HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XXIV —

LOVITURA RITEI SKEETER

A doua zi de Crăciun, toată lumea se trezi târziu. Camera de zi a Cercetașilor era mult mai liniștită decât în ultiŹmul timp, conversațiile fiind întrerupte de o groază de căsŹcaturi. Părul Hermionei era din nou sârmos și rebel. Îi mărŹturisi lui Harry că folosise cantități uriașe de Licoare pentru Păr Lins, special pentru bal... - Dar e mult prea complicat să fac lucrul ăsta zilnic! zise ea hotărâtă, mângâindu-i după urechi pe Șmecherilă, care torcea în poala ei. Ron și Hermione păreau deciși amândoi să nu-și continue cearta. Erau chiar prietenoși unul cu altul, deși puțin cam forțat. Ron și Harry îi spuseră imediat Hermionei despre conŹversația pe care o auziseră între Madame Maxime și Hagrid, dar Hermione nu păru să primească vestea că Hagrid era pe jumătate uriaș atât de șocată ca Ron. - M-am gândit eu că așa trebuie să fie, zise ea, ridicând din umeri. Știam că nu putea să fie uriaș sută la sută, penŹtru că aceștia au în jur de treizeci de metri înălțime. Dar, serios vorbind, toată nebunia asta despre uriași n-are nici un haz. Nu pot să fie toți atât de groaznici precum se zice... La fel ca și prejudecățile pe care le au oamenii față de vârcoŹlaci... E total nedrept, nu credeți? Ron dădu să îi răspundă sarcastic, dar probabil că nu mai dorea o nouă ceartă, pentru că se mulțumi să clatine din cap cu dezaprobare. Venise momentul să se gândească la temele pe care le neglijase în prima zi de vacanță. Toată lumea părea să fie tristă, acum că trecuse Crăciunul... Toți, în afară de Harry, care începuse (iar!) să se simtă oarecum îngrijorat. Problema era că douăzeci și patru februarie părea mult mai aproape acum, după ce trecuse Crăciunul și încă nu făŹcuse nimic ca să descopere care era indiciul din oul de aur. Așadar, începuse să scoată zilnic oul din cufăr, ori de câte ori se ducea în dormitor, deschizându-l și ascultându-l cu atenție, sperând că de data aceea va înțelege ce însemna. Se chinuise să se gândească dacă sunetul îi amintea de ceva, dar, în afară de cele treizeci de ferăstraie muzicale, nu mai auzise niciodată ceva de genul acela. Închisese oul, îl scuŹturase cu putere și îl deschisese iar, ca să vadă dacă se schimbase sunetul. Încercase să-i pună întrebări oului, strigând ca să acopere vaietul, dar nu se întâmplase nimic. Ba chiar aruncase oul în partea cealaltă a camerei, deși nu se așteptase ca acest lucru să îl ajute cu ceva. Harry nu uitase indiciul pe care i-l dăduse Cedric, dar sentimentele sale, nu tocmai prietenoase față de Cedric din momentul acela, îl îndemnau să nu se grăbească să îi accepte ajutorul. Poate reușea și singur.... Oricum, își zise că, dacă Cedric chiar ar fi vrut să-l ajute, ar fi fost mult mai explicit. El îi spusese lui Cedric exact ce îl aștepta la prima probă... Iar ideea lui Cedric despre răsplată era să îl îndemŹne să facă o baie. Ei bine, nu avea nevoie de asemenea ajuŹtor... lamentabil... Cel puțin, nu de la cineva care se tot plimba pe holuri cu Cho de mână. Și astfel sosi prima zi a noului semestru, iar Harry se duse la ore, cocoșat, ca de obiŹcei, sub greutatea cărților, a pergamentelor și a penelor, dar și cu greutatea oului, care îl apăsa pe suflet, de parcă l-ar fi purtat veșnic cu el. Zăpada se depusese în straturi groase în împrejurimile castelului, iar ferestrele de la seră erau aburite bine, încât nu puteau vedea prin ele la ora de „Ierbologie”. Nimeni nu aștepta cu plăcere ora de „Îngrijire a Creaturilor Magice” pe o asemenea vreme, deși, după cum zicea Ron, probabil că Homarii aveau să-i încălzească bine de tot, fie alergându-i, fie explodând atât de puternic, încât să producă un incenŹdiu în coliba lui Hagrid. Dar când ajunseră la colibă dădură peste o vrăjitoare în vârstă, cu părul cărunt strâns într-un coc și cu o bărbie foarte proeminentă, care îi aștepta în fața ușii. - Grăbiți-vă, s-a sunat de cinci minute, răcni aceasta la ei, în timp ce se luptau să ajungă la ea prin zăpadă. - Dumneavoastră cine sunteți? o întrebă Ron, uitându-se la ea. Unde e Hagrid? - Mă numesc Grubbly-Plank, zise ea vioaie, și sunt proŹfesoara voastră - pentru moment - de „Îngrijire a CreaŹturilor Magice”. - Unde e Hagrid? repetă Harry. - Nu se simte bine, zise profesoara Grubbly-Plank scurt. Râsete înfundate și răutăcioase ajunseră la urechile lui Harry. Se întoarse și îi văzu pe Draco Reacredință și restul Viperinilor, care tocmai ajunseseră la oră. Toți păreau veseli și nici unul nu se arata surprins să o vadă pe profesoara Grubbly-Plank. - Pe aici, vă rog, zise profesoara și se îndreptă către paŹdocul unde tremurau de frig caii uriași de la Beauxbatons. Harry, Ron și Hermione o urmară, uitându-se peste umăr la coliba lui