— CAPITOLUL III —
Astfel grait-a Sfinta Alia-a-Cutitului: “Cucernica Maica trebuie sa imbine puterea de seductie a unei curtezane cu maretia sublima a unei zeite virgine si sa pastreze aceste atribute sub tensiune atita timp cit vor dainui fortele tineretii sale. Caci atunci cind frumusetea si tineretea se vor fi dus, va descoperi ca locul intermediar, ocupat odinioara de tensiune, s-a preschimbat intr-un izvor de siretenie si iscusinta.” Fragment din Muad’Dib, comentarii de familie de printesa Irulan.
-Ei, Jessica, ce-ai de spus in ceea ce te priveste? Intreaba Cucernica Maica. Asfintea soarele la Castelul Caladan, in ziua incercarii lui Paul. Cele doua femei ereau singure in salonul Jessicai. Paul astepta alaturi, intre peretii izolati acustic ai Camerei de Meditatie. Jessica statea in fata ferestrelor dinspre sud. Vedea si nu vedea culorile pe care amurgul le asternuse peste lunca, peste riu. Auzi si nu auzi intrebarea Cucernicei Maici. Se gindea la o alta incercare, petrecuta cu multi ani in urma. Se gindea la fetita plapinda, cu parul de culoarea bronzului, cu trupul chinuit de furtunile pubertatii – fetita care intrase in biroul Cucernicei Maici Gaius Helen Mohiam, Proctor Superior al scolii Bene Gesserit de pe Wallach IX. Jessica isi privi mina dreapta, indoi degetele, amintindu-si durerea, spaima, furia. -Bietul Paul, sopti ea. -Te-am intrebat ceva, Jessica. Tonul era rastit poruncitor. -Cum? Oh... Jessica se smulse din trecut, se intoarse catre Cucernica Maica, asezata cu spatele, intre cele doau ferestre de la apus. Ce-ai vrea sa spun? -Ce-as vrea sa spui? Ce-as vrea sa spui? cirii batrina si in vocea ei razbatu o nota cruda de batjocura. -Ei da, am nascut un fiu! izbucni Jessica. Dar stia ca minia ii fusese provocata cu bunastiinta. -Ti s-a poruncit sa-i faci lui Atreides doar fiice. -Dar inseamna atit de mult pentru el! -Iar tu, in trufia ta, ti-ai inchipuit ca-l vei zamisli pe Kwisatz Haderach! Jessica isi inalta fruntea. -Am simtit ca ar fi cu putinta. -Nu te-ai gindit decit la dorinta Ducelui de a avea un fiu! se rasti batrina. Dar dorintele lui nu au nimic de-a face cu asta. Casatoria unei fiice Atreides cu un mostenitor Harkonnen ar fi astupat bresa. Ai complicat lucrurile in mod iremediabil. Acum s-ar putea sa pierdem ambele filiatii. -Nu sinteti infailibile, repeta Jessica. Infrunta privirea atintita asupra ei. -Faptul e consumat, mormaii in cele din urma batrina. -Am jurat ca n-o sa regret niciodata hotarirea, spuse Jessica. -Cita noblete! o zeflemi Cucernica Maica. N-o sa regreti! Vom vedea cind se va pune recompensa pe capul tau si o sa trebuiasca sa fugi, haituita de toti cei dispusi sa vinda viata ta si a fiului tau. Jessica pali. -Nu exista nici o alta alternativa? -Alternativa? O Bene Gesserit pune o astfel de intrebare? -Nu vreau sa stiu decit ce vezi in viitor, gratie puterilor tale. -In viitor vad doar ce am vazut si in trecut. Cunosti foarte bine problemele noastre Jessica. Rasa stie ca e vremelnica si se teme de stagnarea ereditatii sale. Are in singe pornirea de asi amesteca haotic liniile genetice. Imperiul, Compania CHOAM si Casela Mari nu sint decit ramasitele unor epave tirite de furia torentului. -CHOAM-ul, murmura Jessica. Imi inchipui ca s-a si hotarit cum vor reimparti prazile de pe Arrakis. -Ce altceva este CHOAM-ul decit girueta vremurilor in care traim? Imparatul si partizanii lui controleaza in clipa de fata 59,65 la suta din voturile Consiliului de administratie al Companiei. Nu incape indoiala ca adulmeca profituri si, cum le adulmeca si altii, puterea lor asupra voturilor va creste. Asa se face istoria, fata mea. -Exact asta-mi trebuie mie acum. O prelegere despre istorie! -Nu fi sarcastica, fetito! Sti la fel de bine ca si mine ce forte ne inconjuara. Civilizatia noastra are trei puncte de sprijin: Curtea Imperiala in opozitie cu Federatia Caselor Mari ale Landsraadului si, intre ele, Ghilda Spatiala si monopolul ei blestemat in transporturile interstelare. In politica, trepiedul este cea mai instabila structura. Iar sistemul comercial este de tip feudal, care intoarce spatele oricarei stiinte si complica