— CAPITOLUL X—
Ce a sustinut-o pe doamna Jessica in momentele de grea incercare? Reflectati asupra urmatoarei parabole Bene Gesserit si poate veti intelege: "Orice drum parcurs pina la capat duce exact nicaieri. Escaladeaza muntele doar atit cit sa te convingi ca e munte. Din virful muntelui nu poti sa vezi muntele". Fragment din Muad'Dib, comentarii de familie de printesa Irulan.
La extremitatea aripii de sud, Jessica descoperi o scara metalica, in spirala, care urca spre o usa ovala. Privi in jur, apoi, din nou, usa de sus. De ce ovala? se intreba. Ciudata forma pentru interiorul unei case. Privi ferestrele care margineau scara, vedea soarele mare si alb al Arrakisului coborind spre asfintit. Umbre prelungi strabateau holul. Jessica privi iarasi scara. Pe treptele de metal, razele oblice reflectau bucatele de pamint uscat. Jessica pusese o mina pe balustrada si incepu sa urce. Sub palma ei, metalul balustradei era rece. Ajunse in fata usii, se opri si observa ca nu exista clanta, ci doar o adincitura usoara in locul in care ea ar fi trebuit sa se afle. Nu poate fi un zavor cu amprenta, isi spuse. Un asemenea zavor cu amprenta trebuie sa fie adaptat la forma miini si liniilor unei anumite persoane. Parea, totusi un zavor cu amprenta. Dar existau metode pentru a deschide orice zavor - fie el si cu amprenta -, dupa cum invatase in scoala. Se uita peste umar sa se asigure ca n-o vede nimeni, apoi isi lipi palma pe adincitura din usa. O apasare usoara pentru a deforma liniile, o miscare din incheieture, inca una, o rotire infima a palmei pe suprafata metalului... Zavorul tacani. Brusc, Jessica isi retrase mina, se rasuci , o vazu pe Mapes oprindu-se la baza scarii. -In holul cel mare sint niste oameni care zic ca i-a trimis Ducele dupa domnul cel tinar, spuse Mapes. Au sigiliul ducal si garda i-a identificat. Privi iute usa ovala, apoi iarasi la Jessica. E prudenta, gindi Jessica. Semn bun. -Il gasesti intr-a cincea camera de la capatul acesta al coridorului, in dormitorul mic, spuse ea. daca nu reusesti sa-l trezesti, cheama-l pe doctorul Yueh din incaperea invecinata. S-ar putea ca Paul sa aiba nevoie de o injectie tonica. Din nou Mapes privi piezis catre usa ovala si Jessicai i se paru ca desluseste pe chipul ei aversiune. Dar pina s-o intrebe de usa si ce se afla in spatele ei, Mapes pornise cu pasi repezi spre coridor. Hawat a controlat toata casa, gindi Jessica. Nu poate exista aici cine stie ce grozavie. Impinse usa. descoperi o incapere strimta si in fata, alta usa ovala. In centru celei de-a doua usi se afla un volan. O ecluza! constata ea uimita. Privi in jos si vazu pe podea o tije de sprijin. Tija purta insemnul personal al lui Hawat. Usa a fost proptita in pozitie deschisa. Probabil ca cineva a lovit din gresala propteaua, fara sa stie ca prima usa are un zavor cu amprenta. Pasi peste pragul inalt. Ce rost are o ecluza in interiorul casei? se intreba. Si se gindi deodata la creaturi exotice, izolate in incaperi cu climat special. Climat special! Parea ceva plauzibil pentru Arrakis, unde pina si cele mai rezistente plante straine trebuie irgate. Usa din spatele ei dadu sa se inchida singura. O prinse si-o propti cu tija lasata de Hawat. Reveni la cealalta usa si abia atunci observa inscriptia discreta, gravata in metal, deasupra volanului. Textul era in galach. Citi: "O omule! Iata o splendida parte din Creatia lui Dumnezeu. Priveste-o dar, si invata sa iubesti