— CAPITOLUL XIII—
In acea prima zi in care Muad'Dib a parcurs strazile Arrakeenului impreuna cu familia sa, uni oameni de pe marginea drumului si-au amintit legendele si profetia si au strigat: "Mahdi!" Dar strigatul lor era mai degraba intrebare decit afirmatie, caci inca nu puteau decit spera ca el sa fie cel pe care prorocirole il numeau Lisan al-Gaib, Glasul sin Alta Lume. Gindurile arrakeenilor se indreptau insa si catre mama sa, deoarece oamenii auzisera ca era o Bene Gesserit si nu se indoiau ca ea se infatisa ca un alt Lisan al-Gaib. Fragment din Manualul lui Muad'Dib de printesa Irulan.
Ducele il gasi pe Thufir Hawat singur, in camera de pe colt, sper care il indrumase unul dintre soldatii de paza. Din incaperea alaturata se auzeau zgomotele oamenilor care instalau echipamentul de radiocomunicatii. Mentantul se ridica din spatele unei mese intesate cu hirtii, in timp ce Ducele examina odaia. Peretii erau verzi si unicul mobilier, in afara mesei, consta in trei scaune cu suspensie, de pe spatarele carora H-ul Harkonnenilor fusese indepartat in graba, lasind o pata decolorata. -Scaunele sint captura, spuse Hawat, dar nu prezinta nici un pericol. Unde este Paul, Sire? -L-am lasat in sala de consiliu. Sper sa se poata odihni putin, in lipsa mea. Hawat dadu din cap. Apoi se duse la usa deschisa spre incaperea alaturata si o inchise, curmind larma aparatelor electronice. -Thufir, spuse Leto, ma preocupa problema stocurilor de mirodenie ale Harkonnenilor si ale Imparatului. -Domnia-Ta? Ducele isi tuguie buzele. -Niste silozuri nu sint ceva indestructibil. Hawat vru sa spuna ceva dar Leto il opri cu un gest al miinii. -Nu-i vorba de rezervele imperiale, continua el. In sinea lui, suveranul s-ar bucura daca Harkonnenii ar avea de suferit. Dar cum s-ar putea plinge Baronul de distrugerea unor stocuri a caror existenta n-o poate recunoaste deschis? Dispunem de foarte putini oameni, Sire. -Ia de la Idaho. Si poate ca nici citorva fremeni nu le-ar displace o escapada in fara planetei. Un raid pe Giedi Prim ar fi o diversiune cu destule avantaje tactice, Thufir. -Cum doresti, Domnia-Ta. Hawat se departa citiva pasi, iar Ducele, observindu-i nervozitatea, gindi: Poate crede ca n-am incredere in el. Stie ca am informatii confidentiale despre existenta unor tradatori. Mai bine sa-l linistesc chear acum. -Thufir, spuse el, intrucit esti unul dintre putinii oameni in care pot avea toata invredere, as vrea sa discutam o problema. Stim amindoi cit de vigilenti trebuie sa fim ca sa prevenim infiltrarea unor tradatori printre fortele noastre... dar mi s-au adus la cunostinta doua fapte noi. Hawat se intoarse si-l privi fix. Iar Leto ii relata cele spuse de Paul. Dar in loc sa declanseze intensa concentrare mentatica, informatiile parura sa sporeasca agitatia lui Hawat. Leto il iscodi cu privirea, apoi, dintr-o data, spuse: -Imi ascunzi ceva, batrine prieten. Ar fi trebuit sa-mi dau seama dupa nervozitatea pe care ai manifestat-o in timpul sedintei. Ce-i atit de grav incit sa nu poata fi dat la iveala intr-un consiliu de stat major? Buzele patate de sapho ale mentantului se cotractara intr-o linie subtire din care radiau riduri minuscule. Isi pastrara aceeasi rigiditate si cind Hawat spuse: -Domnia-Ta, e o problema pe care nu stiu cum s-o abordez. -Avem destule cicatrici comune, Thufir. Sti bine ca poti sa abordezi orice subiect cu mine. Hawat il privi pe Duce in tacere, gindind: Asa-l prefer. Acesta-i omul de onoare care merita tot devotamentul si toata puterea mea de munca. De ce trebuie sa-l ranesc? -Ei? facu Leto. Hawat ridica din umeri. -E vorba de