— CAPITOLUL IX—
S-a remarcat deseori rapiditatea cu care Muad’Dib a invatat necesitatile Arrakisului. Surorile Bene Gesserit cunosc desigur temeiul acestei rapiditati. Pentru ceilalti, putem spune ca Muad’Dib a invatat repede fiindca prima sa invatatura a fost cum sa invete. Si prima lectie a acestei invataturi era increderea fundamentala ca putea sa invete. Este surprinzator cit de multi oameni nu cred ca pot sa invete si mai ales cit de multi cred ca este greu sa invete. Muad’Dib stia ca fiecare experienta comporta o lectie. Fragment din Umainitatea lui Muad’Dib de printesa Irulan.
Intins in pat, Paul se prefacea ca doarme. Nu-i fusese greu sa ascunda in palma somniferul doctorului Yueh, simulind ca-l inghite. Isi inabusi risul. Pina si mama il crezuse adormit. Fusese cit pe ce sa sara din pat si sa-i ceara voie sa exploreze cladirea, dar isi daduse seama ca nu-l va lasa. Domnea inca prea multa nesiguranta. Nu! Era mai bine asa… Daca ies fara sa-i cer voie, nu voi fi nesocotit nici un ordin. Si am sa ramin in casa unde nu-i nici un pericol. Trase cu urechea. Mama vorbea cu Yueh in camera cealalta. Cuvintele lor nu erau deslusite – ceva in legatura cu mirodenia… cu Harkonnenii. In rastimpuri, taceau. Isi stramuta atentia la tablia sculptata de la capul patului – o placa falsa, fixata in perete si mascind telecomenzile camerei. Ornamentul infatisa un peste sarind dintr-o apa cu valuri inalte. Stia ca o apasare pe ochiul pestelui comanda aprinderea lampilor cu suspensie. Deplasarea unui val punea in functiune sistemul de ventilatie. Un altul regla temperatura. Fara zgomot, Paul se ridica in capul oaselor. In stinga linga perete, se afla o biblioteca inalta. Corpul ei putea fi rotit, descoperind, in zidul din spate, o nise cu sertare pe una din laturi. Clanta usii dinspre coridor intruchipa o manse de ornitopter*. S-ar si zis ca incaperea fusese anume conceputa pentru a-l ademeni. Incaperea si intreaga planeta. Se gindi la bobina pe care i-o aratase Yueh: Arrakis, Statiunea Experimentala pentru Botanica Desertului a Majestatii Sale Imperiale”. Era o bobina veche, dinaintea descoperiri mirodeniei. Nume dupa nume se perindara in mintea lui Paul, fiecare cu imaginea imprimatede impulsul mmnemonic al proiectorului: saguaro, tufa-magarusului, curmal, verbina de nisip, primula de sera, cactus-butoi, livan, scumpie, tufa de creozet… vulpe pitica, soimul desertului, soarece marsupial… Nume si imagini. Nume si imagini din trecutul terestru al omului – multe dintre ele inexistente astazi in alta parte universului decit aici, pe Arrakis. Atitea lucruri noi de invatat despre… mirodenie. Si viermii nisipurilor. *Aeronava reactiva cu aripi mobile. In camera de alaturi se inchise o usa. Paul auzi pasii mamei sale pierzindu-se spre capatul coridorului. Stia ca acum doctorul Yueh isi va gasi ceva de citit si nu va parasi incaperea. Sosise momentul sa porneasca in explorare. Tiptil, sa dadu jos din pat si se indrepta spre biblioteca pivotanta. Un zgomot in spatele lui il opri. Se intoarse. Placa de la capatul patului cobora deasupra locului in care statuse intins cu citeva clipe mai inainte. Paul incremeni si imobilitatea ii salva viata. Din spatele tabliei aparu un vinator-cautator, nu mai lung de cinci centimetri. Paul il recunoscu imediat. Era o arma comuna de asasinare, pe care orice copil de obirsie aristocratica invata s-o cunoasca de la cea mai frageda virsta. Un ac metalic ghidat de la mica distanta, care se infigea in carne vie si-si croia drum prin sistemul nervos pina la cel mai apropiat organ vital. Cautatorul urca, taie lateral aerul din odaie si reveni deasupra patului. In mintea lui Paul fulgerara instantaneu toate cunostintele legate de limitele armei. Cimpul de suspensie comprimat distorsiona vizibilitatea ochiului de transmisie. Intrucit penumbra din dormitor ingreuna si mai mult vizarea tintei, operatorul nu putea sa conteze decit pe miscare. Trebuia sa atace tot ce misca. Centura scutului individual ramasese pe pat. Scuturile erau vulnerabile la atacul cu laser, dar armele-laser erau scumpe, greu de intretinut si prezentau intotdeauna pericolul unei