perfectiunea Prietenului Tau Suprem". Jessica apasa cu toata greutatea trupului pe volan. Roata se invirti spre stinga si usa se deschise. O adiere usoara ii mingie obrajii, invloburindu-i parul. Simti ca respira alt aer, mai bogat. Deschise larg usa si se pomeni inaintea unui zid de verdeata, scaldat in lumina aurie. Un soare galben? Nu. Sticla filtranta! Trecu pragul si usa se inchise in urma ei. "O sera!" sopti ea. Era inconjurata de plante si arbusti, in vase mari, de pamint ars. Recunoscu o mimoza, un gutui inflorit, o sondagi, o pleniscenta invesmintata in flori verzui, un akarso cu dungi verzi si albe... trandafiri... Pina si trandafiri! Se apleca sa inspire parfumul unei uriase flori roz, apoi se indeparta si-si plimba ochii de jur-imprejur. Un zgomot ritmic ii invada simturile. Dadu in laturi o perdea deasa de fruze si privi catre mijlocul serei. Vazu o mica fintina cu marginile joase, canelate. Invirtejindu-se, un arc de apa se rasfira si cadea rapaind in bazinul de metal. Jessica se supuse regimului rapid de limpezire a perceptiei si incepu sa cerceteze metodic locul. Incaperea parea patrata, cu latura de vreo zece metri. Dupa pozitia fata de extremitata holului si dupa usoarele deosebiri de constructie, deduse ca fusese adaugata pe acoperisul acestei aripi cu mult dupa terminarea cladirii originale. Pe latura sudica, se opri in fata vastei suprafete de sticla filtranta, se intoarse si privi in jur. Tot spatiul era ocupat cu plante exotice de clima umeda. Din masa de verdeata razbatu un fosnet. Jessica se incorda, apoi zariun simplu servok cu mecanism de ceasornic si brate pentru stropit. Unul din brate se inalta si pulveriza un voal diafan de stropi, burindu-i obrajii. Bratul se retrase si Jessica privi tinta aspersorului: o feriga arborescenta. Era pretutindeni apa in incaperea aceasta. Apa! Pe o planeta unde apa era cea mai pretioasa seva a vietii. O risipa atit de flagranta, incit Jessica simti ca-i ingheata ceva in adincul sufletului. Privi soarele, prin geamul de sticla galbena. Atirna la orizont, deasupra crestelor ascutite ale imensului lant muntos caruia i se spunea Scutul de Piatra. Sticla filtranta, gindi ea. Pentru a face acest soare alb mai blind si mai familiar. Cine sa fi construit sera? Leto? I-ar sta-n fire sa ma surprinda cu un astfel de cadou, dar timpul a fost prea scurt. Si a avut de rezolvat probleme mai serioase. Isi aminti raportul care mentiona ca multe din casele din Arraken au ecluze la usi si la ferestre, pentru pastrarea si regenerarea umiditatii interioare. Leto sustinuse ca pentru a-si demonstra de la bun inceput puterea si bogatiavor ignora in mod deliberat asemenea precautii si nu vor proteja ferestrele si usile resedintei decit impotriva prafului omniprezent. Dar aceasta sera era o demonstratie mai elocventa decit absenta orcaror ecluze. Jesica se gindi ca acest loc de palcere continea destula apa ca sa asigure traiul pe Arrakis a o mie de persoane... daca nu mai multe. Pasi de-a lungul peretelui de sticla, continuind sa scurteze interiorul. Noua perspectiva ii dezvalui o suprafata metalica linga fintina - tablia unei masute pe care se afla un blocnotes si un stilograf, partial mascate de o frunzaca un evantai. Se apropie de masa, observa semnele lasate de Hawat, apoi se apleca asupra mesajului inscris pe blocnotes: "DOAMNEI JESSICA Fie ca locul acesta sa-ti ofere tot atita placere cita mi-a daruit mie. Te rog, ingaduie acestei