— CAPITOLUL II —
Incercarea de a-l intelege pe Muad’Dib fara a-i intelege dusmanii de moarte Harkonnenii, este asemenea incercarii de a afla Adevarul fara a cunoaste Minciuna. Este ca incercarea de a vedea Lumina fara a sti ce-i intunericul. Este cu neputinta. Fragment din “Manualul lui Muad’Dib” de printesa Irulan.
Era o lume, un glob sculptat, cufundat pe jumatate in umbra, rotindu-se sub loviturile domoale ale unei miini obeze, cu degetele incarcate de inele scinteietoare. Globul se invirtea pe un suport variabil, linga unul din peretii lipsiti de ferestre ai incaperii. Ceilalti pereti erau un mozaic multicolor de suluri, bobine, benzi si filme. Lumina venea de la citeva globuri aurii care pluteau in cimpuri mobile de suspensie gravitationala. In centrul camerei trona o masa de lucru elipsoidala, acoperita cu o placa trandafirie de lemn de elacca pietrificat. In jurul mesei erau orinduite mai multe scaune veriforme cu suspensie, din care doua erau ocupate. Intr-unul statea un tinar negricios de vreo saisprezece ani, cu fata rotunda si ochi apatici. In celalalt , un barbat subtiratic, mic de statura, cu trasaturi efeminate. Amindoi aveau privirile atintite catre glob si omul care il rotea din umbra. Un ris infundat rasuna dintr-acolo. Apoi o voce de bas: -Iat-o, Piter: cea mai mare capcana de oameni din cite a cunoscut istoria. Iar Ducele e gata sa se vire de bunavoie in falcile ei. Ce zici? N-ui asta o realizare magnifica a Baronului Vladimir Harkonnen? -Fara-ndoiala, Baroane, incuvinta barbatul. Avea o voce de tenor, cu inflexiuni dulci, muzicale. Mina masiva se lasa asupra globului, puse capat rotatiei. Acum, cei din camera putura sa contemolesuorafata nemiscata, putura sa-si dea seama ca aveau in fata unul din obiectele harazite doar colectionarilor bogati sau guvernatorilor planetari ai Imperiului. Globul purta pecetea artizanilor imperiali. Meridianele si paraleleleerau marcate cu sirma de platina, subtire ca firul de par. Calotele polare erau incrustatii vaporoasede diamante cu stralucire laptoasa. Mina buhaita se misca, trasind detaliile suprafetei. -Va invit sa priviti cu atentie, hurui vocea de bas. Uita-te bine, Piter, si tu la fel, iubitul meu Feid-Rautha. Intre saizeci de grade latitudine nordica si saptezeci de grade latitudine sudica, doar aceste ondulatii superbe. Culoarea lor nu va duce cu gindul la caramelele cele mai dulci? Nicaieri nici un pic de albastru. Nicaieri lacuri sau riuri sau mari. Si aceste dragalase calote polare... Atit de micute! O lume fara seaman. Si locul ideal pentru o victorie fara seaman. Un zimbet flutura pe buzele lui Piter. -Si cind te gindesti, Baroane, ca Imparatul Padisah considera ca i-a dat Ducelui palneta, cu mirodenia ta cu tot. Uimitor! -Asta-i o afirmatie absurda, hurui Baronul, pe care-ai facuto numai sa-l zapacesti pe tinarul Feyd –Rautha. Dar pe nepotul meu nu-i nevoie sa-l induci in eroare. Tinarul cu ochi apatici se foi in scaun, netezi o cuta a colantului negru in care era imbracat. Isi indrepta brusc pozitia cind in usa din spatele sau se auzi o bataie discreta. Piter se smulse din scaunul lui, traversa odia si crapa usa doar cit sa ia cilindrul unui mesaj, apoi o inchise, desfasura sulul si- l parcurse lacom cu privirea. Lasa sa-i scape un chicot, inca unul. -Ei? il interpela