CAPITOLUL XVI
Mărirea e o experiență trecătoare, lipsită de conŹsistență. Mărirea depinde in parte de imaginația creatoare de mituri a omului. Cel ce cunoaște măriŹrea trebuie să înțeleagă mitul din care face parte. Trebuie să știe să reflecte lumina care se proiecteŹază asupra sa. Si trebuie să fie sarcastic. Numai așa se poate împiedica să se creadă ceea ce îl cred alții. Numai sarcasmul îi poate îngădui să se miște liber înlăuntnd ființei sale. Fără această "însușire, chiar și o mărire ocazională îl poate distruge pe om.
Fragment din Pildele lui Muad'Dibde prințesa Irulan
În sala de mincare a Reședinței din Arrakeen fuseseră aprinse lămpi cu suspensie, menite să alunge întunericul înserării. Lumina lor galbenă scotea în relief capul negru al taurului cu coarnele însîngerate si dădea un luciu sumbru portretului in ulei al Bătrînului Duce. Sub cele două talismane, fața de masă strălucea albă în reflexele sclipitoare ale veselei si tacîmurilor de argint ale Atreizilor, aranjate cu grijă pe masa lungă mici arhipelaguri de obiecte scînteietoare, lîngă cupele de cristal. Fiecare arhipelag era dispus în fala cîte unui scaun masiv de lemn. Tradiționalul candelabru central, însă, nu fusese aprins si lanțul său răsucit se pierdea în penumbra tavanului, acolo unde era disimulat mecanismul spionului de otrăvuri. Ducele se oprise în pragul ușii, pentru a verifica pregătirile. Se gîndea la spionul de otrăvuri și la semnificația obiectului în societatea lor. Toți sîntem croiți după același șablon, își spuse. Am putea fi categorisiți după limbajul pe care-l folosim după definițiile precise și subtile pe care le-am rezervat mijloacelor mișelești de asasinare. Oare in seara asta va încerca cineva să folosească chaumurky otrava pentru băuturi? Sau chaumas otrava pentru mincămri? Scutură din cap. In dreptul fiecărei farfurii se afla cîte o carafă cu apă. Era destulă apă la masa aceasta, socoti Ducele, cît să ajungă unei familii sărace din Arrakeen vreme de mai bine de-un an. De-o parte si de alta a ușii, erau așezate lavoare mari, ornamentate cu ceramică galbenă și verde. Fiecare lavoar avea etajera sa cu șterŹgare. Menajera îi explicase că exista datina ca, pe măsură ce intră în sala de mîncare, oaspeții să își cufunde în mod ceremonios mîinile într-un lavoar, să împrăștie cîteva căușe de apă pe pardoseală, să-si usuce mîinile cu un ștergar și apoi să arunce ștergarul în băltoaca ce se forma lîngă ușă. După ospăț, apa stoarsă din ștergare era împărțită cerșetorilor care se adunau la intrarea palatului. O josnicie tipică pentru un fief Harkonnen, gîndi Ducele. Toate înjosirile morale imaginabile. Respiră adînc, simțindu-si mînia ca pe un nod în stomac. De azi înainte datina asta nu va mai exista!" murmură printre buze. Zări o slujnică una din bătrînele smochinite pe care le recomanŹdase menajera șovăind în pragul ușii de la bucătărie, la celălalt capăt al sălii. O chemă cu un gest al mîinii. Femeia ieși din umbră, se apropie în grabă, dînd ocol mesei. Ducele îi privi fața zbîrcită, ochii albastru-în-albastru. Domnia-Ta? Ii vorbise cu capul plecat, ferindu-și privirea. Leto arătă cu mîna: Să iei de-aici lavoarele si ștergarele. ---Dar... Vlăstar Nobil... Femeia își înălță capul, rămase cu gura întredeschisă. Cunosc datina! se răsti Ducele. Ia lavoarele și du-le în fața ușii de la intrare. Cît timp vom servi masa aici, înăuntru, să i se dea fiecărui cerșetor cîte o cană plină cu apă. Ai înțeles? Citi, pe chipul scofîlcit al femeii, sentimente contradictorii: deznădejde, furie... Intui dintr-o dată că slujnica plănuise, desigur, să vîndă picăturile de apă stoarse din ștergarele călcate în picioare, ca să stoarcă, la rîndul ei, cîțiva gologani de la nenorociții care veneau la ușă. Poate că si asta era o datină... Chipul i se întunecă. Mîrîi: Am să pun o santinelă să vegheze la îndeplinirea poruncii. Se întoarse, porni pe coridorul care ducea în holul principal. Prin minte începură să i se perinde subit puzderie de amintiri. Ca bolboŹroselile unor babe știrbe, își aminti întinderi de apă sub cerul liber... Valuri. Cîmpii înverzite. Veri fremătătoare care trecuseră pe lîngă el ca niște frunze uscate, măturate de vijelie. Nu-i mai rămăsese nimic din toate astea. Imbătrinesc, gîndi. Am simțit atingerea rece a vremelniciei vieții. Fiorul morții! Si de ce? Din cauza rapacității unei bătrine! In holul mare, o zări pe Jessica în mijlocul unui grup pestriț, adunat în fața șemineului. Lemnele pîrîiau, arzînd cu flăcări vii si aruncînd jocuri pîlpîitoare de lumină portocalie pe giuvaeruri, pe dantelării, pe țesăturile scumpe. Printre cei strînși în jurul Jessicăi, recunoscu un fabricant de distraie din Carthag, un importator de aparataj electronic, un furnizor de apă a cărui reședință de vară se afla în apropierea uzinei sale de la polul nord, un reprezentant al Băncii Ghildei (uscățiv, distant deosebit de ceilalți), un negustor de piese de schimb pentru utilaje de exploatare a mirodeniei, o femeie slabă, cu chipul sever, a cărei agenție de ghizi pentru turiștii veniți de pe alte lumi era de fapt un paravan pentru tot felul de operații de contrabandă, spionaj și șantaj. Majoritatea femeilor din hol păreau să aparțină aceleiași categorii tipice decorative, mondene, cu un bizar aer de senzualitate amesŹtecată cu o virtute incoruptibilă. Chiar dacă n-ar fi fost gazdă, Jessica ar fi dominat grupul, observă Leto. Nu purta nici o bijuterie și se îmbrăcase în culori calde o rochie lungă, avînd parcă nuanța flăcărilor din cămin si o panglică de culoarea lutului peste părul ca bronzul. Iși dădu seama că alesese în mod deliberat aceste vesmjnte, vrînd parcă să-i reproșeze în mod subtil răceala cu care o tratase în ultima vreme. Jessica știa că acestea erau nuanțele în care-i plăcea s-o vadă - că și-o imagina ca pe un freamăt de culori calde. In grup, și parcă totuși mai retras față de ceilalți, s-e afla și Duncan Idaho, în uniformă sclipitoare, cu chipul impasibil, cu părul negru si creț pieptănat îngrijit. Fusese rechemat de la fremeni si își luase în primire noua misiune pe care i-o încredințase Hawat: Sub pretextul protecției, n-o vei slăbi nici o clipă din ochi pe doamna Jessica." Ducele își plimbă privirea prin sală. Paul era si el aici, înconjurat de mai mulți tineri aparținînd castei richece din Ârrakeen, care se gudurau pe lingă el. Printre aceștia, asistînd rezervați la conversație, Leto zări trei ofițeri din Garda Casei. Atenția Ducelui zăbovi o clipă asupra tinerelor