Lui Peter Powling, în memoria domnului Ridley, și pentru Susan Sladden, care l-a ajutat pe Harry să iasă din nișa de sub scări.
CAPITOLUL I
CASA CRUPLUD
Sătenii din Little Hangleton încă îi spuneau Casa CrupŹlud, deși trecuseră mulți ani de când familia Cruplud loŹcuise acolo. Casa era situată pe un deal, dominând satul, unele dintre ferestre fiind acoperite cu scânduri, cu țigle lipsă din acoperiș, iar iedera îneca nestăvilită fațada. Deși odată un coŹnac impunător, și de departe cea mai mare și mai impresioŹnantă clădire pe o distanță de câțiva kilometri împrejur, Casa Cruplud era acum invadată de igrasie, abandonată și nelocuită. Localnicii din Little Hangleton erau cu toții de acord că vechea casă le inspira teamă. Acum o jumătate de secol, se întâmplase în ea ceva ciudat și îngrozitor, ceva despre care sătenilor mai în vârstă le plăcea să discute când nu mai aveau subiecte de bârfă. Povestea fusese întoarsă pe toate părțile de atâtea ori, și fusese înflorită în atâtea locuri, încât nimeni nu mai știa exact care era adevărul. Totuși, fiecare versiune a poveștii începea în același fel: cu cinciŹzeci de ani în urmă, la ivirea zorilor, într-o frumoasă dimiŹneață de vară, pe când Casa Cruplud era încă bine îngrijită și impunătoare, o servitoare intrase în salon și îi găsise morți pe cei trei membri ai familiei Cruplud. Urlând, servitoarea coborâse în fugă dealul în sat și aduŹnase în jurul ei câți oameni putuse. Zăceau acolo cu ochii larg deschiși! Reci ca gheața! Încă îmbrăcați de cină! le zisese ea. Poliția fusese chemată imediat și întregul Little Hangleton fusese cuprins de nebunie, de curiozitate și de un entuziasm mascat fără prea multă măiestrie. Nimeni nu-și răcise gura pretinzând că îi părea prea rău după familia Cruplud, penŹtru că toți membrii ei fuseseră chiar urâți de săteni. Bătrânii soți Cruplud fuseseră bogați, snobi și grosolani, iar fiul lor, Tom, ajuns la maturitate, fusese și mai și. Toți sătenii erau curioși să afle identitatea ucigașului, fiindcă era cât se poate de clar că trei oameni aparent sănătoși nu puŹteau să moară din cauze naturale, toți în aceeași noapte. În acea seară, La Spânzuratul, localul satului, a avut parte de o vânzare nemaiîntâlnită până atunci. Tot satul veŹnise să discute despre crime. Și nu venise degeaba! Sătenii fuseseră răsplătiți când bucătăreasa familiei Cruplud apăruse din senin în mijlocul lor și anunțase în localul cufundat subit în tăcere că un om pe nume Frank Bryce tocmai fusese arestat. - Frank! exclamară mai mulți săteni. Niciodată! Frank Bryce era grădinarul familiei Cruplud. Trăia sinŹgur într-o cabană amărâtă, pe terenurile Casei Cruplud. Frank se întorsese din război cu un picior țeapăn și cu o aversiune cumplită pentru mulțimi și zgomote puternice. Lucrase pentru familia Cruplud de la început. Urmă o îmbulzeală, care mai de care oferindu-se să-i cumŹpere bucătăresei de băut, pentru a auzi cât mai multe detalii. - Eu am zis mereu că era ciudat, le spuse ea sătenilor care îi sorbeau fiecare cuvânt, după al patrulea pahar de vișinată. Foarte neprietenos. Sunt sigură că, dacă i-aș fi ofeŹrit o ceașcă de ceai și de o sută de ori, tot n-ar fi acceptat-o! Niciodată n-a fost dornic de companie, niciodată! - Ei, și tu, acum, zise o femeie de la bar, omul a trecut printr-un război greu... Lui Frank îi place viața liniștită. Nu văd