CAPITOLUL XX
SĂRUTUL DEMENTORULUI
De când se știa, Harry nu mai făcuse parte dintr-un alai mai straniu... Șmecherilă deschidea drumul, coborând pe scări. Urmau Lupin, Pettigrew și Ron, care păreau conŹcurenți la cursa cu șase picioare! Urma Plesneală, care pluŹtea absent, vârfurile picioarelor lui atingând fiecare treaptă a scării, susținut în felul acesta de propria lui baghetă, pe care Sirius o ținea îndreptată spre el. Harry și Hermione încheiau ciudatul convoi. Trecerea prin tunel s-a dovedit deosebit de dificilă, Lupin, Pettigrew și Ron întâmpinând cele mai mari greuŹtăți. Lupin încă mai ținea bagheta îndreptată spre Pettigrew. Harry îi văzu târându-se prin tunel, în șir indian. Șmecherilă continua să fie deschizător de drum. Harry venea imediat după Sirius, care îl făcea și pe Plesneală să alunece prin tuŹnel, în fața lui. Balansându-se dintr-o parte în alta, Plesneală se tot pocnea cu capul de tavanul jos al tunelului, iar Harry avu senzația că Sirius nici măcar nu încerca să îl ferească. Cred că știi ce înseamnă asta, Harry, îi zise Sirius, în timp ce avansau prin tunel. Dacă îl predăm pe Pettigrew... O să fii liber! zise Harry. Da, și asta, făcu Sirius, dar nu știu dacă ți-a spus cineva că eu sunt nașul tău... Da, știu, răspunse Harry. Asta înseamnă că părinții tăi mi te-au încredințat... în cazul în care li s-ar fi întâmplat ceva... Harry așteptă să continue. Oare Sirius vroia să spună ce credea el? Sigur, n-am nimic împotrivă, zise Sirius, înțeleg... dacă vrei să stai în continuare la mătușa și la unchiul tău... Dar, mi-ar face plăcere să te mai gândești la asta... O dată ce numele meu va fi iar reabilitat, dacă simți nevoia... unui alt cămin... Harry simți în stomac un fel de explozie. Cum? Să stau cu tine? strigă Harry, dând cu capul din greșeală de tavanul tunelului. Să nu mai stau la familia Dursley? Ah, am crezut că vrei și tu... Dar nu-i nimic... înțeleg... nu trebuie să-ți faci probleme... Am crezut doar... Sigur că vreau! Cum poți crede că mai vreau să stau cu ăia? strigă Harry, cu o voce răgușită, aproape ca a lui Sirius. Ai casa ta? Când mă mut la ține? Sirius se întoarse să îl privească. Plesneală se pocni iar cu capul de tavan, dar lui Sirius nici că îi păsa. Vrei? întrebă el. Nu glumești? Cum să glumesc? Fața chinuită a lui Sirius se destinse pentru prima oară într-un zâmbet adevărat. Schimbarea era izbitoare. Era ca și cum o persoană cu zece ani mai tânără apărea de sub masca feței scheletice. Pentru o clipă, Harry îl recunoscu pe cel caŹre râdea din toată inima la nunta părinților săi. Nu mai vorbiră nimic, până ajunseră la capătul tunelului. Șmecherilă ieși primul. Desigur că apăsase cu laba pe buŹtonul de pe rădăcina salciei, fiindcă Lupin, Pettigrew și Ron ieșiră, fără să se audă vreun zgomot de atac agresiv din parŹtea copacului. Sirius avu grijă să-l scoată întâi pe Plesneală, apoi se dădu la o parte, să iasă Harry și Hermione, după care ieși și el. Se lăsase întunericul. Singurele lumini proveneau de la ferestrele castelului. Fără un cuvânt, porniră spre el. PettiŹgrew nu încetase să tremure și din când în când se văita. În mintea lui Harry nu se învârtea decât un gând: urma să nu mai stea la unchii lui! Va locui împreună cu Sirius Black, cel mai bun prieten al părinților săi. Alt gând îi umbri bucuria. Ce-or să zică unchiul și mătușa lui când vor afla că nu mai stă la ei, ci la fostul ocnaș, pe care îl văzuseră de atâtea ori la televizor? Ai grijă, Peter, îl amenință Lupin, țintuindu-l cu baŹgheta, o mișcare greșită și... Mergeau încet, dar în curând luminile din castel se văŹzură mult mai bine. Plesneală plutea în continuare pe lângă ei, cu bărbia atârnându-i inertă pe piept. Dar deodată... Un nor se dădu la o parte și la lumina lunii văzură umbre mișcându-se pe pământ. Plesneală intră în Lupin, Pettigrew și Ron, care se opriseră brusc. Sirius