CAPITOLUL XXX
Această adaptare religioasă fremenă este deci originea a ceea ce recunoaștem astăzi ca fiind,, CoŹloanele Universului", și a căror Quizara Tafwid ne oferă tuturor semne, mărturii și profeții. Ei sînt propovăduitorii acelei fuziuni mistice arrakiene, a cărei profundă frumusețe este redată de muzica tulburătoare concepută intr-o formă veche, dar atit de adinc pătrunsă de noua deșteptare. Cine nu a auzit și nu a fost zguduit de Imnul bâtrinului"? Picioarele m-au purtat prin nisipuri pustii Ale căror miraje păreau gazde bune. Lacom de glorie, setos de primejdie, Cutreierat-am ale lui al-Kulab zări, Privind îndelung timpul ce macină munții Căutîndu-mă, veșnic înfometat. Și-atunci am văzut vrăbiile fulgerind către mine Mai îndrăznețe ca lupii în haită, Al tinereții mele copac năpădindu-l. Am auzit stolul în crengile mele, Apoi ciocuri și gheare m-au copleșit! Fragment din Deșteptarea Arrakisului de prințesa Irulan
Omul aparu, tîrîndu-se, pe creasta unei dune. Un firicel de praf în văpaia soarelui de amiază. Purta doar rămășițele unei pelerine jubba, iar zdrențele lăsau cale liberă dogoarei spre pielea dezgolită. Gluga pelerinei fusese smulsă, dar omul își improvizase un turban dintr-o fișie de pînză ruptă din veșmînt. De sub turban îi atîtrnau șuvițe de păr roșcat. Roșcate îi erau și barba rară, și sprîncenele stufoase. Sub ochii albastru-în-albastru pielea obrazului său era întunecată. O adîncitură lungă și subțire, străbătînd de-a curmezișul firele mustății și-ale bărbii, arăta locul prin care tubul unui distrai își lăsase urma, pornind de sub nas spre buzunarele colectoare. Omul se opri pe creastă, cu brațele întinse spre versantul abrupt al dunei. Spatele, mîinile și picioarele îi erau acoperite cu pete de sînge închegat peste care se formaseră cruste de nisip galben-cenusiu. Cu mișcări lente, își trase brațele de sub el, se opinti, se ridică, clătinîndu-se, în picioare. Chiar și în această acțiune aproape întîmplătoare, rămăsese o urmă din precizia de odinioară a mișcărilor. Sînt Liet-Kynes, rosti el, adresîndu-se orizontului pustiu. Dar vocea sa nu mai era decît o caricatură răgușită a ceea ce fusese odată. Sînt Planetologul Maiestății Sale Imperiale, șopti el. Sînt ecologul planetar al Arrakisului. Administratorul acestor ținuturi. Se poticni, căzu într-o parte, rostogolindu-se în nisipul bătătorit de pe versantul expus vîntului. Mîinile îi răscoliră anemic nisipul. Sînt administratorul acestui nisip, gîndi. Iși dădu seama că se afla într-o stare de semidelir, că ar fi trebuit să sape, să se îngroape în nisip, să-și cufunde trupul în precara răcoare a stratului imediat inferior. Dar simțea încă mirosul ușor dulceag al esterilor unei pungi de premirodenie, aflată undeva, sub nisipul aceŹsta. Și cunoștea mai bine decît oricare alt fremen primejdia care-1 pîndea. Cînd mirosul masei de premirodenie răzbătea pînă la supraŹfață, gazele acumulate în străfundurile straielor inferioare se apropiau de presiunea de explozie. Trebuia să se îndepărteze cît mai grabnic de locul acesta. Mîinile i se mișcară spasmodic, sleite, rîcîind panta dunei. Un gînd îi acapara mintea clar, distinct: Adevărata bogăție a unei planete rezidă in peisajul ei, în rolul pe care îl jucăm în integrarea sursei fundamentale a civilizației agricultura. Si se gîndi cît de straniu era faptul că mintea, îndelung obișnuită să urmeze un făgaș anume, nu mai putea să părăsească acest făgaș. Mercenarii Harkonnen îl abandonaseră în mijlocul nisipurilor, fără apă, fără distrai, spunîndu-si că dacă nu-i va veni de