fete. Moștenitorul Ducelui reprezenta, desigur, o partidă frumoasă. Dar Paul trata pe toată lumea la fel cu aceeași politețe aristocratică. O să știe să-și poarte titlul, gîndi Ducele. Apoi se înfiora, dîndu-și seama că si gîndul acesta era legat de moarte. Paul îl zări pe tatăl său, în pragul ușii, dar îi ocoli privirea. Se uită la invitații din jur, la degetele încărcate de pietre prețioase care strîngeau paharele cu băuturi (si la privirile aruncate pe furiș minispionilor de otrăvuri montați în inele). I se făcu deodată silă de fețele acestea care nu încetau să trăncănească. Nu erau decît niște măști nereușite, acoperind gînduri abjecte glasuri ce flecăreau ca să ascundă liniștea asurzitoare din piepturi. Sint intr-o dispoziție proastă, gîndi el și se întrebă cum ar reacționa Gurney, dacă i-ar spune lucrul acesta. Știa motivul stării sale. Nu voise să ia parte la recepție, dar tatăl său fusese de neînduplecat. Ai un rang, o poziție pe care trebuie să ți-o afirmi. Ai ajuns la vîrsta la care poți s-o faci. Ești aproape bărbat." Il văzu pe tatăl său părăsind cadrul ușii, examinînd repede încăpeŹrea, în timp ce se îndrepta către grupul din jurul mamei sale. Cînd Leto se apropie de grup, furnizorul de apă tocmai întreba: E adevărat că Ducele va introduce controlul meteorologic? Leto răspunse din spatele industriașului: Incă nu ne ducem chiar atît de departe cu gîndul, stimate Domn. Omul se întoarse o față afabilă, cu tenul de culoare închisă. Ah, Ducele! exclamă el. Iți simțeam lipsa, Domnia-Ta. Leto îi aruncă Jessicăi o privire. Am avut puțină treabă. Apoi i se adresă din nou celuilalt, explicîndu-i ce poruncise în legătură cu lavoarele. Adăugă: In ceea ce mă privește, am pus capăt acestei datini. E un ordin ducal general valabil, Domnia-Ta? întrebă omul. Alții vor face după cum le dictează... ăă... conștiința, răspunse Leto. Se întoarse, căci îl observase pe Kynes apropiindu-se de grup. Una dintre femei spuse: Eu cred că este un gest plin de generozitate. Să oferi apă cerșe... Cineva sîsîi si femeia tăcu. Ducele se uită la Kynes. Observă că planetologul purta o uniformă demodată, de culoare cafenie, cu epoleții de funcționar imperial și cu mica insignă de aur a rangului său scînteind discret la guler. Ducele nu-i de acord cu datinile noastre? se auzi glasul mînios al furnizorului de apă. Datina asta s-a schimbat, replică Leto. Răspunse la salutul lui Kynes cu o înclinare a capului, observă privirea încruntată a Jessicăi, gîndi: Nu-i stă bine cindse încruntă. Dar asta va alimenta zvonurile despre neînțelegerile dintre noi. Cu permisiunea Ducelui, reluă industriașul, as vrea să mai întreb cîteva lucruri referitoare la datini. Leto auzi tonul brusc onctuos din glasul omului, remarcă tăcerea încordată a celor din grup, capetele întoarse spre ei ale celorlalți oaspeți din hol. ---Nu-i vremea să mergem la masă? interveni Jessica. ---Oaspetele nostru mai are de pus cîteva întrebări, rosti Ducele, Il privi fix pe furnizorul de apă, observîndu-i fața rotundă, ochii bulbucați, buzele groase, își aminti povețele lui Hawat: ... și furnizorul acela de apă trebuie supravegheat îndeaproape. Reține-i numele: Lingar Bewt. Harkonnenii s-au folosit de el, dar n-au reușit niciodată să-l transforme într-o unealtă ascultătoare." Datinile legate de apă sînt captivante, spuse Bewt zîmbitor. Sînt curios ce intenții ai cu privire la sera palatului. Ai de gînd s-o etalezi în continuare sub nasul localnicilor... Domnia-Ta? Leto își stăpîni furia, se uită lung la omul de lîngâ el. Cîntări cu repeziciune situația. Provocarea proferată chiar în castelul ducal era o dovadă de cutezanță, mai ales că acum dispuneau de semnătura lui Bewt pe un contract de loialitate. Era totodată si o demonstrație de forță. Pe Arrakis, apa însemna într-adevăr putere. Dacă, de pildă, s-ar fi minat instalațiile de producere a apei... gata să sară în aer la un singur semnal... Bewt părea capabil s-o facă. Distrugerea instalațiilor de apă putea să însemne pieirea Arrakisului. Poate că acesta fusese ciomagul cu care Bewt îi ținuse la respect pe Harkonneni. Domnule, spuse Jessica, Ducele si cu mine avem alte planuri în legătură cu sera. îi surise lui Leto, apoi continuă: Intenționăm s-o păstrăm, firește, dar o vom păstra pentru viitoŹrul acestei lumi. Visul nostru este ca, într-o zi, clima Arrakisului să poată fi astfel schimbată, încît plante precum cele din seră să crească oriunde pe suprafața planetei. Bravo! gîndi Ducele. Să-l lăsăm pe drăguțul nostru furnizor să mai mediteze la treaba asta! Interesul dumitale pentru apă și pentru controlul meteorologic este firesc, spuse el tare. Te-as sfătui însă să-ți diversifici investițiile. Intr-o bună zi, apa nu va mai fi o marfă de preț pe Arrakis. Si, în gînd: Hawat trebuie să-si dubleze eforturile de infiltrare în organizația acestui Bewt. Si trebuie să începem imediat construcția unor instalații de apă auxiliare. Nimeni n-o să mei țină la respect cu bîta! Bewt dădu din cap, continuînd să surîdă: Un vis demn de laudă, Domnia-Ta. Se dădu un pas înapoi. In clipa aceea, Leto observă expresia de pe chipul lui Kynes. Planetologul se uita fix la Jessica. Părea transfigurat ca un îndrăgoŹstit... sau ca si cînd ar fi căzut într-o transă religioasă. într-adevăr, de data aceasta gîndurile lui Kynes fuseseră copleșite de cuvintele profeției: Si ei vor împărtăși cu voi cel mai scump vis al vostru." I se adresă brusc Jessicăi: Aduci calea cea scurtă? A, doctorul Kynes! exclamă furnizorul de apă. In seara asta ai renunțat la tovărășia hoardelor de fremeni ca să ne onorezi cu prezența? Drăguț din partea dumitale. Kynes îi aruncă o privire impasibilă. O vorbă din desert spune că acela care adună prea multă apă ajunge să comită greșeli fatale, rosti el. Multe vorbe ciudate se spun prin desert, replică Bewt, dar glasul îi trăda nesiguranța. Jessica trecu lîngă Leto, își strecură mîna sub brațul său, folosind răgazul ca să se calmeze. Kynes spusese: ... calea cea scurtă." în limba veche expresia era... Kwisatz Haderach." Ceilalți nu păreau să fi remarcat ciudata întrebare a planetologului. Il văzu pe Kynes aplecîndu-se către o doamnă din grup, ascultînd cine știe ce remarcă cochetă. Kwisatz Haderach, gîndi Jessica. Să fi sădit Missionaria Protectiva și aici legenda aceasta! Gîndul îi resuscită speranța tainică pe care o nutrea în legătură cu Paul. Ar putea fi Kwisatz Haderach. Ar putea fi. Reprezentantul Băncii Ghildei se lansase într-o discuție cu furnizorul de apă și vocea lui Bewt