explozii intempestive, in cazul in care fascicolul intersecta un scut activat la intensitate maxima. Atreizii se bizuiau numai pe scuturile individuale si pe abilitate. Tintuit locului, intr-o fixitate aproape catatonica, Paul intelese ca pentru a infrunta aceasta amenintare nu-i ramasese decit abilitatea. Vinatorul-cautator se inalta inca o jumatate de metru. Undui in tesatura de lumina si umbra asternuta de obloane, sondind incaperea. Trebuie sa incerc sa-l prind, gindi Paul. Dedesupt e lunecos din cauza cimpului de suspensie. Va trebui sa string cu putere. Acul cobori o jumatate de metru, se abatu la stinga, se roti pe deasupra patului. Biziia abia auzit. Cine il manevreaza? se intreba Paul. Cineva din apropiere. As putea sa-l strig pe Yueh, dar l-ar lovi de cum ar deschide usa. In spatele lui, usa dinspre coridor scirtii. Apoi se auzi o bataie usoara si usa se deschise. Vinatorul tisni pe linga capul lui Paul, in directia miscarii. Mina dreapta a baiatului sageta in lateral si prinse din zbor masinaria ucigasa. Acul vibra si biziia in pumnul strins, dar muschii se inclestara cu disperare. Rasucindu-se violent, Paul izbi virful armei de metalul usii. Auzi scrisnetul ochiului spart si simti cum cautatorul ii moare in palma. Dar nu-i dadu drumul. Voia sa fie sigur. Isi ridica ochii si intilni privirea fixa, albastra, a shadoutei Mapes. -Tatal tau a trimis dupa tine, spuse ea. Escorta asteapta in hol. Paul dadu din cap fara sa-si ia ochii de la ciudata femeie in rochie cafenie de servitoare. Femeia se uita acum la obiectul din pumnul lui inclestat. -Am auzit de asemenea arme, zise ea. M-ar fi ucis, asa-i? Paul trebui sa inghita ca sa poata vorbi. -Eu... eram tinta. -Dar venea catre mine. -Pentru ca te miscai. Cine-i creatura aceasta? se intreba. -Atunci... mi-ai salvat viata, spuse femeia. -Am salvat vietile amindorura. -Dar lasindu-l sa ma loveasca, puteai profita ca sa fugi. -Cine esti? -Shadouta Mapes, menajera. -Cum de-ai stiut unde sint? -Mi-a spus mama ta. Am intilnit-o la capatul coridorului, liga scara ce duce la camera straniilor. (Femeia arata cu mina spre dreapta.) Trimisii tatalui tau te asteapta. Oamenii lui Hawat, gindi Paul. Trebuie sa-l gasim pe cel care-a manevrat arma. -Du-te la ei, zise. Spune-le ca am prins in casa un vinator-cautator si ca trebuie sa-i gaseasca operatorul. Sa inconjuare imediat cladirea si sa blocheze toate iesirile. mai departe vor sti ce au de facut. Atentatorul e in mod cert un strain printre noi. Si se intreba: Sa fi fost chear creatura aceasta? Dar isi dadu seama ca era imposibil. Cautatorul se afla sub control cind intrase ea. -Inainte de a-ti indeplini vruta, pui de om, spuse Mapes, trebuie sa degajez drumul dintre noi. Ai pus pe umerii mei o povara de apa pe care nu stiu daca am s-o pot duce. Dar noi, fremenii, ne platim datoriile - fie ele negre sau albe. Avem stiinta ca printre voi se afla un tradator. Cine-i, nu stim, dar sintem siguri ca el exista. Poate ca a sa a fost mina care care-a calauzit acest strapunge-carne... Paul receptiona totul in liniste: un tradator. Inainte de-a apuca sa vorbeasca, ciudata femeie ii intoarse spatelesi porni in graba spre holul de la intrare. Vru s-o opreasca, dar ceva din atitudinea ei ii dadu de inteles ca femeii nu i-ar fi facut placere. Ii spuse ce stia si acum plecase sa-i indeplineasca "vruta". Peste citeva clipe, oamenii lui Hawat aveau sa misune prin toata casa. In minte ii rasuna alte frinturi din limbajul neobisnuit al femeii: camera straniilor. Privi spre stinga lui in directia pe care i-o indicase. Noi fremenii. Asadar era fremena. Isi intrerupse o clipa gindurile, pentru a-si fixa in memorie trasaturile chipuli ei: fata zbircita ca o pruna uscata, pielea bruna, ochii albastru-in-albastru fara alb. Eticheta informatia: shadouta Mapes. Apoi, stringind in pumn vinatorul distrus, se intoarse in dormitor. Cu stinga lua de pe pat centura-scut si-i facu vint in jurul mijlocului, stringindu-i catarama in vreme ce picioarele il purtau deja in goana spre capatul din stinga al coridorului. Shadouta Mapes spusese ca mama sa era intr-acolo... O scara... camera straniilor...