CAPITOLUL VII
BAGMAN ȘI CROUCH
Harry se desprinse de Ron și se ridică. Ajunseseră într-un loc care părea să fie o porțiune părăsită de teren mlăștiŹnos, inundat de ceață. În fața lor stăteau doi vrăjitori cu aspect arțăgos. Unul dintre ei avea în mână un ceas mare de aur, celălalt ținea un sul gros de pergament și o pană. Amândoi erau îmbrăcați ca Încuiații, dar se vedea de la o poștă că toate erau puse cu furca pe ei. Cel cu ceasul purta un costum de golf și cizme trei sferturi, iar prietenul lui un kilt și un poncho. - Bună dimineața, Basil, zise domnul Weasley, ridicând cizma și dându-i-o vrăjitorului în kilt, care o aruncă într-o cutie mare de lângă el cu Portaluri folosite. Harry văzu un ziar vechi, o cutie goală de suc și o minge de fotbal spartă. - Salut, Arthur, zise Basil obosit. Nu ești la post, nu? E bine pentru unii... Noi am stat aici toată noaptea... Ar fi bine să vă dați la o parte din drum, vine un grup mare din Pădurea Neagră, la cinci și un sfert. Stați puțin, să văd unde sunteți cazați... Weasley...Weasley... Se uită pe lista de pergament. - Da, cam la jumătate de metru în partea aia, primul câmp la care ajungeți. Organizatorul campusului este domŹnul Roberts. Diggory... al doilea câmp... Întreabă de domnul Payne. - Mersi, Basil, zise domnul Weasley și le făcu semn tuturor să-l urmeze. Porniră prin terenul mlăștinos și pustiu, nereușind să deslușească mare lucru prin ceață. După vreo douăzeci de minute, apăru o cabană mică, din piatră, alături de care se afla o poartă. Dincolo de poartă, Harry zări contururile vagi a sute și sute de corturi, înălțate pe o pantă lină, la capătul căreia se vedea o pădure întunecată la orizont. Își luară la revedere de la cei doi Diggory și se apropiară de ușa cabanei. Un om stătea în prag, privind corturile. Harry își dădu seama imediat că era singurul Încuiat pe o suprafață de mai multe hectare. Când le auzi pașii, întoarse capul și se uită la ei. - Neața! zise domnul Weasley vesel. - Neața! răspunse Încuiatul. - Sunteți cumva domnul Roberts? - Da, eu sunt, zise domnul Roberts. Și dumneavoastră cine sunteți? - Weasley... Două corturi, le-am rezervat acum câteva zile... - Da, zise domnul Roberts, consultând o listă de pe ușă. Aveți un loc acolo, lângă pădure. Doar o noapte? - Exact, zise domnul Weasley. - Atunci, îmi plătiți acum? zise domnul Roberts. - Ah... da... Desigur! zise domnul Weasley. Se depărtă puțin de cabană și îi făcu semn lui Harry să vină cu el. - Ajută-mă, Harry, șopti el, scoțând din buzunar un teanc de bancnote folosite de Încuiați, pe care începu să le răsfire. Asta este de... de... de cincizeci? A, da, văd numărul ăsta mic de pe ea... Iar asta e de zece? - De o sută, îl corectă Harry în șoaptă, fiind conștient că domnul Roberts le sorbea fiecare cuvânt. - A, da, așa este... Nu știu, dar bucățelele astea de hârtie... - Sunteți străin? întrebă domnul Roberts, când domnul Weasley se întoarse cu bancnotele potrivite. - Străin? repetă domnul Weasley dezorientat. - Nu sunteți primul care a avut probleme cu banii, zise domnul Roberts, examinându-l cu atenție pe domnul Weasley. Acum vreo zece minute, doi au încercat ca să-mi plătească în monede mari de aur. - Zău? spuse domnul Weasley neliniștit. Domnul Roberts căută într-o cutie de metal, să-i dea restul. - Nu a fost niciodată atât de aglomerat, spuse el deodată, privind iar peste câmpul încețoșat. Sute de rezervări. De obicei, oamenii vin fără nici o rezervare... - Serios? întrebă domnul Weasley, așteptând restul cu mâna întinsă, însă domnul Roberts nu i-l dădu. - Da, spuse el cu înțelepciune. Oameni de peste tot. O grămadă de străini. Și nu doar străini. Ciudați, nu știu dacă mă înțelegeți... E unu care e îmbrăcat în kilt și în poncho! - Păi, și nu e bine? spuse domnul Weasley agitat. - E ca un fel de... nu știu... ca un fel de întrunire, zise domnul Roberts. Se pare că se cunosc toți între ei. Ca un fel de petrecere mare... În acel moment, un vrăjitor în