HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XVI —

POCALUL DE FOC

- Nu-mi vine să cred! zise Ron înmărmurit, în timp ce eleŹvii de la Hogwarts urcau treptele în urma celor de la DurmsŹtrang. Krum, Harry! Viktor Krum! - Pentru Dumnezeu, Ron, nu este decât un jucător de vâjthaț, zise Hermione. - Nu este decât un jucător de vâjthaț? repetă Ron, priŹvind-o de parcă nu îi venea să creadă ce auzise. Hermione, este unul dintre cei mai buni căutători din lume! Nu știam că mai e încă la școală! Când trecură iar prin holul de la intrare, alături de ceiŹlalți elevi de la Hogwarts, îndreptându-se către Marea Sală, Harry îl observă pe Lee Jordan ridicându-se pe vârfuri disŹperat, ca să îl vadă mai bine pe Krum. Mai multe fete din anul VI căutau înnebunite prin buzunare, încercând să se apropie de Krum. - O, nu-mi vine să cred că nu am nici o pană la mine! Crezi că îmi dă un autograf pe pălărie, scris cu ruj? - Să fim serioși, zise Hermione cu superioritate, când treŹcură pe lângă fetele care în sfârșit găsiseră rujul. - O să-i cer un autograf, dacă pot să ajung la el, zise și Ron. Harry, nu ai cumva o pană? - Nu, sunt sus, în ghiozdan, zise Harry. Se duseră la masa Cercetașilor și se așezară. Ron avu grijă să stea cu fața spre ușă, pentru că Viktor Krum și colegii săi de la Durmstrang încă erau strânși în jurul ei, de parcă nu știau unde să se așeze. Elevii de la Beauxbatons găsiseră locuri la masa Ochilor-de-Șoim. Priveau în jur cu expresii posomorâte pe chipuri. Trei dintre ei încă aveau eșarfele și șalurile înfășurate în jurul capetelor. - Nici nu este chiar așa de frig, zise Hermione enervată, urmărindu-i cu atenție. De ce nu și-au adus pelerine? - Aici! Veniți aici! șopti Ron. Aici! Hermione, du-te mai încolo, fă-le loc... - Cum? - Prea târziu, zise Ron amărât. Viktor Krum și colegii săi se așezaseră la masa VipeŹrinilor. Harry îi văzu pe Draco, Crabbe și Goyle foarte mânŹdri de chestia asta. În timp ce îi priveau, Reacredință se aplecă să îi spună ceva lui Krum. - Da, bravo, lingușește-l, Reacredință, zise Ron ironic. Pun pariu că Viktor vede ce-i poate pielea, dar... Sunt sigur că e tot timpul înconjurat de fani smintiți... Unde credeți că o să doarmă? Am putea să-i oferim un pat la noi în cameră, Harry... I-aș da patul meu cu plăcere, eu aș putea să dorm pe un pat pliant. Hermione pufni în râs. - Oricum, par mai veseli decât cei de Beauxbatons, remarcă Harry. Elevii de la Durmstrang își dădeau jos blănurile grele și priveau cu interes tavanul negru înstelat. Câțiva dintre ei își examinau farfuriile și pocalele de aur, părând impresionați. La masa profesorilor, Filch, îngrijitorul, adăuga scaune. Era îmbrăcat în vechiul lui frac, în onoarea oaspeților. Harry fu surprins să vadă că adăugă patru scaune, câte două de ambele părți ale lui Dumbledore. - Dar nu sunt decât doi oameni în plus, zise Harry. De ce a adus Filch patru scaune? Cine mai vine? - Cum? zise Ron absent, continuând să se uite fascinat la Krum. După ce toți elevii intrară în Marea Sală și se așezară la mesele Caselor, își făcură apariția și profesorii, îndreptându-se spre locurile lor, la masa din capătul sălii. Șirul era încheiat de profesorul Dumbledore, profesorul Karkaroff și Madame Maxime. Când apăru directoarea lor, elevii de la Beauxbatons se ridicară în picioare. Câțiva elevi de la Hogwarts izbucniră în râs. Cei de la Beauxbatons nu păreau deloc intimidați și nu se așezară până când nu luă loc la masă Madame Maxime, în stânga lui Dumbledore. Acesta, pe de altă parte, rămase în picioare și în Marea Sală se lăsă tăcerea. - Bună seara, doamnelor și domnilor, fantomelor și mai ales dragi oaspeți, începu