CAPITOLUL VI
PORTALUL
Harry se simțea de parcă abia apucase să adoarmă în caŹmera lui Ron, când fu trezit de doamna Weasley. - Trebuie să mergem, Harry, dragule, șopti ea, ducându-se să-l trezească pe Ron. Harry pipăi în jur, încercând să-și găsească ochelarii, și-i puse pe nas și se ridică din pat. Afară era încă întuneric. Ron bombăni ceva când îl trezi mama lui. La picioarele saltelei lui, Harry văzu două capete zburlite, ieșind de sub niște plăpumi mototolite. - Deja? zise Fred morocănos. Se îmbrăcară în tăcere, prea adormiți ca să vorbească, apoi, căscând și întinzându-se, cei patru coborâră către buŹcătărie. Doamna Weasley amesteca într-o oală mare de pe aragaz, în timp ce domnul Weasley stătea la masă, verificând un teanc de bilete mari de pergament. Ridică privirea când intrară băieții și își întinse brațele ca să i se poată vedea îmbrăcămintea mai bine. Avea pe el ceea ce părea un puloŹver de golf foarte ponosit și o pereche de blugi vechi, cam mari pentru el, dar susținuți de o curea mare de piele. - Ce ziceți? întrebă el entuziasmat. Se presupune că mergem incognito... Arăt ca un Încuiat, Harry, ce zici? - Da, zise Harry, zâmbind, foarte bine. - Unde sunt Bill și Charlie și Pe-Per-Percy? întrebă George, luptându-se să-și stăvilească un căscat uriaș. - Păi, ei își fac Apariția, nu-i așa? zise doamna Weasley, mutând oala mare de pe aragaz pe masă și începând să toarne fulgi de ovăz în boluri. Așa că pot să mai lenevească puțin. Harry știa că Apariția era o tehnică foarte grea, care preŹsupunea să dispari dintr-un loc și să apari aproape instantaŹneu în altul. - Deci, sunt încă în pat? zise Fred morocănos, trăgânŹdu-și către el bolul cu fulgi de ovăz. De ce nu putem și noi să Apărem? - Pentru că nu aveți vârsta necesară și nu ați dat testul, se rățoi doamna Weasley. Dar ce fac fetele? Ieși valvârtej din bucătărie și o auziră urcând scările. - Trebuie să treci un test ca să Apari? întrebă Harry. - O, da, zise domnul Weasley, punând biletele la loc siŹgur, în buzunarul din spate al blugilor. Departamentul transŹporturilor magice a trebuit să amendeze de curând niște tiŹneri pentru că au Apărut fără permis. Nu este o tehnică ușoară și, când nu este făcută cum trebuie, poate să ducă la complicații neplăcute. Cei doi despre care vorbesc s-au secŹționat, pur și simplu! Toți de la masă, în afară de Harry, se strâmbară. - Secționat? se miră Harry. - Adică au lăsat în urmă o jumătate din ei, zise domnul Weasley, punând o mulțime de linguri de melasă în bolul lui cu fulgi de ovăz. Așa că s-au blocat, desigur. N-au mai putut să meargă în nici o parte. Au trebuit să aștepte să vină Echipa de anulare a magiei greșite ca să-i pună la loc. Asta a dus la anunțuri destul de ciudate, vă puteți da seama, mai ales cu Încuiații care le-au zărit părțile de corp lăsate în urmă... Harry își imagină deodată niște picioare și un ochi, abanŹdonate pe Aleea Boschetelor. - Sunt bine acum? întrebă el speriat. - A, da, zise domnul Weasley cu convingere, însă au avut de plătit o amendă sănătoasă și nu cred că or să mai facă o altă încercare foarte curând. Nu te joci cu Apariția... Sunt o grămadă de vrăjitori adulți care nu se obosesc să practice acest lucru. Preferă măturile, mai încete, însă mult mai sigure. - Dar Bill, Charlie și Percy pot să o facă? Toți? - Charlie a trebuit să dea testul de două ori, zise Fred, zâmbind. A picat prima dată, a Apărut cu zece kilometri mai la sud de unde vroia să