pantaloni de golf apăru din senin lângă ușa domnului Roberts. - Obliviate! spuse el tăios, ațintindu-și bagheta către domnul Roberts. Instantaneu, ochii domnului Roberts își pierdură concenŹtrarea, fruntea i se descreți și chipul i se lumină ca într-un vis lipsit de griji. Harry recunoscu simptomele unui om a cărui memorie fusese alterată. - O hartă a campusului pentru dumneavoastră, îi zise domnul Roberts calm domnului Weasley. Și restul dumŹneavoastră. - Mulțumesc frumos, zise domnul Weasley. Vrăjitorul în pantaloni de golf îi însoți către poarta camŹpusului. Părea extenuat. Bărbia lui avea o nuanță albăstruie, fiind acoperită de barba nerasă, iar sub ochi îi apăruseră cearŹcăne mov-închis. După ce se îndepărtară de domnul Roberts, vrăjitorul îi șopti domnului Weasley: - Am avut o grămadă de probleme cu el. Trebuie să i se aplice o Vrajă de Memorie din zece în zece minute, ca să nu își mai facă griji. Și Ludo Bagman nu mă ajută deloc. Se plimbă încolo și-ncoace, vorbind despre baloane-ghiulea, ca și cum ar fi cel mai normal lucru. N-are nici o grijă ! O să fiu fericit când o să se termine totul. Ne vedem mai târziu, Arthur! Și dispăru ca prin farmec. - Credeam că domnul Bagman era șeful DepartamenŹtului jocurilor și sporturilor magice, zise Ginny, părând surprinsă. Ar trebui să știe că nu trebuie să vorbească despre baloane-ghiulea în prezența Încuiaților, nu? - Așa este, zise domnul Weasley, zâmbind și conducându-i către campus, dar Ludo a fost din totdeauna... Hm... mai liŹniștit când vine vorba de protecția Încuiaților. Dar nu există un șef mai bun pentru Departamentul sporturilor magice. El însuși a jucat vâjthaț pentru Anglia, nu știu dacă ați aflat... A fost cel mai bun prinzător pe care l-au avut Viespile din Wimbourne vreodată. Traversară câmpul încețoșat, printre șiruri lungi de corturi. Majoritatea arătau normal. Era evident că proprietarii lor se străŹduiseră să le facă să pară cât mai obișnuite, însă nu reușiseră în totalitate, fiind tentați să adauge coșuri, sonerii sau giruete. În orice caz, din când în când răsăreau niște corturi atât de stranii, încât Harry nici nu se mai miră că domnul Roberts era atât de suspicios. La jumătatea câmpului, era o alcătuire extravagantă, din mătase în dungi, ca un palat în miniatură, cu mai mulți păŹuni la intrare. Puțin mai încolo, trecură pe lângă un cort care avea trei etaje și mai multe turnulețe, iar la mică depărtare de el era un cort care avea grădină, cadran solar și fântână. - Mereu e la fel, zise domnul Weasley, zâmbind, nu rezisŹtăm să nu ne dăm mari când ne întâlnim. A, uite, aici suntem repartizați noi! Ajunseseră chiar la marginea pădurii de la capătul câmŹpului, unde se afla un spațiu gol, cu un mic semn înfipt în pământ, pe care era ortografiat greșit Weezly. - Nu puteam să avem un loc mai bun! zise domnul Weasley fericit. Stadionul este chiar de partea cealaltă a păŹdurii! Mai aproape de atât nu puteam sta! Își dădu jos rucsacul. - Așadar, zise el entuziasmat, nu avem voie să facem vrăji evidente, mai ales că suntem atât de mulți pe o suprafață locuită de Încuiați. O să ridicăm corturile astea manual! Nu ar trebui să fie foarte greu... Încuiații o fac tot timpul... Harry, ce zici, de unde ar trebui să începem? Harry nu mersese în viața lui în excursii cu cortul. Familia Dursley nu îl dusese niciodată în nici un fel de vaŹcanță, preferând să-l lase cu doamna Figg, o vecină în vârstă și cusurgie. Totuși, el și Hermione descoperiră unde ar treŹbui să fie înfipți majoritatea țărușilor și a cuielor și, deși domnul Weasley mai mult îi încurca decât îi ajuta, pentru că era mult prea entuziasmat când venea vorba de folosirea ciocanului, de exemplu, până la urmă reușiră să ridice două corturi șubrede, de câte două persoane. Se dădură cu toții câțiva pași mai în spate pentru a-și admira opera. Nimeni care ar fi văzut corturile lor nu ar fi zis că erau ale unor vrăjitori, își zise Harry, însă problema era că, o dată ce