de ce ar fi ăsta un motiv să... - Cine altcineva mai avea cheia de la ușa din spate, poți să-mi spui? răcni bucătăreasa. Dintotdeauna a existat o cheie de rezervă în cabana grădinarului! Ușa din spate n-a fost forțată azi-noapte! Nici o fereastră spartă! Frank n-a avut decât să se strecoare până la casă, în timp ce noi dormeam cu toții... Localnicii schimbară priviri întunecate. - Întotdeauna am crezut că era ceva cu el, bombăni un om de la bar. - L-a stricat războiul, așa zic eu, interveni proprietarul loŹcalului. - Ți-am zis eu că nu-i bine să-l superi pe Frank, nu-i așa, Dot? zise o femeie entuziasmată dintr-un colț. - Un temperament îngrozitor, întări Dot, dând cu putere din cap. Țin minte, pe vremea când era copil... În dimineața următoare, aproape toată lumea din Little Hangleton era sigură că Frank Bryce îi omorâse pe membrii familiei Cruplud. Însă în orașul vecin, Great Hangleton, într-o secție de poliție întunecată și murdară, Frank repeta înŹtruna, cu încăpățânare, că era nevinovat și că singura perŹsoană pe care o văzuse pe lângă casă în ziua morții familiei Cruplud fusese un adolescent, un străin brunet și palid. Nimeni altcineva din sat nu văzuse un asemenea băiat, iar polițiștii erau convinși că era o închipuire de-ale lui Frank. Când lucrurile începură să devină serioase pentru Frank, veni și raportul despre moartea membrilor familiei Cruplud și toate se schimbară. Era cel mai ciudat raport primit vreodată în poliție. O echipă de doctori examinase cadavrele și ajunsese la concluŹzia că nici unul nu fusese otrăvit, înjunghiat, împușcat, stranŹgulat, sufocat sau - după câte și-au putut da ei seama - rănit în vreun fel, câtuși de puțin. Mai mult, raportul continua să susțină, cu o nuanță de perplexitate evidentă, că toți păreau să fi fost sănătoși tun (în afară de faptul că erau morți, bineînțeles!). Doctorii au notat însă (de parcă erau hotărâți să găsească ceva în neregulă cu cadavrele) că fiecare dintre decedați avea întipărită pe chip o expresie de teroare. Dar, după cum au spus și polițiștii nedumeriți, cine a mai auzit ca trei oameni să moară de frică? Având în vedere că nu exista nici o dovadă că cei trei membri ai familiei Cruplud fuseseră uciși, polițiștii au fost nevoiți să-i dea drumul lui Frank. Decedații au fost înŹgropați în cimitirul din Little Hangleton, iar mormintele lor au continuat să fie ținte ale curiozității pentru mult timp. Spre uimirea tuturor și privit cu suspiciune, Frank Bryce s-a întors la cabana sa de pe proprietatea familiei Cruplud. - Din punctu meu de vedere, i-a omorât și nu-mi pasă ce zic polițiștii, hotărî Dot în fața celor adunați în localul La Spânzuratul. Și dacă ar avea puțină demnitate, ar pleca de aici, fiindcă știe prea bine ce credem toți despre el! Însă Frank nu a plecat. A rămas să aibă grijă de grădină, pentru următoarea familie care a locuit în Casa Cruplud și apoi pentru următoarea, pentru că nici una dintre familii nu a rămas multă vreme. Poate că și din cauza lui Frank proprietarii spuneau că totul era învăluit într-o atmosferă neprietenoasă, iar casa, în absența unor stăpâni care să loŹcuiască în ea, a început să se deterioreze. * Omul bogat care era proprietarul Casei Cruplud în prezent, nici nu trăia acolo și nici nu făcea nimic cu locuința. În sat se zvonea că o ținea din cauza taxelor, deși nimeni nu era lămurit