CAPITOLUL XXII
DIN NOU POȘTA VIA BUFNIȚĂ
Harry! Hermione îl trăgea de mânecă, uitându-se îngrijorată la ceas. Mai avem exact zece minute să ajungem înapoi, în ariŹpa spitalului, fără să ne vadă nimeni... Înainte ca Dumble-dore să închidă ușile... Bine, zise Harry, dezlipindu-și cu greu privirile de pe cer. Să mergem! Se strecurară pe ușa din spatele lor și coborâră o scară în spirală. Când ajunseră aproape jos, auziră voci. Se lipiră de perete și își ascuțiră urechile. Păreau să fie Fudge și PlesŹneală. Mergeau grăbiți pe culoarul de la baza scărilor. Sper ca Dumbledore să nu ne facă greutăți, zicea PlesŹneală. Sărutul Dementorului va fi executat imediat? Da, de îndată ce Macnair se întoarce cu Dementorii. Toată povestea asta cu Black a fost chiar jenantă. Nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să-i informez pe cei de la Profetul Zilei că în sfârșit l-am prins pe Black! Cred că or să vrea să-ți ia și ție un interviu, Plesneală... Și, de îndată ce Harry își va recăpăta rațiunea, va dori și el, desigur, să le spună celor de la ziar cum l-ai salvat tu... Harry își încleșta maxilarele. Observă rânjetul lui PlesŹneală, în timp ce trecea împreună cu Fudge, pe lângă nișa în care se ascunsese el și Hermione. Pașii se îndepărtară, până nu se mai auziră deloc. Harry și Hermione mai aștepŹtară câteva secunde, ca să fie siguri că plecaseră, apoi o luară la fugă în direcția opusă. Coborâră o scară, încă una, traversară un coridor... Apoi, auziră un râs nesuferit... Peeves! murmură Harry, prinzând-o pe Hermione de încheietură. Intră aici! Se năpustiră într-o clasă pustie, la timp să nu fie observați de Peeves. Peeves părea în toane foarte bune. Sărea și se înŹvârtea pe coridor, prăpădindu-se de râs. Oh, ce oribil e! șopti Hermione, lipindu-și urechea de ușă. Pariez că e așa de fericit numai fiindcă Dementorii urmează să-i dea Sărutul Morții lui Sirius... Hermione se uită iar la ceas. Trei minute, Harry! Așteptară până ce Peeves se îndepărtă, apoi ieșiră tiptil și o luară iar la fugă. Hermione, ce se întâmplă dacă nu ajungem la timp, înainte de a închide Dumbledore ușile? întrebă Harry, gâfâind. Nici nu vreau să mă gândesc, gemu Hermione, uitânŹdu-se iar la ceas. Un minut! Ajunseră aproape de intrarea în spital. E bine, își făcu Hermione curaj. Se aude vocea lui DumŹbledore. Repede, Harry! Parcurseră ultimii metri de coridor. Ușa se deschise și puteau vedea deja spatele lui Dumbledore. Acum, o să vă încui aici. E, zise el, consultându-și ceaŹsul, douăsprezece fără cinci minute. Domnișoară Granger, trei întoarceri ar trebui să fie suficiente... Mult noroc! Dumbledore ieși din camera de spital cu spatele, scoŹțându-și bagheta, ca să zăvorască ușa. Harry și Hermione intrară în panică. Dumbledore privi în sus și un zâmbet pișicher îi apăru pe sub mustață. Ei? întrebă el, încet. Am reușit! zise Harry dintr-o suflare. Sirius a scăpat! A fugit călare pe Buckbeak! Dumbledore strălucea de fericire. Bravo vouă! Hai, intrați! Harry și Hermione intrară în camera de spital. Nu se afla acolo decât Ron, care zăcea tot fără cunoștință, în patul său. În spatele lor, se auzi cheia răsucindu-se în broască. Harry și Hermione se urcară în paturile lor. Hermione ascunse bine Clepsidra Timpului între faldurile robei ei. În acel moment, se întoarse și Madam Pomfrey, din biroul ei. Parcă l-am auzit pe domnul director plecând, zise ea. Sper că acum pot să am și eu grijă de pacienții mei... Era într-o dispoziție foarte proastă. Harry