Baronul. -Neghiobul ne-a trimis raspuns, Baroane! -Parca a scapat vreodata un Atreides prilejul de a se grozavi! exclama Baronul. Ce zice? -E cam necuviincios, Baroane. Ti se adreseaza cu “Harkonnen”. Nici “Sire si draga Vere”, nici titlu, nimic. -Harkonnen e un nume frumos, mirii Baronul, iar glasul ii trada nerabdarea. Si ce spune dragutul de Leto? -Spun asa: “Refuz propunerea de intrevedere pe care mi-ai transmis-o. Iti cunosc prea bine perfidia, dupa cum ti-o cunoaste toata lumea”. -Atit? -Mai zice: “Arta kanlynului are inca multi admiratori pe cuprinsul Imperiului”. Si semneaza: “Ducele Leto de Arrakis”. (Piter izbucni in ris.) De Arrakis! Ei, nu! Asta-i prea de tot! -Inceteaza, se rasti Baronul si risul celuilalt amuti brusc, ca un contact intrerupt. Kanly, va sa zica! Cu alte cuvinte, vendeta! Si foloseste termenul asta arhaic, cu o traditie atit de bogata, ca sa-mi dea de inteles ca nu-i de gluma. -Ai facut gestul pacii, spuse Piter. Formele au fost respectate. -Vorbesti mult prea mult pentru un mentant*, Piter, observa Baronul. Si gindi: Va trebui sa ma descotorosesc de el cit de curind. Aproape ca nu mai e bun de nimic. Isi privi lung mentantul-asasin, zabovind asupra amanuntului pe care oricine il remarca numaidecit: ochii – fante inguste, complect albastre. Ochi fara pic de alb. Un rinjet scurt schimonosi chipul lui Piter. O clipa fata lui paru o masca. Cu doua gauri in locul ochilor. -Dar... Baroane! N-a existat nicicind revanse mai frumoasa. O capodopera in materie de tradare: sa-l obligi pe Leto sa lase Caladanul pentru Dune – ba inca fara nici o sansa de scapare, dat fiind porunca Imparatului. Ce festa! -Ai un adevarat flux verbal, Piter, rosti cu voce glaciala baronul. -Pentru ca-s fericit, Baroane. In timp ce pe tine... te cam roade invidia. -Piter! -Ah, Baroane! Nu e regretabil ca n-ai reusit sa ticluiesti de unul singur stratagema asta incintatoare? -Intr-o buna zi , am sa pun sa te stringa de git, Piter. -Sint sigur, Baroane. In fine! Dar nici o fapta buna nu-i zadarnica, asa-i? -Ai luat cumva semuta** sau verita, Piter? -Pe Baronul nostru il mira adevarul spus fara teama, observa Piter. Fata i se transforma in caricatura unei masti incruntate. Aha! Numai ca vezi tu Baroane, eu sint mentant, asa ca am sa stiu cind iti vei trimite calaul. Atita timp cit iti mai sint de folos, vei astepta. N-ar fi economic sa actionezi prematur, si pina una-alta mai pot face cite ceva. Stiu ca Dune te-a invatat un lucru intelept: sa nu irosesti. N-am dreptate Baroane? *Oameni educati si antrenati pentru dobindirea si dezvoltarea unei logici desavirsite. **Derivat narcotic secundar obtinut din arderea lemnului elocca. Baronul continua sa-l fixeze in tacere. Feyd-Rautha se agita in scaun. Dobitocii astia si ciondaneala lor! gindi. Unchiu-meu nu-i in stare sa discute cu mentantul fara sa se ia la harta. Ce si-or fi inchipuind? Ca n-am alta treaba decit sa-i ascult cum se cioraovaiesc? -Feyd, spuse baronul. Cind te-am poftit aici ti-am spus s-asculti si sa inveti. Inveti? -Da, unchiule, raspunse Feyd-Rautha cu voce slugarnica. -Uneori nu stiu ce sa cred despre Piter, zise Baronul. Eu provoc suferinta numai din necesitate, pe cind el... as putea sa jur c-o face din pura placere. In ceea ce ma priveste, , mi-e mila de sarmanul Duce Leto. Curind