încremeni. Întinse mâŹna lateral, pentru a-i opri pe Harry și pe Hermione să înainŹteze. Harry observă că Lupin se făcuse deodată rigid, începând apoi să se contorsioneze. O, Doamne! se sperie Hermione. Nu și-a luat poțiunea în seara asta! Ce facem? Fugiți! strigă Sirius. În momentul ăsta! Dar Harry nu putea să fugă, Ron era legat de Lupin! FăŹcu un pas spre el, dar Sirius îl împinse la o parte. Lasă, că am eu grijă! zise Sirius. Fugiți! Se auzi un mârâit înspăimântător. Capul lui Lupin se alungea tot mai mult. La fel și corpul. Spatele i se cocoșa, iar pe mâini și pe față îi apăru păr. Mâinile i se terminau acum cu gheare încovoiate. Șmecherilă se arcui speriat și se dădu înapoi, iar blana i se ridică iar pe spate. În timp ce Lupin se transforma în lup, Sirius dispăru de lângă Harry și se transformă și el în dulăul mare și negru. Lupul se eliberă din legătura care îl ținea aproape de Ron și de Pettigrew, iar dulăul negru îl prinse cu colții de gât, trăgându-l cât mai departe de cei doi. Cele două animale se înfruntau acum, rânjind colții, mârâind și scoțând ghearele unul la altul... Harry rămăsese ca trăsnit, mult prea prins de luptă, ca să se mai gândească la ceva. Îl trezi strigătul Hermionei... Pettigrew se repezise după bagheta lui Lupin. Ron, nesiŹgur pe piciorul lui, căzuse la pământ. Se auzi un pocnet, o lumină puternică și Ron rămase nemișcat. Alt pocnet și Șmecherilă fu azvârlit în înalturi, după care căzu la pământ, într-o grămadă inertă. Expelliarmus! strigă Harry, îndreptându-și bagheta spre Pettigrew. Bagheta lui Lupin zbură în aer și apoi dispăru din vedere... Stai pe loc! strigă Harry, făcând un pas înainte. Prea târziu! Pettigrew se transformase în șobolan, reuŹșind să iasă din legătura care îl țintuia de Ron. Harry nu mai auzi decât un fâsâit ușor prin iarbă. Se auziră urlete înfricoșătoare. Harry se întoarse spre cele două animale. Lupul o luase la fugă spre Pădurea Interzisă... Sirius, a scăpat Pettigrew! S-a transformat în șobolan! strigă Harry. Sirius sângera. Era zgâriat pe bot și pe spinare, dar la strigătul lui Harry ridică brusc capul și o luă la fugă spre pădure. Harry și Hermione se aplecară asupra lui Ron. Ce i-o fi făcut? șopti Hermione. Ron stătea cu ochii pe jumătate închiși și cu gura căscată. Era viu, nu încăpea nici o îndoială, dar părea să nu îi recuŹnoască pe nici unul. Nu știu, zise Harry și se uită disperat în jur. Black și Lupin dispăruseră. Nu mai era lângă ei decât Plesneală, care însă atârna inert în aer. Hai să-i ducem în castel și să cerem ajutorul cuiva, zise Harry, dându-și la o parte părul din ochi. Hai... Dar din depărtare auziră un urlet prelung, un scheunat... Al unui câine rănit... Sirius! șopti Harry, încercând să spintece întunericul cu privirile. Avu un moment de ezitare, dar nu puteau să îi facă nimic lui Ron, în acel moment, iar Black părea să aibă nevoie de ajutorul lor... Harry începu să alerge, cu Hermione în urma lui. Urletul părea să fi venit dinspre lac. Se îndreptară într-acolo, dar Harry se opri deodată din fugă, fiind învăluit de un val de frig. La început, nu-și dădu seama ce era... Urletul încetase. Ajunși la malul lacului, văzură de ce: Sirius se transformase iar în om. Stătea în patru labe, cu mâinile acoperindu-și capul. Nuuuuu! gemea el. Vă rooooog... Și atunci, Harry îi văzu. Erau Dementori - cel puțin o sută - care înaintau spre ei. Stătu în loc, simțind ceața și frigul cumplit din jur, pătrunzându-i în toate măruntaiele... Hermione, strigă el, gândește-te la momentul cel mai fericit din viața ta! Harry își ridică bagheta, clipind furios că nu reușea să se elibereze mai repede de ceața aceea. Scutură din cap, încerŹcând să îndepărteze senzația de leșin și țipătul slab, care începea să se facă auzit în mintea lui... O să trăiesc împreună cu nașul meu! N-o să-i mai văd niciodată pe unchiul și pe mătușa mea! Se forță