și Hermione acceptară ciocolata, pe care le-o dădu ea, fără nici un fel de protest. Madam Pomfrey așteptă, ca să se asigure că o mânŹcaseră pe toată. Dar Harry abia putea înghiți. Atât el, cât și Hermione, așteptau cu sufletul la gură... Apoi, deodată, în timp ce luau o a patra bucățică de ciocolată de la Madam Pomfrey, auziră un murmur care creștea fulgerător în intenŹsitate. Voci agitate și supărate răsunau de undeva, de deaŹsupra lor... Ce-i asta? întrebă Madam Pomfrey, îngrijorată. Vocile nervoase și revoltate ajunseseră aproape la ușa lor. Madam Pomfrey își aținti ochii spre ușă. Ce-o fi în capul lor? zise ea. Chiar nu-și dau seama că or să trezească pe toată lumea? Harry se străduia să înțeleagă ce spuneau vocile. Erau foarte aproape... Probabil că a reușit să se facă nevăzut, Severus. Trebuia să lăsăm pe cineva cu el... Ah, când o să audă mâine presa... NU S-A FĂCUT NEVĂZUT! URLĂ PLESNEALĂ. NU TE POȚI FACE NEVĂZUT ȘI NICI APĂREA DIN SENIN ÎN ACEST CASTEL! ASTA... ARE LEGĂTURĂ... CUMVA... CU... POTTER! Severus, fii rezonabil! Harry a fost închis în camera asta de spital... BANG! Ușa camerei se izbi de perete. Fudge, Plesneală și Dumbledore năvăliră în cameră. Numai Dumbledore era perfect calm. Ba chiar părea că îi place întreaga situație. Fudge era negru de supărare, dar nici pe departe ca Plesneală... SĂ MĂRTURISEȘTI IMEDIAT, POTTER! CE-AI FĂŹCUT? CUM? Domnule profesor Plesneală, controlați-vă, vă rog! striŹgă Madam Pomfrey. Da, Plesneală, păstrează-ți calmul, interveni și Fudge. Doar am văzut cu toții că ușa era încuiată... EI L-AU AJUTAT SĂ SCAPE! SUNT SIGUR! țipă PlesŹneală, arătând spre Harry și Hermione. Fața i se strâmbase de mânie, iar din gură împrăștia peste tot numai salivă. Calmează-te odată! se supără Fudge. Spui numai aiureli! NU-L CUNOȘTI PE POTTER! strigă Plesneală. EL A FĂCUT-O, N-AM NICI O ÎNDOIALĂ! Ajunge, Severus, te rog, interveni Dumbledore, cât se poate de calm. Gândește-te și tu puțin... Ușa era încuiată... Eu am încuiat-o acum zece minute, când am plecat. Madam Pomfrey, copiii ăștia au părăsit patul sau nu? Sigur că nu! zise Madam Pomfrey. Am stat cu ei, de îndată ce ați ieșit dumneavoastră! Poftim, Severus! zise Dumbledore, cu același calm. Doar dacă ești convins că Hermione și Harry pot fi în două locuri în același timp... Altfel, nu văd de ce i-am mai deranja... Plesneală stătea acolo, uitându-se când la Fudge, care era uimit de ieșirea lui, când la Dumbledore, ai cărui ochi scliŹpeau pe sub ochelari. Se întoarse brusc pe călcâie și ieși din încăpere, cu roba fluturând în urma lui. Și-a pierdut complet mințile, zise Fudge, uitându-se după el. Să fiu în locul tău, Dumbledore, l-aș supraveghea îndeaproape. Nu, n-are nimic, zise Dumbledore. E doar foarte dezaŹmăgit. Nu l-au mai ținut nervii... Parcă numai el ar fi dezamăgit! făcu Fudge. Să vezi ce-or să se repeadă asupra mea cei de la Profetul zilei! L-am prins pe Black și ne-a scăpat iar de sub nas! Nu mai rămâne decât să afle că a scăpat și Hipogriful de execuție și am ajuns de râsul lumii! Eh... Mai bine plec să-i anunț pe cei de la Minister... Și Dementorii? întrebă Dumbledore. Sper că îi luați de-aici! O, sigur, zise Fudge, trecându-și absent mâna prin păr. Vor trebui să plece... Nu mi-aș fi putut închipui niciodată că vor fi în stare să aplice Sărutul Morții unui copil complet neŹvinovat! Și-au pierdut cu totul controlul... Chiar din noaptea asta îi trimit înapoi la Azkaban! Poate punem niște dragoni la intrarea în castel... Ne