— CAPITOLUL V—
YUEH (yu e), Wellington (wel ing-tun), stdrd 10 082-10 191; doctor in medicina al Scolii Suk (abs. stdrd 10 112); cas.: Wanna Marcus, B.G. (stdrd 10 092-10 186?); cunoscut mai ales ca tradatorul Ducelui Leto Atreides. (Cf. Bibliografia, Anexa VII: Conditionarea Imperiala si art. "Tradarea".) Fragment din dictionarul lui Muad'Dib de printesa Irulan.
Desi il auzise pe doctorul Yueh intrind in sala de exercitiu si-i remarcase mersul cu pasi voit masurati, Paul ramase intins pe masa, cu fata in jos, in pozitia in care-l lasase maseuza. Senzatia de destindere, dupa antrenamentul cu Gurney Halleck era delicioasa. -Vad ca te simti bine, rosti Yueh cu vocea lui calma si ascutita. Paul isi inalta capul. Silueta teapana a doctorului era la citiva pasi de masa. O masura dintr-o privire – costumul negru, mototolit, capul masiv, patratos, buzele rosii si mustata pe oala, diamantul Conditionarii Imperiale tatuat pe frunte. Parul lung si negru se rasfira pe umarul drept, prins in inelul de argint al Scolii Suk. -Vei fi, desigur, incintat sa afli ca azi n-o sa mai avem timp pentru lectii, spuse Yueh. Tatal tau soseste indata. Paul se ridica. -Am avut insa grija ca pe durata voiajului spre Arrakis sa ai la dispozitie un proiector si citeva lectii inregistrate. -Oh! Paul incepu sa se imbrace. Se simtea cuprins de emotie la gindul intilnirii cu tatal sau. Petrecusera atit de putin timp impreuna de cind sosise ordinul Imparatului de a prelua fieful Arrakis... Yueh se indrepta spre masa de lucru, gindind: Cit de mult s-a dezvotat baiatul in ultimele luni. Ce iroseala! Ce trista iroseala! Apoi isi aminti: Nu trebuie sa sovai. Ceea ce fac este ca sa fiu sigur ca fiarele de Harkonneni n-o vor mai chinui pe Wanna mea. Paul veni linga el, incheindu-si tunica. -Ce voi avea de studiat in timpul calatoriei? -Aaa... formele de viata terranoide de pe Arrakis. Se pare ca unele dintre ele s-au adaptat foarte bine la conditiile planetei. Cum, inca nu e prea clar. Cind vom ajunge acolo, va trebui sa iau legatura cu ecologul planetei – un oarecare doctor Kynes – si sa particip la cercetarile pe care le efectueaza. Si, imediat, gindi: Ce tot spun? Sint fatarnic pina si cu mine insumi. -Va fi si ceva in legatura cu fremenii? intreba Paul. -Cu fremenii? Yueh incepu sa bata cu degetele in masa, apoi, observind privirea lui Paul, isi retrase mina. -Poate vrei sa-mi spui ceva despre toata populatia Arrakisului, zise Paul. -Da, cum sa nu. Exista doua mari grupuri distincte. Unul e cel al fremenilor. Celalalt este format din locuitori din grabene, doline si albii. Dar am auzit ca sint frecvente casatoriile mixte. Femeile din albii si doline prefera soti fremeni. Barbatii cauta neveste fremene. Au o zicala: "Lustrul vine de la oras, iar intelepciunea din desert". -N-ai niste fotografii? -Sa vad ce pot sa-ti gasesc. In orice caz, ochii sint caracteristica lor cea mai interesanta. Au achii albastrii... complect albastrii, fara nici un pic de alb. -O mutatie? -Nu. Fenomenul e provocat de saturatia cu melanj a compozitiei sanguine. -Fremenii trebuie sa fie oameni dirji de vreme ce se incumeta sa traiasca la marginea desertului. -Asta-i parerea generala. Isi proslavesc cutitele in poeme. Femeile lor sint la fel de aprige ca barbatii. Pina si copii fremenilor sint violenti si periculosi. Cred ca nu ti se va ingadui sa ai de-a face cu ei. Paul ramase cu privirea atintita la Yueh. Forta evocatoare a putinelor cuvinte in care doctorul schitase imaginea fremenilor il captivase. Sa-ti cistigi ca aliat un asemenea popor! -Dar viermii? intreaba Paul. -Poftim? -As vrea sa aflu mai multe despre viermii de nisip. -A, sigur. Am o bobina cu un exemplar mic, unul de numai o suta zece metri lungime si vreo douazeci si doi diametru. A fost filmat innord. Dar martori demni de incredere afirma ca au vazut viermi in lungime de peste patru sute de metri si e de presupus ca exista specimene si mai mari. Privirea lui Paul poposi pe una din hartile desfasurate pe masa –o reprezentare in proportie conica a regiunilor septentrionale ale Arrakisului. -Centura desertului si zona po,u,ui sud sint indicate ca nelocuibule. Din cauza viermilor? -Si a furtunilor. -Dar