se ridică la un moment dat deasupra zumzetului general al conversațiilor reluate de ceilalți oaspeți: Mulți au vrut să schimbe fața Arrakisului. Ducele observă impactul pe care îl produseră aceste cuvinte asupra lui Kynes. Ecologul tresări vizibil, se retrase brusc de lîngă doamna amatoare de flirturi. In liniștea care se așternuse deodată, un soldat în uniformă de majordom tuși ușor în spatele lui Leto, apoi anunță: Masa poate fi servită, Domnia-Ta. Ducele îi aruncă Jessicăi o privire întrebătoare. Aici se obișnuiește ca gazdele să-si urmeze oaspeții pînă la masă, rosti ea surîzătoare. Schimbăm si datina asta, Domnia-Ta? Leto răspunse glacial: Pare un obicei frumos. Deocamdată o sâ-1 păstrăm. Trebuie să mențin impresia că o suspectez de trădare, își reaminti el. Se uită pieziș la musafirii care începuseră să treacă pe lîngă ei. Care din voi crede minciuna asta? Jessica, simțindu-i răceala, începu iarăși să se frămînte, așa cum se frămîntase de mai multe ori în cursul săptămînii care trecuse. Se poartă de parcă s-ar lupta cu el însuși, gîndi ea. Să-l fi iritat faptul că m-am grăbit cu organizarea acestei recepții? Dar știe și el cit de necesară este stabilirea cit mai grabnică a unor contacte intre oamenii noștri și localnici. Pentru ei sintem ca niște părinți. Si nimic nu poate evidenția mai bine faptul, decit asemenea recepții, menite să înlesnească stabilirea unor relații de apropiere. Privind șirul invitaților care se perindau prin fața lor, Leto își aminti cum reacționase Hawat cînd îl informase despre recepție: "Sire! Iți interzic!" Un zîmbet sumbru se întipări pe chipul Ducelui. Hawat fusese cît pe ce să facă o scenă! In cele din urmă, înțelegînd că Ducele nu putea fi convins să renunțe, Hawat clătinase posomorit din cap: Nu-mi place deloc ce se-ntîmplă, Domnia-Ta. Totul merge prea iute aici pe Arrakis. Nu-i stilul Harkonnenilor. Nu-i deloc stilul lor." Paul trecu pe lîngă părinții lui, însoțind o fată mai înaltă cu o jumătate de cap decît el. îi aruncă o privire ursuză tatălui, apoi încuviință cu un aer absent o remarcă a tinerei care-1 ținea de braț. Tatăl fetei e fabricant de distraie, îi șopti Jessica Ducelui. Gurile rele spun că numai un nebun ar fi-n stare să se aventureze-n deșert cu un costum făcut în atelierele lui. Cine-i individul cu cicatrice, din fața lui Paul? întrebă Leto. Nu-mi amintesc de el. A fost trecut mai tîrziu pe listă, șopti Jessica. L-a invitat Gurney. E traficant. L-a invitat Gurney? La cererea mea. Hawat a fost de acord, deși nu mi s-a părut că era prea entuziasmat, îl cheamă Tuek, Esmar Tuek. E un om influent printre cei din tagma lui. Il cunoaște toată lumea. E invitat mai peste tot. Ce caută aici? Aceeași întrebare si-o vor pune toți invitații, răspunse Jessica. Simpla prezență a lui Tuek va semăna îndoieli și va trezi suspiciuni. Pe de altă parte, va atrage atenția si asupra faptului că ești pregătit să duci pînă la capăt campania împotriva corupției chiar cu sprijinul traficanților. După cîte mi-am dat seama, asta i-a fost pe plac lui Hawat. Nu sînt sigur că mi-e și mie pe plac. Iși înclină capul spre o pereche care trecea pe lîngă ei; observă că nu mai rămăseseră prea mulți oaspeți în hol. De ce n-ai invitat si cîțiva fremeni? L-am invitat pe Kynes, răspunse ea. Da, 1-ai invitat pe Kynes, murmură el. Mi-ai mai pregătit și alte surprize? Porni împreună cu ea, încheind șirul invitaților. Restul este conform uzanțelor, spuse Jessica. Si gîndi: Dragul meu, nu-ți dai seama că traficantul ăsta dispune de nave rapide, că poate fi cumpărat? Trebuie să ne păstrăm o portiță de scăpare de pe Arrakis, dacă ajungem vreodată să fim încolțiți! De cum intrară în sala de mîncare, Jessica își desprinse brațul, se așeză pe scaunul la care o condusese Leto. Apoi el se îndreptă spre locul său din capul mesei. Un valet îi ținu scaunul. Oaspeții începură să se așeze. Cîteva clipe, în sală răsună doar foșnetul veșmintelor și zgomotul scaunelor tîrsîite pe pardoseală. Ducele rămase în picioare. Iși ridică mîna si soldații în uniforme de valeți care se agitau în jurul mesei se traseră înapoi, încremenind în poziție de drepți. In încăpere se lăsă o tăcere stingheră. Din locul unde se afla, Jessica se uită către capul mesei, zări tremurul ușor al gurii lui Leto, observă clocotul furiei în sîngele care-i întunecase obrajii. Ce l-ofi înfuriat? se întrebă. In nici un caz faptul că l-am invitat pe traficant. Unii se întreabă, rosti brusc Leto, de ce-am pus capăt datinei lavoarelor. E un act prin care vreau să vă dau tuturor de-nțeles că se vor schimba multe. O liniște penibilă puse stăpînire pe grupul convivilor. Il cred beat, gîndi Jessica. Leto luă de pe masă carafa cu apă, o înălță în lumina lămpilor cu suspensie. In calitate de Cavaler al Imperiului, spuse el, vreau să rostesc un toast. Invitații își ridicară carafele, rămaseră cu privirile ațintite asupra lui. In clipa aceea de liniște, o lampă se deplasă ușor, împinsă de o adiere venită dinspre ușa bucătăriei. Pe chipul de soim al Ducelui jucară umbre. Sînt aici și voi rămîne aici! tună el. Carafele dădură să se urnească spre guri, se opriră la jumătatea drumului. Ducele rămăsese cu brațul ridicat. Toastul meu este una din devizele atît de dragi inimilor noastre: Afacerile înseamnă progres! Norocul surîde pretutindeni!" Sorbi din apă. Ceilalți îl imitară, privindu-se nedumeriți. Gurney! strigă Leto. Dintr-o nișă aflată în spatele Ducelui, glasul lui Halleck răspunse: Aici sînt, Domnia-Ta. O melodie, Gurney. Din umbra nișei răzbătură acorduri discrete de baliset, în tonaliŹtate minoră. La semnul Ducelui, valeții începură să așeze pe masă platourile cu mîncăruri iepure de deșert la grătar, cu sos cepeda, aplomaj sirian, chukka la pahar, cafea cu melanj (răspîndind mirosul pătrunzător de scorțișoară al mirodeniei), pot-â-oie cu vin spumos de Caladan. Ducele, însă, rămăsese tot în picioare. In timp ce invitații așteptau, privind cînd platourile așezate înaintea lor, cînd silueta Ducelui, Leto spuse: In vremurile de demult, era de datoria gazdei să-și distreze oaspeții cu talentele sale. Falangele degetelor lui, încleștate pe carafă, se albiră brusc. Eu nu știu să cînt, dar am să vă recit cuvintele cîntecului lui Gurney. Considerați-le ca pe un al doilea toast un toast în amintirea tuturor celor care si-au dat viața ca noi să fim astăzi aici. Mesenii se foiră stînjeniți. Jessica își cobori pleoapele, privi pe sub gene la invitații din imediata ei apropiere rubicondul furnizor de apă, soția