CAPITOLUL XI
FULGER
Lui Harry nu îi era prea clar cum ajunsese iar în pivnița de la Lorzii mierii și nici cum ajunsese prin tunelul îngust la castel. Tot ce știa era că drumul înapoi i se păruse că durase foarte puțin. Făcea totul mecanic, cu capul plin de cele auzite cu câteva clipe mai înainte. De ce nu îi spusese nimeni nimic? Dumbledore, Hagrid, domnul Weasley, profesoara McGonagall, Cornelius Fudge... De ce nu îi spusese nimeni că părinții lui muriseră, fiindcă îi trădase Sirius Black? Ron și Hermione îi aruncară priviri îngrijorate cât dură cina, neîndrăznind să vorbească despre cele auzite, din cauŹza lui Percy, care se afla chiar lângă ei. Când se întoarseră în camera de zi, aici era mare aglomerație, iar Fred și GeorŹge făcuseră să explodeze o jumătate de duzină de Bombe cu bălegar, pentru a nu dezminți atmosfera fericită de sfârșit de trimestru. Harry, care nu avea nici un chef să răspundă la întrebările lui Fred și George, dacă folosise sau nu harta, se strecură neobservat spre dormitor și se duse direct la seŹpareul unde se afla patul lui. Împinse cărțile la o parte și găsi ce căuta: albumul legat în piele, pe care i-l dăduse Hagrid în urmă cu doi ani, plin cu fotografii vrăjite, care îi înfățișau pe mama și pe tatăl lui. Deschise albumul și începu să-l răsfoiască înfrigurat, până când... Se opri la fotografia făcută chiar în ziua căsătoriei părinților săi. Își văzu tatăl, făcându-i fericit cu mâna. Părul vâlvoi - doar de la el îl moștenise Harry! - îi stătea în toate direcțiile. Apoi, o văzu pe mama lui, nespus de fericită, ținându-și proaspătul soț de mijloc... Și alături... Da, el treŹbuia să fie... Martorul lor... Până atunci, Harry nici măcar nu îl băgase în seamă... Dacă nu ar fi știut, n-ar fi zis că era aceeași persoană. Fața nu îi era suptă și nici pământie. Era chiar chipeș, vesel și plesnea de sănătate. Oare deja era în slujba lui Cap-de-Mort când fusese făcută fotografia? Oare în acel moment plănuia moartea celor doi prieteni de lângă el? Bănuia măcar că îl așteptau doisprezece ani la Azkaban, doisprezece ani care urmau să îl facă de nerecunoscut? Dar Dementorii nu-l afectează aproape deloc, se gândi Harry, așa că nu aude țipătul sfâșietor al mamei mele, atunci când se află în preajma lor... Harry închise albumul, îl puse bine, își scoase hainele și se băgă în pat, asigurându-se că perdelele de la patul său erau trase. Se auzi ușa dormitorului. Harry? făcu Ron, cu o voce șovăitoare. Dar Harry se prefăcu adormit. Îl auzi pe Ron ieșind, după care se întoarse cu fața în sus, cu ochii pironiți în taŹvan. O ură cum nu mai simțise vreodată îi umbla prin vene, ca o otravă. Îl vedea pe Black cum râde către el, ca și cum cineva i-ar fi pus în fața ochilor vechea fotografie. Ca și cum i s-ar fi derulat un film prin fața ochilor, Harry îl văzu pe Black spulberându-l cu bagheta pe Pettigrew (care aducea puțin cu Neville). I se părea că aude - deși nu știa cum era vocea lui Black - un murmur satisfăcut: Veste bună, stăpâne, James m-a făcut Păstrătorul lui de Secrete... Apoi, se auzi o altă voce, rea, și un râs înfiorător, același ca cel pe care îl auzea în capul lui, în momentul în care se afla în apropierea Dementorilor... * Harry, arăți îngrozitor! Harry nu adormise până în zori. Când se trezise, dormitorul era gol. Se îmbrăcă și coborî scările în spirală. Camera de zi era goală și ea, cu excepția lui Ron, care ronțăia o brosŹcuță de mentă, frecându-și stomacul, și de Hermione, care își întinsese cărțile și caietele pe trei mese. Unde sunt ceilalți? întrebă Harry. Au plecat! răspunse Ron. Ce, ai uitat că e prima zi de vacanță? E aproape ora prânzului... Chiar vroiam să urc să te trezesc... Harry se așeză într-un fotoliu, în fața focului. Pe fereasŹtră, se vedea cum ninge. Șmecherilă se lungise în fața focuŹlui, părând un covoraș portocaliu, cu dungi... Nu arăți bine deloc, zise și Hermione, privindu-l cu îngrijorare. Dar mă simt bine, zise Harry. Uite ce e, Harry, începu ea, nu trebuie să fii răvășit de ce ai auzit ieri. Ai grijă, doar, să nu faci cine știe ce prostie... Ca de exemplu? făcu Harry. Adică