Dumbledore, zâmbindu-le elevilor străini. Am marea plăcere de a vă ura bun venit la HogŹwarts. Sper din tot sufletul că șederea voastră aici va fi cât se poate de plăcută! Una dintre fetele de la Beauxbatons, care nu-și scosese încă fularul din jurul capului, râse ironic. - Nu vă ținem cu forța! șopti Hermione, uitându-se urât la ea. - Turnirul celor trei vrăjitori va începe o dată cu sfârșitul ospățului, zise Dumbledore. Acum vă invit pe toți să beți, să mâncați și să vă simțiți ca acasă! Se așeză și Harry văzu cum Karkaroff se apleacă înainte imediat pentru a discuta cu Dumbledore. Platourile din fața lor se umplură ca de obicei cu mânŹcare. Se părea că spiridușii de casă se întrecuseră pe ei înșiși. În fața lor era se aflau o mulțime de feluri de mânŹcare, cum nu mai văzuse Harry în viața lui, inclusiv unele care era clar că erau străine. - Ce-i aia? întrebă Ron, arătând către un platou mare cu un fel de scoici înăbușite, lângă o felie mare de cotlet și doi rinichi. - Bouillabaisse, zise Hermione. - Să-ți fie de bine, o ironiză Ron. - Este un fel de mâncare franțuzesc, zise Hermione. Am mâncat și eu când am fost în vacanță, vara trecută. Este foarte bun. - Te cred pe cuvânt, zise Ron, servindu-se totuși cu ce știa el că era bun. Marea Sală era mult mai aglomerată decât de obicei, deși nu erau mai mult de douăzeci de elevi în plus. Poate că era din cauza uniformelor de diferite culori, care ieșeau în eviŹdență în contrast cu robele negre de la Hogwarts. Acum că își dăduseră jos blănurile, văzură că elevii de la Durmstrang purtau uniforme roșu-închis. Hagrid intră în Marea Sală printr-o ușă din spatele mesei profesorilor, la douăzeci de minute după ce începuse serŹbarea. Se așeză pe scaunul său din capătul mesei și făcu semn cu mâna (care era plină de bandaje!) către Harry, Ron și Hermione. - Ce mai fac Homarii, Hagrid? strigă Harry. - Extraordinar de bine, îi răspunse Hagrid fericit. - Da, sunt convins, zise Ron încet. Se pare că în sfârșit au găsit o mâncare care le place, nu? Degete de Hagrid! Chiar atunci, se auzi o voce: - Nu vă supărrrrați, mai vrrreți bouillabaisse? Era fata de la Beauxbatons care chicotise în timpul disŹcursului lui Dumbledore. În sfârșit, își dăduse jos fularul. Avea părul lung și drept, blond-argintiu, aproape până la talie. Avea ochi mari, albastru-închis, și dinți foarte albi și regulați. Ron se făcu mov la față. O privi cu gura căscată, dar nu reuși să zică nimic, în afară de niște sunete prea puțin articulate! - Nu, poți să iei platoul, zise Harry, împingându-l către față. - Sigurrr nu mai vrrreți? - Nu, zise Ron pe nerăsuflate. Dar a fost excelent! Fata luă cu grijă platoul și îl duse la masa Ochilor-de-Șoim. Ron încă se uita după ea, de parcă ar fi fost prima oară când vedea o fată. Harry începu să râdă, ceea ce păru să-l trezească pe Ron la realitate. - Este una dintre iele! îi zise el răgușit lui Harry. - Bineînțeles că nu! zise Hermione caustic. Nu mai văd pe altcineva care se holbează la ea ca un idiot! Însă aici nu avea întru totul dreptate. Când fata traversă Marea Sală, se întoarseră multe capete de băieți după ea, iar unii dintre ei rămaseră fără grai, ca și Ron. - Credeți-mă pe mine, nu e o fată normală! zise Ron, aplecându-se într-o parte ca să o vadă mai bine. Nu avem asemenea fete la Hogwarts! - Ba sunt și la Hogwarts fete drăguțe, zise Harry, fără să se gândească. Cho Chang stătea doar la câteva locuri depărtare de fata cu părul argintiu. - Nu vreți să vă puneți amândoi ochii la loc, zise Hermione sec, ca să vedeți cine a mai intrat în Marea Sală? Arătă către masa profesorilor. Cele două locuri libere tocmai fuseseră ocupate. Ludo Bagman stătea de o