lui, lividul si sobrul reprezentant al Băncii Ghildei (părea o sperietoare de ciori, cu ochii ațintiți la Leto), masivul Tuek, cu obrazul brăzdat de cicatrice si cu privirea ochilor săi albastru-în-albastru îndreptată în jos. Aduceți-v-aminte, prieteni de ostile care au pierit demult, aduceți-v-aminte", declamă ducele. Osteni ce cu povara avuției si-a durerii au fost bătuți de soartă. Și spiritele lor, acum, al nostru jug de-argint îl poartă. Aduceți-v-aminte, prieteni de ostile care au pierit demult, aduceți-v-aminte. Un firicel de timp fără iluzii false fost-a fiece oștean. Și fiece oștean s-a dus, lăsînd a-navuțirii nadă. Aduceți-v-aminte, prieteni de ostile care-au pierit demult, aduceți-v-aminte. Cînd timpul ce ni-e sorocit se va sfirsi rînjind viclean... Ne vom fi dus și noi, lăsînd a-navuțirii nadă." Ducele rosti ultimul vers cu voce abia auzită. Apoi sorbi îndelung din apă, trîntind carafa pe masă. Picături mari împroscară pînza albă. Invitații băură stingheriți, în tăcere. Ducele înălță încă o dată carafa. Cu un gest scurt, vărsă pe jos apa care o mai umplea încă pînă la jumătate. Așteptă, știind că ceilalți trebuiau să-1 imite. Jessica fu prima care îi urmă exemplul. O clipă, oaspeții rămaseră încremeniți, apoi începură să-și verse carafele. Jessica se uită la Paul, care ședea alături de tatăl său, îl văzu urmărind reacțiile celor din jurul său. Apoi fu ea însăși fascinată de ceea ce dezvăluia comportarea mesenilor mai ales a femeilor. Apa la care trebuiau să renunțe era apă curată, apă bună de băut, nu umezeala ștearsă dintr-un ștergar folosit. Reacția organică de împotrivire la un asemenea act de risipă se dădea de gol în tremurul mîinilor, în șovăiala mișcărilor, în rîsetele crispate... în efortul violent pe care li-1 cerea supunerea din necesitate. Una dintre femei scăpă din mînă carafa, își întoarse privirea în partea cealaltă, în timp ce bărbatul de lîngă ea se apiecă s-o ridice. Kynes însă fu cel care îi reținu în mod deosebit atenția. Planetologul ezită un moment, apoi își goli carafa într-un recipient ascuns sub tunică, îi zîmbi Jessicăi, în clipa cind îi surprinse privirea ațintită asupra lui, apoi își înălță carafa goală, într-un toast mut. Faptul că gestul său fusese observat nu părea să-1 fi tulburat cîtuși de puțin. Acordurile balisetului, care continuaseră să răsune în încăpere, își schimbară brusc tonalitatea minoră, devenind vioaie si cristaline, ca si cum Gurney ar fi vrut să însenineze atmosfera. ---Să mîncăm, rosti Ducele si se lăsă încet pe scaun. E furios și nesigur, gîndi Jessica. Pierderea combinei l-a afectat mai serios decit era de așteptat. Trebuie să fie vorba Insă și de altceva, de ceva mult mai grav decîtpierderea mașinii. Pare disperat. Iși luă furculița, sperînd ca gestul să-i alunge sentimentul apăsător ce pusese deodată stăpînire pe ea. De ce nu ? E disperat. Cina, începută într-o ambianță posomorită, se învioră încetul cu încetul, pe măsură ce conversațiile prinseră să se lege. Fabricantul de distraie o felicită pe Jessica pentru talentele bucătarului si savoarea vinului. Amîndouă sînt roadele Caladanului, îi spuse Jessica. Delicioasă! exclamă el, gustînd chukka. Absolut delicioasă! Si nici o fărîmă de melanj! Pînă la urmă ți se face lehamite de-atîta condiment în toate cele! Reprezentantul Băncii Ghildei se uită la Kynes, care era așezat în fața lui. Aud, doctore Kynes, că o nouă senilă a căzut pradă unui vierme. Iute se mai răspîndesc veștile, mormăi Ducele. Așadar, e-adevărat? făcu bancherul, întorcîndu-se către Leto. Cred și eu că-i adevărat! rosti mînios Ducele. Pentru că a dispărut un afurisit de aerotransportor! Iar dispariția unui asemenea colos nu poate fi lucru curat! Cînd a apărut viermele nu exista nici un mijloc de recuperare a senilei, îi explică Kynes bancherului. Nu-i deloc lucru curat! repetă Ducele. N-a observat nimeni cînd a dispărut aripa? întrebă bancherul. Cercetașii supraveghează de obicei numai dunele, spuse Kynes. Pe ei îi interesează, în primul rînd, descoperirea semnului de vierme. Echipajul unui aerotransportor se compune din patru oameni: doi piloți și doi însoțitori. Dacă unul sau chiar doi din membrii echipajului au fost cumpărați de dușmanii Ducelui... Ah, înțeleg! exclamă bancherul. Si dumneata, ca Judecător al Schimbării, ce măsuri ai de gînd să iei? Decizia mea trebuie chibzuită în liniște, răspunse planetologul. In nici un caz nu este un subiect pe care să-1 discut la masă. Și gîndi: Scheletul ăsta gălbejit! Știe că am ordin să ignor acest gen de infracțiuni. Bancherul surise, își reluă cina. Jessica își aminti deodată unul din cursurile pe care le urmase la școala Bene Gesserit. Obiectul cursului era spionajul si contraspionajul. Lector era o Cucernică Maică doloŹfană, ale cărei chip vesel si glas vioi contrastau în mod straniu cu subiectul prelegerilor. Un lucru demn de reținut in legătura cu orice școală de spionaj și/sau contraspionaj este similitudinea configurației reacțiilor de bază ale absolvenților lor. Orice disciplină închisă își lasă amprenta -configurația specifică asupra celor care o studiază. Această configurație specifică poate fi analizată si anticipată. Intr-adevăr, configurațiile, sau modelele motivaționale, sint similare la toți agenții serviciilor de spionaj. Cu alte cuvinte, anumite tipuri de motivații sint similare, chiar dacă școlile sint diferite și scopurile antagoniste, într-o primă, etapă, veți învăța să izolați acest element pentru a-l putea supune analizei mai intîi, studiind metodele de investigație care evidențiază orientarea interioară a investigatorilor, apoi, observînd îndeaproape orientarea complexului limbaj-gindire al celor pe care îi analizați. Veți constata, de pildă, că este foarte simplu să determinați limba originară a subiecților analizei voastre, observîndu-le, firește, inflexiunile vocii și modul de exprimare." Și, în clipa aceea, stînd la masă împreună cu fiul ei, cu Ducele si oaspeții lor si ascultîndu-1 pe reprezentantul Băncii Ghildei, Jessica simți un fior de gheață: omul acesta era un agent al Harkonnenilor. Avea accentul celor de pe Giedi Prim camuflat cu dibăcie, dar tot atît de limpede, pentru simțurile ei antrenate, ca si cînd omul si-ar fi afișat ostentativ originea. Nu cumva s-a întors pină și Ghilda împotriva Casei Atreides? se întrebă ea. Gîndul i se păru înspăimîntâtor. Iși ascunse tulburarea cerînd unui valet să-i aducă un nou tacîm. Continuă să-1 asculte pe spion, pîndind alte semne care să-i trădeze