o sa-l loveasca si doctorul Yueh si... s-a zis cu Atreizii! Sint sigur ca Leto isi va da seama cine l-a manevrat pe medicul tradator... iar asta va fi o lovitura de gratie. -Atunci de ce nu i-ai cerut doctorului sa-i vire un kindjal* intre coaste? intreba Piter. Zici ca ti-e mila dar... -Ducele trebuie sa fie constient in momentul in care-i voi petcetlui soarta, il intrerupse Baronul. Trebuie sa afle si celelalte Case Mari. Asta o sa le mai taie elanul. Iar eu o sa am loc ca sa ma pot misca mai in voie. Necesitatea-i evidenta, dar asta nu inseamna ca-mi face placere. -Ca sa te poti misca mia in voie, il persifla Piter. Imparatul e si-asa cu ochii pe tine Baroane. Te misti si-asa cu prea multa cutezanta. Intr-o zi ai sa te trezesti chear aici pe Giedi Prim cu o legiune de imperiala de sardaukari si-atunci s-a zis si cu Baronul Vladimir Harkonnen! -Tare ti-ar placea sa apuci ziua aceea, nu-i asa Piter? Ce te-ai mai bucura sa vezi corpul sardaukarilor pradindu-mi orasele si jefuindu-mi palatul! Nu-ti lasa gura apa? -Ma mai intrebi, Baroane? rosti aproape in soapta Piter. -Ar fi trebuit sa fi bashar de trupe, zise Baronul. Prea te incinta singele si suferinta. Poate ca m-am pripit cu fagaduiala prazilor de pe Arrakis. Piter facu cinci pasi curios de marunti, si se opri exact in spatele lui Fayd-Rautha. Atmosfera din incapere deveni brusc incordata, si tinarul isi incrunta nelinistit sprincenele, rasucindu-si capul spre Piter. -Sa nu te joci cu Piter, Baroane, mirii mentantul. Mi-ai promis-o pe doamna Jessica. Mi-ai promis-o! -Pentru ce Piter? intreaba Baronul. Piter il privi fix, prelungind tacerea. Feyd-Rautha isi trase intr-o parte scaunul. -Unchiule, mai ai nevoie de mine? Ai spus ca... -Iubitul meu Feyd-Rautha se impacienteza, observa Baronul. Se misca in umbra in preajma globului. Rabdare, Feyd. Apoi se adresa iarasi mentantului: -Dar micul Duce, draga Piter? Ce-ai de spus despre copil? Despre Paul? -Capcana ti-l va pune pe tava, Baroane, mormai Piter. -Nu asta te-am intrebat. Daca nu ma inseala memoria, ai prevazut ca vrajitoarea Bene Gesserit ii va face Ducelui o fiica.Te-ai inselat , nu-i asa, mentantule? -Nu ma insel pra des, Baroane, se apara Piter si pentru prima data vocea lui paru tematoare. Recunoaste-mi macar meritul asta: nu ma inel prea des. Stii si tu ca femeile din Bene Gesserit nasc indeobste fete. Chear si consoarta Imparatului a adus pe lume doar fiice. *Sabie scurta, lama usor indoita are doua taisuri -Unchiule, interveni din nou Feyd-Rautha, ai spus sa vin ca sa aflu ceva important pentru mine si... -Grozav nepot am, se vaita Baronul. Aspira la stapinirea baroniei mele, dar nu-i in stare sa se stapineasca nici macar pe sine. (Se agita in spatele globului, umbra printre umbre.) Afla Feyd-Rautha Harkonnen, ca te-am chemat aici cu speranta de a-ti oferiun dram de intelepcine. L-ai urmarit pe bunul nostru mentant? Ai fi avut ceva de invatat din aceasta discutie. -Dar unchiule... -Piter e un mentant deosebit de eficient, nu esti de aceeasi parere, Feyd? -Ba da, dar... -Ah! Intocmai: dar! Dar consuma prea multa mirodenie; o savureaza ca pe o dulceata. Ia uite ce ochi are! Parc-ar fi un salahor arrakian. Daa... E eficient Piter, dar in acelasi timp este emotiv si predispus la iesiri patimase. Eficient dar supus greselii. Mentantul