să nu încerci să te iei pe urmele lui Black, zise Ron. Harry putea să jure că repetaseră acea conversație cât dormise el. Nu mai zise nimic. N-ai să faci asta, nu-i așa, Harry? îl întrebă Hermione. Pentru că Black nu merită să mori din cauza lui! zise Ron. Harry îi privi. Păreau să nu priceapă nimic. Știți ce aud eu, ori de câte ori se apropie un Dementor de mine? Ron și Hermione scuturară din capete, privindu-l cu simŹpatie. Aud glasul mamei mele, țipătul ei disperat... cum îl imŹploră pe Cap-de-Mort să mă cruțe pe mine. Dacă ați auzi și voi strigătele deznădăjduite ale mamelor voastre, chiar înaŹinte de a muri, n-ați mai vorbi așa. Și dacă ați mai și afla că a fost trădată de cineva pe care îl credea prieten... Dar nu putem face nimic! zise Hermione îngrozită. Dementorii or să-l prindă și or să-l trimită iar la Azkaban... Așa-i trebuie! Doar ai auzit ce a spus Fudge, că pe el nu-l afectează apropierea Dementorilor, ca pe ceilalți, așa că pedeapsa nu este atât de grea pentru el... Adică, ce vrei să spui? sări Ron. Că vrei să-l... omori tu pe Black? Sau ce? Nu vorbi prostii, Ron, zise Hermione, cuprinsă de paŹnică. Harry nu vrea să omoare pe nimeni, nu-i așa, Harry? Din nou, Harry nu răspunse nimic. Nu știa ce avea să faŹcă. Tot ce știa era că nu putea suporta ideea de a sta cu mâiŹnile încrucișate, cât timp Black se bucura de libertate. Draco știe, zise Harry. Vă amintiți ce mi-a zis la ora de Poțiuni? ... eu, în locul tău, aș fi căutat să mă răzbun! Adică vrei să spui că o să urmezi sfatul lui Draco și nu pe al nostru? întrebă Ron, furios. Știi doar cu ce s-a ales maŹma lui Pettigrew, după ce l-a înfruntat pe Black... Mi-a zis și tata: cu Ordinul Merlin, Clasa I, și cu degetul fiului ei, într-o cutiuță. Black ăsta e nebun, Harry, și e foarte periculos... Probabil că i-a spus tatăl lui, zise Harry, ignorându-l pe Ron, doar era în cercul lui Cap-de-Mort... De ce nu spui Știm-Noi-Cine? îl certă Ron. ... așa că știa că Black era un adept al lui Cap-de-Mort... ... și Reacredință ar fi foarte fericit, făcu Ron, ca și cum i-ar fi continuat ideea, să te vadă spulberat în patru vânturi, așa cum i s-a întâmplat lui Pettigrew! Gândește-te și tu, Harry, Draco ar da orice să ți se întâmple ceva, ca să nu mai poți să joci contra lui la următorul meci de Vâjthaț! Harry, te rog, îl imploră și Hermione, cu ochii plini de lacrimi, gândește-te bine. Black este foarte puternic și a făcut ceva... ceva foarte rău... Nu te expune pericolului, asta și urmărește Black! Oh, Harry, ai nimeri chiar în ghearele lui, dacă te-ai apuca să îl cauți! Tatăl și mama ta nu ar vrea să ți se întâmple nimic, cred că ești conștient... În nici un caz n-ar fi de părere că trebuie să-l cauți pe Black! Nu știu ce-ar fi vrut, fiindcă, datorită lui Black, nu am apucat să stau de vorbă niciodată cu ei! zise Harry apăsat. Se lăsă o tăcere deplină, în care se auzi până și cum își întinde labele Smecherilă... Buzunarul lui Ron tresări nervos. Știți ce propun eu? întrebă Ron, încercând să schimbe subiectul. E vacanță, se apropie Crăciunul, hai să-i facem o vizită lui Hagrid! N-am mai fost de mult pe la el... Nu! făcu Hermione, categoric. Ron, doar știi că Harry nu are voie să părăsească școala! Ba, hai să mergem, o contrazise Harry. Tare aș vrea să-l întreb pe Hagrid cum se face că nu mi-a pomenit deloc despre Black, când mi-a povestit despre părinții mei! Discuția se întorsese iar la Sirius Black, spre nemulŹțumirea lui Ron. Sau hai să jucăm șah, propuse Ron. Sau un remi... Are Percy unul... Nu, hai să mergem la Hagrid, zise Harry, cu hotărâre. Își luară pelerinele din dormitoare și trecură prin gaura din portret (La luptă, lași și fricoși, ce sunteți!), după care străbătură culoarele pustii, ajunseră în holul de la intrare și ieșiră apoi pe ușa masivă din stejar. Merseră agale pe pajiște, lăsând în urma lor dâre prin zăpada strălucitoare. Li se udaseră șosetele și tivul peleriŹnelor și le era frig. Pădurea Interzisă parcă era vrăjită, fieŹcare copac părând de argint, iar coliba lui Hagrid părea un uriaș tort de înghețată. Ron bătu la ușă, dar nu răspunse