veneau Bill, Charlie și Percy, numărul lor creștea la zece. Hermione părea să-și fi dat și ea seama de această problemă. Îi aruncă o privire dezorientată, când domnul Weasley se puse în patru labe și intră în primul cort. - O să fim puțin înghesuiți, strigă el, dar cred că o să ne descurcăm. Veniți să vedeți și voi! Harry se aplecă, intră în cort și rămase mască. Nimerise într-un fel de apartament de modă veche, de trei camere, echipat cu baie și bucătărie. Lucrul ciudat era că era mobilat cam la fel ca apartamentul doamnei Figg. Pe fotolii erau cuverturi croșetate și predomina un miros înțepător, de pisică. - Ei, n-o să stăm mult timp aici, zise domnul Weasley, ștergându-și chelia cu o batistă și aruncând o privire către cele patru paturi din dormitor. Am împrumutat cortul ăsta de la Perkins, un coleg de serviciu. Nu se prea mai duce în excursii de când a îmbătrânit, săracu de el, are lumbago. Luă ibricul prăfuit și se uită în el. - O să avem nevoie de apă... - Pe harta pe care ne-a dat-o Încuiatul apare și un robinet, zise Ron, care îl urmase pe Harry în cort și nu părea deloc impresionat de proporțiile extraordinare din interior. Este de partea cealaltă a câmpului. - Păi, ce-ar fi să te duci cu Harry și cu Hermione să luați niște apă? zise domnul Weasley și le dădu ibricul și niște cratițe. Iar noi ne ducem să strângem lemne pentru foc. - Dar avem cuptor, zise Ron, de ce nu putem să... - Ron, protecția anti-Încuiați! zise domnul Weasley, chipul luminându-i-se numai la gândul că va face un foc din vreasŹcuri. Când Încuiații adevărați se duc în excursii, gătesc la foc în aer liber, i-am văzut eu! După o scurtă vizită în cortul fetelor, care era puțin mai mic decât al băieților, însă fără mirosul de pisică, Harry, Ron și Hermione porniră către partea opusă a câmpului, cu ibricul și cratițele. Acum, fiindcă abia răsărise soarele și ceața începuse să se ridice, puteau vedea orașul de corturi care se întindea în toate direcțiile. Își croiră drum printre corturi, privind entuŹziasmați în jur. Abia acum își dădea seama Harry câți vrăjiŹtori și câte vrăjitoare trebuiau să fie în lume. Nu se gândise prea mult la vrăjitorii din alte țări... Vecinii lor începuseră să se trezească. Primii erau cei care aveau copii mici. Harry nu mai văzuse niciodată niște vrăjiŹtoare și vrăjitori atât de mici. Un băiețel de nu mai mult de doi ani stătea turcește în fața unui cort mare, în formă de piramidă, ațintind fericit o baghetă către un melc din iarbă, care începu să se umfle încet până când se făcu de mărimea unui salam. Când ajunseră în dreptul lui, mama copilului ieși grăbită din cort. - De câte ori să-ți spun, Kevin? Să nu te mai atingi NICIODATĂ de bagheta lui tati! Au! Călcase pe melcul enorm, care explodase. Mustrările ei îi urmăriră prin aerul nemișcat, amestecate cu țipetele băiețelului: - Omorât melc mama! Poc melc! Puțin mai încolo, văzură două vrăjitoare mici, un pic mai mari ca băiețelul, care călăreau mături de jucărie care se sălŹtaseră în aer doar cât să le atingă bombeurile iarba plină de rouă. Un vrăjitor de la Minister le văzuse deja. Trecând în grabă pe lângă Harry, Ron și Hermione, le șopti iritat: - Ziua-n amiaza mare! Presupun că părinții voștri încă dorm... Din loc în loc, vrăjitoare și vrăjitori adulți ieșeau din corŹturi și începeau să-și pregătească micul dejun. Unii dintre ei aruncau priviri furișe în jur și făceau focul cu baghetele, alții încercau să scapere chibrituri, cu expresii stranii pe chip, de parcă erau siguri că nu or să reușească. Trei vrăjitori africani erau cufundați în discuții. Toți purtau robe lungi și albe și prăjeau ceva care semăna cu un iepure, pe un foc mov-deschis, în timp ce un grup de vrăjitoare americane mai în vârstă bârfeau fericite sub o pancartă sclipitoare, pe care scria: Institutul de Vrăjitoare din Salem. Din interiŹorul corturilor pe unde treceau, Harry auzi frânturi de conŹversație în limbi ciudate și, deși nu putea înțelege fiecare