mai gândim... Ce i-ar mai plăcea lui Hagrid! râse Dumbledore, privinŹdu-i pe furiș pe Harry și pe Hermione. După ce Dumbledore și Fudge părăsiră camera, Madam Pomfrey se repezi la ușă și o închise iar cu cheia. BomŹbănind nervoasă, plecă iar în biroul ei. Se auzi un geamăt slab în celălalt capăt al camerei. Se trezise Ron! Îl vedeau stând în capul oaselor și frecându-și nedumerit creștetul. Ce... Ce s-a întâmplat? gemu el. Harry? De ce suntem aici? Unde este Sirius? Unde e Lupin? Ce s-a întâmplat? Harry și Hermione se priviră cu înțeles. Explică-i tu, zise Harry, servindu-se cu încă o bucățică de ciocolată. * Când părăsiră spitalul, a doua zi la prânz, Harry, Ron și Hermione constatară cu surprindere că nu mai era nimeni în castel. Era clar că, din cauza căldurii și eliberați de povara examenelor, colegii lor se duseseră iar în excursie la HogŹsmeade. Nici Ron și nici Hermione nu simțeau nici o traŹgere de inimă să se ducă și ei acolo, așa că hoinăriră împreună cu Harry în jurul castelului, nemaisăturându-se să comenŹteze evenimentele extraordinare din noaptea trecută și înŹtrebându-se unde erau Sirius și Buckbeak în acel moment. Se așezară pe malul lacului. Uitându-se la calmarul uriaș, care își agita tentaculele la suprafața apei, Harry pierdu firul conversației și ochii i se opriră iar pe malul opus al lacului. Dintr-acolo galopase spre el animalul acela straniu... Cineva se interpuse între ei și soare. Umbra uriașă era a lui Hagrid, care avea ochii umflați, dar mai-mai să-i plesŹnească pieptul de fericire. Își șterse fruntea cu o batistă de mărimea unei fețe de masă și le zise: Știu că n-ar trebui să fiu fericit pentru cele petrecute noaptea trecută, dar nu mă pot abține, fiindcă... Ia să veŹdem, ghiciți? Ce să ghicim? întrebară ei, prefăcându-se tare curioși. Beaky! A scăpat! E liber! Am serbat evenimentul toată noaptea! Splendid! exclamă Hermione, aruncându-i lui Ron o privire plină de reproș, fiindcă acesta era pe punctul de a izbucni în râs. Da... Probabil că nu l-am legat ca lumea... Mi-am făcut griji totuși... M-am temut să nu-l fi mâncat cumva profesorul Lupin azi-noapte... Dar el a zis că n-a mâncat nimic peste noapte! Cum? întrebă Harry repede. Ah, cum n-ați auzit? întrebă Hagrid, coborându-și vocea, deși nu era nici țipenie de om în jur. Plesneală... Le-a spus Viperinilor că profesorul Lupin e un om-lup! Și că azi-noapte hoinărea în jurul castelului. Bietul de el... își face bagajele acum... Își face bagajele? strigă Harry. De ce? Păi, fiindcă pleacă, zise Hagrid, surprins că Harry îl întrebase așa ceva. Și-a dat demisia azi-dimineață... A zis că nu vrea să riște să i se mai întâmple o dată... Harry sări în picioare. Mă duc să-l văd! le zise el prietenilor săi. Dar dacă și-a dat demisia... ... nu cred că mai putem face ceva... Nu-mi pasă, eu tot mă duc! Ne întâlnim tot aici! * Ușa de la biroul profesorului Lupin era deschisă. Își strânsese aproape toate lucrurile. Vasul gol, în care stătuse Fluidemul era lângă valiza lui roasă de vreme, care era desŹchisă și aproape plină. Lupin stătea aplecat peste ceva de pe biroul lui. Își ridică doar privirea spre Harry. Am văzut că vii, zise el zâmbind și îi arătă Harta ȘtrenŹgarilor, la care tocmai se uita. Hagrid ne-a spus! zise Harry. Că ați demisionat... Nu e adevărat, nu-i așa? Ba da, din păcate, oftă Lupin, trăgând sertarele și golinŹdu-le de conținutul lor. Dar de ce? strigă Harry. Sper că nu-și închipuie MinisŹterul Magiei că aveți vreun amestec