hac deșertul, îl va da gata vreun vierme. Li se păruse amuzantă ideea de a-1 lăsa în viață, de a-1 lăsa să moară încetul cu încetul, ucis de mîna nepărtiniŹtoare a planetei sale. Harkonnenilor nu le-a fost niciodată ușor să omoare freineni, gîndi el. Nu murim cu una cu două. Ar fi trebuit să fiu deja mort... Curind o să și mor... Dar nu mă pot împiedica să rămîn ecolog. ---Funcția supremă a ecologiei este înțelegerea consecințelor. Vocea îl șoca, pentru că o recunoscuse și știa că cel căruia îi aparținea nu se mai afla printre cei vii. Era vocea tatălui său. care fusese planetologul Arrakisului înaintea lui tatăl său, mort cu mulți ani în urmă, în dislocarea geologică din Bazinul de Ghips. Singur ai dat de bucluc, băiete, rosti tatăl său. Ar fi trebuit să-ți imaginezi ce consecințe va avea încercarea de a-1 ajuta pe băiatul Ducelui. Delirez, gîndi Kynes. Vocea părea să vină din dreapta. Kynes făcu un efort, își întoarse capul prin nisip, și-1 săltă, privi într-acolo... Nimic. Doar creasta arcuită a dunei si diavolii arsiței jucînd nebunește în văpaia soarelui. Cu cît există mai muită viață în cadrul unui sistem, cu atît există mai multe nise pentru viață, spuse tatăl său. Și de data aceasta vocea se auzi din stînga, din spatele lui Kynes. De ce se foiește de colo-colo? se întrebă Kynes. Nu vrea să-l văd? Viața sporește capacitatea mediului înconjurător de a întreține viața, spuse tatăl său. Viața înlesnește obținerea hranei necesare. Adaugă un plus de energie sistemului, datorită formidabilelor inteŹracțiuni chimice dintre diferitele organisme. Ce mă tot pisează cu subiectul ăsta? se întrebă Kynes. Toate astea le știam înainte de-a fi împlinit zece ani! Șoimi de deșert, hoitari ca mai toate vietățile sălbatice din ținutuŹrile acestea, se iviră din senin, rotindu-se încet deasupra dunei pe care zăcea. Kynes zări o umbră trecînd pe lîngă una dintre mîinile lui, își suci si mai mult trupul, ca să privească în sus. Păsările erau o pată neclară pe cerul albastru-argintiu fulgi îndepărtați de funingine plutind deasupra lui. Noi sîntem strategi, spuse tatăl său. La scară planetară, probleŹmele nu se pot delimita prin linii precise. Planetologia este o știință a intervenției si-a adaptării a ajustării. Ce vrea să spună? Că există vreo consecință pe care n-am reușit s-o întrezăresc? Obrazul îi căzu din nou în nisipul fierbinte. Simți în nări mirosul de rocă arsă, alăturîndu-se gazelor premirodeniei. Undeva, în străfunŹdurile logice ale minții sale, se formă un gînd: Păsările de deasupra se hrănesc cu hoituri. Poate că fremenii mei le vor vedea și vor veni să cerceteze locul. Unealta cea mai importantă a planetologului sînt ființele umane, spuse tatăl său. Trebuie să răspîndești printre oameni știința de carte a ecologiei. De-asta am elaborat noua formă de notare ecologică. Repetă lucruri despre care-mi vorbea în copilărie, gîndi Kynes. Incepu să simtă răcoare, dar colțișorul logic din minte îi spuse: Soarele se află exact deasupra ta. N-ai distrai și ești încins; soarele iti evaporă umiditatea din trup. Degetele i se înfipseră neputincioase în nisip. Nici măcar un distrai nu mi-au lăsat! Prezența umidității în aer contribuie la prevenirea unei evaŹporări prea rapide a umidității din organismele vii, spuse tatăl său. De ce se încăpățîneazâ să repete lucruri evidente? se întrebă Kynes. Incercă să-si închipuie o atmosferă umedă un covor de iarbă, acoperind duna aceasta... apă curgătoare, undeva în apropiere; un quanat lung, purtînd apa pe-ntinsul deșertului, mărginit de un șir de copaci... Nu