intențiile. Acum va schimŹba subiectul. Va aborda o temă aparent nevinovată, dar cu substrat amenințător, își spuse. Asta-i metoda lui modelul școlii sale. Bancherul înghiți o îmbucătură, sorbi din vin, zîmbi la o remarcă a femeii care stătea în dreapta lui. O vreme, păru să asculte spusele unui bărbat aflat ceva mai departe de el si care îi explica Ducelui că plantele arrakiene native sînt lipsite de țepi. Apoi, brusc, i se adresă Jessicăi: Mie, aici pe Arrakis, îmi place să privesc zborul păsărilor. Bineînțeles, toate păsările noastre sînt hoitare și multe din ele trăiesc fără să consume apă, întrucît s-au învățat să se adape cu sînge. Fiica fabricantului de distraie, care ședea între Paul si tatăl ei, de partea cealaltă a mesei, își strîmbă chipul ca de păpușă si spuse: Ei, Susu! Ce-ți veni să vorbești despre lucruri atît de dezgustătoare? Bancherul zîmbi. Mi se spune Susu pentru că sînt consilierul financiar al SindicaŹtului colportorilor de apă. Și cum Jessica nu-i răspunse, continuînd doar să-1 privească, adăugă: Iar vînzătorii de apă se anunță strigînd: suu-suu-suk! Imită atît de bine strigătul, încît mai mulți meseni izbucniră în rîs. Jessica sesizase lăudăroșenia din tonul bancherului, dar nu-i scăpase faptul că fata intervenise în mod deliberat în discuție. Jucau amîndoi teatru. Fata rostise replica ce trebuia să declanșeze remarca spionului. Ii aruncă o privire piezișă lui Lingar Bewt. Magnatul apei mînca încruntat, fără să-și ridice ochii din farfurie. Si Jessica se gîndi că bancherul spusese, de fapt: Și eu stăpînesc o parte din sursa esențială a puterii pe Arrakîs apa." Paul detectase prefăcătoria din glasul tovarășei sale de masă, observase că mama sa urmărea conversația cu intensitatea Bene Gesserit. Se hotărî deodată să intervină, să răspundă provocării. Se adresă bancherului: Cu alte cuvinte, domnule, păsările de-aici sînt canibale? Ciudată întrebare, Domnișorule, răspunse bancherul. N-am spus decît că păsările beau sînge. Asta nu înseamnă că e neapărat vorba de sîngele semenelor lor, nu-i așa? Intrebarea nu a fost ciudată, replică Paul, si Jessica remarcă în vocea lui inflexiunile corozive ale ripostei, rodul antrenamentelor dirijate de ea. Un om instruit știe că, pentru orice organism tînăr, concurența cu cel mai ridicat potențial o constituie organismele aparținînd aceleiași specii. Pescui ostentativ o bucățică de friptură din farfuria vecinei sale, o vîrî în gură, o înghiți, urmă: Mănîncă din aceeași farfurie. Au aceleași necesități vitale. Bancherul avu o tresărire mînioasă, privi încruntat spre Duce. Să nu faci cumva greșeala de a crede că fiul meu nu-i decît un copil, spuse Ducele și zîmbi. Jessica se uită repede la cei din jur. Chipul lui Bewt se înseninase, iar Kynes și traficantul rînjeau. Este, într-adevăr, o legitate ecologică, spuse Kynes, pe care tînărul Domnișor pare c-o înțelege foarte bine. Lupta dintre formele de viață este lupta pentru energia disponibilă dintr-un sistem. Sîngele este o sursă eficientă de energie. Bancherul își lăsă jos furculița și mîrîi furios: Se spune că si lepădăturile de fremeni beau sîngele morților lor... Kynes clătină din cap, replică pe un ton didactic: Nu sîngele, domnule, apa din trupul unui om aparține în ultimă instanță poporului său - tribului său. Pentru cei ce trăiesc la margiŹnea Marelui Șes aceasta-i o necesitate vitală. Acolo e prețioasă fiecare picătură de apă, și aproape șaptezeci la sută din corpul omului este apă. Unui mort, oricum, apa aceasta nu-i mai e de folos. Bancherul își lăsă mîinile pe masă, de-o parte si de alta a farfuriei. Jessica crezu că se va ridica si va pleca, tunînd și fulgerînd. In clipa următoare, Kynes se întoarse spre ea: Să-mi fie cu iertare, Doamnă, dacă am vorbit lucruri neplăcute la masă, dar vi s-au înfățișat adevăruri denaturate și-am considerat necesar să le clarific. De cînd tot stai printre fremeni, ți-ai pierdut orice dram de simțire! scrîsni bancherul. Kynes se uită calm la el, fixîndu-i fața lividă, buzele tremurînd de furie. Cuvintele dumitale reprezintă o provocare, domnule? Bancherul încremeni, înghiți în sec, apoi rosti sacadat: Bineînțeles că nu! Nu mi-as permite să insult astfel gazdele noastre! Jessica auzi frica din vocea omului, i-o văzu pe chip, în respirație, în palpitația unei vene pe tîmplă. Bancherului îi era groază de Kynes! Gazdele noastre sînt perfect capabile să hotărască singure dacă trebuie sau nu să se considere insultate, spuse Kynes. Sînt o familie vitează, care știe ce-nseamnă să-ți aperi onoarea. Avem cu toții dovada cutezanței lor, în simplul fapt că se află acum... aici... pe Arrakis! Jessica observă că Leto savura altercația. Ceea ce nu se putea spune, însă, despre majoritatea convivilor. Cei mai mulți ședeau încordați, cu mîinile ascunse sub masă, gata să sară la o parte. SinguŹrele excepții erau Bewt, care zîmbea, vădit încîntat de încurcătura bancherului, și Tuek, traficantul, care părea că așteaptă un semn din partea lui Kynes. Cît despre Paul, acesta îl fixa pe planetolog cu o privire admirativă. Aștept, rosti Kynes. N-am vrut să te insult, bolborosi bancherul. Dacă te-ai simțit insultat, te rog să primești scuzele mele. De bună voie oferit, de bună voie primit, răspunse Kynes. Ii zîmbi Jessicăi si își reluă cina ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Jessica observă că traficantul începuse si el să mănînce. Iși notă în memorie faptul că omul păruse tot timpul pregătit să sară în ajutorul lui Kynes. Exista un fel de înțelegere între Kynes și Tuek. Leto începu să se joace cu furculița, privindu-1 cu un aer meditativ pe planetolog. Purtarea acestuia indica o schimbare a atitudinii sale față de Casa Atreides. Kynes se arătase mult mai rece în cursul scurtei incursiuni pe care o făcuseră în desert. Jessica le ceru valeților să aducă noi mincăruri și băuturi. La masă își făcură apariția platouri cu langues de lapins de garenne cu vin roșu si sos de ciuperci ferment. Incetul cu încetul, conversațiile fură reluate, dar Jessica le sesiza încordarea. Oaspeții păreau agitați, iar bancherul mînca într-o tăcere mohorîtă. Kynes l-ar fi ucis fără să șovăie, gîndi ea. Iși dădea seama că puterea lui Kynes dovedea o atitudine degajată față de actul uciderii. Kynes era capabil să ucidă cu ușurință si Jessica bănui că însușirea aceasta era comună tuturor fremenilor. Se întoarse către fabricantul de distraie, aflat în stingă ei; spuse: Importanța apei pe Arrakis nu contenește să mă uimească. Apa e-ntr-adevăr