absolut totul, nu face altceva decit sa inrautateasca situatia. Jessica rosti cu amaraciune: -Epave tirite de furia torentului... ca Ducele Leto si fiul sau si... -Oh, fa bine si taci, fato! Stiai prea bine, cind ai intrat in jocul asta, ca va trebui sa dansezi pe sirma. -“Sint Bene Gesserit. Exist doar pentru a servi” -Adevarat. Si tot ce mai putem spera acum este sa impiedicam izbucnirea unei conflagratii generale, ca sa salvam ce se mai poate salva din liniile de singe esentiale. Jessica inchise ochii si simti apasarea lacrimilor sub pleoape. Isi inabusi zbuciumul launtric si tremurul muschilor, se lupta cu respiratia agitata, cu pulsul care inebunise, cu transpiratia din palme. -O sa-mi platesc gresala, spuse. -Si fiul tau va plati impreuna cu tine! -O sa-l ocrotesc cit voi putea mai bine. -O sa-l ocrotesti! o apostrofa batrina. Parca n-ai sti ce risti cu asta! Ocroteste-ti prea mult fiul, Jessica, si nu va avea niciodata putere sa-si implineasca destinul – oricare-ar fi el! Jessica se intoarse. Dincolo de fereastra se lasa intunericul. -E chear asa de groaznica planeta aceea, Arrakis? intreaba. -Este, dar nu cu totul. Missionara Protectiva a fost acolo si a mai inblinzit putin lucrurile. (Cucernica Maica se ridica si netezi o cuta a vesmintului negru.) Cheama baiatul. Curind trebuie sa plec. -Trebuie? Vocea batrinei se inmuie: -Jessica, fata mea, as vrea sa pot trece in locul tau si sa te scap de chin. Dar fiecare din noi trebuie sa-si urmeze propria cale. -Stiu. -Mi-esti la fel de draga ca oricare dintre fiicele mele, insa nu mi-e ingaduit sa-mi nesocotesc datoria. -Inteleg... E necesar. -Ce-ai facut tu, Jessica, si pentru ce-ai facut-o... stim amindoua. Dar bunatatea ma obliga sa-ti spun ca exista putine sanse ca baiatul tau sa devina in totalitate Bene Gesserit. Sa nu-ti faci pea multe sperante. Jessica isi smuci capul, scuturind lacrimile din colturile ochilor. Era un gest de minie. -Ma faci sa ma simt iarasi fetita da odinioara... raspunzind la prima ei lectie. (Ingina anevoie:) “Oamenii nu trebuie sa se supuna niciodata animalelor”. (Isi inabusi un hohot de plins si adauga cu voce abia auzita:) Am fost atit de sigura... -Ar trebui sa fie si asta o incercare, spuse batrina. Oamenii sint intotdeauna singuri. Acum, cheama-ti baiatul. A trait o zi lunga si inspaimintatoare. Dar a avut timp sa reflecteze si sa-i aminteasca, si trebuie sa-i mai pun citeva intrebari in legatura cu visele lui. Jessica dadu din cap, sa duse la Camera de Meditatie si o deschise. -Paul, vino, te rog. Baiatul veni cu o indaratnica incetineala. Isi privi mama ca pe o straina. Apoi se uita cu ochi banuitori la Cucernica Maica isi inclina usor capul, ca si cum ar fi salutat in egal. In spate o auzi pe Jessica inchizind usa. -Tinere, zise batrina, sa revenim la problema aceea a viselor. -Ce vrei sa sti? -Visezi in fiecare noapte? -Nu-ntotdeauna vise demne de retinut. Imi amintesc toate visele, dar numai unele merita sa fie memorate. -Cum de sti sa le deosebesti? -Stiu. Batrina ii arunca o privire Jessicai, apoi se intoarse din nou spre Paul. -Ce-ai visat noaptea trecuta? Ceva demn de retinut? -Da. (Paul inchise ochii.) Am visat o caverna... si apa... Eram cu o fata – foarte slaba, cu ochii mari. Ochi cu totul albastrii, fara alb. Ii vorbeam de tine. Ii povesteam despre vizita Cucernicei Maici la Castelul Caladan. Paul deschise ochii. -Da. Ii spuneam fetei ca ai venit si m-ai insemnat cu pecetea straniului. -Pecetea straniului, sopti batrina. Din nou o sageta cu privirea pe Jessica inainte de a i se adresa lui Paul: Acum, raspunde-mi cu toata sinceritatea, Paul. Visezi deseori lucruri care, pe urma, se petrec si in realitate intocmai cum le-ai visat? -Da. Iar pe fata aceea am mai visat-o si inainte. -Ah! O cunosti? -O s-o cunosc. _vorbeste-mi despre ea. Paul inchise iar ochii. -Stamintr-un fel de firida, inconjurati de stinci. Se lasa noaptea, dar inca-i zadufsi printre stinci vad petice de nisip. Asteptam... ceva... Trebuie sa ma intilnesc cu niste oameni. Fata se teme, dar incearca sa-si ascunda teama, iar eu sint tulburat. Si ea spune: “Povesteste-mi despre apele din lumea ta