un fragment de mesaj. L-am capturat de la un curier Harkonnen. Mesajul era destinat unui agent pe nume Pardee. Avem motive intemeiate sa credem ca Pardee era seful retelei de spionaj a Harkonnenilor la Arrakeen. Mesajul acesta... ar putea avea consecinte grave... sau deloc. -Si care-i continutul atit de delicat al acestui mesaj? -Fragment de mesaj, Domnia-Ta. Era o imprimare pe film minimic, prevazut cu obisnuita capsula de distrugere. Am reusit sa oprim actiunea acidului cu putin timp inainte de-a apuca sa distruga textul in intregime si am salvat un fragment. Fragmentul este totusi, extrem de semnificativ. -Ascult. Hawat isi freca buzele. -Textul suna asa:"...eto nu va banui nimic si cind lovitura ii va fi aplicata de mina indragita, doar recunoasterea va fi suficienta ca sa-l distruga". Mesajul purta sigiliul personal al Baronului. Autentificarea am facut-o eu insumi. -E limpede pe cine banuiesti, rosti Ducele, cu glas dintr-o data glacial. -Mai curind mi-as taia bratele decit sa te ranesc, Domnia-Ta, spuse Hawat. Dar daca... -Doamna Jessica, rosti Leto, clocotind de furie. N-ai putut stoarce confirmarea de la acel Pardee? -Din nefericire Pardee nu se mai afla printre cei vii, cind ne-a cazut in mina curierul. Cit despre acesta din urma, sint sigur ca nu cunostea continutul mesajului.. -Inteleg. Leto isi scutura capul. Ce stratagema deplorabila! Nu-i nimic adevarat. Imi cunosc femeia. -Domnia-Ta, daca... -Nu! este o eroare care... -Nu putem sa ignoram faptul, Domnia-Ta. -Traiesc cu ea de saisprezece ani! Au existat nenumarate ocazii ca sa... Tu insuti ai verificat scoala! Ai verificat-o si pe ea! Hawat murmura abatut: -Din pacate nu sint infailibil. -Iti spun eu ca e cu neputinta! Harkonnenii vor sa distruga neamul! Atreides - inclusiv pe Paul. Au si incercat s-o faca. Crezi cumva ca o femeie ar putea participa la un complot impotriva propriului copil? -Poate ca nu comploteaza impotriva copilului ei... Poate ca atentatul de ieri n-a fost decit o incercare iscusita... -Nu putea fi o inscenare. -Sire, se zice ca nu si-ar cunoaste parintii. Dar daca-i cunoaste? Daca-i orfana, sa zicem, din cauza unui Atreides? -Ar fi actionat demult! Putin murky, intr-un pahar... sau un stilet, noaptea. Cui i-ar fi mai usor sa ma ucida? -Harkonnenii vor sa te distruga, Domia-Ta. Nu urmaresc numai sa te ucida. In kanly exista o sumedenie de nuante. Aceasta ar putea fi o capodopera printre vendete. Umerii Ducelui se girbovira. Leto inchise ochii si dintr-o data, paru batrin si obosit. Nu se poate, gindi. Femeia asta si-a deschis inima inaintea mea. -Exista o cale mai sigura, pentru a ma distruge, decit aceea de a ma face sa suspectez femeia iubita? -E o interpretare la care m-am gindit si eu. Totusi... Ducele deschise ochii si-l privi lung pe Hawat. N-are desit s-o banuiasca. Suspiciunea e meseria lui, nu a mea. Daca ma voi preface ca-i dau crezare, poate ca alt personaj va face o imprudenta. -Ce propui? intreaba cu glas soptit. -Deocamdata, supravegheare permanenta, Domania-Ta. O vom urmari pas cu pas. Voi avea grije sa se procedeze cu toata discretia. Idaho ar fi omul ideal pentru o treaba ca asta. Poate ca, peste o saptamina sau doua, vom putea sa-l rechemam. Avem un tinar pe care il formam de mai mult timp in trupele lui Idaho si care ar putea sa preia misiunea lui. Tinarul are vocatie pentru diplomatie. -Sa nu pereclitati capul de pod pe care l-am obtinut la fremeni. -Se-ntelege, Sire. -Si Paul? -Poate c-ar fi bine sa-l previn pe doctorul Yueh. Leto isi intoarse spatele. -Fa cum crezi. -Voi fi cit se poate de discret, Domnia-Ta. Cel putin pe asta pot sa