Harry Potter – Prizonier la Azcaban

— CAPITOLUL XVII —

MOTANUL, ȘOBOLANUL ȘI DULĂUL

Mintea lui Harry se opri în loc, din cauza grozăviei situației. Stăteau toți trei sub pelerină, îngroziți la culme. Ultimele raze de soare aruncau umbre sângerii pe pajiștea din jurul castelului. Apoi, chiar în spatele lor, auziră un urlet sălbatic. — Hagrid! murmură Harry. Fără să stea pe gânduri, se întoarse, ca și cum ar fi vrut să se ducă înapoi. Ron și Hermione îl prinseră de câte un braț. — Nu putem să ne întoarcem, șopti Ron, alb ca varul. O să-l băgăm într-un bucluc și mai mare, dacă ne prind în coliŹba lui. Hermione respira des și neregulat. — Cum au putut? hohoti ea. Cum au putut? — Hai, lasă, încercă să o consoleze Ron, ai cărui dinți păŹreau să îi clănțăne în gură. Își continuară drumul spre castel, mergând încet, ca să nu iasă cumva de sub pelerină. Lumina dispărea repede. Când ajunseră lângă castel, noaptea îi învălui cu totul, ca o vrajă grea. — Pungașule, potolește-te odată, zise Ron pe șoptite, apăsându-și buzunarul de la piept. Șobolanul se zbătea înnebunit. Ron se opri iar, încercând să îl bage cât mai adânc în buzunar. — Ce se întâmplă cu tine, șobolan tâmpit? strigă el. Auu! M-a mușcat! — Ron, mai încet, îl potoli Hermione. Fudge o să fie aici într-o clipă... — Dar nu vrea... să stea liniștit... Pungașul era îngrozit, asta era clar. Se zbătea din toate puterile, încercând să scape din strânsoarea lui Ron. — Ce-o fi cu el? Dar Harry știa ce se întâmpla. Târându-se pe pământ, cu ochii sclipindu-i în întuneric, Șmecherilă se apropia tiptil de ei. Harry nu era sigur dacă Șmecherilă îi vedea sau fusese atras de chițăielile Pungașului. — Șmecherilă! gemu Hermione. Pleacă, pleacă de lângă noi! Dar motanul se apropia tot mai mult... — Pungașule... Stai! NU! Prea târziu! Șobolanul reușise să scape din mâinile lui Ron și o zbughise pe pajiște. Cu un salt, Șmecherilă se luă după el și, înainte ca Harry și Hermione să îl poată opri, Ron ieșise de sub pelerină și se luase după motan, dispăŹrând în întuneric. — Ron! strigă Hermione. Harry și Hermione se înțeleseră dintr-o privire și o luară pe urmele lui Ron. Cum era imposibil să alerge cu pelerina pe ei, ieșiră de sub ea, cu pelerina fluturând ca un drapel în urma lor. Auzeau numai pașii lui Ron, înaintea lor, și blesŹtemele la adresa lui Șmecherilă. — Nu te atinge de el! La o parte! Pungașule, vino aici! Se auzi o bufnitură. — Te-am prins! Pleacă de-aici, motan nesuferit! Harry și Hermione aproape veniră în nas, împiedicându-se de Ron, care era culcat la pământ. Era plin de noroi, dar Pungașul era la locul lui, în buzunarul de la piept. — Ron, treci repede sub pelerină! îi zise Hermione, gâfâind. Dumbledore... Fudge... or să fie aici în câteva seŹcunde... Dar, înainte de a se ascunde sub pelerină, auziră zgomoŹtul făcut de niște labe uriașe. Ceva se apropia de ei, prin întuneric... Era un câine enorm, cu ochii spălăciți și cu o blană neagră și jegărită. Harry băgă mâna după baghetă, dar era prea târziu. Dintr-un salt, câinele era deja cu labele lui enorme pe piepŹtul lui, Harry simțindu-i în față răsuflarea fierbinte și văzânŹdu-i colții ascuțiți... Dar saltul îl aruncă mai departe de Harry, câinele rostoŹgolindu-se pe pământ, amețit de căzătură. Părea să-și fi rupt coastele... Harry îi auzi mârâielile și știu că se pregătea de un nou atac... Ron era deja în picioare. Când câinele sări din nou, Ron îl împinse pe Harry la o parte, iar câinele își înfipse colții în brațul lui Ron. Harry se