Hagrid. Toate draperiile erau trase. Oare HaŹgrid era acolo, singur și bolnav? - Ce are Hagrid? întrebă Harry, grăbindu-se să o prindă din urmă pe profesoara Grubbly-Plank. - Nu-ți face griji, zise ea, de parcă i-ar fi zis să nu își bage nasul unde nu îi fierbe oala. - Ba îmi fac, zise Harry cu înflăcărare. Ce a pățit? Profesoara Grubbly-Plank se comportă de parcă nici nu l-ar fi auzit. Îi duse dincolo de padocul unde erau caii de la Beauxbatons, strânși unii în alții pentru a rezista frigului, către un copac de la marginea Pădurii Interzise, de care era legat un unicorn mare și frumos. Majoritatea fetelor exclamar㠄Uau!” când îl văzură. - Vai, cât e de frumos! șopti Lavender Brown. De unde l-a luat? Se presupune că sunt foarte greu de prins! Unicornul era de un alb atât de strălucitor, încât făcea ca zăpada din jurul lui să pară gri. Bătea nervos în pământ cu copitele de aur și își dădea pe spate capul împodobit cu un corn superb. - Băieții, înapoi! răcni profesoara Grubbly-Plank, întinŹzând un braț în lateral și lovindu-l tare în piept pe Harry. Unicornii preferă atingerea fetelor. Fetele, în față și aproŹpiați-vă cu grijă. Haideți, ușurel... Ea și fetele se apropiară încet de unicorn, lăsându-i pe băieți de lângă gardul padocului, să se uite nedumeriți. Imediat ce văzu că profesoara Grubbly-Plank se îndepărŹtase suficient ca să nu-l audă, Harry se întoarse spre Ron. - Ce crezi că a pățit? Doar nu cumva o fi din cauza vreŹunui Homar... - O, nu, n-a fost atacat, Potter, dacă la asta te gândești, zise Reacredință încet. Nu, îi e pur și simplu prea rușine să-și arate fața mare și urâtă. - Ce vrei să spui? îl întrebă Harry, tăios. Reacredință își băgă mâna în buzunarul robei și scoase o pagină de ziar împăturită. - Poftim! zise el triumfător. Îmi pare tare rău, Potter... Râse în timp ce Harry înșfăca pagina, o despături și o citi, cu Ron, Seamus, Dean și Neville, care i se uitau peste umăr. Era un articol din Profetul zilei, precedat de o poză a lui Hagrid, care nu părea deloc în apele lui. URIAȘA GREȘEALĂ A LUI DUMBLEDORE Albus Dumbledore, excentricul director al Școlii HogŹwarts de Magie, Farmece și Vrăjitorii, nu s-a temut niciodată să angajeze persoane controversate. În luna septembrie a acestui an, el l-a angajat pe Alastor Ochi-Nebun Moody, fosŹtul Auror, mare amator de blesteme, pentru a preda „Apărarea contra Magiei Negre”, o decizie care a făcut să se ridice multe sprâncene la Ministerul Magiei, având în veŹdere obiceiul bine cunoscut al lui Moody de a ataca pe oriŹcine face o mișcare bruscă în prezența sa. Ochi-Nebun Moody pare însă la locul lui și drăguț, în comparație cu omul, dacă putem să îi zicem așa, pe care l-a angajat Dumbledore ca profesor de „Îngrijire a Creaturilor Magice”. Rubeus Hagrid, care recunoaște că a fost exmatriculat de la Hogwarts în anul III, a deținut postul de păstrător al cheiŹlor și paznic al vânatului încă din acea perioadă, o slujbă acordată de același Dumbledore. Anul trecut însă, Hagrid și-a folosit misterioasa influență pe care o are asupra direcŹtorului amintit ca să ocupe postul nou înființat, de profesor de „Îngrijire a Creaturilor Magice”, în locul multor alți canŹdidați, incomparabil mai calificați. Fiind un bărbat înspăimântător de corpolent și cu un asŹpect feroce, Hagrid își folosește noua autoritate pentru a-i îngrozi pe elevii săi cu o mulțime de creaturi înfiorătoare. În timp ce Dumbledore se face că nu vede, Hagrid a mutiŹlat mai mulți elevi în timpul unor ore considerate de mulți ca „extrem de înspăimântătoare”. „Eu am fost atacat de un Hipogrif, iar prietenul meu, Vincent Crabbe, a fost mușcat de o Trirâmă”, ne-a declarat Draco Reacredință, un elev din anul IV. „Cu toții îl urâm pe Hagrid, dar ne este prea frică să spunem ceva”. Hagrid nu pare să aibă însă nici o intenție de a înceta campania sa de intimidare a elevilor. În timpul unei discuții cu un reporter de la Profetul zilei, de luna trecută, a recuŹnoscut că are grijă de niște ființe pe care le-a botezat „HoŹmari cu Capete Explozive”, niște hibrizi extraordinar de periculoși, rezultați în urma împerecherii lăcustelor carniŹvore cu crabii de foc. Crearea acestei noi specii de creaturi magice este în mod normal o activitate atent supravegheată de Departamentul Reglementării și Controlului Creaturilor Magice. Se pare însă că Hagrid se consideră deasupra unor asemenea restricții neînsemnate (pentru el). „Eu am vrut doar să mă distrez puțin”, ne-a zis el, înainte de a schimba repede subiectul. Și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, Profetul zilei a descoperit dovezi că Hagrid nu este - așa cum a pretins meŹreu - un vrăjitor cu sânge pur. De fapt, nu este nici măcar un om pur. Mama sa, vă putem pune dovezile la dispoziție în