incaperi sa-ti aminteasca o lectie pe care-o stim de la aceleasi invatatoare: apropierea unui lucru dorit inclina la prea multa ingaduinta. Fagasul acesta este periculos. Cu cele mai bune ginduri, MARGOT, DOAMNA FENRING" Jessica dadu din cap. Stia de la Leto ca fostul reprezentant al Imparatului pe Arrakis fusese Contele Fenring. Dar mesajul camuflat al insemnarii, formulate in asa fel incit sa-i dea de inteles ca aceea care-o scrisese era tot Bene Gesserit, ii cerea acum toata atentia. In treacat avu totusi un gind amar: Contele s-a casatorit cu doamna sa. Insa chear in aceeasi clipa, incepu sa caute mesajul ascuns. Trebuia sa existe unul. Rindurile asternute la vedere contineau enuntul cifrat pe care orice Bene Gesserit, neconstrinsa de vreo Injonctiune a Scolii, era obligata sa-l trimita, la nevoie, altei Bene Gesserit: "Fagasul acesta este periculos". Jessica pipai cu virful degetelor fetele paginii, cautind micile puncte codificate. Nu gasi nimic. Degetele alunecara pe muchiile blocnotesului. Nimic. Cuprinsa brusc de neliniste, aseza blocul asa cum il gasise. Sa fi fost ceva legat de pozitia lui? Dar Hawat scotocise sera si nu incapea indoiala ca mutase blocnotesul din loc. Privi frunza ce atirna deasupra mesei. Frunza! Isi plimba un deget pe suprafata interioara, pe margini, peste peduncul. Aici era! Degetele descoperira siruri de semne minuscule si le parcursera dintr-o miscare: "O primejdie imediata ii ameninta pe fiul tau si pe Duce. Unul din dormitoare a fost amenajat ca sa-ti ademeneasca baiatul. H. l-au intesat cu capcane mortale detectabile, lasind una care-ar putea sa scape nedescoperita". Jessica isi stapini pornirea de-a o rupe la fuga spre dormitorul lui Paul; trebuia sa afle intregul continut al mesajului. Degetele citira infrigurate mai departe: "Nu cunosc precis natura pericolului, dar e ceva in legatura cu un pat. Ducele este amenintat de tradarea unuia dintre tovarasii sau locotenentii sai de incredere. H. planuieste sa te ofee unui favorit aflat in slujba lui. Iarta-ma ca nu-ti pot spune mai mult. Sursele mele sint sarace, deoarece Contele nu-i in solda H. In graba, M.F." Jessica lasa frunza si dadu sa se repeada spre iesire. In momentul acela insa, usa ecluzei se deschise violent si Paul sari peste prag, stringind ceva in pumnul miinii drepte. Impinse usa cu umarul, o zari pe mama sa, trecu iute printre frunze pina la ea, observa fintina si viri pumnul inclestat sub jetul de apa. -Paul! (Jessica il prinse de umar, privindu-i fix pumnul.) Ce-ai in mina? -Un vinator-cautator. L-am prins in camera mea si i-am zdrobit capul, dar vreau sa fiu sigur. Apa o sa-l scurtcircuiteze. Vorbise cu dezinvoltura dar Jessica sesiza tensiunea care-l stapinea. -Scufunda-l! porunci ea. Paul se supuse. -Da-i drumul. Lasa-l in apa! El scoase mina, si-o scutura de apa, privi acul de metal care zacea nemiscat pe fundul bazinului. Jessica rupse o ramura si impinse cu ea ghimpele ucigas. Era mort. Dadu drumul ramurii in apa si-si privi fiul. Ochii lui examinau incaperea si Jessica recunoscu in intensitatea privirii Metoda Bene Gesserit. -Locul asta poate ascunde orice, spuse el. -Am motive sa consider ca-i sigur. -Si camera mea ar fi trebuit sa fie. Hawat a zis... -A fost un vinator-cautator, ii aminti ea. Manevrat de cineva aflat in casa. Telecomanda are raza de actiune limitata. S-ar putea ca obiectul sa fi fost introdus dupa terminarea investigatiilor lui Hawat. Dar in