repezi la câine, dar rămase doar cu un smoc din blana lui în mână. Câinele îl trăgea cu repeziŹciune pe Ron, ca și cum ar fi târât după el o păpușă din cârpe... Apoi, Harry primi o nouă lovitură, pe nepusă-masă, fără să-și dea seama de unde. Căzu din nou la pământ și o auzi pe Hermione țipând de durere, apoi se prăbuși și ea la pământ. Harry reuși să-și scoată bagheta, simțind cum sânŹgele îi șiroiește pe frunte... — Lumos! zise el cu ultimele puteri. La lumina din capătul baghetei, văzu trunchiul gros al unui copac. În goana lor după Pungașul, nimeriseră în preajma Salciei Bătăușe, care își agita brațele în toate direcŹțiile, încercând să îi lovească, pentru a-i ține la distanță. Și acolo, la baza copacului, Harry văzu dulăul mare și negru trăgându-l pe Ron printr-o gaură aflată între rădăcinile salŹciei. Ron se zbătea furios, dar capul și pieptul dispăruseră deja prin gaură... — Ron! strigă Harry, încercând să înainteze, dar o ramură fu gata să-l lovească mortal, reușind doar să îl azvârle la disŹtanță. Acum nu se mai vedeau decât picioarele lui Ron, pe care acesta și le încrucișase între două rădăcini, încercând să se ancoreze de ele. Apoi se auzi un pârâit, ca un pocnet de armă. Unul dintre picioarele lui Ron se rupsese și în clipa următoare ambele picioare dispărură și ele în gaură. — Harry, trebuie să ne ducem după ajutoare, strigă HerŹmione. Sângera și ea, salcia o izbise și o rănise la umăr. — Nu, dulăul ăla e așa de mare, încât o să-l înfulece pe dată... N-avem timp... — Dar n-o să reușim să trecem de salcie fără ajutor... O altă rafală de lovituri se abătu peste ei, Salcia Bătăușă reușind să-i atingă doar cu rămurelele de la vârful crengilor. — Dacă el a reușit să intre, o să reușim și noi! zise Harry. Gâfâind, Harry încercă să se apropie mai mult de salcie, să găsească un unghi din care să se poată strecura la baza trunchiului, dar fiecare încercare a sa era zădărnicită de loviturile sălbatice ale salciei. — Ajutor! Ajutor! începu să strige Hermione, fără prea mare speranță. Șmecherilă se strecură printre ramurile salciei, ca un șarŹpe, și apăsă cu laba pe un buton de pe una dintre rădăcini. Brusc, salcia încremeni. Nu se mai mișca nici măcar o frunză de pe ramurile ei. — Șmecherilă, șopti Hermione, prinzându-se strâns de brațul lui Harry. Cum de-a știut? — E prieten cu câinele ăla, se încruntă Harry. I-am mai văzut împreună. Hai, vino și ține bagheta gata pregătită! Se repeziră pe urmele lui Șmecherilă, dar până să ajungă la el, nu-i mai văzură decât coada, vărgată și portocalie, ieŹșind din gaura prin care dispăruse Ron, tras de dulău. Harry se târî înainte, își băgă mai întâi capul prin gaură și se lăsă să alunece printr-un fel de tunel. La lumina din capătul baghetei sale, Harry văzu urechile lui Șmecherilă, la câțiva pași înaintea lui. Câteva clipe mai târziu, ateriză și HerŹmione lângă el. — Unde e Ron? întrebă ea, înnebunită de groază. — Pe aici! o îndemnă Harry, mergând aproape pe vine. L-am văzut pe Șmecherilă înaintea noastră... — Oare unde duce tunelul ăsta? întrebă ea, cu răsuflarea întretăiată, din spatele lui Harry. — Nu știu, răspunse Harry. E și el marcat pe „Harta ȘtrenŹgarilor”, dar Fred și George mi-au zis că nimeni nu a trecut vreodată pe aici. E pe undeva, pe la marginea hărții, dar se pare că iese tot în Hogsmeade... Înaintau cât de repede puteau, aproape dând cu nasul de pământ. Coada lui Șmecherilă apărea și dispărea în fața lor. Tunelul era foarte lung. Părea la fel de lung ca cel care ieșea în pivnița