nimeni. Doar n-o fi plecat pe vremea asta, zise Hermione, care începuse să tremure de frig. Ron își lipi urechea de ușă. Se aude totuși un zgomot ciudat, zise el. Ascultați și voi... Nu e Colț? Harry și Hermione își lipiră și ei urechile de ușă. Din interiorul colibei, răzbăteau gemete înfundate. Mai bine am chema pe cineva în ajutor, zise Ron nervos. Hagrid! strigă Harry. Hagrid, ești înăuntru? Se auzi un zgomot de pași grei și ușa se întredeschise. Prin crăpătură, îi privea Hagrid, cu ochii roșii, iar vesta îi era udă de lacrimi. Ați aflat! zise el și își puse brațele pe umerii lui Harry. Nu era de glumă: Hagrid era de două ori mai mare ca un om normal! Harry se clătină, gata să se prăbușească sub greŹutatea lui Hagrid. Fu salvat de Ron și de Hermione, care îl prinseră pe Hagrid, fiecare de câte un braț, eliberându-l pe Harry. Harry îi ajută și toți trei îl duseră pe Hagrid în coliŹbă. Îl conduseră spre un scaun, în care se așeză Hagrid, prăŹbușindu-se cu fața peste masă și suspinând de zor. Fața îi era udă de lacrimi, care i se înnodau apoi în barba încâlcită. Hagrid, ce ai? îl întrebă Hermione, uimită. Harry văzu o scrisoare cu aspect oficial, care zăcea desŹchisă pe masă. Ce e asta, Hagrid? Hagrid începu să plângă și mai tare. Întinse scrisoarea spre Harry, îndemnându-l să o citească. Dragă domnule Hagrid, Cercetând cu atenție incidentul cu Hipogriful, care a ataŹcat un student, și primind toate asigurările din partea domŹnului Dumbledore, am ajuns la concluzia că nu aveți nici o vină. Păi, asta e bine, Hagrid! zise Ron, bătându-l pe umăr. Dar Hagrid continuă să suspine și făcu un semn cu mâna lui uriașă, invitându-l pe Harry să citească mai departe. Cu toate acestea, trebuie să vă spunem că suntem foarte preocupați de Hipogriful respectiv. Am luat în considerare reclamația domnului Lucius Reacredință și am hotărât să supunem problema atenției Consiliului pentru Eliminarea Creaturilor Periculoase. Audierea va avea loc pe 24 aprilie și vă somăm să fiți prezent în Londra, la această dată, împreŹună cu Hipogriful. Între timp, Hipogrifului trebuie să i se pună botniță și să fie izolat. Cu stimă, ................ După care urma o listă întreagă de nume de guvernatori ai școlii. Oh, făcu Ron. Dar spuneai că Buckbeak nu e un Hipogrif rău, așa că sunt sigur că... Lasă, că-i știu eu pe ăștia din Consiliu, se revoltă HaŹgrid, ștergându-și ochii cu mâneca. Se leagă întotdeauna de cele mai interesante creaturi magice! Un sunet din colțul camerei îi făcu pe Harry, Ron și HerŹmione să se uite într-acolo. Buckbeak, Hipogriful, stătea în colț ciugulind ceva, din care curgeau picături de sânge pe podea. Nu puteam să-l las în zăpadă, zise Hagrid. Singur! Și de Crăciun! Harry, Ron și Hermione se uitară unul la altul. Nu fuseŹseră întotdeauna de aceeași părere cu Hagrid, în ceea ce priŹvea creaturile interesante și pe care oamenii obișnuiți le-ar fi numit creaturi periculoase. Pe de altă parte, Buckbeak nu părea să prezinte vreun pericol. Ba, după standardele lui Hagrid, era chiar drăguț. Trebuie să-ți construiești o apărare-beton, zise HerŹmione, punând mâna pe brațul lui enorm. Numai astfel o să reușești să dovedești că Buckbeak nu este periculos. N-o să fie de nici un folos, zise Hagrid. Diavolul ăla de Lucius îi are pe toți în buzunar! Se tem de el! Și, dacă pierd procesul, Buckbeak o să fie... Și Hagrid făcu un gest sugestiv la gât, după care își ascunse iar capul în mâini și începu să suspine. Dar n-ai vorbit și cu Dumbledore, Hagrid? întrebă Harry. El a făcut deja destule pentru mine, spuse Hagrid. Și are destule pe cap... Să-i țină la distanță pe Dementori, să ia toate măsurile împotriva lui Sirius Black... Ron și Hermione îl priviră rapid pe Harry, ca și cum le-ar fi fost teamă ca prietenul lor să nu îl ia la trei păzește pe bietul Hagrid, fiindcă nu îi spusese adevărul despre Black. Dar Harry nu se îndură să îi zică nimic lui Hagrid, văzându-l cât de trist și nefericit era. Hermione are dreptate, Hagrid, îi spuse el. Nu trebuie să te dai bătut. Ai nevoie de o apărare solidă. Noi suntem martori, dacă ai nevoie de noi. Sunt