cuvânt, toate erau entuziasmate. - Hm... Nu văd eu bine, sau s-a făcut totul verde? se miră Ron. Nu erau de vină ochii lui Ron. Ajunseseră într-un loc în care corturile erau acoperite cu trifoi des, așa că arătau ca niște dealuri mici și stranii, care răsăriseră din pământ. În interiorul celor care aveau clapetele de la ușă ridicate puŹteau fi văzute fețe zâmbitoare. Apoi, de undeva din spate, își auziră numele. - Harry! Ron! Hermione! Era Seamus Finnigan, colegul lor de la Cercetași, din anul patru. Stătea în fața propriului cort acoperit cu trifoi, alături de o femeie cu părul de culoarea nisipului, care proŹbabil că era mama sa, și alături de cel mai bun prieten al lui, Dean Thomas, tot de la Cercetași. - Vă place cum l-am decorat? întrebă Seamus, zâmbind, când Harry, Ron și Hermione se duseră să îl salute. MinisŹterul nu este prea mulțumit. - Ah, de ce să nu ne mândrim cu țara noastră? zise doamŹna Finnigan. Ar trebui să vedeți ce și-au agățat bulgarii de corŹturile lor. Țineți cu Irlanda, bineînțeles, nu? adăugă ea, uitânŹdu-se întrebătoare la chipurile lui Harry, Ron și Hermione. După ce o asigurară că într-adevăr țineau cu Irlanda, porŹniră iar la drum, dar Ron completă sarcastic: - De parcă am fi putut să spunem altceva în mijlocul atâŹtor irlandezi! - Oare ce și-au agățat bulgarii de corturi? întrebă Hermione. - Hai să vedem, propuse Harry, arătând către un grup mare de corturi din partea mai ridicată a câmpului, unde steagul bulgar roșu, verde și alb flutura în vânt. Corturile nu fuseseră acoperite cu plante, însă fiecare avea același poster prins pe ele, un poster cu un chip foarte posomorât și cu sprâncene mari și negre. Desigur, poza se mișca, însă doar clipea și se încrunta. - Krum, zise Ron încet. - Cum? întrebă Hermione. - Krum! zise Ron. Viktor Krum, căutătorul bulgar! - Pare foarte morocănos, zise Hermione, privind puzdeŹria de Krumi din jurul lor, care clipeau și se încruntau. - Foarte morocănos? zise Ron, privind către cer. Cui îi pasă cum arată? Este pur și simplu incredibil! Este și foarte tânăr, are doar optsprezece ani sau pe-aproape! Este un geniu, stai să vezi diseară... Deja se formase o coadă mică la robinetul de la marginea câmpului. Harry, Ron și Hermione se duseră și ei și nimeŹriră chiar în spatele unor oameni care se certau aprins. Unul dintre ei era un vrăjitor foarte bătrân, care purta o cămașă de noapte lungă și înflorată. Celălalt era, fără nici o îndoială, un reprezentant al Ministerului Magiei. Ținea în mână o pereche de pantaloni în dungi și aproape că plânŹgea de exasperat ce era. - Puneți-i odată, Archie, fii băiat bun, nu poți să mergi îmbrăcat așa. Încuiatul de la poartă a început să fie suspiŹcios... - Am cumpărat-o dintr-un magazin de-ale lor, zise cu încăpățânare vrăjitorul bătrân. Le poartă și Încuiații! - Încuiatele le poartă, Archie, nu bărbații, ei poartă așa ceva, zise vrăjitorul de la Minister și flutură pantalonii în dungi. - Nu mi-i pun, zise bătrânul Archie, foarte indignat. Mie îmi place să mă sufle vântul pe dedesubt din când în când, așa să știi! Hermione se zgudui de chicoteli înfundate, încât trebui să plece de la coadă și nu se întoarse decât după ce Archie își luase apa și plecase. Mergând mai încet acum, din cauza greutății apei, se înŹtoarseră spre corturile lor. Din când în când, vedeau chipuri familiare. Oliver Baston, fostul căpitan al echipei de vâjthaț a Casei din care făcea parte Harry, care tocmai absolvise școala de la Hogwarts, îl târî pe Harry până la cortul părinților lui, pentru a-i prezenta, și îi spuse entuziasmat că fusese selecționat la echipa Puddlemere United. Apoi îi strigă Ernie Macmillan, un Astropuf din anul IV, iar puțin mai încoŹlo o văzură pe Cho Chang, o fată foarte drăguță, care era căutător în echipa Ochilor-de-Șoim. Salută și îi zâmbi lui Harry, făcându-l să verse o cantitate considerabilă de apă pe el, când se grăbi să îi răspundă la salut. Mai mult pentru a-l opri pe Ron din