de la „Lorzii mierii”. Harry nu se gândea decât la Ron și la ce ar fi putut să îi facă acel câine uriaș. Respira greu și des, aproape alergând, atât cât îi permitea poziția chircită... Apoi, tunelul începu să se lărgească și putură să stea drept în picioare. La o cotitură, Șmecherilă dispăru cu totul... În fața lor, se vedea o lumină, pâlpâind printr-o crăpătură... Se opriră amândoi o secundă, ca să-și mai tragă sufletul. Înaintară iar, ridicând baghetele să vadă la lumina lor ce era dincolo de deschiderea aceea. Era o cameră, foarte prăfuită și în mare dezordine. TaŹpetul se cojise de pe pereți, iar podeaua avea numai pete. Mobila era toată distrusă, ca și cum cineva ar fi lovit în ea. Ferestrele erau barate cu scânduri. Harry privi spre Hermione, cerându-i părerea. Deși îngrozită, ea dădu din cap. Harry se strecură prin desŹchidere, plimbându-și privirile prin cameră. Camera era goală, dar la dreapta lor se deschidea o ușă care dădea într-un fel de hol întunecat. Hermione îl prinse iar strâns de braț pe Harry și își pironi ochii pe ferestrele barate cu scânduri. — Harry, șopti ea, îngrozită. Cred că suntem în conacul bântuit! Harry privi în jur. Lângă ei, se afla un scaun distrus aproape complet. Lipseau scânduri din el, iar un picior era smuls de tot. — O stafie nu putea face așa ceva, șopti el. Deodată, auziră un zgomot deasupra lor. Era cineva la etaj. Amândoi își pironiră privirile în tavan. Strânsoarea Hermionei era așa de puternică, încât Harry își simțea degetele amorțite. Ridică sprâncenele la ea. Fata dădu iar din cap și slăbi strânsoarea. Cât puteau de încet, străbătură holul și începură să urce scara șubredă. Totul era acoperit cu un strat gros de praf, cu excepția podelei, pe care se vedea o dâră prin praf, ca și cum ceva ar fi fost târât la etaj. Ajunseră în sfârșit sus. — Nox! șoptiră ei și luminile din vârfurile baghetelor lor se stinseră. Numai o singură ușă de pe palier era deschisă. Înaintară încetișor spre ea. Dinăuntru, se auzeau zgomote. Cineva gemea și curând îl auziră și pe Șmecherilă torcând liniștit. Schimbară repede priviri între ei și dădură din cap. Strângând bagheta la piept, Harry deschise ușa larg. Pe un pat magnific, cu baldachin, stătea Șmecherilă, care începu să toarcă și mai tare, la vederea lor. Pe podea, ținânŹdu-se de piciorul care stătea la un unghi straniu, stătea Ron. Harry și Hermione se repeziră spre el. — Ron! Ești întreg? Cum te simți? — Unde este dulăul? — Nu e nici un câine, bombăni Ron. Harry, e o cursă... — Cum... — Dulăul este el!... Este un Animagus! Ron privi peste umărul lui Harry. Harry se întoarse imeŹdiat. Din umbră, ieși un bărbat care se repezi și închise ușa, ca să nu poată ieși nimeni. O masă de păr murdar și încâlcit îi atârna până la umeri. Dacă nu s-ar fi văzut urma unui zâmbet în ochii înfundați în orbite, ai fi putut crede că este un cadavru. Pielea, ca de ceaŹră, era așa de întinsă pe pomeții osoși, încât capul părea un simplu craniu. Dinții galbeni schițau un zâmbet slab. Era Sirius Black. — Expelliarmus! strigă el, îndreptând spre ei bagheta lui Ron. Bagheta lui Harry și a Hermionei zburară în aer, iar Black le prinse imediat. Făcu un pas înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Harry. — Știam eu că o să vii în ajutorul prietenului tău, zise Black, cu o voce hârâită, care părea să nu mai fi fost folosită de o groază de vreme. Tatăl tău ar fi făcut același lucru penŹtru mine. Foarte curajos din partea ta. Mă bucur că nu ai cerut ajutorul vreunui profesor. În