sigură, zise Hermione, că am citit undeva despre un caz asemănător, iar Hipogriful a scăpat nepedepsit. O să caut cazul ăsta, Hagrid, și o să ți-l aduc! Hagrid începu să plângă și mai tare. Harry și Hermione se uitară spre Ron, implorându-i ajutorul. Ei... Ce ziceți, să fac un ceai? întrebă Ron. Harry se uită mirat la el. Așa face mama când cineva este trist, zise Ron, ridicând din umeri. În cele din urmă, cu un ceai aburind în față, Hagrid își șterse ochii cu o batistă de mărimea unei fețe de masă și zise: Aveți dreptate, nu-l ajut cu nimic pe Buckbeak dacă mă dau bătut. Trebuie să lupt pentru el! Colț ieși timid de sub masă și își puse capul pe genunchii lui Hagrid. Am fost atât de necăjit, zise Hagrid, cu o mână mân-gâindu-l pe Colț, pe cap, cu cealaltă ștergându-și fața, încât nici n-am avut grijă de el... Din cauza lui Buckbeak, pentru că nimănui nu-i plac orele mele... Nouă ne plac! sări imediat Hermione. Da, mult, zise Ron, încrucișându-și degetele pe sub maŹsă. Și ce mai fac Trirâmele, Hagrid? Au murit, zise el, posomorât. Le-am dat prea multă salată... O, nu! făcu Ron și își mușcă buza. Iar Dementorii m-au făcut și ei să nu mă simt în apele mele, continuă Hagrid. Trebuie să trec mereu pe lângă ei, când mă duc să beau ceva la Trei mături. Parcă aș fi iar la Azkaban... Tăcu, sorbind din ceai. Harry, Ron și Hermione își ținură răsuflarea. Nu-l auziseră niciodată pe Hagrid vorbind despre scurta lui ședere la Azkaban. După o pauză, Hermione îndrăzni să întrebe: Și e groaznic acolo, Hagrid? Nici n-aveți idee cât e de oribil, zise Hagrid încet. N-am văzut niciodată un loc mai îngrozitor. Am crezut că înnebuŹnesc. Nu-mi treceau prin cap decât lucruri teribil de triste... Când am fost exmatriculat de la Hogwarts... Când a murit tata... Când am fost nevoit să renunț la Norbert... Ochii i se umplură de lacrimi. Norbert era puiul de draŹgon pe care îl câștigase la un joc de cărți. Da... După un timp, nici măcar nu mai știi cine ești și ajungi să te întrebi dacă mai are rost să trăiești. Mă rugam să mor în somn, să nu mă mai trezesc a doua zi... Când mi-au dat drumul, m-am simțit de parcă m-aș fi născut din nou. Mi-au revenit toate amintirile fericite. Era așa de bine să trăiești! Și, ascultați-mă pe mine, Dementorii nu prea erau dispuși să mă lase să plec. Dar erai nevinovat! exclamă Hermione. Hagrid scoase un sunet disprețuitor. Chiar crezi că asta are vreo importanță pentru ei? Nu le pasă, atâta timp cât sunt înconjurați de sute de ființe umane, cărora le pot sorbi fericirea. Vinovat, nevinovat, nu contează! Harry tăcu pentru o clipă, ațintindu-și ochii în cana cu ceai. Apoi zise: M-am gândit să-l fac scăpat pe Buckbeak, să-i dau druŹmul să zboare... Dar cum să-i explici unui Hipogrif că treŹbuie să se ascundă? Și... mi-a fost și teamă că încalc legea... Ridică ochii spre ei, și lacrimi mari începură să i se rosŹtogolească pe obraji. Nu vreau să mai ajung la Azkaban! * Vizita la Hagrid, deși cât se poate de tristă, avu efectul pe care scontaseră Ron și Hermione. Deși nu uitase de Black, Harry nu putea să facă fel de fel de planuri de răzbunare, dacă vroia să-l ajute pe Hagrid să își pledeze cauza în fața Consiliului pentru Eliminarea Creaturilor Periculoase. ÎmŹpreună cu Ron și cu Hermione, merseră a doua zi la biblioŹtecă și se întoarseră în camera de zi, pustie acum, cu brațele încărcate de cărți care i-ar fi putut ajuta să-i pregătească lui Hagrid apărarea, în sprijinul lui Buckbeak. Stăteau în fața focului și răsfoiau cărțile, citindu-și unul altuia pasajele mai interesante, pe care le găseau. Aici e ceva... Cazul din 1722... Da, dar Hipogriful a fost condamnat... Uh, și ce i-au făcut... Dezgustător! Asta ar putea fi de ajutor... Un Manticor a atacat pe cineva, în 1296, și Manticorul a scăpat... O, nu! A scăpat, fiindcă tuturor le-a fost frică să se apropie de el... În acest timp, în restul castelului se făceau pregătirile pentru Crăciun. Totul era decorat frumos, deși rămăseseră doar câțiva studenți la Hogwarts. Pe coridoare, atârnau ghirlande de vâsc, iar din fiecare ramură izvorau lumini misŹterioase. În