văzuse apă în aer liber decît în ilustrațiile unor texte. Apă în aer liber... Canale de irigație... Pentru a iriga un hectar de sol pe durata perioadei de germinație sint necesari cinci mii de metri cubi de apă, își aminti el. Primul nostru obiectiv pe Arrakis, spuse tatăl său, este crearea unor zone de pajiști. Vom porni de la ierburile acestea sărace de la prezenta mutație arrakiană. După ce vom fi reușit să captăm umiditate în pajiști, vom începe acțiunea de împădurire a formelor de relief mai înalte, apoi realizarea cîtorva ochiuri deschise de apă -- pentru început, iazuri mici de-a lungul direcțiilor de deplasare a vînturiîor dominante și amplasînd între ele capcane eoliene cu decantoare de umiditate, ca să recuperăm ce va fura vîntul. Va trebui să creăm un adevărat sirocco un vînt umed fără să abandonăm nici o clipă sistemul capcanelor eoliene. Lecții, veșnic lecții, gîndi Kynes. De ce nu tace odată? Nu vede că mor? O să și mori, spuse tatăl său, dacă nu pleci imediat de pe bula care se formează chiar acum în adîncuri, sub locul pe care zaci. Știi bine ce se petrece acolo. Simți mirosul gazelor de premirodenie. Știi că făuritorii cei mici încep să-si piardă apa în masa de dedesubt. Gîndul la apa de sub el îl înnebunea. Și-o imagina... închisă în strate de rocă poroasă, ferecată acolo de micii făuritori, de organisŹmele acelea semivegetale-semianimale... și mica spărtură prin care apa limpede, proaspătă, curată, binefăcătoare se va revărsa în... Masa de premirodenie! Inhala, simți în nări, pe cerul gurii, mirosul dulceag. Mirosul era și mai puternic decît înainte. Se ridică în genunchi, auzi țipătul unei păsări, un filfiit de aripi. Sînt într-o zonă cu mirodenie, gîndi. Trebuie să fie fremeni prin preajmă; chiar si sub soarele zilei. Nu se poate să nu observe păsările. Vor veni să vadă ce se întimplă. Pentru viața animală mișcarea în cadrul natural este o necesitaŹte, spuse tatăl său. Popoarele nomade se conformează acestei neceŹsități. Traseele mișcării se orientează în funcție de nevoile fizice legate de apă, hrană, minerale. Va trebui să controlăm această mișcare, s-o orientăm conform scopurilor pe care le urmărim. Ține-ți gura, bătrîne, bolborosi Kynes. ---Trebuie să realizăm pe Arrakis un lucru care nu a fost încercat niciodată la scară planetară, spuse tatăl său. Trebuie să folosim omul ca forță ecologică creatoare. Trebuie să introducem o viață terraformă adaptată la acest mediu: o plantă aici, un animal acolo, un om dincolo... Trebuie să transformăm ciclul apei, să construim un nou tip de peisaj. ---Gura! cîrîi Kynes. Traseele mișcării au fost cele care ne-au oferit primul indiciu despre relația dintre viermi si mirodenie, spuse tatăl său. Un vierme, gîndi cu o tresărire de speranță. După ce bula o să erupă va apărea in mod cert și-un vierme. Dar n-am cirlige. Cum să încalec un fauritor mare fără cirlige? Simți că sentimentul zădărniciei îi macină și restul de tărie care-i mai rămăsese. Apa atit de aproape... la numai o sută de metri sub el. Certitudinea că va veni un vierme... dar că-i va fi cu neputință să-1 captureze la suprafață și să se salveze. Se prăbuși din nou în nisip, în mica adîncitură pe care o făcuse cu mișcările lui. Simți în obrazul sting nisipul încins, dar senzația părea că vine de foarte departe. Mediul ambiant arrakian s-a autozidit după modelul evolutiv al formelor indigene de viață, spuse tatăl său. E ciudat cît de puțini oameni au încercat să privească vreodată mai departe de mirodenie si să se întrebe de unde provine echilibrul aproape ideal, de