felul acesta, totul o să meargă mult mai ușor... Referirea la tatăl său, îl făcu pe Harry să-și iasă din sărite. Simțea că îi clocotește sângele în tâmple și furia izbucni din pieptul său. Pentru prima oară, regretă cu adevărat că nu avea o baghetă magică. Nu pentru a se apăra, ci pentru a ataca, pentru a ucide! Vru să se repeadă spre Black, dar două mâini îl prinseră de brațe. — Nu, Harry, îi șopti Hermione, cu vocea împietrită. Ron i se adresă lui Black. — Dacă vrei să-l omori pe Harry, atunci să știi că o să treŹbuiască să ne omori pe noi, mai întâi! strigă el, deși efortul de a sta în picioare îi îndepărtă și bruma de culoare, pe care o mai avea în obraji, și îl făcu să se clatine. O luminiță tremură în ochii lui Black. — Întinde-te pe jos, îl sfătui el pe Ron, cu blândețe. O să-ți faci și mai rău la picior... — M-ai auzit? zise Ron, cu mai puțină vehemență, ținânŹdu-se de Harry, ca să nu se prăbușească. O să trebuiască să ne omori pe toți trei! — O să omor numai o singură persoană, în noaptea asta, rânji Black. — Și ce-i cu asta? îi aruncă Harry cu dispreț, căutând să se îndepărteze de Ron și de Hermione. Doar ultima dată nu ți-a păsat că omori atâția Încuiați, numai ca să ajungi la PettiŹgrew... Ce, te-a înmuiat cumva șederea la Azkaban? — Harry! șopti Hermione. Ține-ți gura! — Cum să tac? El mi-a omorât mama și tatăl! urlă Harry, căutând cu un nou efort să se elibereze din strânsoarea lui Ron și a Hermionei. Uitase tot: de vrăji, de faptul că era scund și slab, că avea numai treisprezece ani, în timp ce Black era înalt, un adult în toată puterea cuvântului. Tot ce dorea era să îi facă lui Black cât mai mult rău, fără să îi pese ce se va întâmpla mai departe... Poate din cauza uimirii că Harry putea face un lucru atât de stupid, Black nu ridică bagheta la timp. Harry îl apucă pe Black de încheietură și îl făcu să scape baghetele din mână. Cu celălalt braț, Harry îl izbi pe Black la cap, dintr-o parte, și amândoi se izbiră de perete... Se cree un vacarm de nedescris. Hermione și Ron țipau, iar baghetele smulse din mâna lui Black se ciocniră între ele, scăpărând scântei, care trecură la câțiva centimetri de fața lui Harry. Harry simți brațul lui Black contorsionându-se sălbatic, dar îl ținu strâns în continuare, în timp ce cu mîna cealaltă îl lovea pe Black pe unde putea. Dar mâna liberă a lui Black ajunse la gâtul lui Harry... — Nu, hârâi Black, am așteptat prea mult momentul acesta... Mâna lui Black se încleștă pe gâtul lui Harry, care începu să tușească, în timp ce ochelarii îi alunecară pieziș pe nas. Apoi, piciorul lui Hermione țâșni brusc și îl lovi pe Black la genunchi. De durere, Black îi dădu drumul lui Harry. Ron se aruncă și el asupra baghetei din mâna lui Black și Harry auzi un clănțănit pe podea... Se eliberă din grămadă și văzu pe jos propria lui baghetă. Acum era momentul! Harry se repezi spre ea, dar... — Auuu! Șmecherilă se hotărâse să participe și el și își înfipse adânc ghearele în brațul lui Harry. Harry reuși să-l azvârle într-o parte, dar acum motanul se îndrepta spre bagheta lui Harry... — NU! N-AI SĂ FACI ASTA! urlă Harry și îi dădu un picior lui Șmecherilă, care se rostogoli cât colo, mieunând și scuipând. Harry puse mâna pe baghetă, se întoarse... — La o parte! le strigă el prietenilor lui. Dar ei erau deja pregătiți. Hermione sări în lături, cu buza sângerând, și apucă bagheta ei și a lui Ron. Ron se traŹse și el mai la o parte, gemând de durere și cu ambele mâini ținându-și piciorul rupt. Black