parte a profesorului Karkaroff, în timp ce domnul Crouch, șeful lui Percy, ședea lângă Madame Maxime. - Ce caută aici? întrebă Harry surprins. - Ei organizează Turnirul celor trei vrăjitori, nu? zise Hermione. Presupun că vroiau să fie la începerea oficială... Când sosi felul doi, observară alte mâncăruri necunosŹcute. Ron examină îndeaproape un castron cu ceva ciudat în el și apoi îl puse cu grijă puțin mai la dreapta sa, ca să fie foarte vizibil de la masa Ochilor-de-Șoim. Se părea însă că fata care semăna cu una dintre iele mâncase destul, căci nu veni să îl ia. O dată ce farfuriile de aur fură curățate, Dumbledore se ridică din nou. Acum Marea Sală părea să fie cuprinsă de un fior de emoție și nerăbdare. Harry se entuziasmă și el, întrebându-se ce avea să urmeze. La câteva locuri mai departe de ei, Fred și George se aplecaseră peste masă, dorŹnici să îi soarbă cuvintele lui Dumbledore. - A sosit momentul! zise Dumbledore, zâmbind la marea de chipuri întoarse spre el. Turnirul celor trei vrăjitori este pe cale să înceapă! Aș vrea să vă mai explic câte ceva, înainte să aducem sipetul... - Ce să aducă? murmură Harry. Ron ridică din umeri. - Vreau doar să clarific procedura pe care o vom urma anul acesta. Dar în primul rând dați-mi voie să vi-i prezint, celor care nu îi cunosc încă, pe domnul Bartemius Crouch, șeful Departamentului de cooperare magică internațională - urmă o serie de aplauze politicoase - și pe domnul Ludo Bagman, șeful Departamentului de jocuri și sporturi magice. Pentru Bagman izbucniră aplauze mult mai călduroase decât pentru Crouch, poate pentru că era faimos ca fost mare prinzător sau poate pentru că, pur și simplu, părea mult mai simpatic. Răspunse prietenos, făcându-le semn cu mâna. Bartemius Crouch nici nu zâmbise și nici nu le făcuse cu mâna, când îi fusese anunțat numele. Amintindu-și-l în costumul său impecabil de la Cupa Mondială de Vâjthaț, lui Harry i se păru că arăta ciudat în roba de vrăjitor. Mustața sa perfectă și cărarea dreaptă erau foarte stranii, în comŹparație cu părul și barba albă ale lui Dumbledore. - Domnul Bagman și domnul Crouch au lucrat neobosiți pe parcursul ultimelor luni la organizarea Turnirului celor trei vrăjitori, continuă Dumbledore, și se vor afla, alături de mine, de profesorul Karkaroff și de Madame Maxime, în juriul care va aprecia eforturile campionilor. O dată cu pronunțarea cuvântului „campioni”, atenția elevilor păru să se ascută la maximum. Poate că Dumbledore observase cât erau de curioși, căci zâmbi și zise: - Sipetul, vă rog, domnule Filch! Filch, care stătuse nemișcat într-un colț îndepărtat al sălii, se apropie acum de Dumbledore, ducând un sipet mare de lemn, incrustat cu pietre prețioase. Arăta extrem de ciudat. Un zumzet de nerăbdare răzbătu dinspre elevii care aștepŹtau curioși. Dennis Creevey se urcase chiar pe scaun ca să îl vadă mai bine, dar, fiind atât de mic, capul lui abia dacă se zărea peste ale celorlalți. - Instrucțiunile pentru încercările pe care vor trebui să le înfrunte campionii în acest an au fost deja examinate de domnii Crouch și Bagman, zise Dumbledore, în timp ce Filch punea cu grijă sipetul pe masă, în fața sa, și au făcut pregătirile necesare pentru fiecare probă. Vor fi trei încerŹcări, dispuse pe toată perioada anului școlar, și vor solicita campionii în mai multe feluri: puterile lor magice, curajul și puterea lor de deducție, precum și abilitatea de a face față pericolului, desigur. După ultimele sale cuvinte, în Marea Sală se așternu o linișŹte atât de deplină, încât se părea că nimeni nu mai respira. - După cum știți, în turnir se vor întrece trei campioni, continuă Dumbledore calm, unul