vorbi cu voce groasa ursuza: -M-ai chemat ca sa-mi subminezi eficienta prin critici, Baroane? -Sa-ti subminez eficienta? Fii serios, Peter, doar ma cunosti. Nu doresc decit ca nepotul meu sa constate limitele unui mentant. -Ai hotarit deja sa ma inlocuiesti? -Sa te inlocuiesc? Cu cine sa te inlocuiesc? Unde-as putea gasi un alt mentant cu viclenia si veninul tau? -Acolo unde m-ai gasit si pe mine, Baroane. -Poate ca n-ar strica s-o fac, spuse Baronul cu un aer meditativ. Pari cam instabil in ultima vreme. Si consumi o gramada de mirodenie. -Consideri ca placerile mele sint prea costisitoare, Baroane? ai ceva de obiectat in privinta asta? -Draga Piter, placerile astea te tin legat de mine. Cum as putea sa obiectez? Nu vreau decit ca nepotul meu sa te observe si sa traga unele concluzii. -Asadar, e vorba de o demonstratie, mirii Piter. Ce trebuie sa fac? Sa dansez? Sa-mi etalez diferitele functii spre edificarea eminentului Feyd-Rau... -Exact. E vorba de o demonstratie. Si acum tine-ti gura. Baronul se intoarse spre Feyd-Rautha. Ii observa buzele groase, rasfrinte – caracteristica genetica a Harkonnenilor - ,arborind un zimbet usor amuzat. -Acesta-i un mentant, Feyd, relua Baronul. A fost instruit si conditionat pentru a indeplini anumite functii. A nu se omite faptul ca mentantul este ambalat intr-un corp uman. O carenta cit se poate de grava! Uneori chear cred ca stramosii nostri aveau dreptate cu masinile lor ginditoare... -Niste jucarii, pe liga mine, bombani Piter. Chear si tu, Baroane, ai putea sa intreci masinile alea. -Poate, facu Baronul. In sfirsit... (Inspira adinc, rigii. Apoi:) Piter, explica-i acum nepotului meu liniile generale ale campaniei noastre impotriva Casei Atreides. Indeplineste-ti deci, te rog, rolul de mentant. -Baroane, te-am avertizat ca nu e bine sa impartasesti asemenea informatii unei persoane de virsta lui. Observatiile mele... -Da-mi voie sa hotarasc eu. Ti-am dat un ordin, mentantule! Indeplineste una din diversele tale functii. -Prea bine. Piter isi indrepta spatele si intepeni intr-o stranie atitudine de demnitate – ca si cum si-ar fi pus o masca, dar care de acesta data ii acopera tot corpul. -Peste citeva zile standard, incepu el, intreaga casa a Ducelui Leto se va imbarca la bordul unui transspatial al Ghildei cu destinatia Arrakis; mai exact, orasul Arraken, cu siguranta considerat preferabil resedintei noastre de la Carthag. Mentantul Ducelui, Thufir Hawat, va fi ajuns pe buna dreptate la concluzia ca Arrakenul e mai usor de aparat. -Ciuleste bine urechile, Feyd, interveni Baronul. Fii atent la toate planurile care sint in interiorul planurilor. Feyd-Rautha dadu din cap, gindind: Asa mai merge. Batrinul monstru isi da in sfirsit, in vileag, secretele. Ceea ce inseamna ca vrea intradevar sa-i fiu mostenitor. -Exista mia multe posibilitati tangentiale, relua Piter. Am indicat faptul ca intreaga Casa Atreides se va muta pe Arrakis. Cu toate astea, nu trebuie scapata din vedere nici posibilitatea ca Ducele sa se fi inteles cu Ghilda sa-l transporte intr-un loc sigur, in afara Sistemului. Exista precedente. In imprejurari asemanatoare, unele Case s-au exilat, cu armamentul atomic al familiei si cu scuturile, dincolo de limitele Imperiului. -Ducele e prea mindru sa faca asa ceva, comenta Baronul. -E o