Marea Sală, apăruseră cei doisprezece brazi, fruŹmos împodobiți cu steluțe aurii. Coridoarele erau invadate de arome înnebunitoare, care în Ajunul Crăciunului deveŹniseră atât de îmbietoare, încât până și Pungașul îndrăznise să scoată nasul din buzunarul lui Ron și să adulmece pofticios. În dimineața de Crăciun, Harry fu trezit din somn de perna aruncată în capul lui de către Ron. Scularea! Cadourile! Harry își puse ochelarii, străduindu-se să vadă în semiînŹtuneric ce se afla la picioarele patului său. Văzu o grămadă de cadouri. Ron se și apucase să sfâșie ambalajul în care erau învelite cadourile lui. Alt pulover de la mama! Hm... Iar maro! Vezi dacă n-ai și tu unul! Da, avea și el. Doamna Weasley îi trimisese un pulover roșu-aprins, cu Leul Cercetașilor, brodat pe piept. Îi mai trimisese și prăjituri de casă, un tort și ciocolată. În timp ce punea toate acestea la o parte, observă un pachet lung și subțire. Ce e acolo? întrebă Ron, ținând în mână o pereche de șosete, pe care tocmai le despachetase. Habar n-am... Harry se apucă să desfacă pachetul și i se opri respirația de uimire și încântare. În pachet era o mătură nou-nouță, strălucitoare și frumoasă. Ron lăsă șosetele pe pat și se aproŹpie să o vadă mai bine. Nu pot să cred, zise el, răgușit. Era o mătură marca Fulger, identică cu mătura viselor lui, pe care Harry se ducea în fiecare zi să o vadă în vitrina magazinului cu ustensile și echipamente de Vâjthaț, de pe Aleea Diagon. Mânerul sclipea de-ți lua ochii. Harry îi simți vibrația când puse mâna pe el și îi dădu repede drumul. Mătura plutea în aer, nesusținută de nimeni, la înălțimea optimă, pentru ca el să poată să o încalece. Harry își plimŹbă ochii de la numărul de înregistrare de pe mâner până jos, spre coada măturii, terminată cu două crenguțe perfect netede. Cine ți-a trimis-o? întrebă Ron, pe șoptite. Uită-te dacă nu e vreo carte de vizită, zise Harry. Ron răscoli tot ambalajul în care fusese împachetată mătura-minune. Nimic! Măi să fie! Cine oare o fi cheltuit atâta pe tine? Păi, zise Harry, uluit complet, tot ce pot să-ți spun sigur este că nu unchiul și mătușa mea! Pariez că e de la Dumbledore, zise Ron, dând ocol iar și iar măturii, pentru a nu-i scăpa nici un amănunt. Doar el ți-a trimis și pelerina care te face invizibil, tot anonim! Da, dar i-a aparținut tatălui meu, zise Harry. DumŹbledore doar mi-o transmitea din partea lui... N-ar putea să cheltuiască atât de mult cu mine. Unde ar ajunge dacă ar face astfel de cadouri studenților? De aceea nici nu vrea să știi că e de la el! zise Ron. Ca nu cumva să zică vreun zevzec, ca Reacredință, că te favoŹrizează cumva... Ah, Harry! Să vezi ce față o să facă Draco! O să se îmbolnăvească, nu alta! Doar e o mătură la cele mai înalte standarde internaționale! Încă nu-mi vine să cred, făcu Harry, mângâind mătura, în timp ce Ron se tăvălea pe pat de râs, numai la gândul fiŹgurii tâmpe, pe care o va face Draco la vederea măturii. Cine să fie? Știu cine ar mai putea fi! exclamă Ron, oprindu-se din râs. Lupin! Cum? întrebă Harry, acum începând el să râdă. Lupin? Dacă ar fi avut atâta aur, și-ar fi cumpărat niște haine, săracu'! Da, dar pe tine te place, nu se lăsă Ron. Știi că era pleŹcat, când ți-ai distrus mătura veche. Probabil că s-a dus în Aleea Diagon, când a aflat cât de necăjit erai. Cum adică, era plecat? întrebă Harry. Era bolnav, când am avut noi meciul. Da, dar nu era nici în aripa spitalului, ți-o spun eu sigur, fiindcă spălam ploștile... Doar știi ce pedeapsă mi-a dat Plesneală! Harry se încruntă. Nu-l văd eu pe Lupin având atâta bănet pentru o chesŹtie ca asta! De ce râdeați? Era Hermione, în halat și cu Șmecherilă în brațe, care era cam morocănos din cauza zgărzii din jurul gâtului. Nu-l aduce aici! urlă Ron, repezindu-se să-l ia pe PunŹgașul din pat și să-l bage în buzunarul de la pijama. Dar Hermione nu-l mai auzea. Îi dăduse drumul lui Șmecherilă în patul lui Seamus și se uita cu gura căscată la mătură. Oh, Harry! Cine ți-a trimis-o? N-am nici cea mai vagă idee, zise Harry. Nu avea nici o carte de vizită sau orice alt indiciu... Spre marea