ajungă, nimerind chiar peste o bătrânică adorabilă, care își făcea cumpărăturile. Mai țineți minte? - Dar oricum, a trecut a doua oară, zise doamna Weasley, întorcându-se în bucătărie printre niște chicoteli înfundate. - Percy a trecut abia acum două săptămâni, zise George. Și Apare în bucătărie în fiecare dimineață de atunci, doar ca să ne demonstreze că poate. Se auziră pași pe hol, iar Hermione și Ginny intrară în bucătărie, amândouă palide și amețite de somn. - De ce a trebuit să ne sculăm așa devreme? întrebă Ginny, frecându-se la ochi și așezându-se la masă. - Avem ceva de mers, zise domnul Weasley. - De mers? se miră Harry. Cum, mergem pe jos la Cupa Mondială? - Nu, nu, este doar la câțiva kilometri depărtare, zise domnul Weasley, zâmbind. Avem însă puțin de mers. Este foarte greu să se adune un număr atât mare de vrăjitori la un loc, fără să atragă atenția Încuiaților. Trebuie să avem mare grijă cum călătorim tot timpul, iar la o ocazie atât de importantă cum este Cupa Mondială la Vâjthaț... - George! strigă doamna Weasley tăios, făcându-i pe toți să tresară. - Ce-i? zise George, pe un ton nevinovat, care nu păcăli pe nimeni însă. - Ce ai în buzunar? - Nimic! - Nu minți! Doamna Weasley aținti bagheta către buzunarul lui George și zise: Accio! Mai multe obiecte colorate țâșniră din buzunarul lui George, care încercă să le prindă, dar fără succes. Obiectele aterizară drept în mâna întinsă a doamnei Weasley. - V-am zis să le distrugeți! zise doamna Weasley furioasă, ridicând ceea ce erau negreșit Bomboane limbă-de-o-tonă. V-am zis să le aruncați pe toate! Goliți-vă buzunarele, haideți, amândoi! Era un moment neplăcut. Era evident că gemenii încercaŹseră să scoată câte bomboane putuseră din casă, iar doamŹna Weasley reușise să le găsească pe toate numai cu o Vrajă de Aducere. - Accio! Accio! Accio! strigă ea și bomboanele țâșniră din tot felul de locuri ciudate, inclusiv din căptușeala hainei lui George și din îndoitura blugilor suflecați ai lui Fred. - Am petrecut șase luni ca să le inventăm! strigă Fred către mama sa, când ea le aruncă în foc. - Ah, foarte bun mod de a petrece șase luni de zile! strigă ea. Nici nu mă mir că nu ați luat mai multe N.O.V.-uri! Acestea fiind zise, atmosfera nu era tocmai prietenoasă când plecară. Doamna Weasley încă era încruntată, când îl sărută pe domnul Weasley pe obraz, deși nici pe departe pe cât de supărați erau gemenii, care își puseseră rucsacurile în spinare și plecaseră fără să îi adreseze o vorbă. - Distracție plăcuță, le ură doamna Weasley, și fiți cuŹminți, strigă ea după gemeni, dar ei nu se întoarseră și nici nu îi răspunseră. Îi trimit pe Bill, Charlie și Percy pe la prânz, îi spuse doamna Weasley soțului ei. Domnul Weasley, Harry, Ron, Hermione și Ginny porniŹră în noapte, pe urmele lui Fred și George. Era destul de răcoare și luna încă se vedea pe cer. Doar o linie verzulie de la orizont, în dreapta lor, demonstra că nu mai era mult și se crăpa de ziuă. Harry, gândindu-se la miile de vrăjitori care se îndreptau către Cupa Mondială la Vâjthaț, se grăbi pentru a-l ajunge pe domnul Weasley. - Și cum reușește toată lumea să ajungă acolo fără să observe Încuiații? îl întrebă el. - Este o mare problemă de organizare, oftă domnul Weasley. La Cupa Mondială vin sute de mii de vrăjitori și bineînțeles că nu avem un loc magic destul de mare pentru a-i caza pe toți. Există locuri unde Încuiații nu pot intra, dar imaginează-ți cum ar fi dacă am