de la fiecare școală partiŹcipantă. Vor fi notați în funcție de felul în care vor trece fiecare probă a turnirului, iar campionul cu cel mai mare număr de puncte, la sfârșitul celor trei probe, va câștiga Cupa Turnirului celor trei vrăjitori. Campionii vor fi aleși de un selecționer imparțial... Pocalul de Foc! Dumbledore își scoase bagheta și atinse de trei ori capacul sipetului. Acesta se deschise ușor, iar Dumbledore băgă mâna înăuntru și scoase un pocal mare, cioplit destul de stângaci din lemn. Ar fi fost absolut obișnuit, dacă din el nu ar fi ieșit flăcări albastre-alburii, care dansau la gura pocalului. Dumbledore închise sipetul și puse cu grijă Pocalul pe el, de unde putea fi văzut foarte bine de toți cei din Marea Sală. - Cine vrea să se înscrie la preselecția campionilor treŹbuie să scrie citeț numele și școala pe o bucățică de pergaŹment și să o pună în Pocal, zise Dumbledore. Posibilii camŹpioni au douăzeci și patru de ore pentru a se înscrie. Mâine seară, de Halloween, Pocalul va alege numele celor trei camŹpioni, cei mai îndreptățiți să-și reprezinte școlile. Pocalul va fi pus în holul de la intrare în această seară, unde le va fi acŹcesibil tuturor celor care vor să concureze. - Pentru a ne asigura că nici un vrăjitor care nu are vârsta stabilită nu va ceda tentației, zise Dumbledore, voi trage o Linie de Vârstă în jurul Pocalului de Foc, o dată ce acesta va fi plasat în holul de la intrare. Nimeni sub șaptesprezece ani nu va putea trece această linie... În sfârșit, vreau să îi avertizez pe toți cei care vor să se înscrie că acest turnir trebuie luat foarte în serios. O dată ce Pocalul de Foc alege un campion, acesta este obligat să ducă la bun sfârșit cele trei probe ale turnirului. Plasarea numelui vostru în Pocal este un contract magic. O dată ce deveniți campioni, nu vă mai puteți răzgândi. Așadar, vă rog să cântăriți foarte bine dacă sunteți pregătiți cu adeŹvărat pentru a concura, înainte de a vă pune numele în Pocal. Acum, cred că a venit vremea odihnei... Noapte bună tuturor! - O Linie de Vârstă! zise Fred Weasley, cu ochii scăpărăŹtori, în timp ce traversau cu toții Marea Sală spre ușile către holul de la intrare. Păi, vraja asta ar trebui să fie conŹtracarată de Poțiunea de Îmbătrânit, nu? Și o dată ce numeŹle ajunge în Pocal, o să râdeți, dar nu are cum să-și dea seaŹma dacă ai sau nu șaptesprezece ani! - Dar nu cred că cei sub șaptesprezece ani au vreo șansă, zise Hermione, pur și simplu nu am învățat încă totul, nu știm destul... - Vorbește pentru tine, zise George scurt. Încerci să te înscrii și tu, nu, Harry? Lui Harry îi veni în minte felul în care insistase DumŹbledore că nimeni sub șaptesprezece ani nu avea voie să se înscrie, dar imediat imaginea sa câștigând Cupa Turnirului celor trei vrăjitori puse iar stăpânire pe mintea lui... Se înŹtrebă cât de supărat ar fi Dumbledore dacă cineva mai mic de șaptesprezece ani ar reuși să găsească un mod de a trece de Linia de Vârstă... - Unde e? zise Ron, care nu era deloc atent la discuție, însă se uita disperat prin mulțime după Krum. Dumbledore nu a zis unde dorm cei de la Durmstrang, nu? Dar întrebarea sa primi imediat răspuns. Ajunși la masa Viperinilor, îl văzură pe Karkaroff întorcându-se spre elevii săi. - Așadar, înapoi pe corabie! zise el. Viktor, cum te simți? Ai mâncat destul? Să mai cer niște vin fiert de la bucătărie? Harry îl văzu pe Krum clătinând din cap în semn că nu mai vroia, în timp ce își punea blana pe el. - Domnule profesor, eu aș vrea niște vin, zise unul dinŹtre ceilalți băieți de la Durmstrang. - Nu ție ți-am oferit, Poliakoff, se răsti Karkaroff, aerul său călduros și părintesc dispărând