lor surpriză, Hermione nu păru nici fericită, nici încântată pentru Harry. Din contră, îi căzu fața și înceŹpu să-și muște buza. Ce-i cu tine? o întrebă Ron. Nu știu, făcu Hermione. Dar e cam ciudat, nu vi se pare? Doar e o mătură extra, nu-i așa? Ron oftă, exasperat. E cea mai bună, Hermione, dacă vrei să știi! Așa că trebuie să fi costat foarte mult... Probabil cât toate măturile Viperinilor la un loc! râse Ron. Atunci, cine să-i trimită lui Harry un astfel de cadou costisitor și nici măcar să nu-i spună că e de la el? întrebă Hermione. Și ce ne pasă? zise Ron nerăbdător. Harry, pot s-o înŹcerc și eu? Te rog... Spune da! Cred că nimeni n-ar trebui să încerce mătura asta deoŹcamdată, zise Hermione prudentă. Harry și Ron se uitară la ea. Și cam ce crezi că are Harry de gând să facă? întrebă Ron ironic. Să măture podeaua cu ea? Dar, înainte ca Hermione să poată răspunde, Șmecherilă făcu un salt de pe patul lui Seamus drept la pieptul lui Ron. DĂ-L AFARA! IMEDIAT! urlă Ron, în timp ce ȘmeŹcherilă îi sfâșia pijamaua, iar Pungașul se refugiase pe umăŹrul lui Ron. Ron îl apucă de coadă pe șobolan și încercă un șut spre Șmecherilă. Nu aprecie însă corect distanța și nimeri în cufărul lui Harry, ceea ce răsturnă cufărul, iar pe Ron îl făcu să țopăie pe loc și să urle de durere. Lui Șmecherilă i se ridică deodată blana pe spinare. Se auzi un sunet prelung, foarte înalt. Spionoscopul scăpase din șosetele Unchiului Vernon și acum era pe podea, pâlŹpâind și scoțând sunete înalte. Am uitat de el, zise Harry, ridicându-l de pe podea. Cum evit să port șosetele alea... Spionoscopul se răsucea și clipea în palma lui Harry. Șmecherilă sâsâia și scuipa la el. Scoate animalul de-aici, Hermione, strigă Ron furios. Ron stătea pe patul lui Harry, frecându-și degetul de la picior. Nu poți să oprești chestia aia? îl întrebă Ron pe Harry. Hermione ieși din dormitor, ținându-l în brațe pe Șmecherilă, care nu-l slăbea din ochi pe Ron, aruncându-i priviri malițioase. Harry înveli din nou Spionoscopul în șosetele Unchiului Vernon și îl aruncă în fundul cufărului. Nu se mai auzeau acum decât strigătele lui Ron, de durere și de furie. PunŹgașul se cuibărise în palmele lui Ron. Nu mai ieșise de mult din buzunarul lui Ron, iar Harry fu neplăcut surprins să constate că șobolanul, altădată atât de grăsuț, era acum nuŹmai piele și os. Ba chiar se părea că și năpârlise pe alocuri. Nu arată prea bine, bietul de el, nu-i așa? întrebă Harry. Din cauza stresului în care trăiește, zise Ron. Dacă n-ar fi grămada aia nesuferită de blană, n-ar avea nimic! Dar Harry își aminti că femeia de la Menajerie spusese că șobolanii trăiesc cam patru ani. Harry se gândi fără să vrea că, în afară de faptul în care Pungașul ar dispune de puteri deosebite, șobolanul se afla la sfârșitul vieții lui. Și, contrar spuselor lui Ron, că Pungașul e plictisitor și nu e bun de niŹmic, era convins că prietenul lui o să sufere cumplit la moarŹtea șobolanului. În dimineața aceea, nu prea se făcea simțit spiritul CrăŹciunului în camera de zi a Cercetașilor. Hermione îl închiseŹse pe Șmecherilă în dormitorul ei, dar era furioasă pe Ron, că încercase să-i dea un picior. Ron încă spumega contra lui Șmecherilă, care încercase iar să îi curme viața Pungașului. Harry renunțase să încerce să-i mai împace și își examina atent mătura, pe care o adusese cu el în camera de zi. LuŹcrul acesta, nu se știe din ce cauză, părea să o sâcâie pe HerŹmione. Nu zise nimic, dar se uită sumbru la mătură, ca și cum ar fi încercat și ea să-i critice motanul. La ora prânzului, coborâră în Marea Sală și constatară cu uimire că mesele fuseseră trase la perete, iar în mijlocul sălii trona o masă lungă, cu douăsprezece locuri. Profesorii Dumbledore, McGonagall, Plesneală, Lăstar și Flitwick erau deja acolo, împreună cu Filch, îngrijitorul, care, în locul obișnuitei sale haine maro, purta acum un frac vechi și cam mototolit. Se mai aflau acolo și trei studenți: doi din anul I, foarte timizi, și unul de la Viperini, din anul V. Sărbători fericite! zise Dumbledore, în timp ce Harry, Ron și Hermione se apropiau de