chicoteli, Harry arătă grăbit către un grup de adolescenți pe care nu-i mai văzuse până atunci. - Ce credeți că sunt? spuse el. Nu sunt de la Hogwarts, nu-i așa? - Presupun că sunt de la o școală din străinătate, zise Ron. Știu că mai există și alte școli de vrăjitorie, dar n-am cunoscut pe nimeni care să fie elev la vreuna dintre ele. Bill avea un prieten prin corespondență la o școală din BraŹzilia... cu mult timp în urmă... și vroia să se ducă să-l vadă, dar mama și tata nu și-au putut permite să-i plătească druŹmul. Prietenul lui a fost foarte jignit când Bill i-a spus că nu vine și, drept răzbunare, i-a trimis o pălărie blestemată, care i-a făcut urechile să i se micșoreze. Harry râse, dar nu-și exprimă uimirea pe care o simțea la auzul acestei vești, că ar mai fi existat și alte școli de vrăjiŹtori. Acum, că văzuse reprezentanți ai atâtor alte naționaliŹtăți în campus, se mira cum de nu își dăduse seama că Hogwarts nu putea să fie singura școală de vrăjitori. Aruncă o privire către Hermione, care însă nu părea deloc surprinŹsă de informație. Fără îndoială că citise despre alte școli de vrăjitori în vreo carte. - Ați stat cam mult, zise George, când în sfârșit se întoarŹseră la corturile familiei Weasley. - Ne-am întâlnit cu niște cunoștințe, spuse Ron, punând apa jos. N-ați aprins încă focul ăla? - Tata se distrează cu chibriturile, zise Fred. Domnul Weasley nu avea deloc succes cu aprinderea foŹcului, însă nu din cauză că nu încercase. În jurul său era plin de chibrituri rupte, însă el părea a se distra de minune. - Ups! spuse el, izbutind să aprindă un chibrit, pe care îl scăpă imediat, surprins de reușită. - Uitați cum se face, domnule Weasley, zise Hermione cu bunăvoință, luându-i cutia de chibrituri din mână și pregăŹtindu-se să-l învețe cum se aprinde un chibrit. Până la urmă, aprinseră focul, deși trecu cel puțin o oră până fu destul de mare pentru a putea găti ceva pe el. Însă aveau multe de văzut, cât așteptau să fie gata mâncarea. Cortul lor părea să fie așezat chiar lângă drumul de trecere către stadion, iar membrii Ministerului tot veneau și plecau în grabă, salutându-l politicos pe domnul Weasley. Domnul Weasley vorbea încontinuu, prezentându-le diferite persoŹnalități, mai ales lui Harry și Hermionei, pentru că propriii săi copii știau mult prea multe despre Minister ca să îi mai intereseze ceva. - Acela era Cuthbert Mockridge, șeful Biroului de Relații cu Spiridușii... Acum vine Gilbert Wimple, din Comitetul Vrăjilor Experimentale, are coarnele acelea de ceva vreme... Salut, Arnie... Arnold Peasegood este un Obliviator, membru al Echipei de Anulare a Magiei Întâmplătoare, știți voi... Iar ei sunt Bode și Croaker... Ei sunt Nevorbitori... - Ce sunt? - Din Departamentul Misterelor, top-secret, nu se știe exact ce fac... Până la urmă, jarul fu gata și tocmai începuseră să prăjească ouăle și cârnații, când Bill, Charlie și Percy veniră din pădure. - Tocmai am Apărut, tată, zise Percy tare. - Ah, excelent! E gata prânzul! Erau la jumătatea mesei, când domnul Weasley se ridică, făcându-i cu mâna și zâmbindu-i unui om care venea spre ei. - Aha! făcu el. Omul momentului! Ludo! Ludo Bagman era de departe cel mai ușor de remarcat om pe care îl văzuse Harry până acum, chiar dacă îl punea la socoteală și pe bătrânul Archie, în cămașa lui de noapte înflorată. Ludo purta o robă lungă de vâjthaț, în dungi groaŹse, galben-pai cu negru, cu imaginea unei viespi enorme pe piept. Era un om cu o constituție puternică, dar cu umerii puțin aduși în față. Roba îi era întinsă la maxim, pe un burŹduhan pe care era clar că nu îl avusese când jucase vâjthaț pentru Anglia. Nasul îi era turtit (probabil de un balon-ghiuŹlea scăpat de sub control, își zise Harry), însă ochii săi albaștri și rotunzi, părul blond și scurt și tenul rozaliu îl făceau să arate ca un elev puțin mai în vârstă. - Salut! strigă Bagman fericit. Mergea de parcă ar fi avut arcuri prinse de glezne și era evident