contez, gindi Leto. Apoi spuse: -Ies putin sa iau aer. Daca ai nevoie de mine, ma gasesti pe aici. Garzile or sa... -Domnia-Ta, inainte de a pleca as vrea sa citesti o microbobina. E o prima analiza aprozimativa a religiei fremenilor raportul pe care mi l-ai cerut. Ducele se opri, fara sa se intoarca. -E ceva care nu sufera aminare? -Nu, Domnia-Ta. Una dintre legendele Arrakeenului. Strigatul era: "Mahdi!" si era adresat domnului celui tinar. Cind oamenii au... -Lui Paul? -Da, Domnia-Ta. Una dintre legendele arrakiene, o profetie, spune ca va veni la ei un conducator, vlastarul unei Bane Gesserit, care la va arata calea catre adevarata libertate. Unul dintre obisnuitele mituri despre mesia. -Si ei cred ca Paul este acest... acest... -Spera doar, Domnia-Ta. Hawat ii intinse capsula care continea microbobina. Ducele o lua si-i dadu drumul in buzunar. -Am sa ma uit peste ea mai tirziu. -Bine, Domnia-Ta. -Deocamdata vreau sa... sa ma gindesc. -Da, Domnia-Ta. Ducele respira adinc, parca suspinind, si iesi din camera. O lua la dreapta, catre capatul coridorului. Mergea cu miinile la spate, ignorind tot ce se afla in jur. Culoare, scari, terase, holuri... Oameni care il salutau si se dadeau la o parte din fata lui... Intr-un tirziu reveni in sala de consiliu, pe care o gasi cufundata in intuneric. Paul dormea pe o masa, acoperit cu pelerina unei santinele si cu o ranita sub cap. Incet, Ducele traversa incapereasi iesi pe terasa care domina terenul de debarcare. In lumina difuza a lampilor de pe pista, o santinele aflata la coltul terasei il recunoscu si lua pozitia de drepti. -Pe loc repaus, murmura Leto. Isi inclesta miinile pe metalul rece al balustradei. Peste cuprinsul bazinului, domnea linistea prevestitoare a zorilor. Ducele isi inalta privirea. Sus, stelele erau o marama presarata cu paiete, asternuta peste cerul negru-albastru. Deasupra orizontului sudic, a doua luna stralucea intr-o picla diafana de praf. I se paru ca astrul il priveste cu suspiciune, cinic. Sub ochii lui, luna cobori in spatele Scutului, poleind stincile cu chiciura argintie. In intunericul dintr-o data mai dens, Leto simti un fior de frig si se zgribului. Brusc, il podidi furia. Harkonnenii m-au hartuit, si m-au haituit, si m-au incoltit pentru ultima data. Sint niste scirnavii cu minti de temniceri! Dar acum ma aflu aici, si aici voi ramine! Un val de tristete lua locul miniei. Va trebui sa domnesc cu ochii si cu ghearele - ca soimul printre pasarile mai slabe. Fara sa-si dea seama, atinse cu degetele blazonul de pe tunica. La est se ivi o geana de lumina cenusie, apoi o opalescenta sidefie care facu stelele sa paleasca. Zorii insufletira linia zimtata a orizontului, incet, ca un dangat prelung de clopot. Frumusetea coplesitoare a privelistii il tulbura. Sint lucruri, gindi, care nu au asemanare. Niciodata nu-si imaginase ca pe Arrakis ar putea exista ceva atit de frumos ca acest orizont rosu, invapaiat, ca purpuriul si ocrul stincilor din zare. Dincolo de pistele terenului, unde roua saraca a noptii daduse un suflu de viata semintelor grabite ale Arrakisulu, vazu insule mari, de flori rosii si printre ele, pete mov... ca niste urme uriase de pasi. -E o dimineata frumoasa, Sire, spuse santinela. -Da. Dadu din cap, gindind: Poate ca intreaga planeta va fi odata asa. Poate ca va deveni o patrie infloritoare pentru fiul meu. Apoi observa siluetele oamenilor care traversau cimpurile de flori, maturindu-le cu unelte ciudate, ca niste coase. Culegatorii de roua. Apa! Apa, atit de pretuita aici, incit nici roua nu trebuia irosita. Sau poate ca va ramine mereu o lume cumplita?