de bastina Usul”. (Paul deschise ochii.) Nu-i ciudat? Eu m-am nascut pe Caladan. N-am auzit niciodata de vreo planeta numita Usul. -Se mai intimpla si altceva in vis? intreba Jessica. -Da, raspunse Paul. Tacu un moment, apoi: Poate ca mie imi spunea Usul. Abia acum m-am gindit la asta. (Inchise ochii.) Ma roaga sa-i povestesc despre apele de aici. Eu o prind de mina si-i spun ca o sa recit un poem. I-l recit, dar trebuie sa-i explic cuvinte pe care nu le intelege – plaja, brizanti, alge, pescarusi... -Ce poem? intreaba Cucernica Maica. Paul deschise ochii. -Una din elegiile lui Gurney Halleck. In spatele lui Jessica incepu sa recite: “Mi-aduc aminte de fumul sarat al unui foc de pe plaje si de-a pinilor umbra; deasa, curata.... Solida. Pescarusi pe culmea falezei pete albe pe verde... Si printre pini o pala de vint vine sa legene umbra; aripi intind pescarusii, se-nalta si cerul rasuna de tipatul lor. Apoi aud vintul infiorind plaja si-aud brizantii... Si vad focul nostru algele prefacindu-le-n scrum” -Da, incuvinta Paul. Asta-i poemul. Batrina il privi lung, apoi spuse: -Tinere ca Proctor Bene Gesserit il caut pe Keisatz Haderach, barbatul care-ar putea cu adevarat sa fie ca noi. Maica-ta vede in tine posibilitatea aceasta, dar ea vede cu ochii mamei. Posibilitatea o vad si eu, insa nimic mai mult. -Pot pleca? intreaba el. -Nu te intereseaza ce ti-ar putea spune Cucernica Maica despre Kwisatz Haderach? i se adresa Jessica. -Ai spus ca toti cei care-au incercat au murit. -Dar te-asi putea ajuta dindu-ti citeva indicii ca sa intelegi de ce n-au izbutit, spuse Cucernica Maica. Indicii! gindi Paul. De fapt, nu stie nimic. -Ma rog, da-mi indiciile. -Si dute naibii, nu? (Batrina zimbi strimb, transformindu-si chipul intr-un paienjenis de riduri.) Prea bine: “Stapin e cel ce se pleaca” Paul ramase uimit; ii vorbea despre lucruri atit de elementare ca tensiunea din semnificatie? Isi inchipuia ca ca mama nu-l invatase nimic? -Care-i indiciul? intreba. -Nu ne aflam aici ca sa ne jucam cu vorbe sau sa comentam sensul lor, raspunse Cucernicaa Maica. Salcia se pleaca in bataia vintului, prospera si da nastere altor salcii, pina ce numarul lor va inalta un zid in calea vintului. Acesta este telul salciei. Paul o privi lung. Spusese tel si cuvintul patrunse adinc in el, distilind iarasi gindul acelui tel cumplit. Il cuprinse deodata furia pe batrina din fata lui. Zgripturoaica asta increzuta care debita platitudini! -Zici ca s-ar putea sa fiu acel Kwisatz Haderach, spuse el. Vorbesti despre mine, dar inca n-ai spus nimic despre ce-am putea face ca sa-l ajutam pe tata. Te-am auzit vorbindu-i mamei. Vorbesti de parca tata ar fi mort. Tatal meu n-a murit! -Daca s-ar putea face ceva pentru el, am fi facut-o, murmura batrina. Pe tine poate ca vom putea sa te salvam. Nu-i sigur, dar e posibil. Pentru tatal tau... nu se mai poate face nimic. Cind vei invata sa admiti faptul acesta iti vei fi insusit o adevarata lectie Bene Gesserit. Paul remarca socul pe care cuvintele il produsesera asupra mamei sale. O fulgera din ochi pe batrina. Cum de putea vorbi astfel despre tatal sau? Cum de putea fi atit de sigura? Sufletul ii clocotea de revolta. Cucernica Maica se intoarse spre Jessica. -L-ai invatat Metoda. Am vazut semnele. Si eu as fi facut la fel dac-as fi in locul tau. Mai duca-se naibii Regulamentul! Jessica dadu din cap. -Dar acum te avertizez, relua batrina. Treci peste ordinea obisnuita a etapelor de antrenare. Pentru propria lui siguranta, invata-l Glasul. Aprins cite ceva dar stim amindoua cit de mult ii mai trebuie... si cit de repede. (Se apropie de Paul, il tintui cu privirea.) La revedere tinere om. Sper sa reusesti. Iar de nu... noi tot vom izbuti pina la urma. Se intoarse pentru ultima data ispre Jessica si amindoua schimbara o privire cu inteles. Apoi Cucernica Maica parasi incaperea, in fosnetul aspru al robei, fara a mai privi inapoi. Ii si alungase din gind pe cei ramasi inauntru. Dar Jessica apucase sa vada lacrimile de pe obrajii zbirciti. Iar lacrimile acelea erau mai nelinistitoare decit toate cuvintele, decit toate semnele pe care le schimbara in acea zi.