care erau acestea. Totuși, proprietaŹrul continua să-l plătească pe Frank pentru grădinărit. Frank se apropia de vârsta de șaptezeci și șapte de ani, surd de-a binelea, cu piciorul mai țeapăn ca niciodată, însă putea fi încă văzut grădinărind pe lângă straturile de flori când era vreme bună. Cu toate acestea, buruienile începuseră să-i dea de furcă. Dar buruienile nu erau singura problemă cu care era neŹvoit să se lupte bietul Frank. Băieții din sat își făcuseră un obicei să azvârle cu pietre în ferestrele Casei Cruplud. Treceau cu bicicletele peste peluzele la care Frank muncea din greu să le întrețină. O dată sau de două ori, în urma unui pariu, chiar au intrat în casă. Știau că bătrânul Frank era devotat casei și terenului din jur și îi amuza când îl vedeau șchiopătând prin grădină, fluturându-și toiagul și strigând supărat la ei. Frank credea că băieții îl chinuiau pentru că și ei, ca și părinții și bunicii lor, îl credeau un criminal. Așa că, într-o noapte de august, când s-a trezit și a observat ceva foarte straniu la vechiul conac, a presupus că era o nouă încercare a băieților de a-l pedepsi. Îl trezise piciorul lui bolnav. Îl durea mai rău ca niciŹodată. Frank s-a trezit și a coborât în bucătărie, cu gândul de a-și umple din nou sticla cu apă caldă, pentru a-și calma durerile de la genunchi. Fiind în dreptul chiuvetei, pe când umplea ibricul cu apă, a ridicat privirea către Casa Cruplud și a văzut o lumină licărind la etajul superior. Frank și-a dat seama imediat ce se întâmpla. Băieții intraseră iar în casă și, după luminița care licărea, făcuseră un foc. Frank nu avea telefon și, oricum, își pierduse încrederea în poliție, de când fusese interogat pentru uciderea familiei Cruplud. A pus imediat ibricul jos, a urcat în dormitor cât de repede a putut și s-a întors imediat, îmbrăcat, în bucătărie. A luat cheia veche și ruginită din cârligul de lângă ușă și toiagul, care era sprijinit de perete, și a pornit în noapte. A pătruns în bucătăria întunecată a conacului. Frank nu mai intrase în ea de mulți ani. Cu toate acestea, deși era foarte întuneric, și-a amintit unde era ușa către hol și a șchiopătat către ea, cu mirosul de igrasie în nări și cu ureŹchile ciulite, în așteptarea unui sunet, a unor pași sau a unor voci de deasupra. Ajunse în hol, unde era puțin mai multă lumină din cauza ferestrelor baricadate, care se aflau de o parte și de alta a ușii de la intrare, și începu să urce scările, binecuvântând praful gros de pe treptele de piatră, care îi atenua zgomotul făcut de picioarele și de toiagul său. La etaj, Frank o luă la dreapta și văzu imediat unde erau intrușii: la capătul holului, o ușă era întredeschisă și o lumiŹniță răzbătea prin deschizătură, aruncând o rază aurie pe podeaua neagră. Frank se apropie tot mai mult, strângând toiagul cu putere. La câțiva metri de ușă, reuși să vadă o parŹte îngustă din camera de după ușă. Vedea și focul aprins în șemineu, ceea ce îl surprinse foarte tare. Se opri și ascultă cu atenție, pentru că din cameră se auzea vocea unui bărŹbat. I se păru a fi o voce timidă și temătoare. - A mai rămas puțin în sticlă, Înălțimea Voastră, dacă vă mai este foame... - Mai târziu, spuse o altă voce. Și aceasta aparținea unui bărbat, însă era neobișnuit de ascuțită și rece ca o rafală bruscă de vânt înghețat. Ceva din vocea aceea îi dădu fiori lui