importantă, încuviință omul. Ce fel de mîncare-i aceasta? E delicioasă! Limbi de iepure sălbatic într-un sos special. O rețetă foarte veche. Trebuie să-mi procur și eu rețeta asta. Jessica dădu din cap. Voi avea grijă să o primești. Kynes se uită la ea, spuse: Majoritatea celor ce vin pentru prima dată pe Arrakis subestiŹmează importanța pe care o are aici apa. Asta pentru că n-au de unde să știe că pe Arrakis acționează legea minimului. Jessica înțelese că planetologul încerca s-o sondeze; răspunse: Creșterea este limitată de elementul necesar care există în cantitatea cea mai mică. Și, natural, condiția cea mai puțin favorabilă vieții determină coeficientul de creștere. Nu mi s-a întîmplat prea des să cunosc membri ai unei Case Mari care să înțeleagă probleme de planetologie, zise Kynes. Așa este. Apa este condiția cea mai puțin favorabilă vieții pe Arrakis. Dar nu trebuie uitat faptul că însăși creșterea poate produce condiții defavorabile, dacă nu este tratată cu extremă prudență. Jessica simți prezența unui mesaj ascuns în cuvintele lui Kynes. Iși dădu seama că nu reușește să-1 descifreze. Creșterea, murmură ea. Vrei să spui că pe Arrakis s-ar putea crea un ciclu sistematic al apei, capabil să întrețină viața omenească în condiții mai favorabile? Imposibil! hămăi magnatul apei. Jessica își întoarse capul spre Bewt. Imposibil? Imposibil pe Arrakis, întări el. Nu-ți pleca urechea la spusele unui visător, Doamnă, îl contrazic toate dovezile științifice, toate demonstrațiile de laborator. Kynes se uită la Bewt, iar Jessica observă că, din nou, celelalte discuții încetaseră si că toată lumea era atentă la această nouă polemică. Demonstrațiile de laborator au tendința să ne facă orbi la un fapt foarte simplu, rosti Kynes. Acest fapt este următorul: în cazul despre care discutăm avem de-a face cu fenomene a căror origine a fost si rămîne mediul exterior mediul în care o serie de plante și animale continuă să ducă o existență normală. Normală! exclamă zeflemitor Bewt. Nimic nu-i normal pe Arrakis! Dimpotrivă, îl contrazise Kynes. Pe Arrakis s-ar putea crea mai multe puncte de armonizare, în zonele geografice care permit autoîntreținerea. Pentru asta ar fi suficient să înțelegem limitele planetei și constrîngerile la care este supusă. Așa ceva nu se va realiza niciodată, spuse Bewt. La capătul celălalt al mesei, Ducele înțelese brusc cînd anume se produsese schimbarea din atitudinea lui Kynes: în clipa în care Jessica spusese că vor păstra plantele din seră pentru viitorul Arrakisului. Concret, ce-ar fi de făcut pentru a se crea acest sistem autonom, doctore Kynes? întrebă Leto. Dacă am reuși să determinăm un procent de trei la sută din plantele verzi de pe Arrakis să formeze compuși carbonici ca materie nutritivă, am declanșa un sistem ciclic, răspunse Kynes. Apa e singura problemă? întrebă Ducele. Simțise înflăcărarea lui Kynes si constată că îi împărtășea emoția. Apa eclipsează celelalte probleme. Planeta are mult oxigen, dar, îi lipsesc fenomenele concomitente prezenței acestuia -- viață vegetală răspîndită pe scară largă și surse importante de bioxid de carbon în stare liberă, cum ar fi, de pildă, vulcanii. Pe Arrakis au loc schimburi chimice neobișnuite... si încă pe suprafețe foarte întinse. Lucrezi la proiecte experimentale? întrebă Ducele. Ne-ar trebui o grămadă de timp ca să punem la punct efectul Tansley. Nu s-au efectuat deocamdată decît experiențe de mică amploare, dar, datorită lor, știința mea dispune acum de o serie de ipoteze de lucru. Nu e destulă apă, interveni Bewt. Asta-i singura problemă. Nu e destulă apă! Meșterul Bewt este expert în materie de apă, comentă Kynes. Zîmbi, reîncepu să mănînce. Ducele reteză aerul cu mîna dreaptă. Nu! Vreau un răspuns! Există suficientă apă, doctore Kynes? Kynes rămase cu privirea ațintită la farfuria din fața sa. Jessica urmări jocul sentimentelor ce i se oglindeau pe chip. Se ascunde bine, gîndi. Dar ea îl înregistrase pe planetolog. Citi pe fața lui regretul pentru faptul că se avîntase în această discuție. Există suficientă apă? întrebă din nou Ducele. S-ar putea... să existe, răspunse Kynes. Simulează incertitudinea! gîndi Jessica. Cu simțul său mai ascuțit pentru adevăr, Paul percepu substratul afirmației, își solicită la maximum resursele antrenamentului, pentru a-și ascunde tulburarea. Există apă suficientă! Dar Kynes nu vrea să se știe acest lucru. Planetologul nostru nutrește multe visuri interesante, comentă răutăcios Bewt. Visează împreună cu fremenii... la împliniri de profeții si la mîntuitori. In jurul mesei se auziră cîteva rîsete. Jessica si le notă: traficantul, fiica fabricantului de distraie, Duncan Idaho, femeia cu misterioasa agenție de ghizi turistici. Ciudat mai sînt împărțite tensiunile în seara asta, își spuse ea. Se petrec prea multe lucruri pe care nu le pot înțelege. Trebuie sâ-mi găsesc neapărat surse de informare. Ducele își plimbă privirea de la Kynes la Bewt, apoi la Jessica. Simțea o stranie decepție. I se părea că-i scăpase un lucru de importanță vitală. S-arputea să existe, murmură el. Kynes spuse repede: Poate c-ar trebui să discutăm despre asta altă dată, Domnia-Ta. Sînt prea multe... Tăcu brusc. Un soldat în uniformă Atreides dăduse buzna pe ușa de serviciu. Omul trecu pe lîngă santinele, se îndreptă grăbit spre Duce, se aplecă la urechea lui, începu să-i vorbească în șoaptă. Jessica recunoscu însemnele detașamentului lui Hawat, își reprimă îngrijorarea. Se întoarse către soția fabricantului de distraie o femeie plăpîndă, cu părul negru si trăsături delicate. Abia te-ai atins de mîncare, draga mea. Să-ți comand altceva? Femeia se uită la bărbatul ei, apoi răspunse timorată: Nu prea mi-e foame. In clipa aceea, Ducele se ridică în picioare și rosti cu un ton aspru, poruncitor: Rămîneți la locurile dumneavoastră. Va trebui să mă scuzați, dar a intervenit ceva care necesită prezența mea personală. Făcu un pas lateral. Paul, te rog să fii tu gazdă în locul meu. Paul se sculă de pe scaun. Vru să-1 întrebe pe tatăl său ce se întîmplase, apoi se răzgîndi. Trebuia să-si păstreze calmul aristocratic, să facă față situației cu toată demnitatea. Ocoli colțul mesei si se așeză în scaunul tatălui său. Ducele se întoarse spre nișa în care veghea Halleck. Spuse: Gurney, ocupă, te rog, locul lui Paul la masă. Să nu rămînă un număr impar. După ce-o să terminați cina, s-ar putea să te chem împreună cu el la postul de comandă de pe terenul de debarcare. Să fiți pregătiți. Halleck