posibilitate, insista Piter. Oricum pentru noi rezultatul final ar fi acelasi. -Nu-i adevarat! mugi Baronul. Vreau sa moara si sa-i piara tot neamul! -Asta-i si eventualitatea cea mai probabila. Exista unele activitati dupa care se pot recunoaste daca o Casa intentioneaza sa ia calea exilului. Ducele nu pare sa actioneze in acest sens. -Asa! Ofta Baronul. Continua, Piter. -La Arraken, Ducele si familia lui vor ocupa Resedinta, fosta locuinta a Contelui Fenring si a doamnei sale. -Ambasadorul pe linga contramabandisti, rise Baronul. -Poftim? facu Feyd-Rautha. -Unchiul tau a glumit, ii explica Piter. Cum ar putea fi altfel, atita vreme cit Ghilda Spatiala ramine efectiv in afara controlului imperial? Cum crezi ca ar putea sa misune spionii si asasinii? Gura lui Feyd-Rautha schita un “Aha!” nerostit. -La Resedinta, continua Piter, am pus la cale citeva diversiuni. Va avea loc si un atac l aviata mostenitorului Atreides... Eposibil ca atentatul sa reuseasca. -Piter, mirii Baronul, ai spus... -Am spus ca se pot produce accidente, zise Piter. Tentativa de atac trebuie sa para autentica. -Ah, si baiatul are un trup atit de tinar, atit de fraged! Rosti Baronul. Fireste, virtual e si mai periculos decit tatal... mai ales dupa tot ce a invatat de la vrajitoarea de maica-sa. Blestemata femeie! Eh, in sfirsit! Continua, te rog, Piter. -Hawat va intui ca un agent de-al nostru s-a infiltrat printe ei. Suspectul cel mai evident e doctorul Yueh, care-i intra-adevar unealta noastra. Dar Hawat stie ca doctorul e absolvent al Scolii Suk si supus Conditionarii Imperiale – cu alte cuvinte, un om destul de sigur de a-l sluji chear pe Imparat. Conditionarea Imperiala se bucura de o incredere oarba. Unii sustin chear ca nu poate fi anihilata decit cu pretul vietii subiectului. Si totusi, asa cum a remarcat cineva odata, cu o pirghie potrivita poti urni din loc si o planeta. Iar noi am gasit o pirghie potrivita pentru a-l urni pe doctor. -Cum? intreaba Feyd-Rautha, brusc interesat. Subiectul i se parea fascinant. Toata lumea stie ca persoanele supuse Conditionarii Imperiale nu puteau fi corupte prin nici un mijloc. -Altadata, interveni Baronul. Spune mai departe Piter. -In locul lui Yueh, continua mentantul, vom scoate in calea lui Hawat un suspect mult mai interesant. Planul nostru este extrem de indraznet. Dar tocmai de aceea sintem siguri ca Hawat o va banui pe ea. -Ea? rosti mirat Feyd-Rautha. -Doamna Jessica in persoana, spuse Baronul. -Nu e sublim? Zise Piter. Problema o sa-l preocupe in asemenea masura pe Hawat incit ii va afecta grav functiile de mentant. S-ar putea chear sa incerce s-o ucida. (Se incrunta, adauga:) Dar nu cred ca va izbuti. -Si nici tu nu doresti asta, asa-i? il provoca Baronul. -Nu-mi distrage atentia, replica Piter. In timp ce Hawat va fi ocupat cu doamna Jessica, il vom incurca si mai mult, provocind tulburari in citeva garnizoane si alte diversiuni similare, care vor putea fi insa repede rezolvate. Ducele trebuie lasat sa creada ca a dobindit un oarecare grad de securitate. Apoi, la momentul potrivit, ii vom da de stire lui Yueh si, atacind cu fortele noastre principale, vom... vom... -Da-i drumul, spune-i tot, il indemna Baronul. -Vom invada planeta, sprijiniti de doua legiuni de sardukari imbracati in uniforme Harkonnen. -Sardukari! tresari