masă. Fiindcă suntem așa de puțini, m-am gândit la aranjamentul ăsta. Stați jos... Luați loc! Harry, Ron și Hermione se așezară la un capăt al mesei, cot la cot. Pocnitori! zise Dumbledore entuziasmat, dându-i una argintie lui Plesneală, care o luă în silă și o făcu să exploŹdeze. Cu un mare Bang! pocnitoarea explodă și din ea ieși un coif țuguiat, de vrăjitoare, cu un vultur împăiat în vârf. Harry, amintindu-și de Bong, se uită pe furiș la Ron și amândoi mustăciră. Gura lui Plesneală se făcu pungă și împinse coiful, nervos, către Dumbledore. Acesta îl luă și îl puse imediat pe cap, în locul coifului său. Serviți-vă! îi îndemnă el, privindu-i cu veselie. În momentul în care Harry lua o porție de cartofi copți, ușa Marii Săli se deschise din nou. Era profesoara TreŹlawney, alunecând spre ei, de parcă ar fi fost pe role. Își puŹsese în onoarea evenimentului o rochie verde și elegantă, care îi scotea în evidență și mai mult ochii verzi, strălucitori, foarte mari, ca de libelulă. Sybil, ce surpriză plăcută! făcu Dumbledore și se ridică în picioare. Am privit în globul meu de cristal, domnule director, și, spre marea mea surprindere, m-am văzut abandonânŹdu-mi prânzul solitar și venind să iau masa cu toată lumea. Cum puteam să nu iau în seamă acest semn al sorții? Am părăsit turnul meu și am venit cât de repede am putut. Vă rog să-mi scuzați întârzierea... Nu face nimic, ia loc, zise Dumbledore, cu ochii scliŹpind vesel. Lasă-mă să-ți ofer un scaun... Și, într-adevăr, făcu un semn cu bagheta și săltă în aer un scaun, care se roti puțin în aer, înainte de a ateriza între Plesneală și McGonagall. Cu toate acestea, profesoara TrelawŹney nu se așeză. Ochii ei enormi se rotiră asupra celor din jurul mesei și deodată profesoara Trelawney scoase un strigăt. Ah, domnule director, zise ea, nu m-aș așeza... Cu mine, am fi treisprezece la masă! Nimic nu poate fi mai nefast. Când stau la masă treisprezece persoane, primul care se scoală de la masă va fi și primul care va muri! O să riscăm, Sybil, zise profesoara McGonagall, pierŹzându-și răbdarea. Stai jos, se răcește ciorba de curcan! Profesoara Trelawney ezită, apoi se așeză pe scaunul gol, cu buzele strânse și ochii închiși, de parcă s-ar fi așteptat să cadă un trăsnet. Profesoara McGonagall băgă polonicul în cel mai apropiat castron. Vrei și tu ciorbă, Sybil? întrebă ea. Profesoara Trelawney nu o luă în seamă. Deschise ochii, se uită iar la cei de la masă și întrebă: Dar unde este profesorul Lupin? Mi-e teamă că bietul de el este iar bolnav, răspunse Dumbledore, îndemnându-i pe toți din priviri să se serŹvească. Păcat că s-a îmbolnăvit tocmai de Crăciun... Dar tu probabil că știai deja lucrul acesta, nu-i așa, Sybil? întrebă Minerva McGonagall ironic. Profesoara Trelawney o privi pe McGonagall foarte rece. Sigur că știam, Minerva, zise ea, încet. Dar nu-mi place să mă laud că sunt atotștiutoare. De multe ori, mă prefac că n-aș fi binecuvântată cu Ochiul Interior, ca să nu-i fac pe cei din jur să se simtă prost. Asta explică multe, zise profesoara McGonagall malițios. Vocea profesoarei Trelawney deveni ceva mai puțin misŹterioasă. Dacă vrei să știi, Minerva, am văzut în globul meu de cristal că profesorul Lupin nu se va afla printre noi o periŹoadă mai lungă de timp. Se pare că și el este conștient că i se apropie sfârșitul. Aproape că a fugit din camera mea, când m-am oferit să-i spun ce văd în globul de cristal, în legătură cu el. Îmi închipui, făcu profesoara McGonagall sec. Mă îndoiesc, zise Dumbledore, ceva mai tare, pentru a pune capăt discuției dintre profesoara Trelawney și profeŹsoara McGonagall, că profesorul Lupin este în vreun periŹcol iminent. Severus, i-ai mai preparat o porție de poțiune? Da, domnule director, răspunse Plesneală. Foarte bine, zise Dumbledore. Atunci înseamnă că se va face bine în curând. Derek, ai gustat din cârnăciorii ăștia? Sunt excelenți! Băiatul din anul I se înroși puternic la față, de emoție că Dumbledore i se adresase direct. Cu mâini tremurătoare, luă câțiva cârnăciori. Profesoara Trelawney se purtă aproape normal până spre sfârșitul mesei