Frank. - Du-mă mai aproape de foc, Șobo! Frank își lipi urechea dreaptă de ușă, pentru a auzi mai bine. O sticlă era pusă pe o suprafață tare. Apoi auzi cum era împins un scaun greu. Frank zări un omuleț, cu spatele către ușă, care potrivea scaunul. Purta o pelerină neagră, lungă, iar la spate avea o porțiune de chelie. Apoi dispăru iarăși din vedere. - Unde este Nagini? spuse vocea înghețată. - Nu... nu știu, Înălțimea Voastră, spuse prima voce neliniștită. A plecat să exploreze casa, presupun... - Să îl mulgi înainte să ne retragem, Șobo, spuse vocea stăpânului. O să am nevoie de hrană pe timpul nopții. CălăŹtoria asta m-a obosit foarte tare. Cu fruntea încrețită, Frank își apropie urechea bună și mai tare de ușă, ascultând cu mare atenție. Urmă o pauză și apoi omul căruia i se spunea Șobo vorbi din nou. - Înălțimea Voastră, pot să vă întreb cât vom rămâne aici? - O săptămână, spuse vocea glacială. Poate mai mult LoŹcul este destul de confortabil, iar planul meu nu poate fi aplicat încă. Ar fi o prostie să acționăm înainte să se termine Cupa Mondială la Vâjthaț. Frank își băgă un deget noduros în ureche și îl roti cu forță. Avea ceară în ureche, negreșit. Auzise Vâjthaț, care nici măcar nu era un cuvânt! - Cu... Cupa Mondială la Vâjthaț, Înălțimea Voastră? repetă Șobo. (Frank își băgă degetul și mai tare în ureche.) Iertați-mă, dar nu înțeleg... De ce să așteptăm până se terŹmină Cupa Mondială? - Pentru că, tontule, la acest eveniment vin în țară mii de vrăjitori din toată lumea și fiecare netrebnic din Ministerul Magiei va fi la post, cu ochii în patru după lucruri neobișŹnuite, verificând într-una pe toată lumea. Vor fi întărite măŹsurile de securitate, pentru ca Încuiații să nu observe nimic. Așa că trebuie să mai așteptăm. Frank renunță, nu mai încercă să-și curețe urechea. Auzise cu adevărat cuvintele Ministerul Magiei, vrăjitori și Încuiați. Evident că fiecare dintre aceste expresii însemŹna ceva secret, iar Frank nu știa decât două tipuri de oameni care vorbeau cifrat: spionii și criminalii. Își strânse iar toiaŹgul și ascultă cu o atenție sporită. - Deci, Înălțimea Voastră, sunteți hotărât? întrebă Șobo încetișor. - Sigur că sunt hotărât, Șobo! Acum, în vocea glacială apăruse și un ton amenințător. Urmă o scurtă pauză și apoi vorbi Șobo, în mare grabă, de parcă se străduia să deschidă gura înainte de a-și pierde curajul. - Dar s-ar putea rezolva fără Harry Potter, Înălțimea Voastră... O altă pauză, și mai lungă, apoi: - Cum? Fără Harry Potter? murmură vocea înghețată. Am înțeles... - Înălțimea Voastră, nu o spun pentru că mi-ar păsa de băiat! zise Șobo, cu un glas din ce în ce mai ascuțit. Băiatul nu înseamnă nimic pentru mine, absolut nimic! Însă dacă am folosi un alt vrăjitor sau vrăjitoare - oricare ar fi - ar merge mult mai rapid! Dacă mi-ați permite să vă părăsesc pentru o scurtă perioadă de timp - știți că mă pot deghiza cu măiestrie - m-aș întoarce într-o zi sau două cu persoana potrivită... - Aș putea folosi un alt vrăjitor, zise vocea rea, încet și rar, este foarte adevărat... - Înălțimea Voastră, este logic, făcu Șobo, de parcă i se luase o piatră de pe inimă. Să punem mâna pe Harry Potter este extrem de dificil, este atât de bine păzit... - Deci, vrei să te duci și să-mi aduci un înlocuitor? Stau și mă întreb... Oare sarcina de a mă îngriji n-a devenit mult