într-o stare de entuziasm frenetic. - Arthur, bătrâne, pufăi el când ajunse la focul de tabăŹră, ce zi, nu? Ce zi! Am fi putut spera la o vreme mai fruŹmoasă? Urmează o noapte fără nori... Și nici o neregulă în organizare... Nu prea am ce să fac! Prin spatele său trecură în grabă niște vrăjitori ai MinisŹterului, cu privirile cam dezorientate, care arătau către un foc magic din depărtare, care trimitea scântei violete la zece metri înălțime. Percy înaintă repede, cu mâna întinsă. Nemulțumirea sa pentru modul în care își conducea Ludo Bagman departaŹmentul nu îl oprea să încerce să facă o impresie bună. - A, da, zise domnul Weasley, zâmbind, el este fiul meu, Percy, tocmai a început lucrul la Minister... Iar el este Fred... Nu, George, scuze, el este Fred. Bill, Charlie, Ron, fiica mea, Ginny, și prietenii lui Ron, Hermione Granger și Harry Potter. Bagman fu surprins să audă numele lui Harry, iar ochii săi se opriră pe cicatricea de pe fruntea băiatului, așa cum făcea toată lumea. - Dragii mei, continuă domnul Weasley, dânsul este Ludo Bagman, știți cine este, și datorită dumnealui avem niște locuri atât de bune... Bagman zâmbi larg și făcu un semn cu mâna, de parcă ar fi spus că fusese o nimica toată. - Ce zici de un pariu mic în legătură cu meciul, Arthur? întrebă el nerăbdător, zornăind ceea ce părea a fi o sumă mare de aur în buzunarele robei sale galben cu negru. Am pariat deja cu Roddy Pontner că Bulgaria va înscrie prima. Îi dau șanse mari, iar Irlanda are trei înaintași cum n-am mai văzut de ani de zile. Micuța Agatha Timms a pariat pe jumătate din acțiunile ei la ferma de țipari că meciul va dura o săptămână. - O, bine, dacă-i pe-așa, zise domnul Weasley. Să vedem... Un galeon pentru Irlanda? - Un galeon? repetă Ludo Bagman, părînd ușor dezaŹmăgit, dar își reveni repede. Bine, bine... Altcineva? - Sunt un pic cam tineri pentru pariuri, zise domnul Weasley. Lui Molly nu i-ar plăcea să... - Pariem treizeci și șapte de galeoni, cincisprezece sicii și trei cnuți, zise Fred, în timp ce el și George își scoteau reŹpede toți banii, că o să câștige Irlanda, dar Krum o să prinŹdă hoțoaica! A, și mai adăugăm și o baghetă falsă. - Nu cred că e cazul să-i arătați domnului Bagman prosŹtiile astea, murmură Percy, dar Bagman nu păru să creadă că bagheta falsă era o prostie. Din contră, chipul său de băiețandru străluci de entuziŹasm când o luă de la Fred, iar bagheta scoase un sunet striŹdent, se transformă într-un puișor din cauciuc și Bagman izbucni în râs. - Excelent! Nu am văzut ceva atât de amuzant de multă vreme! Aș da cinci galioni pentru așa ceva! Percy rămase înmărmurit, pe fața lui citindu-se mai mult decât dezaprobare. - Băieți, zise domnul Weasley în șoaptă, nu vreau să paŹriați... Astea sunt toate economiile voastre... Mama voastră... - Haide, Arthur, nu ne strica distracția! strigă Ludo Bagman, zornăindu-și iar buzunarele, entuziasmat. Sunt destul de mari ca să știe ce vor! Voi ziceți că o să câștige Irlanda, dar că o să prindă Krum hoțoaica? Nici gând, băieți, nici gând... Nu știu dacă aveți șanse, zău așa... Mai pun cinci galeoni pentru baghetă... Ce ziceți, hai să... Domnul Weasley privi neajutorat cum Ludo Bagman scoate un caiet și o pană și începe să noteze numele băieților. - Perfect, zise George, luând hârtiuța de pergament pe care i-o dăduse Bagman și punând-o într-un buzunar al robei. Bagman se întoarse extrem de fericit către domnul Weasley. - Ce zici, nu-mi faci și mie un ceai? Îl caut pe Barty Crouch. Am ceva probleme cu omologul meu bulgar, nu pot să înțeleg o boabă din ce spune. Barty o să mă lămurească. Vorbește cam o sută cincizeci de limbi! - Domnul Crouch? zise Percy, abandonând subit atituŹdinea sa înțepată de dezaprobare și radiind pur și simplu de entuziasm. Vobește peste două sute! Mermish și bolboreza, dar și limba trolilor... - Oricine poate vorbi limba trolilor, zise Fred cam dispreŹțuitor, tot ce trebuie să faci este să arăți cu degetul și