exclusivitate, este nimeni alta decât uriașa Fridwulfa, despre care nu se știe exact unde se află în prezent. Însetați de sânge și violenți, uriașii s-au adus singuri în pragul dispariției, războindu-se între ei în timpul secolului trecut. Cei câțiva care au mai rămas i s-au alăturat Celui-CaŹre-Nu-Trebuie-Pomenit și au fost responsabili în mare măŹsură de groaznicele crime în masă contra Încuiaților, din timpul cruntei sale domnii de teroare. Deși majoritatea uriașilor care l-au slujit pe Cel-Care-Nu-Trebuie-Pomenit au fost uciși de Aurorii care luptau împotriva forțelor Întunericului, Fridwulfa nu s-a numărat printre ei. Este posibil să fi scăpat, ajungând în una dintre comunitățile de uriași care mai există în zonele montane din alte țări. Dacă ne luăm după felul în care se comportă în timpul orelor de „Îngrijire a Creaturilor Magice”, se pare că fiul Fridwulfei a moștenit caracterul brutal al mamei sale. Ca o ciudățenie, se pare că Hagrid a legat o strânsă priŹetenie cu băiatul care l-a adus la declin pe Știți-Voi-Cine, fapt care i-a făcut pe mama lui Hagrid și pe restul suporŹterilor Știți-Voi-Cui să se ascundă. Poate că Harry Potter nu cunoaște înfiorătorul adevăr despre uriașul său prieten, dar Albus Dumbledore are datoria de a se asigura că Harry Potter, ca și restul elevilor, se află în afară de orice pericol care s-ar putea ivi în urma acestei prietenii. Harry termină de citit și se uită la Ron, care rămăsese cu gura căscată. - Cum a aflat? șopti el. Dar nu asta îl deranja cel mai mult pe Harry. - Cum adică, ce vrea să spună cu asta: „Cu toții îl urâm pe Hagrid”? se răsti Harry la Reacredință. Ce sunt toate mizeriile astea despre ăsta - și arătă către Crabbe - că ar fi fost mușcat de o Trirâmă? Animalele astea nici măcar nu au dinți! Crabbe râdea, părând foarte mulțumit de el însuși. - Păi, cred că asta ar trebui să pună capac carierei monŹstrului, zise Reacredință, cu ochii scânteindu-i cu ură. Pe jumătate uriaș... Și eu care credeam că înghițise o sticlă de Crește-Schelet, când era mic... Nu cred că mămicile și tăticii noștri or să fie prea încântați de toate dezvăluirile astea... O să le fie frică să nu le mănânce copilașii... Ha! Ha! - Nenoro... - Ei, ce faceți, de ce nu sunteți atenți? îi certă profesoara Grubbly-Plank pe băieți, în timp ce fetele erau strânse în jurul unicornului, mângâindu-l. Harry era atât de supărat încât îi tremura și mâna în care ținea articolul din Profetul zilei când se întoarse să se uite absent la unicorn, ale cărui calități erau enumerate de proŹfesoara Grubbly-Plank, care vorbea tare, ca să o poată auzi și băieții. - Sper să ne rămână profesoară și în continuare! zise Parvati Patil, după ce se termină ora și se întorceau cu toții la castel, ca să ia masa de prânz. Așa îmi închipuiam eu ora de „Îngrijire a Creaturilor Magice”... Să învățăm despre ființe normale, ca unicornii, nu despre monștri... - Și cum rămâne cu Hagrid? zise Harry supărat, în timp ce urcau treptele. - Ce-i cu el? întrebă Parvati pe un ton dur. Poate să rămână în continuare paznic al vânatului, nu? De la bal încolo, Parvati fusese foarte rece cu Harry. Da, probabil că ar fi trebuit să-i acorde mai multă atenție, dar până la urmă Parvati nu se putea plânge că nu se distrase de minune. Cel puțin așa le spunea tuturor celor care vroŹiau să o asculte, că aranjase să se vadă cu băiatul acela de la Beauxbatons, în următorul week-end, la Hogsmeade. - A fost o lecție foarte bună, zise Hermione, când intră în Marea Sală. Nu știam nici jumătate din lucrurile pe care ni le-a spus doamna profesoară Grubbly-Plank despre uni... - Citește asta! se răsti Harry și îi vârî sub nas articolul din Profetul zilei. Hermione rămase cu gura căscată, după ce îl citi. Reacția ei fu exact la fel ca a lui Ron: - Cum a aflat femeia aia oribilă, Rita Skeeter? Doar nu credeți că i-a spus Hagrid? - Nu, zise Harry, ducându-se cu ei către masa CerceŹtașilor și aruncându-se furios într-un scaun liber. Nici nouă nu ne-a zis, nu? Presupun că a fost atât de supărată că nu i-a zis tot felul de lucruri scârboase despre mine, încât s-a apuŹcat să caute ceva despre el, numai ca să se răzbune! - Poate că l-a auzit când i-a zis lui Madame Maxime, la bal, zise Hermione încet. - Am fi văzut-o în grădină! zise Ron. Oricum, nu mai avea voie să intre în școală, Hagrid a zis că Dumbledore i-a interzis să mai pună piciorul în castel... - Poate că are și ea o pelerină care o face invizibilă, zise Harry, punându-și friptură de pui în farfurie și stropind cu sos în jur, de supărare. Dar, la urma urmelor, exact asta ar face, nu credeți? S-ar ascunde în tufe și ar asculta ce vorbesc alții. - Da, ca tine și ca Ron, preciză Hermione. - Noi nu am vrut să auzim ce zice! strigă Ron indignat. Nu am avut de