acelasi timp se gindi la mesajul inscris pe frunza: "...tradarea unuia dintre tovarasii sau locotenentii sai de incredere". Dar nu Hawat. O, in nici un caz Hawat. -Oamenii lui Hawat perchezitioneaza chear acum cladirea, spuse Paul. Vinatorul era cit pe ce s-o omoare pe batrina care-a venit sa ma trezeasca. -Shadouta Mapes, murmura Jessica, amintindu-si discutia de pe scara. Tatal tau vrea sa asisti la... -E o treaba care poate sa mai astepte. De ce crezi ca locul asta prezinta siguranta? Jessica ii arata blocnotesul si-i explica. Paul paru ceva mai usurat. Pe ea insa zbuciumul sufletesc n-o parasi. Un vinator-cautator! gindi. Maica Milostiva! Trebui sa apeleze la toate resursele trupului ei antrenat ca sa-si inabuse o criza de tremur isteric. Paul raspunse calm: -E mina Harkonnenilor, fireste. Va trebui sa-i distrugem. In usa ecluzei se auzi un ropot usor - semnalul de recunoastere al agentilor lui Hawat. -Intra, striga Paul. Usa se deschise si un barbat inalt, in uniforma Atreides si cu insigna lui Hawat pe cascheta, trecu pragul. -Ah, aici erai, Domnule! spuse el. Menajera m-a indrumat incoace. (Privirea lui parcurse incapera.) Am descoperit un tumul in beci. Inauntru era un individ cu o cutie de comanda pentru cautatori. -Vreau sa fiu de fata la interogatoriu, zise Jessica. -Imi pare rau, Doamna. N-am reusit sa-l prindem viu. -Si n-aveti nici un indiciu ca sa-l identificati? -Deocamdata n-am gasit nimic, Doamna. -Era un arrakian? intreaba Paul Jessica dadu din cap: intrebarea era judicioasa. -Are infatisarea bastinasilor, raspunse omul. Dupa cum arata, e de presupus c-a fost ascuns in tumul cu mai bine de-o luna inainte de sosirea noastra. Ieri, cind am inspectat beciul, pietrele si mortarul erau intacte. Sint gata sa-mi pun in joc reputatia pentru asta! -Nu pune nimeni la indoiala constiinciozitatea dumitale, spuse Jessica. -O pun eu, Doamna. Ar fi trebuit sa cercetam subsolul cu ultrasunete. -Presupun ca o faceti acum, zise Paul. -Da, Domnule. -Dati-i de stire tatalui meu ca vom intirzia. -Imediat, Domnule. (Omul se intoarse spre Jessica.) Ordinele lu Hawat sint ca in asemenea situatii domnul cel tinat sa fie pus la adapost. (Ochii sai cercetara din nou interiorul serei.) Locul acesta-i sigur? -Am motive sa cred ca da, raspunse Jessica. A fost inspectat si de Hawat si de mine. -Atunci o sa stau de paza afara, Doamna, pina ce mai controlam o data cladirea. Se inclina, il saluta pe Paul cu mina la cascheta si iesi. Paul rupse cel dintii tacerea: -Poate ca n-ar strica sa controlam si noi cladirea, mai tirziu. Ochii tai ar putea sa descopere lucruri pe care altii nu le vad. -Aripa asta era singurul loc pe care nu-l cercetasem. Am lasat-o la urma pentru ca... -Pentru ca Hawat s-a ocupat personal de ea. Jessica ii arunca o privire scurta, iscoditoare. -N-ai incredere in Hawat? -Ba da... Dar a imbatrinit... Lucreaza prea mult. Ar trebui sa-i mai usuram povara. -N-am reusi decit sa-l insultam si sa-i diminuam eficienta. Dupa ce-o sa afle ce s-a intimplat, nici o insecta n-o sa mai poata patrunde in aripa aceasta. Ii va fi rusine sa... -Trebuie sa luam propriile noastre masuri. -Hawat a servit trei generatii de Atreides. Merita tot respectul si toata increderea noastra... intreit. -Cind faci ceva care nu-i place, tata spune "Bene Gesserit!" de parca ar injura. -Si ce nu-i place tatalui tau? -Sa-l contrazici. -Tu nu esti tatal tau, Paul. O s-o ingrijoreze, gindi el, dar