în dispariția lui Sirius... Lupin se duse la ușă și o închise. Nu. Profesorul Dumbledore a făcut tot posibilul să îl convingă pe Fudge că de fapt am vrut să vă salvez pe voi, oftă iar Lupin. Asta a fost ultima picătură pentru Plesneală. Faptul că a pierdut Ordinul Merlin l-a durut tare... Astfel că, din greșeală, desigur, a lăsat să-i scape azi la micul dejun că sunt om-lup... Doar nu plecați din cauza asta! zise Harry. Lupin zâmbi chinuit. Mâine dimineață, Harry, vor începe să vină bufnițe de pretutindeni, cu scrisori din partea părinților îngrijorați, cărora nu le va face nici o plăcere ca odraslele lor să aibă ca profesor un om-lup. Și îi înțeleg. O, Doamne, aș fi putut să vă mușc pe unul dintre voi! Nu trebuie să se mai întâmple niciodată asta! Dar sunteți cel mai bun profesor de Apărare contra Magiei Negre pe care l-am avut vreodată! strigă Harry. Nu plecați! Lupin clătină din cap, dar nu zise nimic. Continuă să-și golească sertarele. Apoi, în timp ce Harry se gândea cum ar fi putut să-l convingă să nu plece, Lupin spuse: Din câte mi-a spus domnul director, ai salvat o mulțime de vieți nevinovate aseară, Harry! Sunt foarte mândru că ți-ai însușit ce ți-am predat eu! Povestește-mi și mie despre fanŹtasticul Patronus... Dar de unde știți acest lucru? întrebă Harry uimit. Păi, ce altceva ar fi putut să alunge puzderia de DemenŹtori? Harry îi povesti tot ce se întâmplase. După ce termină, observă că profesorul Lupin zâmbea mulțumit. Da, tatăl tău se transforma întotdeauna în cerb! spuse Lupin. Ai ghicit corect! De aceea își luase numele de Corn... Lupin aruncă și ultimele cărți în valiză, închizând la loc sertarele biroului și întorcându-se spre Harry. Poftim, am adus asta de la conacul bântuit, noaptea treŹcută, zise el și îi întinse pelerina. Și... Ezită puțin, dar îi dădu înapoi și Harta Ștrengarilor. Nu mai sunt profesorul tău, așa că nu mă simț vinovat că-ți dau înapoi harta. Eu n-am ce face cu ea, dar sunt sigur că tu, Ron și Hermione o s-o folosiți cu folos! Harry luă harta și zâmbi. Mi-ați spus, zise Harry, că Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn au vrut să mă ademenească să ies din castel... Că așa au socotit ei că era mai distractiv... Chiar asta am și vrut! zise Lupin, aplecându-se să își închidă valiza. Sunt convins că tatăl tău ar fi fost total dezaŹmăgit dacă fiul lui nu ar fi descoperit nici un pasaj secret care să ducă afară din castel! Se auzi un ciocănit. Harry ascunse repede harta și pelerina. Era profesorul Dumbledore, care nu păru deloc surprins să îl găsească pe Harry acolo. Te așteaptă trăsura, Remus, îi zise Dumbledore. Mulțumesc, domnule director! Lupin își luă valiza ponosită și vasul Fluidemului. Atunci... La revedere, Harry, zise el, zâmbind. Mi-a făcut mare plăcere să-ți fiu profesor. Vă rog, domnule direcŹtor, nu mă conduceți până la poartă... Mă descurc eu... Harry avu impresia că Lupin căuta să plece cât mai reŹpede posibil. La revedere, Remus, zise Dumbledore grav. Lupin își eliberă mâna dreaptă, ca să îi poată strânge mâna lui Dumbledore. Apoi, cu un ultim zâmbet spre Harry, Lupin ieși din birou. Harry se așeză pe un scaun, cu ochii în pământ. Auzi ușa închizându-se și ridică privirea. Dar Dumbledore era tot acolo. De ce ești trist, Harry? îl întrebă el. Ar trebui să fii foarte mândru și fericit, după isprăvile de aseară. Și ce contează? zise Harry încruntat. Pettigrew a scăpat! Cum ce contează, Harry? făcu Dumbledore. Contează și încă foarte mult. Datorită