de Crăciun, două ore mai târziu. Gata să plesnească de atâta mâncare, Harry și Ron, cu coifurile de sărbătoare pe cap, se sculară primii de la masă. Atunci, ea scoase un țipăt îngrozit. Dragii mei, zise ea, care dintre voi s-a ridicat de la masă primul? Nu știu, zise Ron, privind jenat spre Harry. Mă îndoiesc că are vreo importanță, zise profesoara McGonagall acru, în afară de cazul în care vă așteaptă pe coridor vreun nebun, cu toporul în mână, gata să-l măceŹlărească pe primul care va ieși din Marea Sală! Chiar și Ron izbucni în râs. Vii și tu? o întrebă Harry pe Hermione. Nu, zise Hermione. Vreau să vorbesc ceva cu profeŹsoara McGonagall. Probabil vrea să vadă dacă se mai poate înscrie la vreo materie, căscă Ron plictisit, pe când străbăteau holul de la intrare unde nu se afla nici un nebun cu toporul. Când se apropiară de gaura din portret, îl văzură pe Sir Cadogan care își petrecea seara Crăciunului împreună cu mai mulți călugări, mulți dintre ei foști directori la HogŹwarts. Bineînțeles că se afla acolo și poneiul lui gras. Își ridică viziera și ridică spre ei o halbă de bere. La mulți ani! le ură el. Parola? Trădător nemernic! Ba voi sunteți așa! râse Sir Cadogan, dându-se la o parŹte ca să-i lase să treacă. Harry se duse drept în dormitor, își luă noua mătură Fulger și trusa de întreținere a măturilor, pe care i-o făcuŹse Hermione cadou de Crăciun. Coborî apoi în camera de zi și se întrebă ce putea să îi mai facă măturii lui, care nu avea nici măcar rămurele îndoite, la coadă, care să trebuŹiască să fie tăiate, iar mânerul strălucea atât de tare încât nu ar fi avut nici un sens să îl mai lustruiască. El și Ron nu se mai săturau să o admire. Deodată, gaura din portret se desŹchise și intrară Hermione și profesoara McGonagall. Deși era șefa casei lor, Harry nu o mai văzuse pe profeŹsoara McGonagall decât o singură dată în camera lor de zi, iar atunci, numai ca să îi anunțe ceva deosebit de important. Harry și Ron se holbară la ea, amândoi cu mâinile pe Fulger. Hermione îi ocoli, se așeză într-un fotoliu și își băŹgă nasul într-o carte. Deci, asta e, făcu profesoara McGonagall, apropiindu-se de cămin și uitându-se la Fulger. Domnișoara Granger mi-a spus că ai primit o mătură, Potter! Harry și Ron întoarseră privirile spre Hermione. Îi văŹzură nu mai fruntea roșie ca focul, pe deasupra cărții, care era cu fundul în sus, de altfel. Pot s-o văd și eu? întrebă profesoara McGonagall și, înainte de a căpăta vreun răspuns, le smulse mătura din mâini. Începu să o examineze cu atenție, de la cap la coadă. Hm, pufni ea. Și nu era nici un bilețel, Potter? Nici o carte de vizită? Nici un indiciu, de orice fel? Nu, zise Harry, scurt. Da..., continuă profesoara McGonagall. Ei bine, mă văd silită să-ți confisc mătura, Potter. C-Cum? sări Harry în picioare. Dar de ce? Trebuie să văd dacă nu e blestemată în vreun fel, zise profesoara McGonagall. Eu nu sunt expertă în domeniu, dar Madam Hooch și profesorul Flitwick o să-i dea de capăt... Să-i dea de capăt? strigă Harry, privind-o pe profesoara McGonagall, ca și cum aceasta nu ar mai fi fost în toate mințile. N-o să le ia mai mult de două săptămâni, continuă proŹfesoara McGonagall. O s-o primești înapoi, de îndată ce ne asigurăm că n-are vreun blestem asupra ei. Dar nu are nimic, zise Harry, cu vocea tremurându-i deja. Zău așa, doamnă profesoară... N-ai de unde să știi, Potter, zise profesoara McGoŹnagall, cu înțelegere, până nu zbori cu ea. Și n-o să faci lucrul acesta până nu vedem dacă nu s-a acționat asupra ei. O să te țin la curent. Profesoara McGonagall se întoarse pe călcâie și ieși prin gaura din portret, luând și mătura cu ea. Harry rămase înțepenit locului, uitându-se după ea și ținând în mână cutia cu cremă de lustruit. Ron se întoarse furios spre Hermione. Ce ți-a trebuit să te duci fuga la McGonagall, poți să-mi spui și mie? urlă el. Hermione puse cartea alături și, deși încă mai era rozalie la față, îl înfruntă pe Ron cu curaj. Fiindcă am crezut, și profesoara McGonagall a fost de aceeași părere cu mine, că mătura i-a fost trimisă lui Harry de către Sirius Black!