stătea jos, lângă perete, abia respirând. Pieptul lui slab se ridica și cobora sacadat, cu ochii țintă la Harry, care se apropia de el, cu bagheta îndreptată spre inima lui Black. — Vrei să mă omori, Harry? întrebă acesta, abia șoptit. Harry se opri, privindu-l de sus, cu bagheta încă îndrepŹtată spre inima lui Black. Acestuia îi apăruse o vânătaie urâtă deasupra ochiului stâng și îi curgea sânge din nas. — Mi-ai omorât părinții! strigă Harry. Vocea îi tremura, dar mâna ținea ferm bagheta magică. Black îl privi cu niște ochi adânc înfundați în orbite. — Nu neg asta, zise el foarte liniștit, deodată. Dar dacă ai ști întreaga poveste... — Întreaga poveste? urlă Harry. I-ai vândut lui Cap-de-Mort! Asta e tot ce trebuie să știu! — Trebuie să mă asculți, zise Black și în vocea lui se simți un fel de grabă. O să regreți dacă n-o să mă asculți... Nu înțelegi... — Înțeleg mult mai bine decât crezi tu! zise Harry, cu o voce mai tremurătoare ca oricând. Tu n-ai auzit-o niciodată, nu-i așa? Încercând să-l oprească pe Cap-de-Mort să mă omoare... Iar tu... tu ai făcut lucrul acela îngrozitor... Înainte ca cineva să mai spună un cuvânt, ceva vărgat și portocaliu se strecură pe lângă Harry și se așeză pe pieptul lui Black, chiar în dreptul inimii lui. Black clipi și se uită cu recunoștință la motan. — Lasă, dă-te la o parte, zise el și încercă să îl împingă pe Șmecherilă. Dar Șmecherilă își înfipse ghearele în hainele lui Black și nu se dădu dus. Își întoarse fața lui urâtă și turtită spre Harry și îl privi cu ochii lui de pisică, galben-verzui. HerŹmione suspină necăjită. Harry se uită la Black și la Șmecherilă, ținând strâns baŹgheta. Și ce dacă trebuia să omoare și motanul? Mare paŹgubă! Doar era în cârdășie cu Black... Dacă vroia să moară, încercând să-l protejeze pe Black, treaba lui! Iar faptul că a vrut să-l salveze pe Șmecherilă, asta demonstra că Black ținea mai mult la un motan, decât ținuse la părinții lui... Harry ridică bagheta. Venise momentul final. Acum putea să își răzbune părinții. O să îl omoare pe Black. Trebuia să facă lucrul acesta... Moment mai prielnic nici că se putea... Secundele treceau și Harry stătea tot acolo, cu bagheta ridicată. Black se uita în sus, la el, iar Șmecherilă stătea pe pieptul lui Black. Ron respira cu greu, iar Hermione tăcea mâlc. Deodată, se auzi un zgomot... Se auziră apropiindu-se pași înăbușiți. Pe scări era cineva! — Suntem aici! strigă Hermione, deodată. Repede! Sirius Black! Black tresări puternic, aproape reușind să îl dea jos pe Șmecherilă. Harry strânse bagheta și mai mult. „Acum! Fă-o acum!” zicea o voce în interiorul capului său. Pașii se aproŹpiau acum grăbiți, iar Harry încă nu se hotărâse... Ușa se deschise brusc, într-un jet de scântei roșii, și proŹfesorul Lupin năvăli în încăpere, livid la față și cu bagheta gata pregătită. Ochii lui se opriră întâi asupra lui Ron, care zăcea pe podea, asupra Hermionei, care se ascundea după ușă, asupra lui Harry, care stătea cu bagheta ridicată și înŹdreptată spre pieptul lui Black, și apoi se opri asupra lui Black însuși, sângerând și prăbușit la picioarele lui Harry. — Expelliarmus! strigă Lupin. Lui Harry îi zbură iar bagheta din mână. La fel făcură și cele două baghete, pe care le ținea Hermione în mână. Lupin le prinse imediat și se uită iar la Black, pe pieptul căruia stătea Șmecherilă, protejându-l. Harry rămăsese nemișcat, simțind în interiorul lui un gol imens. Nu o făcuse. Nu îl ținuseră nervii. Black avea să fie predat din nou Dementorilor. Apoi