într-o clipă. Văd că iar te-ai stropit cu mâncare pe robă. Dezgustător, băiete... Karkaroff se întoarse și își conduse elevii către ieșirea din Marea Sală, ajungând acolo exact în același timp cu Harry, Ron și Hermione. Harry se opri ca să-l lase pe el să treacă primul. - Mulțumesc, zise Karkaroff absent, aruncându-i o privire în treacăt. Și atunci Karkaroff îngheță. Se întoarse iar spre Harry și se uită la el de parcă nu-i venea să își creadă ochilor. În spaŹtele directorului lor, se opriră și elevii de la Durmstrang. Ochii lui Karkaroff îl cercetară pe Harry din cap până în picioare și se fixară pe cicatrice. Elevii de la Durmstrang se uitau și ei curioși la Harry. Cu coada ochiului, Harry văzu pe fețele unora dintre ei că înțeleseseră despre ce era vorba. Băiatul care își pătase roba cu mâncare îi făcu semn fetei de lângă el și arătă cu degetul către fruntea lui Harry. - Da, el e Harry Potter, zise o voce hârșâită din spatele lor. Profesorul Karkaroff se întoarse. Ochi-Nebun Moody stătea acolo, sprijinindu-se greoi pe bastonul său, cu ochiul magic privindu-l fără să clipească pe directorul de la Durmstrang. Sub ochii lui Harry, culoarea pieri de pe chipul lui Karkaroff și pe el apăru o expresie amestecată, de furie și teamă. - Tu! zise el, uitându-se la Moody, de parcă nu era sigur că îl vedea cu adevărat. - Eu, zise Moody sumbru. Și dacă nu mai ai altceva de spus lui Potter, Karkaroff, cred că ar trebui să te miști. Blochezi ușa! Era foarte adevărat, jumătate din elevii din Marea Sală așteptau în urma lor, uitându-se peste capetele celor din față ca să vadă ce se întâmplase. Fără să mai spună vreun cuvânt, profesorul Karkaroff plecă, însoțit de elevii săi. Moody privi în urma acestuia, cu ochiul magic fixat asupra lui, iar chipul său mutilat căpătase o expresie intensă de antipatie. * Având în vedere că a doua zi era sâmbătă, cei mai mulți elevi ar fi luat micul dejun mai târziu, dar Harry, Ron și Hermione nu fură singurii care se treziră mai devreme decât se trezeau de obicei în week-end. Când coborâră în holul de la intrare, văzură în jur de douăzeci de elevi plimŹbându-se pe acolo, unii dintre ei mâncând pâine prăjită. Toți examinau Pocalul de Foc. Fusese așezat în mijlocul hoŹlului, pe taburetul pe care stătea de obicei Jobenul Magic. O linie aurie, foarte subțire, fusese trasată pe podea, formând un cerc cu o rază de douăzeci de metri. - S-a înscris cineva până acum? o întrebă Ron entuziasŹmat pe o fată din anul III. - Toți cei din Durmstrang, răspunse fata, dar încă nu am văzut pe nimeni de la Hogwarts... - Cred că unii dintre ei s-au înscris azi-noapte, după ce ne-am dus cu toții la culcare, zise Harry. Eu așa aș fi făcut în locul lor... N-aș fi vrut să se uite toți la mine. Ce-aș fi făcut dacă Pocalul mi-ar fi scuipat numele? Cineva râse în spatele lui Harry. Întorcându-se, îi văzu pe Fred, pe George și pe Lee Jordan, urcând scara de marmură în grabă. Toți trei păreau foarte fericiți. - Am făcut-o, le zise Fred într-o șoaptă triumfătoare lui Harry, lui Ron și Hermionei. Tocmai am luat-o! - Ce ați luat? zise Ron. - Poțiunea de Îmbătrânit, creier de libelulă, zise Fred. - O picătură fiecare, zise George, frecându-și palmele voŹios. Nu trebuie să fim decât cu câteva luni mai în vârstă. - O să împărțim mia de galeoni între noi trei, dacă o să câștige unul dintre noi, zise Lee, zâmbind larg. - Să știți că eu nu sunt sigură că o să meargă, îi avertiză Hermione. Sunt sigură că Dumbledore s-a gândit deja și la asta. Fred, George și Lee o ignorară. - Gata? îi întrebă Fred pe ceilalți doi, tremurând de nerăbdare. Hai, mă duc eu primul... Harry privi fascinat cum Fred scoate o bucată de