptul porților Ochilor-de-Șoim. Harry acceleră. La fel făcu și Cho, foarte jos, în compaŹrație cu Harry, care avea astfel un mare avantaj. Mai avea puțin și punea mâna pe hoțoaica aurie, când... Oh! făcu Cho, arătând în depărtare. Distras de strigătul ei, Harry privi în direcția arătată de Cho. Trei Dementori înalți, acoperiți cu glugi negre, priveau spre el. Nu mai pierdu nici o clipă. Scoase repede bagheta și zise: Expecto patronum! Ceva argintiu, o siluetă enormă, apăru la capătul bagheŹtei sale. Știa că reușise, dar nu se opri să vadă ce se întâmpla cu Dementorii. Cu mintea surprinzător de limpede, Harry privea înainte. Mai avea puțin. Întinse mâna și abia avu timp să prindă mingiuța care se zbătea neputincioasă. Se auzi fluierul lui Madam Hooch. Harry se întoarse și imediat fu asaltat, pur și simplu, de șase siluete în costume roșii. Întreaga echipă îl îmbrățișa, gata să-l dea jos de pe măŹtură. De jos se auzeau uralele înnebunite ale Cercetașilor. Ăsta-i Harry! striga Baston. Așa te vreau! Alicia, Angelina și Katie îl sărutau, iar Fred îl prinsese de gât și îl strângea atât de tare, încât i se părea că în curând capul urma să i se desprindă de trup. Îmbulzindu-se care mai de care, echipa Cercetașilor reuși să aterizeze cu bine. Harry descăleca de pe mătură și văzu un grup de suporteri, cu Ron în frunte, alergând spre el. Până să se dezmetiŹcească, mulțimea îl înghițise cu totul. Da! striga Ron, ridicând mâna lui Harry. Da! Da! Da! Bravo, Harry! îl felicită Percy. Zece galeoni pentru mine! Mă duc să văd unde este Luminița, scuză-mă... Bravo, Harry! urlă și Seamus. Îngrozitor de frumos! tună și Hagrid peste capetele mulțimii. Un Patronus de zile mari! auzi Harry în ureche. Se întoarse și îl văzu pe profesorul Lupin, care era în egală măsură impresionat și încântat. Dementorii nu m-au afectat în nici un fel! se bucură Harry. N-am simțit nimic! Asta fiindcă... nu erau Dementori, îi zise profesorul Lupin. Vino să vezi... Îl duse pe Harry spre marginea stadionului. L-ai speriat de moarte pe domnul Draco Reacredință! râse Lupin. Harry se uită mirat. Unul peste altul, la pământ, chinuinŹdu-se să își descâlcească robele negre, se aflau Draco, Crabbe, Goyle și Marcus Flint, căpitanul echipei Viperinilor. Se părea că Draco stătuse pe umerii lui Goyle. Deasupra tuturor, spumegând de furie, se afla profesoara McGoŹnagall. O măgărie fără margini! striga ea. O încercare lașă și demnă de dispreț de a distrage atenția căutătorului CerceŹtașilor! Sunteți pedepsiți, iar casa Viperinilor pierde cinciŹzeci de puncte! O să vorbesc și cu profesorul Dumbledore despre asta, nici o grijă! Aha, uite-l că vine chiar acum! Dacă mai lipsea ceva ca victoria și bucuria Cercetașilor să fie depline, atunci ce pățise Draco era chiar sarea și piperul! Ron apăruse lângă Harry și amândoi se prăpădeau de râs, văzându-i cum se chinuie să scape de robe. Draco reușise cu chiu cu vai, dar Goyle încă se mai zbătea în roba neagră. Hai, Harry, zise George. Urmează petrecerea CerceŹtașilor! În camera de zi! Vin! zise Harry, mai fericit ca nicicând în viața lui. Echipa Cercetașilor, încă în costumele roșii, deschidea druŹmul prin mulțime, îndreptându-se spre castel. * Harry se simțea ca și cum deja câștigaseră cupa la Vâjthaț. Petrecerea ținu până târziu în noapte. Fred și GeorŹge dispărură o perioadă, după care se întoarseră cu brațele pline de Berezero și fel de fel de dulciuri. De unde le-ați luat? Cum? întrebă Angelina Johnson, când George începu să împrăștie broscuțe de mentă peste capetele mulțimii. Cu un mic ajutor din partea celor patru: Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn! șopti Fred la urechea lui Harry. O singură persoană nu luă parte la petrecere: Hermione. Stătea într-un colț și, oricât de incredibil ar părea, se chinuia să citească Viața domestică și moravurile Încuiaților din Marea Britanie. Harry se ridică de la masă, unde Fred și George începuŹseră să jongleze cu sticle de Berezero, și se duse la ea. Ai fost la meci? o întrebă Harry. Cum să nu? sări Hermione, cu o voce straniu de pițigăŹiată și ferindu-se să-l privească în ochi. Sunt foarte bucuŹroasă că am câștigat. Tu ai fost grozav, Harry, dar trebuie să citesc cartea asta până luni... Hai, Hermione, hai să guști și tu ceva, o rugă Harry, privind îngrijorat totuși la Ron și întrebându-se dacă era suficient de bine dispus, ca să îngroape securea războiului. Nu pot, Harry, mai am patru sute douăzeci și două de pagini de citit, zise Hermione, părând că intrase în panică deja. Oricum... lui nu i-ar conveni să vin și eu... Și se uită spre Ron. N-avea nici un rost să mai insiste, mai ales că Ron se trezi tocmai atunci