orice tinut poate fi transformat astfel incit sa devina locuibil. -Da, atunci cind este economiceste posibil. Pericolele Arrakisului sint numeroase si costisitoare. (Yueh isi mingie colturile mustatii.) Trebuie sa vina tatal tau. Inainte de a pleca insa... am un cadou pentru tine. Am dat peste el in timp ce-mi impachetam lucrurile. Depuse pe masa un obiect negru, paralelipipedic. Nu era mai lung decit prima falanga a degetului mare de la mina lui Paul. Baiatul se multumo sa priveasca. Yeuh remarca faptul si gindi: Cit e de prudent! -Este o Biblie Catolica Portocalie foarte veche, relua el, o biblie de voiaj pentru cei care calatoresc in spatiu. Nu-i bobina, ci o carte adevarata, tiparita pe hirtie-filament. Are lupa si sarcina electrostatica proprie. (Lua obiectul in mina si continua, demonstrind:) Sarcina comprima arcul dintre coperte, tinind cartea inchisa. Apesi pe margine – asa – iar paginile pe care le-ai ales se resping intre ele si cartea se deschide. -Ce mica e! -Si totusi are o mie opsute de pagini. Apesi pe margine – aici, asa – si sarcina intoarce pagina citita. Sa nu atingi niciodata cu degetul suprafata paginii. Forta de filament este extrem de fragila. (Inchise cartea si i-o intinse lui Paul.) Incearca si tu! In timp ce-l pricea cum manevreaza paginile gindi: Imi salvez constiinta. Ii ofer ajutorul religiei inainte de a-l trada. Asa o sa-mi pot spune ca a ajuns el acolo unde eu nu pot ajunge. -Cartea asta va fi datind dinaintea aparitiei bobinelor, spuse Paul. -E foarte veche. Dar asta trebuie sa ramina secretul nostru, bine? Parinti tai ar putea sa-l considere un cadou prea valoros pentru virsta ta. Si gindi: Cu siguranta Jessica s-ar intreba ce motive am avut. Paul inchise cartea si ramase cu ea in mina. -Dar... daca-i atit de valoroasa... -Considera ca-i un capriciu de om batrin, zise Yueh. Biblia asta mi-a fost daruita si mie cind eram foarte tinar. (Trebuie sa-i ademenesc si mintea si interesul material, gindi, apoi spuse:) Deschide-o la Kalima patru sute optzeci si sapte, acolo unde scrie: "Din apa ia fiinta orice forma de viata". Pagina-i insemnata cu o crestatura usoara pe muchia copertei. Paul pipai coperta si simti doua crestaturi. Apasa pe cea mai putin pronuntata. Cartea i se deschise in palma si lupa aluneca deasupra paginii. -Citeste cu voce tare, il indemna Yueh. Paul isi umezi buzele si citi: -"Ginditi-va ca surzii nu pot sa auda. Dar, oare nu sintem si noi surzi? Ce simturi ne lipsesc de nu putem vedea si auzi o alta lume in jurul nostru? Si ce-i aceasta lume care ne inconjuara si pe care n-o putem..." -Inceteaza! rosti taios Yueh. Paul se opri, il privi lung. Yueh strinse pleoapele si lupta sa-si recapete calmul. Prin ce perversitate s-a deschis cartea tocmai la pasajul preferat al Wannei? Deschise ochii si intilni privirea lui Paul. -Scuza-ma. Era... era pasajul preferat al... defunctei mele sotii. Nu pe acesta voiam sa-l citesti. Imi trezeste amintiri... dureroase. -Sint doua semne, spuse Paul. Asta era! gindi Yueh. Wanna si-a insemnat pasajul. Degetele lui sint mai sensibile decit ale mele si au gasit semnul ei. A fost o intimplare, atita tot. -O sa vezi ca-i o carte interesanta, zise. Contine mult adevar istoric, cit si o buna filozofie practica. Paul privi cartea minuscula din podul palmei sale. Era atit de mica! Si totusi, asundea un mister. Se intimplase ceva, atunci cind citise. Ceva trezise iarasi gindul telului cumplit. -Tatal tau poate veni dintr-o clina-n alta, spuse Yueh. Pune bine cartea. O sa citesti din ea cind vei avea ragaz. Paul atinse muchia copertei, asa cum ii aratase Yueh si cartea se inchise. O strecura in interiorul tunicii. Vreme de-o clipa, atunci cind Yueh strigase la el, se temuse ca i-o va lua inapoi. -Iti multumesc pentru cadou, doctore Yueh, rosti el solemn. Va ramine secretul nostru. Daca-ti pot oferi la rindul meu ceva in dar sau vreo favoare, te rog nu te sfii sa-mi spui. -Eu ... nu doresc nimic, raspunse Yueh. Si gindi: De ce mai stau aici sa ma chinui? Si sa-l chinui si pe sarmanul copil... chear daca nu-si da inca seama. Oh! Blestemati fie ciini de Harkonneni! De ce m-au ales tocmai pe mine pentru mirsevia pe care-au pus-o la cale?