pergaŹment din buzunar, pe care erau scrise cuvintele „Fred Weasley - Hogwarts”. Fred se duse chiar până la marginea liniei și rămase acolo, balansându-se pe vârfuri ca un înotăŹtor care vroia să plonjeze. Apoi, cu ochii tuturor din holul de la intrare ațintiți asupra lui, trase aer în piept și păși dinŹcolo de linie. Pentru o fracțiune de secundă, Harry crezu că reușise. George crezuse și el, cu siguranță, pentru că trase un chiot triumfător și păși dincolo de cerc, după Fred, însă în clipa următoare se auzi un zgomot puternic și gemenii fură azvârliți afară din cerc, de parcă ar fi fost catapultați de un tun invizibil. Căzură la douăzeci de metri dincolo de cerc, pe podeaua rece de piatră, un moment dureros, la care se adăugă imediat și o altă rușine. Se auzi un zgoŹmot puternic și amândurora le crescură două bărbi lungi și albe, absolut identice! - V-am avertizat, zise o voce groasă, amuzată. Se întoarseră cu toții și îl văzură pe profesorul DumŹbledore ieșind din Marea Sală. Îi cercetă pe Fred și pe George, cu ochi scânteietori. - Vă sugerez să vă duceți amândoi la Madame Pomfrey. Le îngrijește deja pe domnișoarele Fawcett, de la Ochi-de-Șoim, și pe Summers, de la Astropufi, care și ele au hotărât să se îmbătrânească puțin. Dar trebuie să recunosc că bărbile lor nu sunt nici pe departe atât de reușite ca ale voastre! Fred și George porniră către aripa spitalului, însoțiți de Lee, care acum se tăvălea pe jos de râs, iar Harry, Ron și Hermione, și ei râzând în hohote, se duseră la micul dejun. Decorațiunile din Marea Sală se schimbaseră în dimineața aceea. Având în vedere că era Halloween, un nor de lilieci vii zburau în apropiere de tavanul vrăjit, în timp ce sute de dovleci sculptați își împrăștiau lumina de peste tot. Harry se îndreptă către Dean și Seamus, care discutau despre elevii de la Hogwarts care aveau șaptesprezece ani și puteau să se înscrie la turnir. - Umblă zvonul că Warrington s-a trezit dis-de-dimineață și s-a înscris, îi spuse Dean lui Harry. Tipul ăla înalt de la ViŹperini, care arată ca un leneș. Harry, care jucase vâjthaț împotriva lui Warrington, clăŹtină din cap dezgustat. - Nu se poate să avem un campion de la Viperini! - Și toți Astropufii vorbesc despre Diggory, zise Seamus disprețuitor. Nu m-aș fi gândit că ar fi în stare să își pună în pericol fața aia „frumoasă”, așa cum cred unii... - Auziți! strigă Hermione deodată. În holul de la intrare cineva era aclamat. Se întoarseră cu toții și o văzură pe Angelina Johnson care intra în Marea Sală, zâmbind puțin stânjenită. O negresă înaltă, care era înaintașă pentru echipa de vâjthaț a Cercetașilor. Angelina se apropie de la ei, se așeză și îi anunță: - Ei bine, am făcut-o! Tocmai m-am înscris! - Glumești! zise Ron, părând impresionat. - Înseamnă că ai deja șaptesprezece ani? întrebă Harry. - Sigur că da. Vezi vreo barbă? zise Ron. - A fost ziua mea săptămâna trecută, zise Angelina. - Ei bine, mă bucur că s-a înscris cineva de la Cercetași, zise Hermione. Sper să câștigi, Angelina! - Mersi, Hermione, zise Angelina, zâmbindu-i. - Da, mai bine tu decât Băiețelu’ Frumușel, Diggory ăla, zise Seamus, determinându-i pe câțiva Astropufi care treŹceau pe lângă masa lor să se uite urât la el. - Atunci, ce facem azi? îi întrebă Ron pe Harry și pe Hermione, când terminară de mâncat micul dejun și pleŹcară din Marea Sală. - Încă nu ne-am dus să-l vizităm pe Hagrid, zise Harry. - OK, zise Ron, atâta timp cât nu ne cere să donăm degete pentru Homarii lui... O privire entuziasmată apăru subit pe fața Hermionei. - Abia acum mi-am dat seama! Încă nu l-am întrebat pe Hagrid dacă vrea să facă parte din S.P.A.S.! zise ea veselă. Mă