vorbi Lupin, cu o voce în care se simțea emoția: — Unde este ăla, Sirius? Harry se uită repede la Lupin. Nu mai înțelegea nimic. Despre cine vorbea? Se întoarse și așteptă și el răspunsul lui Black. Pe fața lui Black nu se citea nimic. Rămase nemișcat câteŹva clipe, după care ridică mâna și arătă spre Ron. Uluit comŹplet, Harry se uită la Ron, care rămăsese cu gura căscată. — Dar atunci, făcu Lupin, privindu-l intens pe Black, ca și cum ar fi încercat să îi citească gândurile, de ce nu și-a făcut apariția până acum? Doar dacă... Și Lupin se opri, cu ochii măriți, ca și cum ar fi văzut ceva dincolo de Black, pe care nimeni altcineva nu mai era în stare să îl vadă... — Doar dacă el a fost... Dacă nu cumva ați schimbat loŹcurile între voi, fără să-mi spuneți... Țintuindu-l în continuare cu privirea pe Lupin, Black aprobă încetișor din cap. — Domnule profesor, strigă Harry, ce se întâmplă cu... Dar Harry nu mai apucă să-și termine fraza, fiindcă ceea ce văzu făcu să i se oprească vorbele în gât. Lupin coborî bagheta, se apropie de Black și îl ajută să se ridice în picioare, făcându-i pe Șmecherilă să cadă la podea, după care îl îmŹbrățișă pe Black ca pe un frate. Harry simți un gol în stomac. — NU SE POATE! strigă Hermione. Lupin îi dădu drumul lui Black și se întoarse spre HerŹmione, care se holba la Lupin, nevenindu-i a crede. — Dumneavoastră... Cum... — Hermione... — ... de sunteți... prieten cu el? — Hermione, Calmează-te, te rog... — Nu am spus nimănui, continuă ea să strige. V-am acoperit atâta vreme... — Hermione, ascultă-mă, o rugă Lupin. Stai să-ți explic... Harry simți din nou că îi tremură tot trupul, nu de frică, ci zguduit de un nou val de furie. — Am avut încredere în tine! îi aruncă Harry în față, uiŹtând că îi era profesor, și-n tot timpul ăsta erai prieten cu Black! — Aici greșești, îi zise Lupin. Nu am fost prieten cu Sirius timp de doisprezece ani, dar acum sunt... Lasă-mă să-ți explic... — NU! strigă Hermione. Harry să nu ai încredere în el! L-a ajutat pe Black să pătrundă în castel! Și el îți vrea moartea! E om-lup! Se așternu o tăcere deplină. Toți ochii se întoarseră spre Lupin, care era surprinzător de calm, deși un pic mai palid. — N-ai fost la înălțime, Hermione, așa cum ești tu de obiŹcei, îi zise el. Ai nimerit una din trei, din păcate... Nu l-am ajutat pe Sirius să intre în castel și nu vreau moartea lui Harry. În nici un caz... Dar nu pot să neg că sunt om-lup... Și fața i se întristă. Ron făcu un efort supraomenesc să se scoale în picioare, dar căzu la pământ, gemând de durere. Lupin se îndreptă spre el, îngrijorat, dar Ron îl repezi cu ură: — Nu te apropia de mine, om-lup! Lupin rămase ca împietrit. După câteva clipe, se întoarse spre Hermione: — De câtă vreme știi? — De mult de tot, zise Hermione. De când am făcut luŹcrarea pe care ne-a cerut-o profesorul Plesneală... — Cred că ar fi încântat, zise Lupin cu răceală. Din cauza asta v-a dat lucrarea despre oamenii-lupi... Doar-doar și-o da seama cineva ce însemnau simptomele mele... Ai verificat fazele lunii și ai văzut că atunci mă îmbolnăveam? Sau ți-ai dat seama atunci când Bongul s-a transformat în lună, când m-am apropiat de el? — Ambele! zise Hermione cu calm. Lupin se strădui să râdă. — Ești cea mai inteligentă vrăjitoare, din clasa ta de vârstă, pe care ara întâlnit-o vreodată, Hermione! — Ba nu sunt deloc, șopti Hermione. Dacă aș fi fost un pic mai deșteaptă, aș fi spus tuturor ce sunteți cu adevărat! — Dar știu deja, Hermione, zise Lupin. Cel