trebuie sa-i spun ce mi-a destainuit acea Mapes despre existenta unui tradator printre noi. -Ce-mi ascunzi? intreba Jessica. Nu asa te stiam, Paul. El ridica din umeri dupa care ii relata discutia cu Mapes. Si Jessica se gindi iar la mesajul de pe frunza. Se decise deodata, ii arata lui Paul frunza si-i reproduse mesajul. -Trebuie sa-l avertizam numidecit pe tata, spuse el. O sa-i trimit chear acum o radiograma cifrata. -Nu. Ai s-astepti pina ce vei putea sa vorbesti cu el intre patru ochi. Cu cit vor sti mai putini despre asta cu atit mai bine. -Vrei sa spui ca nu trebuie sa avem incredere in nimeni? -Mai exista o posibilitate. S-ar putea ca mesajul sa fi fost anume ticluit pentru a ne alarma. Chear daca cei care ni l-au trimis cred ca-i adevarat, este posibil ca singurul sau scop sa fie acela de a ne parveni. Chipul lui Paul ramase ferm si intunecat. -Ca sa strecoare in rindurile noastre neincrederea si suspiciunea, zise el. Ca sa ne slabeasca. -Trebuie sa-i vorbesti tatalui tau in secret si sa-i atragi atentia asupra acestui aspect. -Inteleg. Jessica se intoarse catre panoul din sticla filtranta, privi spre sud-vest, unde apunea soarele Arrakisului - glob de aur deasupra stincilor. Paul se apropie. -Nici eu nu cred ca pote fi Hawat, spuse el. Sa fie Yueh? -Yueh nu-i este nici tovarasi nici locotenent, raspunse ea. Si pot sa te asigur ca-i uraste pe Harkonneni la fel de patimas ca noi. Paul ramase cu privirea la stincile din departare, gindind: Si nu poate fi nici Gurney... nici Duncan. O fi vreunul din sublocotenenti? Imposibil. Se trag cu totii din familii care ne-au fost loiale generatii de-a rindul... si din motive intemeiate. Jessica isi masa fruntea. Simti cit de obosita era. Atitea primejdii, aici! Contempla peisajul, galben dincolo de geam. La oarecare distanta de domeniile resedintei se intindea un depozit imprejmuit cu ziduri inalte. Foisoare de paza, cocotate pe picioare lungi, pareau paianjeni pindind in jurul sirurilor de silozuri pentru mirodenie. Jessica numara cel putin douazeci de depozite asemanatoare, silozuri dupa silozuri, pe toata suprafata bazinului, pina departe spre poalele Scutului de Piatra. Incet, soarele cobori sub orizont. Pe cer aparura stelele. Observa una stralucitoare, chear deasupra orizontului, licarind ritmic. era ca o vibratie luminoasa: clip-clip-clip-clip-clip... Alaturi, in intuneric, Paul se foi nerabdator. Dar Jessica nu-si desprinse privirea de la acea stea izolata si stralucitoare. Apoi isi dadu seama ca steaua era pre jos, ca licarul venea de fapt de pe una din stincile Scutului. Un semnal! Incearca sa descifreze mesajul dar era emis intr-un cod pe care nu-l cunostea. Alte lumini se ivira pe cuprinsul cimpiei de la poalele stincilor: scintei mici, galbene, presarate in intunericul albastru. Si una din ele, in stinga, crescu in intensitate si incepu sa clipeasca - iute de tot: clip-clip-licar-clip! Apoi se stinse. Pe creasta, steaua falsa disparu brusc. Semnale... Pe Jessica o coplesira din nou o presimtirile. De ce folosesc semnale luminoase in interiorul bazinului? De ce nu comunica prin radio? Raspunsul era evident: radiocomunicatiile erau acum supravegheate de agentii Ducelui Leto. Semnalele nu puteau fi decit mesaje schimbate de dusmanii lui, agentii Harkonnen. In usa serei rasuna o bataie usoara, urmata de vocea omului lui Hawat: -Totu-i in ordine, Domnule... Doamna. E timpul sa-l conducem pe domnul cel tinar la tatal sau.