ție, am aflat adevărul. Ai salvat un om nevinovat de la o soartă cumplită. Soartă cumplită, își aminti Harry. Lordul Întunericului va renaște cu ajutorul slugii lui credincioase, mai puternic și mai înfricoșător ca niciodată. La noapte... înainte de miezul nopții... servitorul... eliberat... reîntâlnirea cu stăpânul său... Prezicerea profesoarei Trelawney! Domnule director, ieri, la examenul de la Previziuni despre viitor, doamna profesoară Trelawney s-a purtat foarte... foarte straniu... Da? se miră Dumbledore. Adică... Eh... mai straniu ca de obicei? Da... Vocea i s-a înăsprit și a prezis ce v-am spus! zise Harry și se uită la Dumbledore. Apoi, și-a revenit și nu și-a amintit nimic din ceea ce spusese... Credeți că a fost... o prezicere adevărată? Dumbledore păru să fie destul de impresionat. Da, s-ar putea, Harry, zise el gânditor. Asta ar fi a doua prezicere adevărată... Ar trebui să-i ofer o mărire de salariu! Dar... Harry se uită la Dumbledore de-a dreptul uluit. Cum putea să ia totul în glumă? Dar eu i-am oprit pe Sirius și pe profesorul Lupin să-l omoare pe Pettigrew... Asta înseamnă că numai din cauza mea... Ei, nu-i chiar așa, încercă să îl liniștească Dumbledore. Nu te-a învățat nimic experiența cu Clepsidra Timpului? Consecințele acțiunilor noastre sunt întotdeauna atât de complicate, atât de diferite, încât prezicerea viitorului deŹvine o problemă foarte complicată, într-adevăr... Profesoara Trelawney, draga de ea, e dovada vie că este cum spun eu. Ai dat dovadă de multă noblețe sufletească, salvând viața lui Pettigrew! Da, dar dacă el îl ajută pe Cap-de-Mort să-și recapete puterile... Pettigrew știe prea bine că îți datorează viața. I-ai trimis lui Cap-de-Mort un servitor, care îți este îndatorat ție până peste urechi. Când un vrăjitor salvează viața altuia, se creŹează un fel de legătură sufletească între ei... Mă îndoiesc sinŹcer că lui Cap-de-Mort o să-i convină ca servitorul lui să-i fie dator lui Harry Potter... Nu vreau să ara nici o legătură cu Pettigrew! El mi-a trăŹdat părinții! Nu te poți pune cu lucrurile astea, e o adevărată magie, adesea de neînțeles, Harry... Dar, crede-mă, va veni o vreme când o să fii foarte mulțumit că l-ai salvat pe Pettigrew. Harry se îndoia sincer că așa va fi. Dumbledore îl privi ca și cum ar fi știut la ce se gândea Harry. L-am cunoscut foarte bine pe tatăl tău, zise DumŹbledore cu blândețe. Și la Hogwarts și mai târziu. Și el l-ar fi iertat pe Pettigrew, sunt sigur! Harry îl privi pe Dumbledore. Nu glumea. Harry era sigur de asta. Noaptea trecută, am crezut că tatăl meu conjurase acel Patronus puternic... Adică, văzându-mă pe mine pe partea cealaltă a lacului, am crezut că îl zăresc pe tatăl meu... Nici nu era greu, zâmbi Dumbledore. Cred că te-ai sătuŹrat să ți se tot spună cât de mult semeni cu tatăl tău. În afară de ochi... Ochii sunt ai mamei tale! Harry scutură din cap. A fost stupid să cred că era tata, murmură el. Adică, știam prea bine că era mort. Și crezi că cei pe care i-am iubit ne părăsesc cu adevărat când mor? Crezi că nu ne amintim întotdeauna de ei, mai ales în momente de mare restriște? Tatăl tău este viu în sufletul tău, Harry, și apare ori de câte ori ai mare nevoie de ajutorul lui. Cum ai fi putut altfel să produci acel PatroŹnus excepțional? Corn a galopat din nou azi-noapte! Lui Harry i-a trebuit ceva timp să înțeleagă ce spusese Dumbledore. Noaptea trecută, Sirius mi-a povestit cum au devenit ei Animagi, zâmbi Dumbledore. O realizare