își făcu apariția. Era îmbrăcat în uniforma de gală, dar urîțenia trupului său mătăhălos părea nelalocul ei printre vesmintele scînteietoare ale celorlalți oaspeți, își rezemă balisetul de perete, se apropie de scaunul eliberat de Paul, se așeză. Vă rog să nu vă alarmați, reluă Ducele, dar doresc să nu părăsească nimeni clădirea fără permisiunea corpului de gardă. Atîta timp cît rămîneți aici, veți fi în perfectă siguranță. Vă asigur că vom rezolva cît se poate de repede această mică neplăcere. Paul sesiză cuvintele codificate din enunțul tatălui său -gardâ-siguranță-repede. Era vorba de o problemă de securitate, nu de violență. Observă că si mama sa descifrase același mesaj. Răsuflară amîndoi ușurați. Ducele le adresă tuturor un salut scurt cu capul, se întoarse si ieși grăbit pe ușa de serviciu, urmat de soldatul său. ---Vă rog să vă continuați cina, rosti Paul. Mi se pare că doctorul Kynes spunea ceva despre apă. Nu s-ar putea să reluăm discuția altă dată? întrebă Kynes. ---Cînd dorești, răspunse Paul. Și Jessica observă, cu un sentiment de mîndrie, atitudinea demnă, maturitatea si siguranța de sine a fiului ei. Bancherul își înălță carafa cu apă, gesticula cu ea către Bewl: Nici unul dintre noi nu-l poate întrece pe meșterul Bewt la vorbe-nflorite. Așa frumos le brodește, de parc-ar aspira la rangul de Casă Mare! Hai, meștere Bewt, închină un toast din partea noastră a tuturor. Poate că știi vreo cugetare destul de înțeleaptă ca să-i fie pe plac și pustiului ce trebuie tratat ca un bărbat. Jessica își încleșta pumnii mîinii drepte sub masă. Il zări pe Halleck schimbînd un semnal de mînă cu Idaho, văzu că santinelele aliniate lîngă pereți ocupă, cu mișcări discrete, poziții de luptă. Bewt îi aruncă o privire veninoasă bancherului. Paul se uită repede la Halleck, la gărzile gata să intevină, apoi îl țintui pe bancher cu privirea pînă ce acesta lăsă jos carafa. Spuse, tărăgănat: Odată, pe Caladan, am văzut cadavrul unui pescar înecat. Avea... Inecat? exclamă fata fabricantului de distraie. Paul șovăi, apoi continuă: Da. Scufundat în apă si mort prin asfixiere, înecat. Interesantă moarte, murmură fata. Paul îi adresă un surîs înghețat, se întoarse din nou către bancher Interesant era altceva la omul acela, și anume rănile de pe umeri săi. Răni provocate de încălțările ghintuite ale altui pescar. Victima făcuse parte din echipajul unei șalupe o navă eu care se călătorești pe apă. Șalupa naufragiase... se scufundase sub apă. Un alt pescar care ajutase la recuperarea cadavrului, spunea că văzuse deseori urme de felul acela. Rănile arătau că, în momentul naufragiului, un alt membru al echipajului încercase să se cațere pe umerii năpăstuitului său tovarăș, ca să ajungă la suprafață la aer. Care-i partea interesantă a întîmplării? întrebă bancherul. Remarca tatălui meu, care era de față. A spus că gestul înecaŹtului care se cațără pe umerii altuia ca să se salveze este scuzabil... cu excepția cazului cînd o face în careul ofițerilor... Paul așteptă cîteva clipe, pentru a-i da timp bancherului să înțeleagă ce avea să urmeze, apoi termină: Și, as adăuga eu, cu excepția cazului cînd o face la masă. In sală se așternu brusc tăcerea. Asta a fost o imprudență, gîndi Jessica. Rangul bancherului i-ar putea permite să-l provoace pe fiul meu la duel. Văzu că Idaho era pregătit să intervină. Santinelele stăteau nemișcate, așteptîndu-i semnalul. Gurney Halleck era cu ochii pe oamenii din fața sa. Ho-ho-hoooo! Tuek, traficantul, rîdea în hohote, cu capul dat pe spate. Pe chipurile mesenilor apărură zîmbete nervoase. Bewt începu să rînjească. Bancherul își trase scaunul înapoi, îl fulgeră cu privirea pe Paul. Cine-i înfruntă pe Atreizi o face pe pielea lui, comentă impasibil Kynes. Atreizii obișnuiesc să-si insulte oaspeții? mugi bancherul, înainte ca Paul să poată răspunde, Jessica se aplecă peste masă si rosti: Domnule! Iar în gînd: Trebuie să ne lămurim ce urmărește această unealtă a Harkonnenilor. Un nou atentat la viata lui Paul? Il mai ajută si altcineva? Fiul meu evocă un tablou si dumneata îți vezi în el portretul? întrebă ea. Fascinantă destăinuire. Iși strecură pe furiș mîna spre cristalul a cărui teacă și-o prinsese deasupra gleznei. Bancherul își întoarse privirea dușmănoasă spre Jessica. Paul își trase ușor scaunul mai înapoi, gata să sară dacă va fi nevoie. RecepțioŹnase cuvîntul cifrat: tablou. Pregate ște-te pentru violență", Kynes se uită lung la Jessica, apoi îi făcu un semn discret lui Tuek. Traficantul se sculă brusc în picioare, își înălță carafa. Propun un toast! strigă el. Să bem în sănătatea tînărului Paul Atreides, care arată ca un puști, dar se poartă ca un bărbat. De ce se amestecă? se întrebă Jessica. Bancherul își strămutase acum privirea la Kynes si Jessica observă groaza care se întipărise din nou pe chipul agentului. Oaspeții începură să răspundă la îndemnul toastului. Oamenii se supun vointei lui Kynes, gîndi Jessica. A dat de inteles că e de partea lui Paul. Care sa fie secretul puterii lui? In nici un caz faptul că este Judecător al Schimbării. Funcția asta e temporară. Și sînt sigură ca nu-i vorba nici de rangul lui de funcționar imperial. Iși retrase mîna de pe minerul cristalului, își înalta carafa în direcția lui Kynes. Planelolugul îi răspunse cu același gest. Numai Paul si bancherul (Susu! Stupidă poreclă! gîndi Jessica) rămăseseră nemișcați. Bancherul continua si se uite la Kynes. Paul privea fix farfuria dinaintea lui. Eram staptn pe sunații:, gîndi el. De ce s-au amestecat? Privi pe sub sprîncene capetele invitaților clin fața sa. Pregateste-te de violența?Din partea cui? Din partea bancherului? în nici un caz. Halleck spuse fără sa se adreseze cuiva anume: Intr-o societate ca a noastră, oamenii n-ar trebui să se pripească, atunci cînd li se pare că sînt insultați. Nu rareori o holărîre nechibzuită înseamnă curată sinucidere. O privi piezis pe fiica fabricantului de distraie, urma: Nu ești de aceeași părere, domnișoara? Oh, ba da, ba da, categoric! se grăbi să răspundă fata. Se abuzează tot timpul de violență. Mi se face de-a dreptul silă. De cele mai multe ori, nu-i vorba de nici o ofensa si totuși mor oameni. Esle absurd. Este absurd, într-adevăr, întări Halleck. Jessica sesiză jocul aproape perfect al fetei, gîndi; Gîsculita asta nu-i deloc o gisculiță. Și, în clipa aceea, înțelese în ce consta ameŹnințarea si-si dădu seama ca înțelesese si Halleck. Plănuiseră sâ-l îmbrobodească pe Paul prin intermediul unei femei. Jessica