Feyd-Rautha. Vazu cu ochii mintii imaginea foroaselor trupe imperiale-ucigasi fara mila, soldati fanatici ai Imparatului Padisah. -Sper ca-ti dai seama cita incredere iti acord, Feyd, spuse Baronul. Daca o singura soapta despre afacerea asta ar ajunge la vreunei alte Case Mari, intregul Landsraad s-ar putea coaliza impotriva Casei Imperiale si s-ar dezlantui haosul. -Punctul esential e urmatorul, zise Piter. De vreme ce Casa Harkonnen este folosita pentru a savirsi treburile murdare ale Imperiului, ea va beneficia in mod cert de avantaj. Un avantaj periculos, desigur, dar care, manevrat cu precautie, ii va aduce profituri mai mari decit ale oricaror Case din Imperiu. -Habar n-ai despre ce profituri este vorba, Feyd, spuse Baronul. Nici macar nu ti-ar putea trece prin cap. Pentru inceput... vom obtine un directorat irevocabil in compania CHOAM. Feyd-Rautha dadu din cap. Profiturile erau totul. Iar CHOAM era cheia profiturilor. Fiecare Casa nobila scotea din sipeturile Companiei tot ce putea scoate pe durata unui directorat. Directoratele CHOAM reprezentau adevarata masura a puterii politice din Imperiu, trecind dintr-o mina in alta, odata cu modificarea numarului de voturi obtinute in Landsraad, la concurenta cu Imparatul si cu sustinatorii acestuia. -S-ar putea, spuse Piter, ca Ducele Leto sa incerce sa fuga la neispravitii de fremeni de la marginea desrtului. Ori sa incerce sa-si trimita doar familia spre acest adapost imaginar. Dar aceasta usita de salvare e blocata de unul din agentii Majestatii Sale – ecologul planetei. Poate-l mai tii minte: Kynes. -Feyd si-l aminteste, intervenii Baronul. Spune-i mai departe. -Nu prea sti sa te abtii Baroane, remarca Piter. -Spune mai departe, ti-am poruncit! tuna Baronul. Piter dadu din umeri. -Daca totul va reusi conform planului, spuse, in mai putin de un an standard Arrakisul va deveni subfieful Casei Harkonnen. Unchiul tau va solicita o dispensa. Planeta va fi condusa de agentul sau personal. -Care va stoarce si mai multe profituri, rosti Feyd-Rautha. -Exact, intari Baronul. Si gindi: Asa-i de drept. Noi sintem cei care-am colonizat Arrakisul... cu exceptia celor citva venetici de fremeni care se ascund la periferia desertului... si-a prapaditilor de contrabandisti, care sint prizonierii planetei, intocmai ca muncitorii indigeni. -Iar Casele Mari vor sti ca Baronul i-a distrus pe Atreizi, spuse Piter. Vor sti cu siguranta. -Vor sti, suiera Baronul. -Ce-i mai frumos, adauga Piter, este ca va sti si Ducele. Adica stie de-acum, intr-un fel. Nu se poate sa nu fi mirosit capcana. -Stie, stie, mormaii Baronul si in glasul lui razbatu o nota de mihnire. Dar n-are incotro... Cu atit mai rau pentru el! Baronul parasi ungherul de linga globul Arrakisului. Iesind din umbra, silueta sa capata proportii – imensa, obeza. Cu umflaturi discrete sub faldurile robei intunecate, in locurile unde trupul matahalos era partial sustinut de dispozitivele de suspensie portabile, prinse in hamuri. Cintarea aproape doua sute de kilograme standard, dar picioarele nu-i purtau mai mult de cincizeci. -Mi-e faome! mugi, mingiindu-si cu degetele pline de inele buzele groase si privindu-l pe Feyd-Rautha cu ochi inecati de grasime. Da porunca sa ni se aduca ceva de mincare, dragul meu. Sa gustam ceva inainte de culcare.