ales! Ce prost, să vorbească de mama lui uriŹașă într-un loc unde l-ar fi putut auzi oricine! - Trebuie să ne ducem să-l vedem! hotărî Harry. Chiar astă-seară, după ora de „Previziuni despre viitor”! Să-i spunem că vrem să se întoarcă... Doar vrei și tu să se întoarcă, nu? se răsti el la Hermione. - Eu... Ei bine, nu o să mă prefac, a fost, într-adevăr, o schimbare plăcută, am avut și noi o oră cum trebuie... Dar vreau să se întoarcă Hagrid, sigur că da! adăugă Hermione repede, văzând cum supărarea lui Harry crește. Așa că în acea seară, după cină, toți trei părăsiră iar castelul și trecură peste dealul înghețat, ajungând la coliba lui Hagrid. Bătură la ușă, iar din spatele ei le răspunseră lătrăturile lui Colț. - Hagrid, noi suntem! strigă Harry, bătând tare în ușă. Deschide-ne! Nu se auzi nici un răspuns. Îl auziră pe Colț zgâriind ușa și scâncind, dar aceasta rămase închisă. Mai loviră cu pumŹnii în ea vreo zece minute, după care Ron se duse și bătu într-una dintre ferestre, dar tot nu le răspunse nimeni. - De ce ne evită? întrebă Hermione, când în sfârșit reŹnunțară și se întoarseră la școală. Doar nu crede că ne pasă vreun pic că este pe jumătate uriaș? Dar se părea că lui Hagrid îi păsa. Nu îl văzuseră toată săptămâna. Nu apăruse nici la masa profesorilor la ora prânzului, nici nu îl mai văzuseră prin împrejurimile casteluŹlui, cu treburile lui obișnuite, de paznic al vânatului, iar proŹfesoara Grubbly-Plank continua să le predea „Îngrijirea Creaturilor Magice”. Reacredință nu își mai încăpea în piele de bucurie, de fiecare dată când avea ocazia. - Ți-e dor de corcitura ta de prieten? îi tot șoptea el lui Harry, dar numai când era vreun profesor prin preajmă, ca să fie sigur că Harry nu putea să-i facă nimic. Ți-e dor de omul-mamut? La jumătatea lui ianuarie, toți se pregătiră să plece la Hogsmeade. Hermione fu foarte surprinsă că Harry avea și el de gând să se ducă. - M-am gândit că o să profiți de avantajul de a nu fi niŹmeni în camera de zi, zise ea. Ca să vezi ce faci cu oul... - O, cred... cred că am cam aflat ce e cu el, minți Harry. - Serios? zise Hermione, părând impresionată. Bravo! Stomacul i se zvârcoli vinovat, dar Harry îl ignoră. Mai avea cinci săptămâni la dispoziție ca să descifreze indiciul din ou, adică avea o grămadă de timp... În plus, dacă se ducea la Hogsmeade, l-ar fi putut întâlni pe Hagrid și l-ar fi convins să se întoarcă la orele lui. Sâmbătă, Harry, Ron și Hermione părăsiră castelul și traŹversară câmpia rece și umedă. Când trecură pe lângă corabia celor de la Durmstrang, care era ancorată în largul lacului, îl văzură pe Viktor Krum ieșind pe punte, doar în costumul de baie. Era foarte slab, dar se pare că era mult mai rezistent decât părea, pentru că se urcă pe marginea corăbiei, își întinse brațele și plonjă chiar în mijlocul lacului. - E nebun! zise Harry, uitându-se la capul negru al lui Krum, când acesta ieși la suprafață. Cred că e rece ca gheaŹța, doar suntem în ianuarie! - De unde vine el, e mult mai rece, zise Hermione. Presupun că apa i se pare călduță. - Da, dar mai e și calmarul uriaș din lac, zise Ron. Nu părea îngrijorat, ci mai degrabă spera să i se întâmple ceva lui Krum. Hermione observă și ea tonul vocii lui Ron și se încruntă. - E foarte drăguț, să știi, zise ea. Nu e deloc cum crezi, chiar dacă vine de la Durmstrang. Mi-a spus că îi place mult mai mult aici, la noi! Ron nu zise nimic. Nu mai pomeniră nimic despre Viktor Krum, însă Harry găsise sub patul lui Ron un braț al statuŹetei lui Krum în miniatură, chiar a doua zi de Crăciun. Harry era cu ochii-n patru, căutându-l pe Hagrid de-a lunŹgul străzii principale. Le sugeră să meargă la „Trei Mături”, numai după ce se asigură că Hagrid nu era în nici unul dinŹtre magazine. Cârciuma era la fel de plină ca de obicei, dar, aruncând repede o privire în jur, Harry își dădu seama că Hagrid nu era acolo. Cu inima grea, se duse la bar, împreună cu Ron și cu Hermione, și comandară trei Berizero de la doamna Rosmerta. Posomorât, își zise că poate ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas la școală și ar fi ascultat vaietele oului. - Omul ăla nu se mai duce la serviciu? șopti Hermione deodată. Uitați-vă și voi! Arătă către oglinda din spatele barului și Harry văzu reflectat în ea chipul lui Ludo Bagman, care stătea într-un colț întunecat, în compania unor goblini. Bagman vorbea foarte repede și foarte încet cu aceștia. Toți goblinii stăteau cu brațele încrucișate și păreau extrem de periculoși. Era într-adevăr ciudat, își zise Harry, că Bagman era aici, la „Trei Mături”, într-un week-end când nu avea loc nici o probă a turnirului și prin urmare n-avea nici o notare de făcut. Îl privi pe Bagman în oglindă. Părea iar tensionat, la fel ca în noaptea