răsuflă ușurată. Fiul ei întrevăzuse probabil cel ilintîi manevra - antrenaŹmentul lui nu-l lăsase să omită acest gambit banal. ---Mi se pare ca sînt necesare noi scuze, se adresă Kynes bancherului. Agentul îi întoarse Jessicai un surîs chinuit, zise: Doamnă, mă tem că am băut peste măsură, S-au servit vinuri tari la masa aceasta, iar eu nu-s prea obișnuit cu asemenea băuturi. Jessica îi auzi veninul din voce. Răspunse cu amabilitate: In relațiile cu străinii trebuie să privești cu îngăduință deosebiŹrile de obiceiuri și educație. --- Mulțumesc, Doamnă. Soția fabricantului de distraie se aplecă înspre Jessica și-i spuse: Ducele zicea că, rămînînd aici, sintem in siguranța. Sper că n-au început noi conflicte armate, A fost îndrumată să canalizeze conversația pe făgașul asta, gînd Jessica. Nu cred că-i vorba de ceva grav, spuse ea. Dar, deocamdată, mai există o serie de probleme care necesită prezența personală a Ducelui. Nici o măsură de precauție nu-i de prisos, atîta timp cît continuă vrăjmășia dintre Casele Atreides și Harkonnen. Ducele a jurat kanly. Și bineînțeles, nu se va lăsa pînă ce nu-i va fi lichidat pe toți agenții Harkonnenilor care se mai află pe Arrakis. Se uită pieziș la reprezentantul Băncii Ghildei, adăugă: Iar legile Convenției îi îngăduie acest lucru. Apoi, privindu-1 pe Kynes: Nu-i așa, doctore Kynes? De bună seamă, răspunse planetologul. Fabricantul de distraie o înghionti discret pe soția lui. Femeia se uită repede la el, spuse: Parcă mi s-a făcut si mie foame. As gusta din friptura aceea de pasăre care s-a servit mai înainte. Jessica îi făcu semn unui valet, apoi se întoarse către bancher: Chiar, domnule, vorbeai ceva mai înainte despre păsări și despre obiceiurile lor. Aflu tot mai multe lucruri interesante în legătură cu Dune. Spune-mi, unde se află locurile cu mirodenii? Vînătorii trebuie să pătrundă adînc înspre centrul desertului? O, nu, Doamnă. Se cunosc foarte puține lucruri despre centrul desertului. Si aproape nimic despre emisfera sudică. Există o poveste care spune că în ținuturile sudice s-ar afla un gigantic Filon-Mamâ de mirodenii, interveni Kynes, dar bănuiala mea este că-i doar o plăsmuire si-un pretext de baladă. Din cînd în cînd, unii vînători mai cutezători pătrund în zonele limitrofe centurii centrale, dar expedițiile acestea sînt extrem de periculoase - navigația-i nesigură si furtunile-s foarte frecvente. Cu cît se acționează mai departe de bazele de la poalele Scutului, cu atît devin mai posibile accidentele. Deocamdată, s-a dovedit nerentabil să ne aventurăm prea departe, spre sud. Poate că dac-am dispune de-un satelit meteorologic... Bewt își înălță capul din farfurie, vorbi cu gura plină, adresîndu-se tuturor: Se zice că fremenii pot ajunge acolo, că ei se pot deplasa unde vor, că au descoperit sugători și sifîntîni chiar si în emisfera sudică. Sugători si sifîntîni? se miră Jessica. Kynes răspunse repede: ---Vorbe, Doamnă, vorbe. Astea există pe alte planete, dar nu pe Arrakis. Sugătorile sînt locuri în care apa se infiltrează pînă la suprafață sau destul de aproape de suprafață ca să poată fi descoperită după anumite semne. Sifintma e tot un fel de sugătoare, din care se poate sorbi apă printr-un tub înfipt în sol... cel puțin așa se zice. Nu pare sincer, gîndi Jessica. De ce minte? se întrebă Paul. Foarte interesant, comentă Jessica. Și gîndi: ,Se zice...". Curioase șabloane verbale mai au pe-aici. Măcar de și-ar da seama cit de revelatoare este exprimarea aceasta pentru credința in superstiții de care nu pot scăpa. Am auzit, interveni Paul, că aveți o zicală: lustrul vine de la oraș, iar înțelepciunea din deșert. Arrakisul are multe zicale, spuse enigmatic Kynes. Jessica se pregătea să formuleze o nouă întrebare, cînd un valet se apropie de ea, se înclină și îi întinse un bilet. Ea îl despături, recunoscu scrisul Ducelui și semnele de cod. Citi repede mesajul, apoi se adresă tuturor: Sper că vă va face plăcere să aflați că Ducele ne trimite vești îmbucurătoare. Problema pentru care a trebuit să ne părăsească a fost rezolvată. S-a găsit aerotransportorul dispărut. Un agent Harkonnen strecurat printre membrii echipajului i-a silit pe ceilalți să aterizeze la o bază a traficanților, cu speranța că le va putea vinde acestora aparatul. Și omul, și mașina au fost predate trupelor noastre. Iși înclină ușor capul către Tuek. Traficantul îi răspunse cu aceeași mișcare. Jessica împături biletul, și-1 strecură în mînecă. Mă bucur că nu s-a ajuns la luptă deschisă, declară bancherul. Populația speră din toată inima că Atreizii vor aduce pacea și prosperitatea. Mai ales prosperitatea, rosti Bewt. Cred că așteptați cu toții desertul, spuse senină Jessica. I-am comandat bucătarului nostru o specialitate caladaneză: orez pundi cu cremă dolsa. Sună foarte îmbietor, zise fabricantul de distraie. Cum as putea obține și eu rețeta? Vei primi orice rețetă dorești, domnule, răspunse Jessica înregistrind omul pentru a discuta despre el cu Hawat. Fabricantul era tipul arivistului meschin și fricos, care putea fi cumpărat ieftin. In jurul ei, convivii își reluaseră flecăreala: Ce material drăguț..." A comandat o montură la fel de superbă ca și piatra..." Poate ca vom încerca să sporim producția în trimestrul următor..." Jessica se uită la farfuria din fața ei, reflectînd la pasajul cifrat din mesajul lui Leto: "Harkonnenii au încercat să debarce un transpor tdei lasere. Le-am capturat. Asta nu înseamnă insă că n-au reușit să debarce și alte transporturi. Și în orice caz, e o dovadă că nu se prea sinchisesc de scuturi. Luați măsuri de precauție în consecință." Lasere, gîndi Jessica, descumpănită. Fasciculele incandescente lumină brizantă puteau străpunge orice material cunoscut, neprote de un scut defensiv. Faptul că fenomenul de conexiune inversă, la contactul cu scutul, putea să provoace explozia simultană a celor două surse de energie nu-i preocupa pe Harkonneni. De ce? O explozie laser-scut era o variabilă periculoasă; putea fi mai puternică decît orice armă atomică, sau putea provoca doar moartea trăgătorului si a țintei sale. Necunoscutele problemei o nelinișteau. Il auzi pe Paul spunînd: Nu m-am îndoit nici o clipă că vom găsi transportorul. Gînd tatăl meu își pune în gînd să rezolve o problemă, o rezolvă. Harkonnenii încep să descopere si ei acest adevăr. Se laudă, gîndi Jessica. N-ar trebui să se laude. Cind urmează să-ți petreci noaptea ascunzindu-te subpămint, de frica laserelor, n-ai dreptul să te lauzi.