extraordinară, mai ales că au reușit să o țină ascunsă de mine. Și îmi aminŹtesc și forma neobișnuită a acelui Patronus produs de tine la meciul de Vâjthaț... Așa că, Harry, poți să fii sigur că l-ai văzut pe tatăl tău azi-noapte. L-ai făcut să apară din sufletul tău, Harry! Și Dumbledore părăsi biroul, lăsându-l pe Harry pradă celor mai confuze gânduri. * Nimeni de la Hogwarts nu știa ce se petrecuse cu adeŹvărat în noaptea în care evadase Sirius, cu excepția lui Harry, Ron, Hermione și a lui Dumbledore. Până la sfârșiŹtul trimestrului, Harry auzi fel de fel de teorii despre ce se petrecuse atunci, dar toate erau departe de adevăr. Draco turba de furie că scăpase Buckbeak. Era convins că numai Harry fusese în stare să descopere o modalitate de a elibera Hipogriful. I se părea de-a dreptul revoltător ca el și tatăl lui să fie învinși de unul ca Hagrid. Pe de altă parte, Percy Weasley avea multe de spus în legătură cu Sirius. Dacă ajung la Ministerul Magiei, am o mulțime de propuneri de întărire a Legii Magiei! îi spunea el singuŹrului suflet care era dispus să-l asculte, prietenei lui, LuŹminița. Deși vremea era excelentă, deși știa că făcuse aproape imposibilul salvându-l pe Sirius Black, niciodată Harry nu se apropiase de sfârșitul anului mai deprimat ca atunci. Nu numai lui îi părea rău că profesorul Lupin pleca. Ora de Apărare contra Magiei Negre deveni un chin pentru Harry, după plecarea profesorului Lupin. Mă întreb ce profesor vom avea la anul, zise Seamus Finnigan sumbru. Un vampir, poate, făcu Dean Thomas, părând destul de interesat de această perspectivă. Nu numai plecarea profesorului Lupin îl apăsa pe Harry. Se mai gândea și la prezicerea profesoarei Trelawney... Se întreba adesea unde era Peter Pettigrew și dacă își găsise refugiu la Cap-de-Mort. Dar cel mai mult îl întrista perspecŹtiva de a se înapoia la familia Dursley. Preț de o jumătate de oră - Ah, ce moment fericit! - Harry fusese în al nouălea cer că scăpase de rudele lui și urma să locuiască împreună cu Sirius... prietenul cel mai bun al părinților lui! Ar fi fost ca și cum l-ar fi avut mai aproape pe tatăl său! Și deși lipsa de vești despre Sirius era un semn bun, însemnând că nu fusese prins, Harry nu se putea împiedica să nu fie trist numai gândindu-se la căminul pe care l-ar fi putut avea, lucru imposibil în acel moment. În ultima zi a trimestrului, primiră rezultatele de la exemene. Harry, Ron și Hermione absolviseră la toate maŹteriile. Harry nu-și mai revenea din uimire că trecuse și de Poțiuni. Bănuia că Dumbledore avusese un cuvânt de spus și îl împiedicase pe Plesneală să-l pice la examen din răzbunare. În ultima săptămână, felul de a se purta a lui Plesneală față de Harry devenise de-a dreptul îngrijorător. Harry nu-și închipuise că ura lui Plesneală față de el putea să mai crească, dar așa se întâmplase. Când se uita la Harry, lui Plesneală începea să-i zvâcnească necontrolat un mușchi de la colțul gurii și își îndoia și își desfăcea degetele, ca și cum ar fi fost gata în orice clipă să îl strângă pe Harry de gât. Percy obținuse nota maximă la TVEE Fred și George obținuseră fiecare o groază de NOV Casa Cercetașilor, mai ales grație performanțelor de la Vâjthaț, câștigase campiŹonatul Caselor, pentru al treilea an consecutiv. Aceasta înŹsemna că serbarea de sfârșit de an s-a petrecut printre ornaŹmente roșii și aurii și că masa Cercetașilor era cea mai gălăgioasă dintre toate, fiecare bucurându-se de victorie. Până și Harry