așteptați, da, până dau o fugă sus, să iau câteva insigne? - Of, ce mă enervează! zise Ron exasperat, în timp ce Hermione urca în fugă scara de marmură. - Hei, Ron, zise Harry deodată. Uite-o pe prietena ta... Elevii de la Beauxbatons intrau pe ușile dinspre grădină, printre ei aflându-se și fata care îi plăcuse lui Ron. Cei strânși în jurul Pocalului de Foc se dădură înapoi ca să-i lase să treacă, privindu-i cu entuziasm. Madame Maxime intră în hol imediat după elevii ei și îi alinie. Unul câte unul, elevii de la Beauxbatons trecură LiŹnia de Vârstă și își puseră bucățile de pergament în flăcările albastre-alburii. Când ajungea în foc, fiecare nume se înroŹșea puțin și scotea scântei. - Ce crezi că o să se întâmple cu cei care nu sunt aleși? îi șopti Ron lui Harry, în timp ce preferata lui de la BeauxbaŹtons arunca pergamentul cu numele ei în Pocalul de Foc. Oare or să se întoarcă la școala lor sau or să rămână să urmărească turnirul? - Nu știu, zise Harry. Stai puțin, adică... doamna Maxime rămâne ca parte din juriu, nu? După ce se înscriseră toți elevii de la Beauxbatons, Madame Maxime îi conduse afară din hol, spre împreŹjurimile castelului. - Și ei unde dorm? zise Ron, îndreptându-se spre ușa de la intrare, pentru a se uita după ei. O zornăială stridentă din spatele lor anunță reapariția Hermionei cu cutia de insigne S.P.A.S. - Ah, haideți odată, grăbiți-vă, zise Ron și sări treptele de piatră, cu ochii pe fata cea frumoasă, care acum se afla pe la mijlocul pajiștii, alături de Madame Maxime. Când se apropiară de cabana lui Hagrid de la marginea Pădurii Interzise, misterul locului unde dormeau cei de la Beauxbatons fu rezolvat. Trăsura gigantică, de un albastru deschis, în care veniseră era parcată la vreo două sute de metri de ușa de la intrare a lui Hagrid, iar elevii se urcau în ea. Caii înaripați, de mărimea elefanților, care trăseseră trăŹsura pășteau acum într-un padoc din apropiere. Harry bătu la ușa lui Hagrid și se auziră imediat lătrăŹturile zgomotoase ale lui Colț, drept răspuns. - Era si timpul! zise Hagrid, când dădu ușa la perete și văzu cine era. Am crezut că ați uitat unde locuiesc! - Am fost foarte ocupați, Hag..., începu Hermione să spuŹnă, dar se opri brusc, privindu-l pe Hagrid, mută de uimire. Hagrid purta cel mai bun costum al său (dar și cel mai urât!), unul maro, și o cravată ca o tablă de șah, galben cu portocaliu. Și asta nu era totul! Îngrozitor era că încercase să-și îmblânzească părul, folosind cantități enorme de răŹșină, iar părul îi era acum strâns la spate în două ghemoŹtoace. Probabil că încercase să-și facă o coadă ca a lui Bill, dar descoperise că avea mult prea mult păr. Această nouă înfățișare nu i se potrivea deloc lui Hagrid. Pentru un moment, Hermione se uită înmărmurită la el și apoi, hotăŹrându-se să nu facă nici o remarcă, zise: - Hm, păi, unde sunt Homarii cu capete explozive? - I-am dus în grădina cu dovleci, zise Hagrid vesel. Se fac enormi, adevărați giganți, cred că au deja vreo șase metri lungime! Problema e că au început să se omoare între ei... - O, nu! Chiar așa? zise Hermione, aruncându-i o privire cruntă lui Ron, care, uitându-se la ciudata coafură a lui Hagrid, tocmai deschisese gura ca să spună ceva în legătură cu ea. - Da, zise Hagrid trist. Da’ e totu’ în ordine, i-am pus în cutii separate. Încă mai am vreo douăzeci. - Da, ce ghinion, făcu Ron. Hagrid nu își dădu seama că de fapt era o remarcă sarcastică. Coliba lui Hagrid era formată dintr-o singură cameră, iar într-un colț al ei se afla un pat gigantic, acoperit cu o plapumă de puf enormă. În fața focului aprins, se aflau o masă și scaune de lemn la fel de mari. Mai multe