din pădure, înainte să apară Semnul ÎntuŹnecat. Dar chiar atunci Bagman aruncă o privire către bar, dădu cu ochii de Harry și se ridică de la masă. - Imediat, vin imediat! îl auzi Harry spunându-le goblinilor. Bagman traversă grăbit cârciuma, îndreptându-se către Harry, cu zâmbetul său de băiețel, care îi apăruse iar pe chip. - Harry! zise el. Ce mai faci? Chiar speram să dau de tine aici! E totul în regulă? - Da, mulțumesc, răspunse Harry. - Pot să vorbesc ceva între patru ochi cu tine, Harry? zise Bagman, cu același entuziasm. Puteți să ne lăsați puțin singuri? - Păi... da, zise Ron. Ron și Hermione se duseră să găsească o masă. Bagman îl conduse pe Harry către capătul barului, cât mai departe de doamna Rosmerta. - Ei bine, nu am vrut decât să te felicit pentru înfrunŹtarea splendidă a Țintatului Maghiar, Harry, zise Bagman. Superbă, într-adevăr! - Mersi, zise Harry, dar știa că Bagman mai vroia să îi spună ceva, pentru că ar fi putut să-l felicite și de față cu Ron și Hermione. Dar Bagman nu părea să se grăbească să spună ce avea pe suflet. Harry îl văzu aruncând o privire în oglinda din spatele barului, către goblinii care îi urmăreau în tăcere și pe el, și pe Harry, cu ochii lor întunecați și oblici. - Sunt un coșmar, îi zise Bagman lui Harry în șoaptă, observând că și Harry se uita la goblini. Nu vorbesc engleză prea bine... E ca și cu bulgarii la Cupa Mondială de Vâjthaț... Dar cel puțin ei foloseau un limbaj prin semne, pe care îl recunoaște orice altă ființă umană. Ăștia bolborosesc într-una... Nu știu decât un singur cuvânt în limba lor: „Bladvak”, care înseamn㠄Iau toporul!” Nu-mi place să-l folosesc, ca nu cumva să creadă că îi ameninț. Și Bagman râse în hohote. - Ce vor? întrebă Harry, observând cum goblinii nu îl scăpau din ochi pe Bagman. - Păi... ce să vrea, zise Bagman, părând dintr-o dată neliŹniștit. Îl... Hm... caută pe Barty Crouch. - De ce îl caută aici? zise Harry. Doar e la Minister, la Londra, nu? - Păi... de fapt, habar n-am unde e, zise Bagman. Nu a mai venit... ăăă... la serviciu. Lipsește de câteva zile... TânăŹrul Percy, asistentul lui, spune că e bolnav. Se pare că-i triŹmite instrucțiuni prin bufnițe. Dar te rog să nu mai spui nimănui, da, Harry? Pentru că Rita Skeeter stă tot timpul la pândă și pun pariu că nu i-ar displăcea să transforme boala lui Barty în ceva sinistru. Poate chiar să spună că a dispăŹrut... Ca Bertha Jorkins! - Mai știți ceva de Bertha Jorkins? întrebă Harry. - Nu, zise Bagman, părând iar încordat. Oamenii mei o caută, desigur... („Era și cazul”, își zise Harry) dar se înŹtâmplă ceva ciudat... E clar că a ajuns în Albania, pentru că s-a întâlnit cu vărul ei de-al doilea. Și a plecat apoi de la casa vărului ei în sud, să o vadă pe mătușa ei... Dar se pare că a dispărut fără urmă, în drum spre ea. Zău dacă știu unde ar fi putut să se ducă... Nu pare genul de persoană care să lase totul și să fugă în lume... Dar ce facem aici, vorbim despre goblini și Bertha Jorkins? Vreau să te întreb, își coborî el vocea, cum te descurci cu oul de aur? - Păi... bine, minți Harry. Bagman păru să își fi dat seama că nu spunea adevărul. - Ascultă, Harry, zise el (tot în șoaptă), mă simt foarte prost... că ai fost implicat cu forța în turnir... Nu te-ai oferit tu... Și dacă (vorbea atât de încet, încât Harry fu nevoit să se apropie ca să audă)... dacă te pot ajuta cu ceva... Un indiŹciu spre calea cea bună... cât de mic... Am început să te simŹpatizez și mai mult, mi-a plăcut cum ai trecut de dragonul acela!... Te rog, nu trebuie decât să-mi spui... Harry se uită la chipul rotund și rumen, cu ochi albaștri, ca de copil, al domnului Bagman. - Ar trebui să descoperim singuri indiciul, nu-i așa? zise Harry, având grijă să nu sune de parcă l-ar fi acuzat pe Șeful Departamentului Jocurilor și Sporturilor Magice că încalcă regulile. - Păi... da, da, sigur, zise Bagman repede, dar - haide, Harry, să nu ne ascundem după deget - vrem cu toții o vicŹtorie pentru Hogwarts, nu? - I-ați oferit ajutorul și lui Cedric? întrebă Harry. Chipul neted al lui Bagman se încruntă puțin. - Nu, zise el. Eu... Ei bine, după cum ți-am spus, pe tine te simpatizez foarte mult... M-am gândit să-ți ofer o mână de ajutor... - Mulțumesc, zise Harry, dar cred că mai am puțin și descopăr ce ascunde oul... În câteva zile cred că o să-mi dau seama... Nu știa exact de ce refuza ajutorul lui Bagman, poate doar fiindcă acesta era aproape un străin pentru el și, dacă i-ar fi acceptat ajutorul, era ca și când ar fi trișat. Nu la fel ar fi gândit dacă i-ar fi vândut vreun pont Ron, Hermione sau Sirius. Bagman se arătă aproape jignit, dar nu mai putu să zică nimic, pentru că în acel moment apărură Fred și George. - Bună ziua, domnule Bagman, zise Fred vesel. Putem