să zică, malițios: Dacă bietul meu șobolan nu ar fi fost mâncat, tare s-ar mai fi bucurat de musculițele astea de ciocolată! Se dădea în vânt după ele! Hermione izbucni în lacrimi. Până să apuce Harry să o consoleze cumva, Hermione se ridică, își luă cartea sub braț și urcă în fugă scările spre dormitorul fetelor. De ce nu te împaci cu ea? îl întrebă Harry pe șoptite. Nu vreau! zise Ron încăpățânat. Măcar să fi dat vreun semn că îi pare rău sau că știe că a greșit... Dar ea se poartă ca și cum Pungașul ar fi în vacanță sau mai știu eu unde! Petrecerea se termină numai când apăru pe nepusă-masă profesoara McGonagall la ora unu noaptea, în halatul ei ecosez și cu părul prins în fileu, trimițându-i la culcare. Harry și Ron urcară scările spre dormitor, încă discutând fazele meciului. În cele din urmă, obosit-mort, Harry trase paravanul din jurul patului său și adormi aproape instantaŹneu... Avu un vis foarte straniu. Se făcea că se plimba printr-o pădure, cu Fulger pe umăr, pe urmele unei siluete arginŹtii, pe care o observa doar din când în când, printre copacii șerpuitori. Dorind să o ajungă din urmă, Harry grăbi pasul, dar tot așa făcu și năluca... Harry începu să alerge și în fața lui auzi tropote de copite. Apoi, la o cotitură, se deschise o poieniță și... AUUUUUUU! NUUUUUUU! Harry sări în capul oaselor, ca și cum cineva l-ar fi lovit în față. Dezorientat, într-un întuneric deplin, Harry se îmŹpiedică în propriile lui haine și auzi pași dincolo de paravan. Din colțul celălalt al camerei se auzi vocea speriată a lui Seamus Finnigan: Ce-i? Ce s-a întâmplat? Lui Harry i se păru că aude ușa dormitorului închizându-se. În cele din urmă, reuși să găsească deschizătura dintre draŹperii și le trase la o parte, moment în care Dean Thomas aprindea lumina. Ron stătea în vârful patului, cu hainele alături și cu o expresie de groază întipărită pe chip. Black! Sirius Black! Cu un cuțit! reuși el să zică. Cum? Da! Aici! Adineauri! A sfâșiat draperiile de la pat! M-a trezit din somn! Ron, ești sigur că n-ai visat? îl întrebă Dean. Uită-te și tu la draperii! A fost aici, așa cum v-am spus! Se sculară cu toții din paturi și se repeziră în jos, pe scăŹrile în spirală. În spatele lor, se auziră alte uși deschizându-se și voci speriate: Cine a țipat? Ce faceți? Camera de zi era slab luminată de focul care abia mai pâlpâia. Peste tot nu se vedeau decât resturile de la petreŹcere și nimic altceva. Ron, chiar ești sigur că n-ai visat? L-am văzut, credeți-mă! Ce-i cu zgomotul ăsta? Profesoara McGonagall ne-a trimis la culcare! Apăruseră și câteva fețe, în halate de noapte și Căscând de zor. Se iviră și alți băieți. Excelent! Ce aventură! exclamă Fred Weasley. Toată lumea la culcare! zise Percy, care își prindea inŹsigna, în timp ce vorbea. Percy, a fost Sirius Black, zise Ron. În dormitorul nosŹtru! Cu un cuțit! M-a trezit din somn! În camera de zi se lăsă tăcerea. Aiureli! făcu Percy, alarmat totuși. La cât ai mâncat, e normal să fi avut un coșmar! Dacă îți spun... Termină, Ron, zău așa! Ajunge! Profesoara McGonagall veni și ea. Trânti portretul în urma ei și intră în camera de zi a Cercetașilor, privindu-i furioasă. Mă bucur și eu că am câștigat meciul, dar ați întrecut orice măsură! Percy, mă așteptam la mai mult din partea ța! N-am autorizat eu așa ceva, doamnă profesoară, vă rog să mă credeți! zise Percy, pufnind indignat. Tocmai le spuŹneam să se ducă la culcare. Fratele meu, Ron, a avut un coșŹmar... NU A FOST NICI UN COȘMAR! urlă Ron. DOAMNĂ PROFESOARĂ, M-A TREZIT DIN SOMN! SIRIUS BLACK! CU UN CUȚIT ÎN MÂNĂ! APLECAT ASUPRA MEA! Profesoara McGonagall se uită țintă la el. Nu fi caraghios, Weasley! Cum putea să treacă de Sir Cadogan? Întrebați-l! strigă Ron, arătând cu degetul spre Sir Cadogan. Dacă n-a văzut... Privindu-l cu multă neîncredere pe Ron, profesoara McGonagall ieși iar pe coridor și vorbi cu Sir Cadogan. Toți ascultau cu urechile ciulite. Sir Cadogan, ați văzut pe cineva intrând în Turnul Cercetașilor? Sigur că da, buna mea domniță! Se așternu tăcere, atât pe coridor, cât și în camera de zi. A-Ați văzut cu ochii dumneavoastră? întrebă profesoara McGonagall. Dar parola? O știa! zise Sir Cadogan, mândru nevoie-mare. Știa parolele din toate zilele săptămânii. Mi le-a citit de pe un petec de hârtie! Profesoara McGonagall reveni în camera de zi, albă ca varul. Toți stăteau ca stanele de piatră. Care dintre voi, începu ea, amenințător, care bleg, dinŹcolo de orice închipuire, a notat parolele pe o hârtiuța și a lăsat-o la voia întâmplării? Se lăsă o tăcere și mai adâncă, punctată de suspine înăbușite. Neville, tremurând din cap până în picioare, ridiŹcă o mână șovăitoare.