să nu se gândească decât la Sirius, și la nimic altceva, și începu incantația: Expecto patronum! Expecto patronum! Black tresări violent, se întoarse cu fața în sus și rămase nemișcat, de o paloare cadaverică. N-o să pățească nimic! O să stau împreună cu el! Expecto patronum! Expecto patronum! Hermione, ajută-mă și tu! Expecto patronum! Expecto..., începu Hermione. Expecto... Expecto... Dar nu fu în stare să termine. Dementorii se apropiau tot mai mult, fiind acum la mai puțin de jumătate de metru de ei. Formaseră un fel de zid în jurul lui Harry și Hermione și se apropiau tot mai mult de... Expecto patronum! strigă Harry, încercând să alunge țipătul din urechile lui. Expecto patronum! O dâră subțire, argintie, țâșni din bagheta lui, plutind în fața sa. În acel moment, Harry o văzu pe Hermione leșiŹnând lângă el. Era singur... Complet singur... Expecto patronum! Expecto patronum! Harry își simți genunchii atingând iarba umedă și rece. Cu un efort supraomenesc, încercă să se gândească iar... Sirius era nevinovat... Total nevinovat... N-o să pățească nimic! O să stau cu el! Expecto patronum! strigă el cu ultimele puteri. La pâlpâirea slabă a tremurătorului Patronus produs de el, Harry văzu un Dementor, oprindu-se la câțiva pași de el. Nu putea să meargă mai departe de ceața slabă... O mână subțire, cadaverică, ieși de sub pelerină. Dementorul încerŹca să alunge ceața slabă, produsă de Harry. Nu... Nu, mai zise Harry. E nevinovat... Expecto... Expecto pa tron um... Harry îi vedea în jurul lui și le auzea răsuflarea șuierăŹtoare. Dementorul care stătea cel mai aproape de el, păru să cântărească situația. Apoi, își ridică brațele scheletice și își îndepărtă gluga. Unde ar fi trebuit să fie ochii, nu era decât piele pămânŹtie, întinsă la maximum peste orbitele goale. Dar văzu o gură... O gură deschisă, o gaură, de fapt, fără nici o formă, care absorbea aerul cu un zgomot înfiorător. Harry fu cuprins de panică. O frică teribilă îl paraliză, pur și simplu. Nu se mai putea mișca și nici vorbi. Patronus produs de el pâlpâi și mai tare și dispăru. Ceața îl învăluia tot mai mult. Trebuia să reziste... Expecto patronum!... Nu mai vedea nimic... Expecto patronum!... Întinse mâna spre Sirius și îl prinse de braț... Nu... N-aveau cum să-l ia cu ei... Dar o pereche de mâini osoase și puternice îl prinseră pe Harry de gât și încercau să-l îndrepte cu fața în sus. Simțea deja răsuflarea Dementorului... Știa că vroia să termine cu el mai întâi... În urechi îi răsună strigătul disperat al mamei lui... Probabil că acela era ultimul lucru pe care avea să-l mai audă vreodată... Apoi, copleșit de ceața apăsătoare, lui Harry i se păru că vede o ceață tremurătoare, argintie, care se făcea tot mai mare... I se păru că se cufundă și mai mult în iarbă... Cu fața în jos, mult prea slăbit ca să se poată mișca, Harry deschise ochii. O lumină strălucitoare scălda totul în jur. Țipătul dispăruse din urechile lui și parcă nu mai era atât de frig... Ceva îi alunga pe Dementori... Lumina puternică îi înconjura... pe el, pe Sirius și pe Hermione... Zgomotele șuŹierătoare ale respirației Dementorilor se îndepărtau... Era cald din nou, în jurul lor... Recăpătându-și încet forțele, Harry ridică puțin capul și în lumina aceea văzu un animal care traversa lacul... Ștergându-și sudoarea care i se prelingea în ochi, Harry se uită mai bine, încercând să-și dea seama ce fel de animal era acela... Părea un unicorn. Străduindu-se să nu-și piardă iar cunoștința, Harry văzu că unicornul se oprește, odată ajuns pe malul celălalt al lacului. Pentru o clipă, Harry își dădu seama că unicornul fusese chemat acolo de cineva, care acum îl mângâia pe cap... Cineva care i se păru foarte cunosŹcut... Dar, nu... nu putea să fie el... Harry nu mai înțelegea nimic. Nu mai putea să gânŹdească. Simți că îl părăsesc iar puterile și leșină în iarbă.