să vă oferim ceva de băut? - Hm... nu, zise Bagman, aruncându-i o privire furișă lui Harry, nu, mulțumesc, băieți... Fred și George păreau la fel de dezamăgiți ca și Bagman, care îl privea pe Harry de parcă nu se așteptase să fie reŹfuzat atât de categoric. - Păi, trebuie să fug, zise el. Mă bucur că v-am văzut. Succes în continuare, Harry! Ieși repede din cârciumă. Goblinii se ridicară și ei grăbiți și ieșiră după el. Harry se duse la masa la care stăteau Ron si Hermione. - Ce vroia? îl întrebă Ron pe Harry, imediat ce îl văzu așezat lângă el. - S-a oferit să mă ajute cu oul de aur, zise Harry. - N-are voie să facă așa ceva! zise Hermione foarte revoltată. Este unul dintre membrii juriului! Și oricum, tu ți-ai dat seama deja... Nu-i așa? - A... aproape, zise Harry. - Păi, nu cred că Dumbledore ar fi mulțumit dacă ar afla că Bagman a încercat să te convingă să trișezi! zise Hermione, foarte dezaprobator. Sper că încearcă să-l ajute și pe Cedric la fel de mult! - Nu. L-am întrebat și eu, zise Harry. - Cui îi pasă dacă îl ajută cineva pe Diggory? spuse Ron. În adâncul sufletului, Harry era de acord cu Ron. - Goblinii ăia nu păreau deloc prietenoși, zise Hermione, bând din Bereazero. Ce căutau aici? - Bagman mi-a spus că îl căutau pe Crouch, zise Harry. Zicea că încă e bolnav. Nu s-a mai dus la serviciu. - Poate că îl otrăvește Percy, zise Ron. Poate crede că, dacă o mierlește Crouch o să fie făcut Șeful DepartamenŹtului Cooperării Internaționale Magice. Hermione îi aruncă lui Ron o privire gen nu-glumi-cu-aŹșa-ceva și zise: - E ciudat ca goblinii să-l caute pe domnul Crouch... În mod normal, ei ar avea treabă la Departamentul RegleŹmentării și Controlului Creaturilor Magice. - Dar Crouch poate să vorbească o grămadă de limbi, zise Harry. Poate că au nevoie de un interpret. - Acum îți faci griji pentru bieții goblini, Hermione? o ironiză Ron. Ai de gând să înființezi S.P.G.U. sau ceva de genul ăsta? Adică Societatea pentru Protecția Goblinilor Urâți? - Ha, ha, ha, făcu Hermione sarcastic. Goblinii nu au nevoie de protecție. Nu ați auzit ce ne-a tot spus profesorul Binns despre revoltele goblinilor? - Nu, ziseră Harry și Ron într-un glas. - Păi, se descurcă bine mersi cu vrăjitorii de tot felul, zise Hermione, luând încă o gură de Berezero. Sunt foarte deștepți. Nu sunt ca spiridușii de casă, care nu-și apără niciŹodată singuri interesele. - O, nu! zise Ron, uitându-se spre ușă. Tocmai intrase Rita Skeeter. Purta o robă de culoarea bananei, iar unghiile îi erau date cu un roz fosforescent. Era însoțită tot de fotograful ei burtos. Cumpărară de băut și se îndreptară prin mulțime către o masă din apropiere. Harry, Ron și Hermione o urmăriră cu atenție. Vorbea foarte repede și părea foarte mulțumită de ceva. - Nu părea prea dornic să discute cu noi, nu, Bozo? zise ea. De ce oare, ce crezi? Și ce caută cu un cârd de goblini după el? Cică le arată împrejurimile... Ce tâmpenie! N-a știut nicioŹdată să mintă. Crezi că s-a întâmplat ceva? Crezi că ar trebui să cercetăm problema mai cu atenție? Ludo Bagman, fostul Șef al Departamentului Jocurilor și Sporturilor Magice căzut în dizgrație... Un început superb, nu crezi, Bozo? Trebuie doar să inventăm o poveste care să se potrivească... - Încerci să mai distrugi viața cuiva? zise Harry cu glas tare. Mai mulți își întoarseră capetele. Ochii Ritei Skeeter se holbară, în spatele ochelarilor cu rame incrustate cu pietre prețioase, când văzu cine vorbise. - Harry! zise ea, zâmbind. Splendid! De ce nu vii la masa... - Nu m-aș apropia de tine nici cu o mătură de cinci metri, zise Harry mânios. De ce i-ai făcut așa ceva lui Hagrid? Rita Skeeter își ridică sprâncenele conturate puternic cu creionul. - Cititorii noștri au dreptul să știe adevărul, Harry, eu doar am... - Cui îi pasă că e pe jumătate uriaș? strigă Harry. E perŹfect normal! Și e bun! Toată cârciuma tăcu subit. Doamna Rosmerta îi privea din spatele barului, părând să uite de halba cu mied, pe care o umplu până dădu pe dinafară. Zâmbetul Ritei Skeeter pieri o clipă, dar și-l puse imediat la loc. Își deschise geanta din piele de crocodil, își scoase Pana pentru Citate Rapide și zise: - Ce ai zice să-mi dai un interviu despre Hagrid, așa cum îl cunoști tu, Harry? Omul din spatele mușchilor... Prietenia voastră stranie și motivele care stau la baza ei... Îl consideri un substitut al tatălui tău? Hermione se ridică brusc în picioare, cu sticla ei de Berezero în mână, de parcă ar fi strâns o grenadă. - Femeie îngrozitoare ce ești, zise ea printre dinți, nu-ți pasă, ai face orice pentru un articol de senzație și nu conŹtează pe cine distrugi, nu? Chiar și pe Ludo Bagman... - Așază-te, fetițo, și nu vorbi ca proasta despre lucruri pe care nu le înțelegi, zise Rita