azot-oxi- gen-bioxid de carbon, care se menține aici în ciuda absenței unor zone vegetale întinse. Sfera de energie a planetei poate fi totuși observată si înțeleasă... E un proces neîndurător, dar e un proces. Există un gol? Atunci ceva ocupă golul acesta. Știința este alcătuită dintr-o mulțime de lucruri care par evidente după ce sînt explicate. Eu am știut de existența micului făuritor, am știut că se află aici, în adîncul nisipurilor. Am știut asta cu mult timp înainte de a-1 fi văzut. Te rog, tată, nu mă mai dădăci, șopti Kynes. Un șoim se lăsă în nisip, chiar lîngă mîna sa întinsă. Kynes îl văzu cum își strînge aripile, cum își înclină capul ca sâ-1 privească, își adună puterile și încercă să-i alunge cu un strigăt răgușit. Pasărea sări doi pași într-o parte, dar continuă să-1 fixeze. ---Pînă acum, oamenii și creațiile lor au fost o plagă pe suprafața planetelor lor, spuse tatăl său. Natura are tendința de a compensa efectul plăgilor, de a le înlătura sau de a le izola, de a le încorpora în sistem în felul ei propriu. Șoimul își coborî capul, își întinse aripile, le strînse la loc. își strămută atenția la mîna întinsă. Kynes își dădu seama că nu mai avea destulă putere să strige la el. Aici, pe Arrakis, va înceta odată pentru totdeauna sistemul istoric de jaf și jecmănire reciprocă, spuse tatăl său. Nu poți prăda la nesfirșit ceea ce-ți trebuie, fără să-ți pese de cei ce vor veni după tine. Particularitățile fizice ale unei planete sînt înregistrate în dosarul ei economic și politic. Avem dosarul în față. Știm ce trebuie să facem! Niciodată n-a fost in stare să renunțe la dăscăleală, gîndi Kynes.. Lecții, lecții, lecții... veșnic lecții. Șoimul făcu un salt scurt spre mîna întinsă, își înclină capul într-o parte, apoi în cealaltă, examinînd carnea descoperită. Arrakisul este o planetă cu o singură ramură economică, spuse tatăl său. O singură formă de produs. Iar aceasta susține existența unei clase dominante, care trăiește așa cum au trăit dintotdeauna clasele dominante, în timp ce alătun de ele o masă semiumană de semisclavi supraviețuiește din resturi. Pe noi ne interesează masele și resturile. Sînt mai prețioase decît s-ar putea bănui. Te ignor, tată, șopti Kynes. Pleacă de-aici. Si gîndi: Nu se poate să nu fie fremeni de-ai mei in apropiere. Nu se poate să nu zărească păsările de deasupra mea. Trebuie să vină, măcar să vadă dacă nu-i vorba de apă. ---Vom încunostiința masele de pe Arrakis că vrem să construim o lume în care apa să curgă în voie, spuse tatăl său. Firește, cei mai mulți arrakieni nu vor înțelege decît într-un mod semimistic proiectul nostru. O bună parte din ei, neînțelegînd problema raționalizării prohibitive, s-ar putea chiar să-și închipuie că vom aduce apă de pe vreo altă planetă, unde există din abundență, îi vom lăsa să-și închiŹpuie orice, atît timp cît vor crede în noi. O să mă ridic imediat și-o să-i spun în fată ce cred despre el, gîndi Kynes. Stă aici și-mi dă lecții in loc să m-ajute. Pasărea făcu încă un salt către mîna lui. Alți doi șoimi se lăsară pe nisip, în spatele celui dintîi. Religia si legea vor trebui să fie unul si același lucru pentru masele noastre populare, spuse tatăl său. Un act de nesupunere va trebui să apară ca un păcat si va trebui pedepsit după canoanele religioase. Faptul acesta va da un rod dublu, generînd în același timp mai multă supunere și mai multă cutezanță. Numai că noi nu ne vom bizui atît pe cutezanța individuală, cît pe cutezanța unui întreg popor. Unde mi-e poporul acum, cind am nevoie de el mai mult ca aricind? gîndi