reuși să uite de călătoria de a doua zi spre casa de pe Aleea Boschetelor și mâncă pe săturate, râse și vorbi cu ceilalți colegi. * Ziua următoare, în timp ce Expresul de Hogwarts se apropia de gară, Hermione veni cu vestea-bombă, care îi uimi pe Harry și pe Ron. Am vorbit azi cu doamna profesoară McGonagall și am decis să renunț la Studiul despre Încuiați... Dar ai luat toate examenele cu brio! strigă Ron. Da, dar n-aș mai rezista unui alt an ca acesta, oftă HerŹmione. Clepsidra Timpului devenise o obsesie pentru mine. Fără Studiul despre Încuiați și fără Previziuni despre viitor, o să pot să am și eu un orar normal. Nici acum nu pot să cred că nu ne-ai zis și nouă despre ea, zise Ron morocănos. Se presupune că suntem prieteni, nu? Am promis să nu spun nimănui despre Clepsidra TimŹpului, zise Hermione grav. Hermione se uită la Harry, care privea trist cum dispărea castelul Hogwarts la o cotitură a drumului. Abia după două luni avea să îl vadă din nou... Ei, nu te întrista, Harry! zise Hermione, necăjită și ea. Nu, zise Harry repede. Mă gândeam la vacanță... Da, și eu la fel, zise Ron. Harry, ar trebui să vii să stai cu noi! O să vorbesc cu mama și cu tata, apoi te sun. Știu cum să folosesc un felifon acum... Telefon, Ron, îl corectă Hermione. Zău așa, de ce nu te înscrii la Studiul despre Încuiați, anul viitor? Vara asta are loc Campionatul Mondial la Vâjthaț! conŹtinuă Ron, nebăgând-o în seamă pe Hermione. Vii la noi și mergem împreună la meci! Tata întotdeauna obține bilete de la Minister... Propunerea lui Ron avu darul să-l mai înveselească pe Harry. Da, pariez că familia Dursley n-o să aibă nimic împotrivă să stau la voi... Ba, dimpotrivă, toți or să fie foarte fericiți! Mai ales după ce i-am făcut Mătușii Marge... Mult mai vesel, Harry jucă mai multe jocuri cu Puahbile împreună cu Ron și Hermione, iar când apăru vrăjitoarea cu tava cu bunătăți, își luă un prânz copios, dar din care lipŹsea cu desăvârșire ciocolata! Abia după-amiază, târziu, i se întâmplă ceva care îl făcu fericit cu adevărat... Harry, ce e chestia aia de la fereastra ta? întrebă Hermione. Harry se uită afară și văzu ceva mic și gri, care dorea să intre în compartiment. Se uită mai bine și văzu că era o bufŹniță mică de tot, în cioc cu o scrisoare mult prea mare penŹtru ea. Bufnița era atât de mică, încât abia reușea să reziste curentului de aer produs de trenul în viteză. Harry se ridică repede și deschise fereastra, scoase mâna și prinse bufnița. O simțea în palmă, de parcă ar fi fost hoŹțoaica aurie! Bufnița lăsă scrisoarea pe locul lui Harry și începu să zumzăie prin compartiment, foarte mulțumită că își dusese misiunea la bun sfârșit. Hedwig clămpăni din cioc cu dezŹgust. Șmecherilă se ridică, urmărind cu multă atenție miŹcuța zburătoare. Ron observă imediat și prinse bufnița din zbor, pentru a o feri de pofticiosul motan. Harry luă scrisoarea. Îi era adresată lui. Rupse plicul și citi. E de la Sirius! exclamă el. Cum? se bucurară Ron și Hermione. Citește-ne-o și nouă! Dragă Harry, Sper ca scrisoarea asta să ajungă la tine, înainte de a sosi la rudele tale. Nu cred că sunt obișnuiți cu poșta via bufniță... Stau ascuns, împreună cu Buckbeak. Nu-ți spun unde, ca nu cumva scrisoarea asta să pice în alte mâini. Mi-e teamă că bufnița nu va face față drumului, dar e tot ce-am putut găsi și părea foarte dornică să-mi facă acest serviciu. Cred că Dementorii mă caută încă, dar n-au nici o șansă să mă găsească unde mă aflu acum. O să am grijă