Skeeter rece, privind-o cu ochi răi pe Hermione. Știu niște chestii despre Ludo Bagman care ți-ar face părul măciucă... Asta nu fiindcă ai avea nevoie, adăugă ea ironic, privind claia de păr aspru de pe capul Hermionei. - Hai să mergem, zise Hermione. Haideți, Harry... Ron... Plecară. O mulțime de ochi îi însoțiră din toate părțile, pe când se îndreptau către ușă. Pana de Citate Rapide a Ritei Skeeter nu mai prididea să umple pergamentul de pe masă. - Acum o să te vâneze pe tine, Hermione, zise Ron în șoaptă, de-a dreptul îngrijorat, când ajunseră iar pe strada principală. - Să încerce! exclamă Hermione, care tremura de furie. Îi arăt eu ei! Ca proasta, da? O, mă răzbun eu pe ea! Întâi s-a luat de Harry, după aia de Hagrid și acum... - Nu ar trebui s-o superi pe Rita Skeeter, zise Ron neliniștit. Vorbesc serios, Hermione, o să dezgroape ceva despre tine... - Părinții mei nu citesc Profetul zilei, iar mie nu-mi pasă! zise Hermione, mergând atât de repede, încât lui Harry și lui Ron le venea greu să țină pasul cu ea. Ultima dată când o văzuseră pe Hermione atât de supărată fusese când îi dăduse o palmă lui Draco Reacredință. - Iar Hagrid n-are de ce să se mai ascundă! Nu ar fi trebuit s-o lase pe nesuferita aia să-l supere! Haideți! Rupând-o la fugă, îi făcu să se întoarcă din drum și îi conŹduse către coliba lui Hagrid, printre porțile încadrate de porci mistreți înaripați. Draperiile continuau să fie trase, iar când se apropiară îl auziră pe Colț lătrând. - Hagrid! strigă Hermione, bătând la ușă. Hagrid, ajunŹge! Știm că ești acolo! Nimănui nu-i pasă că mama ta e uriŹașă, Hagrid! Nu poți să o lași pe nenorocita aia de Skeeter să-ți facă asta! Hagrid, deschide-ne, nu mai fi așa de... Ușa se deschise. Hermione începu să zică: - Era și tim... Dar se opri brusc, pentru că în fața ei nu se afla Hagrid, ci Albus Dumbledore. - Bună seara, zise el, zâmbindu-le cu amabilitate. - Noi... ăăă... am vrut să-l vedem pe Hagrid, zise Hermione încet. - Păi, așa am înțeles și eu, zise Dumbledore, iar ochii îi scânteiară pișicher. De ce nu intrați? - O... Păi... da, se bâlbâi Hermione. Hermione, Ron și Harry intrară în cabană. Colț se aruncă asupra lui Harry imediat ce intră, lătrând ca un nebun și încercând să-i lingă urechile. Harry îl dădu jos cu blândețe și se uită în jur. Hagrid stătea la o masă pe care se aflau două căni mari cu ceai. Părea complet distrus. Fața îi era posomorâtă, ochii îi erau umflați, iar în privința părului depășise orice record. Ce să-l mai îmblânzească, acum arăta ca o perucă de sârmă ghimpată! - Bună, Hagrid, zise Harry. Hagrid se uită la ei. - ‘Nă, zise el, cu o voce foarte răgușită. - Cred că îi mai trebuie puțin ceai, zise Dumbledore, închizând ușa în urma copiilor. Își scoase bagheta și o învârti. Apăru ca din senin o tavă pe care se aflau cești cu ceai și o farfurie cu prăjituri. Tot cu ajutorul baghetei magice, Dumbledore puse tava pe masă și toți se așezară în jurul ei. Urmă o pauză lungă, după care Dumbledore zise: - Ai auzit cumva ce răcnea domnișoara Granger, Hagrid? Hermione se înroși puțin, dar Dumbledore îi zâmbi și continuă: - Hermione, Harry și Ron par că încă vor să stea de vorbă cu tine... Având în vedere că erau gata să dărâme ușa! - Sigur că vrem să vorbim cu tine! zise Harry, uitându-se la Hagrid. Doar nu crezi că vaca aia de Rita Skeeter... Mă scuzați, domnule profesor, adăugă el repede, uitându-se la Dumbledore. - Am surzit temporar și habar nu am ce ai spus, Harry, zise Dumbledore, jucându-se cu degetele și uitându-se în tavan. - Păi... da, continuă Harry smerit. Vroiam să spun că... Hagrid, cum ai putut să crezi că o să ne pese de ce a scris... femeia aia despre tine? Două lacrimi enorme se iviră din ochii negri ai lui Hagrid și se prelinseră încet în barba lui încâlcită. - Iată dovada vie a ce ți-am spus și eu, Hagrid, zise DumŹbledore, încă uitându-se fix la tavan. Ți-am arătat nenuŹmărate scrisori de la părinți... Vrăjitori care te țineau minte de pe vremea când au fost și ei elevi la Hogwarts, spunânŹdu-mi fără echivoc ca nu cumva să încerc să te concediez, că o să am de-a face cu ei... - Nu toți, zise Hagrid răgușit. Nu toți vor să rămân... - Zău, Hagrid, dacă speri să te iubească toată lumea, mă tem că vei rămâne închis în coliba asta mult timp de-acum înainte, zise Dumbledore, uitându-se cu hotărâre la Hagrid prin ochelarii cu lentile în formă de semilună. Nu trece o săptămână, de când am devenit directorul acestei școli, să nu primesc o bufniță care aduce măcar câte o plângere că nu conduc școala cum trebuie. Dar ce să fac? Să mă închid în biroul meu și să refuz să vorbesc cu lumea? - Nu... Dumneavoastră nu sunteți pe jumătate uriaș, ca mine! zise Hagrid cu un glas și mai răgușit. - Hagrid, uite ce rude