prea grea pentru tine, Șobo? Oare această sugestie de a ne abate de la planul inițial nu este cumva o încercare de a mă abandona? - Nu, înălțimea Voastră! Nu... Nici nu mă gândesc să vă părăsesc... - Nu mă minți! șuieră vocea. Îmi dau întotdeauna seama, Șobo! Regreți că te-ai întors la mine! Îți provoc scârbă! Te văd cum tresari când te uiți la mine, te simt cum te cutreŹmuri când mă atingi! - Nu! Devotamentul meu pentru Înălțimea Voastră... - Devotamentul tău nu este nimic altceva decât lașitate. Nu ai fi aici dacă ai putea să te duci altundeva! Cum să suŹpraviețuiesc fără ține, când trebuie să fiu hrănit din oră în oră? Cine să îl mulgă pe Nagini? - Dar păreți că sunteți mai întremat, Înălți... - Mincinosule, murmură vocea. Nu sunt mai puternic, iar câteva zile singur mi-ar distruge și puțina vigoare pe care mi-am recăpătat-o, din cauza îngrijirilor tale de nimic! Liniște! Șobo, care se bâlbâise până în acel moment, amuți. Timp de câteva secunde, Frank nu mai auzi decât sfârâitul focuŹlui. Celalalt vorbi iar, într-o șoaptă asemănătoare cu un sâsâit. - Am motivele mele ca să-l folosesc pe băiat, după cum ți-am explicat deja, și nu voi folosi un altul! Am așteptat treiŹsprezece ani. Câteva luni nu mai contează! Cât despre paza din jurul lui, cred că planul meu va funcționa. Nu am nevoie decât de puțin curaj din partea ta, Șobo... Și îl vei avea, dacă nu vrei să simți întreaga furie a Lordului Întunericului... - Înălțimea Voastră, permiteți-mi să vorbesc! zise Șobo, acum cu panică în glas. Pe toată durata călătoriei, am analiŹzat planul în minte, Înălțimea Voastră... Dispariția Berthei Jorkins nu va rămâne neobservată și, dacă vom continua, dacă voi mai arunca blesteme... - Dacă? murmură vocea. Dacă? Dacă respecți planul, Șobo, Ministerul nu trebuie să afle că a mai dispărut cineva. O vei face în liniște și fără zarvă! Mi-aș dori să o pot face eu înŹsumi, însă în starea mea actuală... Haide, Șobo, mai avem un obstacol de înlăturat și drumul nostru către Harry Potter este deschis! Nu îți cer să o faci singur. La acea vreme, creŹdinciosul meu servitor, ni se va alătura... - Chiar sunt un servitor credincios, spuse Șobo, cu o urmă de supărare în glas. - Șobo, am nevoie de cineva care să gândească, de cineŹva a cărui loialitate nu s-a clătinat niciodată, iar tu, din nefeŹricire, nu întrunești nici una dintre aceste cerințe! - V-am găsit, zise Șobo, și acum în vocea lui se citea disŹperarea, eu am fost cel care v-a găsit. Eu v-am adus-o pe Bertha Jorkins! - Este adevărat, zise celălalt bărbat, părând amuzat. O sclipire de care nu aș fi crezut că ești în stare, Șobo... Deși, să fim sinceri, nu știai cât de folositoare va fi când ai prins-o, nu-i așa? - Am... Am știut că vă va fi de folos, Înălțimea Voastră... - Mincinosule, zise iar prima voce, nuanța de amuzament cinic fiind mai evidentă ca niciodată. Totuși, nu pot spune că informațiile sale nu au fost neprețuite. Fără ele, nu aș fi putut să întocmesc planul, iar pentru asta vei fi răsplătit, Șobo. Îți voi da voie să duci la capăt o sarcină pentru mine, una pentru care mulți dintre adepții mei și-ar da chiar și o mână ca să o poată îndeplini... - În-într-adevăr, Înălțimea Voastră? Cum? Șobo părea iarăși îngrozit. - Ah, Șobo, doar nu vrei să stric surpriza? Rolul tău va fi la sfârșit... Însă îți promit că vei avea onoarea de a fi la fel de