să mârâi! Percy îi aruncă lui Fred o privire foarte severă și scorŹmoni focul cu putere, pentru a înteți jarul, ca să poată fierbe ceainicul. - Mai știi ceva de Bertha Jorkins, Ludo? întrebă domnul Weasley, în timp ce Bagman se așeza pe iarbă alături de ei. - Nimic, zise Bagman liniștit. Dar apare ea. Săraca Bertha! Cu memoria ca un ciur și nici un pic de simț de orientare... S-a pierdut, crede-mă pe cuvânt. O să vină la serviciu în octombrie, crezând că e iulie. - Nu crezi că ar fi cazul să trimiți pe cineva să o caute? îi sugeră domnul Weasley, în timp ce Percy îi dădea ceaiul lui Bagman. - Barty Crouch îmi tot spune și el asta, zise Bagman, ochii săi rotunzi mărindu-se cu nevinovăție, dar chiar că nu ne putem lipsi de nimeni momentan. A, vorbeam de lup! Barty! Un vrăjitor tocmai Apăruse lângă foc și nici că ar fi putut să fie mai diferit de Ludo Bagman, întins pe iarbă în vechea sa robă de vâjthaț. Barty Crouch era un om în vârstă, rigid și înalt, îmbrăcat într-un costum impecabil, cu o cravată pe măsură. Cărarea din părul său scurt și cărunt era aproape anormal de dreaptă, iar mustața sa subțire părea tăiată la linie. Pantofii săi erau foarte bine lustruiți. Harry își dădu seama imediat de ce îl idolatriza Percy. Acesta credea cu toată convingerea în respectarea cu strictețe a regulilor, iar domnul Crouch respectase atât de bine stilul îmbrăcăminții Încuiaților, încât l-ai fi putut crede un respectabil director de bancă. Harry se gândi că nici măcar Unchiul Vernon nu ar fi bănuit cine era Crouch cu adevărat. - Ia un loc pe iarbă, Barty, zise Ludo vesel, bătătorind pământul de lângă el. - Nu, mulțumesc, Ludo, zise Crouch și în vocea sa era o nuanță de nerăbdare. Te-am căutat peste tot. Bulgarii insistă să mai adăugăm douăsprezece locuri în Loja Superioară. - A, asta vroiau? zise Bagman. Credeam că tipu vroia să-i împrumut niște clești. Are un accent... - Domnule Crouch! zise Percy rămas fără suflare, stând pe jumătate înclinat, încât părea cocoșat. Nu doriți o ceașcă de ceai? - A, zise domnul Crouch, uitându-se la Percy puțin uimit. Da, mulțumesc, Weatherby. Fred și George se înecară cu propriul ceai. Percy, cu ureŹchile roz, își făcu de lucru cu ceainicul. - A, și mai vroiam să discut și cu tine, Arthur, zise domŹnul Crouch, ochii săi ageri oprindu-se asupra domnului Weasley. Ali Bashir e pe picior de război. Vrea să discute cu tine despre embargoul pe covoarele zburătoare... Domnul Weasley oftă adânc. - Doar i-am trimis o bufniță despre asta chiar săptămâna trecută. I-am zis o dată și pot să-i mai spun de o sută de ori: covoarele sunt prin definiție obiecte caracteristice ÎncuŹiaților, așa cum e menționat în Registrul Obiectelor Vrăjite Interzise, dar se pare că n-a priceput nimic! - A priceput el, zise domnul Crouch, acceptând o ceașcă de ceai de la Percy, dar insistă să exporte aici un număr mare de covoare zburătoare. - Păi cum, să înlocuiască măturile în Marea Britanie? întrebă Bagman. - Ali zice că este loc pe piață și pentru un vehicul de faŹmilie, zise domnul Crouch. Țin minte că bunicul meu avea un Axminster cu douăsprezece locuri... Dar asta a fost înainte să fie interzise covoarele, bineînțeles. Vorbea de parcă ar fi vrut să-i lămurească pe toți că străŹmoșii săi nu încălcaseră niciodată legea. - Ia zi, ești foarte ocupat, Barty? întrebă Bagman, păsŹtrându-și buna dispoziție. - Destul, zise domnul Crouch scurt. Organizarea PortaŹlurilor pe cinci continente nu este tocmai un fleac, Ludo. - Presupun că o să răsuflați amândoi fericiți când or să se termine toate, nu? zise domnul Weasley. Ludo Bagman păru șocat. - Fericit? Nu știu de când nu m-am distrat așa de bine... Totuși, asta nu înseamnă că ne putem culca pe-o ureche, nu, Barty? N-am dreptate? Mai sunt o grămadă de lucruri de pus la punct, nu? Domnul Crouch își ridică sprâncenele către Bagman. - Am hotărât să nu anunțăm nimic până când nu or să fie gata toate detaliile... - A, detaliile! zise Bagman, alungând