îngrămădi o sută de mii de vrăjitori în Aleea Diagon sau pe peronul 9 și 3/4- Deci, a treŹbuit să găsim o mlaștină și să instalăm cât mai multe mijloace de protecție anti-Încuiați. Întregul Minister luŹcrează la ele de luni întregi. În primul rând, trebuie să repartizăm sosirile, bineînțeles. Cei cu bilete mai ieftine treŹbuie să vină cu două săptămâni mai devreme. Un număr limitat folosesc transporturile Încuiaților, însă nu pot să le umple autobuzele și trenurile... Fiindcă vin vrăjitori din toată lumea! Unii Apar, desigur, dar trebuie să instalăm locuri sigure unde să Apară, departe de Încuiați. Cred că folosesc o pădure din apropiere în acest scop. Pentru cei care nu vor să Apară sau nu pot să facă lucrul acesta, folosim Portalurile. Acestea sunt obiecte care permit transŹportarea vrăjitorilor dintr-un loc într-altul, la o oră prestaŹbilită. Pot funcționa și cu grupuri mari deodată, dacă este nevoie. Au fost amplasate două mii de Portaluri în locuri strategice, peste tot în Marea Britanie, iar cel mai apropiat de noi este în vârful Dealului Stoatshead, așa că într-acolo ne îndreptăm. Domnul Weasley arătă înainte, unde ceva mare și negru se ridica în spatele satului Ottery St. Catchpole. - Ce fel de obiecte sunt Portalurile? întrebă Harry curios. - Păi, pot fi orice, zise domnul Weasley. Lucruri care să nu atragă atenția, desigur, ca să nu le ia Încuiații și să se joace cu ele... Lucruri pe care ei să le creadă gunoaie... Parcurseră lungul drum întunecat și rece către sat, linișŹtea fiind întreruptă doar de pașii lor. Cerul se luminase puțin, pe când treceau ei prin sat, negrul întunecat diluânŹdu-se în albastru-închis. Mâinile și picioarele lui Harry erau înghețate-bocnă. Domnul Weasley se tot uita la ceas. Nu mai vorbiră când începură să urce Dealul Stoatshead, pentru a nu-și irosi forțele. Se împiedicau din când în când de vizuine de iepuri ascunse și alunecau pe smocurile de iarbă umedă. Fiecare gură de aer pe care o inspira Harry i se ducea dureros în piept, iar picioarele sale își reveniră abia când în sfârșit ajunseră pe teren plat. - Uff, gâfâi domnul Weasley, dându-și jos ochelarii și ștergându-i de pulover. Ei bine, am ajuns la timp... Mai avem zece minute... Hermione ajunse în sfârșit pe creasta dealului, ținându-se de splină. - Acum nu mai avem nevoie decât de Portal, zise domŹnul Weasley, punându-și la loc ochelarii și căutând ceva pe jos. Nu vă așteptați la ceva mare... Haideți... Se despărțiră, căutând. Începuseră doar de câteva minuŹte, când un strigăt străbătu aerul încremenit. - Aici, Arthur! Aici, fiule, am găsit-o! Două siluete înalte se profilară pe cerul înstelat, pe parŹtea cealaltă a crestei. - Amos! zise domnul Weasley, zâmbind în timp ce se duŹcea către omul care îl strigase. Toată lumea îl urmă. Domnul Weasley dădea mâna cu un vrăjitor rumen în obraji, cu o barbă castanie, încâlcită, care ținea o cizmă veche în cealaltă mână. - El este Amos Diggory, zise domnul Weasley. Lucrează la Departamentul de control și reglementare a creaturilor magice. Și fiul său, Cedric, cred că îl cunoașteți, nu? Cedric Diggory era un băiat foarte chipeș, în jur de șapteŹsprezece ani. Era căpitanul și căutătorul echipei de vâjthaț a Casei Astropufilor, de la Hogwarts. - Bună, zise Cedric, privindu-i pe toți. Toată lumea răspunse la salut, în afară de Fred și George, care dădură doar din cap. De fapt, nu îl iertaseră pe Cedric că bătuse echipa lor, pe Cercetași, în primul meci de