folositor ca Bertha Jorkins. - Mă... Mă... Vocea lui Șobo se aspri, de parcă i se uscase brusc cerul gurii. - Mă... veți... omorî și pe mine? - Șobo, Șobo, spuse vocea mieros, de ce să te omor? Am omorât-o pe Bertha pentru că am fost nevoit. Nu mai era în stare de nimic după interogatoriul meu, devenise complet inutilă! În orice caz, i-ar fi fost puse întrebări... inoportune, dacă s-ar fi întors la Minister spunând că s-a întâlnit cu tine în vacanță. Vrăjitorii despre care se crede că au murit ar treŹbui să evite să întâlnească o vrăjitoare din Ministerul Magiei la același han... Șobo murmură ceva atât de încet, încât Frank nu îl putu auzi, dar îl făcu pe celălalt bărbat să izbucnească în râs, un râs lipsit complet de voioșie, la fel de rece ca glasul său. - Am fi putut să-i modificăm memoria? Dar Farmecele de Memorie pot fi înlăturate de un vrăjitor puternic, după cum am demonstrat când am interogat-o. Ar fi o insultă pentru amintirea ei să nu folosesc informațiile pe care le-am obțiŹnut de la ea, Șobo. Pe hol, Frank realiză brusc că mâna de pe toiag îi deveŹnise alunecoasă din cauza transpirației. Omul cu vocea rece omorâse o femeie. Vorbea despre ea fără nici un fel de remușcare, ba chiar se distra. Era periculos... Un nebun! Și mai plănuia și alte crime... Acel băiat, Harry Potter, oricine ar fi fost, era în pericol... Frank știa ce avea de făcut. Venise momentul să se ducă la poliție. Trebuia să se strecoare din casă și să se ducă diŹrect la cabina telefonică din sat... Vocea glacială începu să vorbească din nou și Frank rămase locului, cât mai nemișŹcat, ciulindu-și - pe cât putea! - urechile. - Încă un blestem... credinciosul meu servitor de la HogŹwarts... Harry Potter este al meu, Șobo. Așa am hotărât, fără nici o discuție! Însă... Șșșt! Cred că îl aud pe Nagini... Și vocea bărbatului se schimbă. Începu să scoată niște sunete cum nu mai auzise Frank în viața lui. Șuiera și scuipa, fără a trage aer în piept. Frank crezu că avea un fel de criză. Apoi Frank auzi un zgomot în spatele său, în holul întuŹnecat. Se întoarse să vadă ce era și înțepeni de frică. Ceva se târa spre el pe podeaua întunecată a holului și, cu cât se apropia de raza de lumină de la șemineu, își dădu seama cu o tresărire de groază că era un șarpe gigantic, de cel puțin șapte metri lungime. Îngrozit, înlemnit, Frank priŹvea cum corpul sinuos al șarpelui lăsa o dâră lată prin praŹful gros de pe podea, venind mai aproape, și mai aproape... Ce era de făcut? Singura posibilitate de scăpare era să intre în camera în care cei doi bărbați plănuiau o crimă... Și totuși, dacă ar fi rămas unde era, șarpele l-ar fi omorât, cu siguranță... Înainte să ia o decizie, șarpele ajunse la el și, oricât părea de necrezut, ca prin minune, trecu mai departe. Venea ca hipnotizat după sâsâitul și șuieratul scos de omul de după ușă și, în numai câteva secunde, vârful cozii sale, ca un diaŹmant, dispăru prin deschizătură. Acum, transpirația curgea de pe fruntea lui Frank, iar mâna de pe baston îi tremura. În cameră, vocea rece conŹtinua să sâsâie, iar Frank avu un gând ciudat, imposibil... Omul acela putea vorbi cu șerpii! Frank nu înțelegea ce se întâmplă. Vroia să se întoarcă înapoi în patul său, mai mult decât orice pe lume, cu sticla lui cu apă caldă. Problema era că picioarele nu vroiau să îl asculte și rămâneau țintuite