am eu! zise Harry furios. GânŹdește-te la familia Dursley! - Exact, zise profesorul Dumbledore. Propriul meu frate, Aberforth, a fost condamnat că a practicat vrăji nepotrivite pe un biet țap. A fost în toate ziarele, dar crezi că Aberforth s-a ascuns ca tine? Nuuu! A ridicat capul și și-a văzut în conŹtinuare de treaba lui! Desigur, nu sunt foarte sigur că știe să citească, așa că nu pot spune cu certitudine că a dat dovadă de curaj... - Vino înapoi și predă-ne, Hagrid, zise Hermione încet, te rog, vino înapoi, ne e foarte dor de tine! Hagrid înghiți în sec. Alt șuvoi de lacrimi i se scurseră pe obraji până în barba încâlcită. Dumbledore se ridică. - Refuz să-ți accept cererea de demisie, Hagrid, și luni vreau să te prezinți la serviciu, zise el. O să iei micul dejun cu mine la opt și jumătate, în Marea Sală! Nu accept nici o scuză! Bună seara tuturor! Dumbledore ieși din colibă, după ce se opri puțin ca să îl scarpine pe Colț după urechi. După ce se închise ușa în urma lui, Hagrid începu să plângă în palmele lui mari și noŹduroase. Hermione continuă să-l bată ușor pe umăr, până când, în sfârșit, Hagrid își ridică privirile spre ei și zise: - Mare om, Dumbledore ăsta... Mare de tot... - Da, așa e, zise Ron. Pot să iau o prăjitură, Hagrid? - Servește-te, zise Hagrid, ștergându-și lacrimile cu dosul mâinii. Și sigur, are dreptate... Toți aveți dreptate... M-am purtat prostește... Lu’ tata i-ar fi fost rușine să mă vadă în halul ăsta... Și alte lacrimi i se rostogoliră pe obraji, dar și le șterse imediat, cu și mai mare hotărâre, și continuă: - Nu v-am arătat niciodată o poză cu tata, nu? Uitați... Hagrid se ridică, se duse la dulap, deschise un sertar și scoase o poză cu un vrăjitor scund, cu ochi negri ca ai lui Hagrid, zâmbind de pe umărul acestuia. Hagrid avea în jur de doi metri înălțime, judecând după mărul de lângă el, însă nu avea barbă și chipul îi era tânăr, rotund și fără nici un rid... Nu părea să fi avut mai mult de unsprezece ani. - Asta a fost făcută imediat după ce am intrat la Hogwarts, zise Hagrid, cu aceeași voce răgușită. Tata era un om simŹplu... Nu credea că o să ajung vrăjitor, știți, pentru că mama mea... Mă rog... Sigur, n-am fost niciodată un mare vrăjiŹtor... dar cel puțin nu m-a văzut exmatriculat. A murit, știți, când eram în anul II... Dumbledore a fost singurul care a rămas alături de mine după ce s-a stins tata. Mi-a dat postul de paznic al vânatului... Are multă încredere în oameni. Le dă o a doua șansă... Asta îl deosebește de alți directori. Acceptă pe oricine la Hogwarts, atâta timp cât are talent. Știe că oamenii pot să se descurce bine, chiar dacă familiile lor nu au fost... mă rog... foarte... respectabile. Dar puțini înțeleg asta. Sunt unii care abia așteaptă să îți reproșeze... Alții care mai degrabă pretind că au oase mari, decât să recunoască ce sunt... Mie nu îmi e rușine. „Niciodată să nu-ți fie rușine”, zicea tata, „o să dai de unii care or să te conŹdamne, dar nu merită să-ți faci probleme din cauza lor”. Și avea dreptate. Am fost un tâmpit! N-o să îmi fac probleme din cauza ei, puteți să fiți siguri! Oase mari... S-o creadă ea! Harry, Ron și Hermione se uitară unii la alții neliniștiți. Harry ar fi preferat să scoată la plimbare cincizeci de Homari cu Capete Explozive decât să îi mărturisească lui Hagrid că îl auzise vorbind cu Madame Maxime, dar Hagrid încă vorbea, părând să nu își fi dat seama ce spusese. - Știi ceva, Harry? zise el, ridicând ochii plini de lumină de pe fotografia tatălui său. Când te-am văzut prima dată, mi-ai amintit puțin de mine însumi. Fără părinți, fiindu-ți teamă că nu-ți vei găsi locul la Hogwarts, ții minte? Nu erai sigur dacă erai în stare... Și uită-te acum la tine, Harry! Campionul școlii! Se uită o clipă la Harry și apoi spuse foarte serios: - Știi ce mi-ar plăcea, Harry? Aș fi încântat să câștigi, zău că da! Le-ar închide gura tuturor... Nu trebuie să ai sânge curat ca să o faci! Nu trebuie să-ți fie rușine de ce ești. Le-ar arăta că Dumbledore a avut dreptate să accepte pe oricine, atâta timp cât este în stare să facă vrăji. Cum mai merge cu oul ăla, Harry? - Foarte bine, zise Harry. Foarte bine... Chipul chinuit al lui Hagrid se destinse într-un zâmbet larg. - Bravo... Să le arăți ce poți, Harry! învinge-i pe toți! Faptul că îl mințise pe Hagrid nu era chiar ca și când ar fi mințit pe oricine altcineva. Când se întoarseră la castel, nereușind să alunge din fața ochilor expresia fericită de pe chipul mustăcios al lui Hagrid când și-l imaginase pe Harry câștigând turnirul, ciudat, dar oul cântărea mai mult ca niciodată și îi apăsa conștiința. Până când ajunse în pat, se hotărâse deja: sosise momenŹtul să-și calce pe mândrie și să vadă dacă sfatul lui Cedric valora ceva...