vâjthaț de anul trecut. - Ați mers mult, Arthur? întrebă tatăl lui Cedric. - Nu mult, zise domnul Weasley. Stăm chiar de partea cealaltă a satului. Voi? - A trebuit să ne sculăm la două, nu, Ced? Credeți-mă, o să fiu fericit când Cedric o să ia testul de Apariție. Dar nu ne plângem... N-aș pierde Cupa Mondială de Vâjthaț nici pentru un sac de galeoni! De, biletele costă cam tot atât, dar se pare că am scăpat ieftin... Amos Diggory privi binevoitor către cei trei băieți Weasley, Harry, Hermione și Ginny. - Sunt toți ai tăi, Arthur? întrebă el. - O, nu, doar cei roșcați, zise domnul Weasley, arătându-i copiii. Ea este Hermione, prietenă cu Ron, și el, Harry, un alt prieten... - Pe barba lui Merlin, exclamă Amos Diggory, bulbucânŹdu-și ochii. Harry? Harry Potter? - Păi... da, zise Harry. Harry era obișnuit să fie privit cu curiozitate de oameni când îl recunoșteau, cu modul în care ochii li se opreau pe cicaŹtricea de pe frunte, dar de fiecare dată se simțea stânjenit. - Cedric mi-a povestit despre tine, desigur, zise Amos Diggory. Ne-a spus cum a jucat împotriva ta anul trecut... I-am zis, da, chiar așa i-am zis: Ced, asta e ceva ce o să le povesŹtești nepoților tăi... Că l-ai bătut pe Harry Potter! Lui Harry nu-i veni în minte nici un răspuns, așa că tăcu. Fred și George se încruntaseră din nou. Cedric părea ușor jenat. - Harry a căzut de pe mătură, tată, murmură el. Ți-am zis... a fost un accident... - Da, dar tu n-ai căzut, nu? exclamă Amos plin de mândrie, bătându-și fiul pe umăr. Mereu modest, Cedric al nostru, întotdeauna un gentleman... Ce să-i faci? Cel mai bun câștigă! Sunt convins că și Harry este de aceeași părere, nu-i așa? Unul cade de pe mătură, unul rămâne pe ea, nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama cine este cel mai bun zburător! - Cred că a venit vremea, zise domnul Weasley repede, scoțându-și iar ceasul. Știi dacă mai trebuie să așteptăm pe altcineva, Amos? - Nu, familia Lovegood este acolo deja de o săptămână, iar familia Fawcett nu a putut să-și cumpere bilete, zise domnul Diggory. Parcă nu mai sunt alții în zona asta, nu? - Din câte știu eu, nu, zise domnul Weasley. Da, mai avem un minut... Ar trebui să ne pregătim... Îi privi pe Harry și pe Hermione. - Nu trebuie decât să atingi Portalul, atâta tot, un deget este de ajuns, le zise el. Cu greu, din cauza rucsacurilor mari, cei nouă se îngrăŹmădiră în jurul cizmei mari ținute de Amos Diggory. Rămaseră acolo toți, strânși în cerc. Un vânt rece trecu peste creastă. Nimeni nu scotea o vorbă. Deodată, Harry își dădu seama ce ciudat ar fi dacă ar apărea vreun Încuiat și ar vedea nouă oameni, dintre care doi adulți, ținând o cizŹmă veche și uzată și așteptând în semiîntuneric... - Trei... șopti domnul Weasley, cu un ochi încă pe ceas, doi... unu... Se întâmplă instantaneu. Harry se simți de parcă ar fi fost tras în față cu un cârlig, de buric. Picioarele nu-i mai erau pe pământ. Îi simțea pe Ron și pe Hermione alături de el, umăr la umăr. Zburau toți duși de un vârtej de vânt și culoaŹre. Degetul său era lipit de cizmă, de parcă l-ar fi atras un magnet, și atunci... Picioarele îi aterizară iar pe pământ. Ron se izbi de el și căzură amândoi. Portalul se lovi de pământ, căzând lângă Ron, cu o pocnitură puternică. Harry își ridică privirea. Domnul Weasley, domnul Diggory și Cedric erau în picioare, dar păreau amețiți. Toți ceilalți erau la pământ. - Șapte și cinci de la Dealul Stoatshead, zise o voce.