să mă las văzut de Încuiați undeva departe de castel, ca să mai slăŹbească puțin paza acolo. Când am fost împreună, am uitat să-ți mai spun ceva. Eu ți-am dăruit mătura Fulger... Ha! făcu Hermione, triumfătoare. Ți-am zis eu că e de la el! Da, dar tot tu ai spus și că e blestemată, îți amintești, nu? întrebă Ron sarcastic. Au! Micuța bufniță se simțea foarte bine în palma lui și îl ciupise ușor de deget, pentru a-i arăta - într-un mod cam ciudat, ce-i drept - dragostea ei. Smecherilă a dus la poștă formularul de comandă pentru mătură. Am folosit numele tău, dar le-am indicat numărul seifului meu: 711. Te rog să primești acest cadou pentru ce-a de-a treisprezecea ta aniversare, din partea nașului tău. Trebuie să-mi cer scuze și pentru spaima pe care ți-am provocat-o, desigur, când ai plecat în noaptea aceea de ia rudele tale. Am vrut doar să te mai văd o dată, înainte de a-mi începe marea călătorie spre nord, dar mi-am dat seama că te-am speriat... Îți trimit ceva care sunt sigur că îți va face mult mai plăŹcută șederea la Hogwarts, anul viitor. Dacă vreodată o să ai nevoie de mine, trimite-mi vorbă. Bufnița o să știe unde să mă găsească. O să-ți mai scriu foarte curând. Cu drag, Sirius Curios, Harry se uită în plic. Mai era încă o bucată de pergament. Citi repede ce scria acolo și se simți deodată atât de mulțumit și cald pe dinăuntru, ca și cum ar fi dat peste cap o sticluță de Berezero. Eu, Sirius Black, nașul lui Harry Potter, îi dau voie să meargă în vizită la Hogsmeade, la fiecare sfârșit de săpŹtămână. Asta o să fie suficient pentru Dumbledore! se bucură Harry. Se uită iar la scrisoarea lui Sirius. Stați așa! Mai e un post-scriptum! Sper ca prietenul tău, Ron, să vrea să păstreze această bufniță, dat fiind faptul că din cauza mea nu mai are șobolan... Ron era încântat, la fel ca și micuța bufniță. Pot s-o păstrez? zise Ron, fericit. Se uită la bufniță câteva clipe, apoi, spre marea surprinŹdere a lui Harry și Hermione, i-o dădu lui Șmecherilă să o miroasă. Vezi? Asta e o bufniță! îi zise el motanului. Șmecherilă începu să toarcă mulțumit. Sigur că vreau s-o păstrez! De când îmi doream o bufniță! Harry citi și reciti scrisoarea de zeci de ori, până ce Expresul de Hogwarts ajunse la destinație. Când trecură baŹriera, încă mai strângea în mână bucata de pergament. Harry îl văzu imediat pe Unchiul Vernon. Avusese grijă să stea cât mai departe de familia Weasley. Îi privise pe toți cu suspiciune, iar când doamna Weasley îl îmbrățișă cu drag pe Harry, bănuielile i se confirmară. O să te sun în legătură cu Campionatul Mondial! strigă Ron. Harry le făcu semn cu mâna prietenilor săi, apoi luă un cărucior pe care își puse cufărul enorm, după care se înŹdreptă spre Unchiul Vernon. Acesta îl salută în maniera lui scârboasă, dintotdeauna. Ce e asta? se strâmbă el, arătând spre bucata de pergaŹment din mâna lui Harry. Dacă e vreo altă învoire pe care vrei să ți-o semnez, să faci bine să-ți iei gândul... Nu, zise Harry, vesel, e o scrisoare de la nașul meu! Naș? pufni Unchiul Vernon. Tu n-ai nici un naș! Ba da, zise Harry, radiind de fericire. Cel mai bun priŹeten al mamei și al tatălui meu! E un fost prizonier în închisoarea vrăjitorilor, dar acum a evadat! Ține însă legăŹtura cu mine, ca să vadă ce mai fac... dacă sunt fericit... Și, zâmbind încântat la vederea figurii îngrozite a UnŹchiului Vernon, Harry cârmi căruciorul spre ieșirea din gară. Da, vara aceea se anunța categoric mult mai bună decât vara trecută...