locului. În timp ce stătea acolo, tremurând și încercând să se stăpânească, vocea rece începu să vorbească iar într-o limbă inteligibilă. - Nagini are vești interesante, Șobo, spuse vocea. - A-Adevărat, Înălțimea Voastră? făcu Șobo. - Da, zise vocea. Nagini spune că există un Încuiat bătrân chiar în fața acestei camere, care ascultă fiecare cuvânt pe care îl spunem noi... Frank nu mai avu timp să se ascundă. Se auziră niște pași grăbiți și ușa de la cameră se deschise larg. Un bărbat scund, cu chelie, cărunt, cu nas ascuțit și ochi mici, încețoșați, stătea în fața lui Frank, pe chip citindu-i-se o expresie de teamă și disperare. - Invită-l înăuntru, Șobo. Unde îți este ospitalitatea? Vocea rece venea dinspre vechiul fotoliu din fața șemineŹului, însă Frank nu vedea cine vorbea. Șarpele, pe de altă parte, era încolăcit pe covorul ros de vreme, un fel de imiŹtație sinistră a unui câine credincios. Șobo îl împinse pe Frank în cameră. Deși speriat la culŹme, Frank strânse și mai tare toiagul și trecu pragul șchioŹpătând. Focul era singura sursă de lumină din cameră. Arunca umbre lungi, ca un păienjeniș, pe pereți. Frank nu vedea decât spatele fotoliului. Omul din el părea să fie și mai scund decât servitorul său, pentru că Frank nu-i vedea nici măcar vârful capului. - Ai auzit totul, Încuiatule, nu? întrebă vocea glacială. - Cum mi-ai spus? spuse Frank, sfidându-l, pentru că acum era în cameră. Venise momentul să facă ceva, se simțea mai curajos. Parcă ar fi fost în război... - Ți-am zis Încuiat, spuse vocea cu calm. Asta înseamŹnă că nu ești vrăjitor. - Nu știu la ce te referi când spui vrăjitor, spuse Frank, cu o voce puțin mai sigură. Tot ce știu este că am auzit desŹtul ca să-i fac curioși pe polițiști în seara asta. Ai ucis și plăŹnuiești o altă crimă! Și îți mai spun ceva, adăugă el, venindu-i o idee pe moment, soția mea știe că sunt aici și, dacă nu mă întorc... - N-ai nici o soție, spuse din nou vocea rece, foarte încet. Nimeni nu știe că ești aici. N-ai spus nimănui că vii. Nu îl minți pe Lordul Întunericului, Încuiatule, pentru că el știe totul... Întotdeauna... - Zău? spuse Frank scurt. Zici că ești lord? Ei bine, nu sunt prea impresionat de manierele tale, Sire. întoarce-te și dă ochii cu mine ca un bărbat, ce zici? - Dar nu sunt bărbat, Încuiatule, spuse vocea rece, abia auzindu-se de sfârâitul flăcărilor. Sunt mult, mult mai mult decât un bărbat. Totuși... de ce nu? Te voi privi în față, dacă așa vrei... Șobo, vino și întoarce-mi scaunul. Servitorul scânci. - Ai auzit doar ce-am spus, Șobo! Încet, cu fața descompusă, de parcă ar fi vrut să facă orice altceva decât să se apropie de stăpânul său și de covoŹrul din fața șemineului, pe care stătea șarpele, omul scund se duse și începu să întoarcă scaunul. Șarpele își înălță capul mare și triunghiular și sâsâi ușor, în timp ce picioarele fotoŹliului îi mișcau covorul. Fotoliul fu întors către Frank și el văzu ce se afla în el. Bastonul îi căzu pe podea, cu un zgomot puternic. Deschise gura și scoase un strigăt. Țipă atât de tare, încât nu auzi cuvintele pe care le rosti arătarea din fotoliu, în timp ce ridica o baghetă. Urmă o sclipire puternică, o lumină verde și un zgomot înfiorător, iar Frank Bryce se prăbuși. Murise înainte să atingă podeaua... La aproape patru kilometri depărtare, numitul Harry Potter se trezi brusc din somn.