puțin, profeŹsorii... — Dumbledore te-a angajat, știind că ești om-lup? întrebă Ron. Ce, nu e în toate mințile? — Da, unii profesori au fost de părerea ta, spuse Lupin. A trebuit să se străduiască din greu până să-i facă să înțeleagă că sunt demn de încredere... — ȘI S-A ÎNȘELAT! urlă Harry. ÎN TOT ACEST TIMP, NU AI FĂCUT ALTCEVA, DECÂT SĂ-L AJUȚI PE EL! Și arătă spre Black, care se așezase pe pat, cu capul în mâini. Șmecherilă sări lângă el și i se cocoță pe genunchi, torcând mulțumit. Ron se îndepărtă cât putu de straniul cuplu, trăgându-și piciorul. — Nu l-am ajutat pe Sirius, mai zise o dată Lupin. De ce nu-mi dați voie să vă explic? Și Lupin le aruncă înapoi baghetele. Harry o prinse din zbor, uimit peste măsură. — Poftim! zise Lupin, punându-și bagheta la cingătoare. Acum voi sunteți înarmați și noi nu. În condițiile astea, ne lăsați să vă explicăm? Harry nu mai știa ce să creadă. Dacă era un șiretlic? — Dacă nu l-ai ajutat, întrebă el furios, de unde ai știut că e aici? — Harta, răspunse Lupin. „Harta Ștrengarilor”. Stăteam în birou și o examinam... — Și cum de știai cum se folosește? întrebă Harry bănuitor. — Cum să nu știu? zise Lupin și dădu din mână, nerăbdăŹtor. Doar am ajutat la scrierea ei... Eu sunt Lunaticul, asta era porecla mea la școală... — Dumneavoastră? întrebă Harry, recăpătându-și brusc respectul față de profesorul lui. — Realitatea e că în seara asta m-am uitat la hartă, mai ales fiindcă mi-am imaginat că tu, Ron și Hermione o să vă furișați afară din castel, ca să mergeți să-l îmbărbătați pe Hagrid, înainte de execuția Hipogrifului. Și am avut drepŹtate, nu-i așa? Se uită la ei, începând să meargă prin încăpere, ridicând mici nori de praf. — Probabil că ați avut pelerina tatălui tău, Harry... — De unde știți de pelerină? — Numai eu știu de câte ori l-am văzut pe James dispărând sub ea... Problema e că, deși aveați pelerina, „Harta ȘtrenŹgarilor” vă putea vedea. V-am urmărit cum ați plecat din castel, până la coliba lui Hagrid. După douăzeci de minute, ați părăsit coliba lui Hagrid și V-ați întors spre castel, numai că de data asta mai era cineva cu voi... — Cum? întrebă Harry. Ba nu, nu mai era nimeni cu noi! — Nu mi-a venit să cred, continuă Lupin, ignorând întreŹruperea lui Harry. Ba chiar am bănuit că funcționa prost harta... Cum putea el să fie cu voi? — Nu era nimeni cu noi! repetă Harry. — Apoi, am văzut alt punctuleț îndreptându-se repede spre voi: Sirius Black... L-am văzut cum v-a tras pe doi dintre voi spre Salcia Bătăușă... — Pe unul dintre noi, zise Ron, furios. — Nu, Ron, îl contrazise Lupin. Pe doi dintre voi! Se opri din mers, privindu-l pe Ron. — Pot să mă uit și eu puțin la șobolanul tău? întrebă proŹfesorul Lupin. — Cum? întrebă Ron. Ce are a face Pungașul cu toate astea? — Totul se leagă de el, zise Lupin. Mi-l dai să-l văd puțin? Ron ezită, dar apoi băgă mâna în buzunar. Pungașul se lupta cu disperare să scape din mâna lui Ron, care trebui să-l țină strâns de coadă, ca să nu îl scape. Șmecherilă stătea tot pe piciorul lui Black, dar scotea sunete amenințătoare. Lupin se apropie de Ron. Păru că nici nu mai respiră, din cauza concentrării cu care îl privea pe Pungașul. — Ce-i? întrebă Ron, ținându-și la piept șobolanul, care părea speriat de-a binelea. Cum poate fi implicat în toată tărășenia asta Pungașul? — Nu e un șobolan, mârâi Black, deodată. — Ce vrei să spui? Cum să nu fie șobolan? — Nu este, zise și Lupin. Este un vrăjitor. — Un Animagus, le explică Black, care se numește Peter Pettigrew!