cuvântul ca pe un roi de musculițe. S-au înscris, nu? Au fost de acord, nu? Pot să pun pariu că puștii ăștia or să afle cât de curând, oricum, despre ce este vorba... Adică, are loc la Hogwarts... - Ludo, trebuie să ne întâlnim cu bulgarii, doar știi, zise domnul Crouch tăios, retezându-i propoziția lui Bagman. Mulțumesc pentru ceai, Weatherby. Îi dădu înapoi ceaiul nebăut lui Percy și așteptă să se ridice Ludo. Bagman se ridică, sorbind și restul de ceai, cu aurul din buzunare zornăindu-i vesel. - Ne vedem mai târziu! zise el. O să fiți în Loja SupeŹrioară, alături de mine. Eu sunt comentatorul! Ludo le făcu vesel cu mâna, Barty Crouch dădu scurt din cap și amândoi se făcură nevăzuți. - Ce se întâmplă la Hogwarts, tată? întrebă Fred imediat. Despre ce vorbeau? - O să aflați în curând, zise domnul Weasley, zâmbind. - Sunt informații secrete, până când Ministerul va hotărî să le facă publice, zise Percy înțepat. Domnul Crouch a avut perfectă dreptate să nu le divulge... - Ia mai taci, Weatherby, zise Fred. O atmosferă de entuziasm plutea pe deasupra campusuŹlui în după-amiaza aceea. Până la apusul soarelui, chiar și aeŹrul încremenit de vară părea să tremure de emoție în aștepŹtarea marelui eveniment, în timp ce se lăsa întunericul ca o cortină peste miile de vrăjitori în așteptare. Dispăruseră și ultimele urme de îngrijorare: Ministerul părea să se fi supus inevitabilului și renunțase să combată formele ostentative de magie, care acum izbucneau la tot pasul. Vânzătorii cu fel de fel de produse Apăreau din trei în trei metri, ducând tăvi și împingând cărucioare pline cu tot felul de suveniruri: rozete luminoase, verzi pentru Irlanda, roșii pentru Bulgaria, care chițăiau numele jucătorilor, păŹlării ascuțite, decorate cu trifoi săltăreț, eșarfe bulgărești ornate cu lei care scoteau răgete fioroase, steaguri ale ambelor țări, care cântau imnurile lor naționale în timp ce erau vânturate, machete reduse de mături Fulger, care puteau chiar și să zboare, și figurine pentru colecționari, cu jucători celebri, care ți se plimbau prin palmă, tare mândri de ei. - De la începutul verii, îmi păstrez toți banii de buzunar pentru asta, îi spuse Ron lui Harry și Hermionei, în timp ce treceau printre vânzători, cumpărând suveniruri. Deși Ron își luase o pălărie cu trifoi săltăreț și o rozetă mare, verde, mai cumpără și o figurină mică cu Viktor Krum, căutătorul bulgar. Krum în miniatură se plimba în palma lui Ron, uitându-se urât la rozeta verde de deasupra lui. - Uau, uitați-vă la astea! zise Harry, grăbindu-se către un cărucior plin cu ceva ce păreau a fi binocluri de aramă, doar că aveau tot felul de manete și butoane ciudate. - Omnioculare! strigă vânzătorul entuziasmat. Poți să vezi faza în reluare sau cu încetinitorul... Sau îți prezintă acțiunea cadru cu cadru. Chilipir, zece galeoni bucata! - Acum îmi pare rău că am cumpărat asta, zise Ron, arătând către pălăria sa cu trifoi săltăreț și privind cu jind la Omnioculari. - Trei perechi, îi zise Harry hotărât vrăjitorului. - Nu, nu e cazul, zise Ron, înroșindu-se. Era întotdeauna stânjenit de faptul că Harry, care moșŹtenise o mică avere de la părinții lui, avea mult mai mulți bani decât el. - Nu-ți mai iau nimic de Crăciun, îi spuse Harry, dându-i câte un Omniocular lui și Hermionei. Adică pentru urmăŹtorii zece ani, ai grijă! - Corect! zise Ron, zâmbind. - Oooh, mersi, Harry, zise Hermione. Mă duc să iau niște programe, uite, acolo... Cu buzunarele mult mai ușurate de bani, se întoarseră la corturile lor. Bill, Charlie și Ginny aveau și ei rozete verzi, iar domnul Weasley avea un steag irlandez. Fred și George nu își cumpăraseră nimic, pentru că îi dăduseră tot aurul lor lui Bagman. Chiar atunci bătu un gong undeva dincolo de pădure, și lumini roșii și verzi prinseră viață instantaneu în copaci, luminând o cărare către stadion. - A sosit momentul! zise domnul Weasley, fiind la fel de entuziasmat ca și ceilalți. Haideți, să mergem!