Kynes. Iși adună toate forțele, își mișcă mîna doi centimetri spre pasărea cea mai apropiată. Șoimul sări înapoi, printre tovarășii săi, si toți trei încremeniră, gata să-și ia zborul. Programul nostru va căpăta aspectul unui fenomen natural, spuse tatăl său. Viață unei planete este o țesătură imensă si deasă. Transformările din regnul vegetal și din cel animal vor fi determinate la început de forțele fizice brute pe care le vom manipula. Dar pe măsură ce se vor statornici, transformările provocate de noi vor deveni factori determinanți independenți, forțe de influență pe care va trebui, de asemenea, să le manipulăm. Nu uita însă nici o clipă, că nu este necesar să controlăm decît trei procente din cantitatea de energie -- doar trei procente pentru a preface întreaga structură planetară într-un sistem cu autoîntreținere. De ce nu-mi dai o mină de ajutor? gîndi Kynes. Veșnic aceeași poveste: ori de cite ori am într-adevăr nevoie de tine, nu faci nimic. Vru să-și întoarcă fața, să privească spre locul de unde vorbea tatăl său, să-1 doboare pe bătrîn cu privirea. Dar mușchii refuzară să-i dea ascultare. Observă că șoimul dintîi începe din nou să se miște. Se apropia de mîna lui, precaut, cîte un pas, în timp ce tovarășii săi așteptau cu o atitudine de falsă indiferență. Cînd nu o mai despărțea de mîna decît un singur salt, pasărea se opri. O limpezime profundă se produse deodată în mintea lui Kynes. Brusc, văzu pentru Arrakis o posibilitate pe care tatăl său nu o întrezărise niciodată. Mintea îi fu copleșită de multitudinea implicațiiŹlor acestei căi deosebite. N-ar putea să existe nenorocire mai cumplită pentru poporul tău, decît să încapă pe mîna unui Erou, zise tatăl său. Imi citește gindurile! își spuse Kynes. Ei și?... N-are decit. Mesajele au pornit demult spre sietchuri, gîndi el. Nimic nu le va putea sta in cale. Dacă fiul Ducelui trăiește, fremenii mei il vor găsi și-l vor ocroti, așa cum le-am poruncit. S-ar putea s-o înlăture pe femeie, pe maică-sa, dar pe băiat il vor salva. Șoimul făcu saltul care-1 despărțea de mîna aflată acum la distanța la care putea lovi cu ciocul, își înclină capul, privi carnea inertă. Fulgerător, se îndreptă, rămase o clipă cu gîtul țeapăn, scoase un țipăt scurt, se ridică în aer, urmat de tovarășii săi. Au venit! gîndi Kynes. Fremenii mei... M-au găsit! Apoi auzi vuietul nisipului. Orice fremen cunoștea sunetul, putea să-1 distingă oricînd de zgomotul viermilor sau al altor vietăți ale desertului. Undeva, sub el, masa de premirodenie acumulase suficientă apă și materie organică de la micii făuritori, ajunsese în stadiul critic în care creștea nebunește. O bulă gigantică de bioxid de carbon se forma în adîncul nisipurilor, ridicîndu-se greoi către suprafață, într-o enormă erupție", cu o trombă de praf în centru. Erupția urma să expulzeze ceea ce se formase în adîncuri, înghițind în schimb ceea ce se afla la suprafață. Șoimii se roteau în cercuri deasupra, țipînd înciudați. Știau ce se petrece. Orice creatură a desertului știa. Și eu sînt o creatură a deșertului, gîndi Kynes. Mă vezi, tată? Sint o creatură a deșertului. Simți cum îl ridică bula, cum se rupe și cum îl înghite vîrtejul de praf, trăgîndu-1 în jos, în bezna rece. Pentru o clipă, senzația de răcoare și umezeală fu o adevărată binecuvîntare. Apoi, în momentul în care planeta îi lua viața, Kynes își dădu seama că si tatăl său și ceilalți oameni de știință se înșelau, că cele mai durabile principii ale univerŹsului erau întîmplarea și eroarea. Pînă si șoimii înțelegeau lucrul acesta.