bucăți de șuncă erau puse deasupra focului, la afumat, iar de tavan atârnau fel de fel de păsări vânate de Hagrid. Se așezară la masă, în timp ce Hagrid începea să pregăŹtească ceaiul, și în curând se cufundară în alte discuții aprinŹse despre Turnirul celor trei vrăjitori. Hagrid părea să fie la fel de entuziasmat ca ei. - Stați să vedeți, zise el, zâmbind. Stați să vedeți... Or să fie niște chestii cum nici nu vă puteți imagina! Prima proŹbă... Ah, dar n-am voie să vă spun... - Hai, Hagrid! îl rugară Harry, Ron și Hermione, dar el clătină doar din cap, zâmbind misterios. - Nu vreau să vă stric surpriza, zise Hagrid, însă vă asigur că o să fie spectaculos. Nu o să le fie ușor campionilor. Nu am crezut că o să trăiesc să mai văd un turnir! Până la urmă rămaseră la masa de prânz la Hagrid, deși nu prea se omorâră cu mâncatul... Hagrid făcuse friptură de vită, așa cum zicea el, dar după ce Hermione descoperi o gheară mare în porția ei, atât ei, cât și băieților le pieri pofta de mâncare. Oricum, se distrară, încercând să-l convingă pe Hagrid să le spună care aveau să fie probele turnirului, făŹcând diverse speculații în legătură cu campionii care urmau să fie aleși și întrebându-se dacă Fred și George mai aveau încă bărbi. O ploaie fină începu să cadă pe la mijlocul dupăŹamiezei. Era foarte plăcut la gura focului, ascultând cum răpăiau picăturile la fereastră și privindu-l pe Hagrid cum își cârpea șosetele și se certa cu Hermione pe tema spiriŹdușilor de casă, pentru că refuzase categoric să se alăture societății S.P.A.S., înființată de Hermione. - Aș face ceva incorect, Hermione, zise el grav, băgând un fir gros de lână galbenă într-un ac enorm. Spiridușii de casă trebuie să aibă grijă de oameni, asta le place, doar știi, nu? I-ai face foarte nefericiți dacă nu i-ai mai lăsa să lucreze și i-ai insulta dacă i-ai plăti! - Dar Harry l-a eliberat pe Dobby și el era încântat! exclamă Hermione. Și am auzit că acum cere să fie plătit pentru munca lui! - Da, păi, fiindcă mai există... ciudați în fiecare specie... Nu că ar exista vreun spiriduș care nu ar vrea să fie liber, dar nu o să-i convingi niciodată pe majoritatea dintre ei... Nu, nu mă bag, Hermione! Hermione era cu adevărat supărată și își pusese cutia cu insignele la loc, în buzunarul pelerinei. Pe la cinci și jumătate începuse să se întunece și Ron, Harry și Hermione se gândiră că era timpul să se întoarcă la castel, la serbarea de Halloween și mai ales la desemnarea campionilor școlilor de magie. - Vin și eu cu voi, zise Hagrid, oprindu-se din cârpit. Așteptați-mă puțin... Hagrid se ridică, se duse la dulapul cu sertare și începu să caute ceva în unul dintre ele. Nu îi acordară mare atenție, până când le ajunse la nări un miros îngrozitor. Înecându-se și tușind, Ron întrebă: - Hagrid, ce e asta? - Care? zise Hagrid, întorcându-se către ei cu o sticlă mare în mână. Aaa, vă place? - E... aftershave? zise Hermione, abia articulând cuvintele. - Păi... apă de colonie, mormăi Hagrid, roșind. Poate că e puțin cam mult, adăugă el repede. Stați așa, scap de ea îndată... Ieși grăbit din cabană și îl văzură pe fereastră, spălându-se în butoiul cu apă de afară. - Apă de colonie? zise Hermione uimită. Hagrid? - Și care e chestia cu părul și costumul? întrebă Harry în șoaptă. - Uitați-vă! zise Ron deodată, arătând spre fereastră. Hagrid tocmai terminase cu spălatul și se îndreptase din mijloc. Dacă roșise înainte, asta era nimic pe lângă culoarea feței lui în acel moment. Ridicându-se cu mare grijă, ca să nu îi vadă Hagrid, Harry, Ron și Hermione se uitară pe fereastră și văzură că Madame Maxime și elevii de la BeauxŹbatons tocmai coborâseră din trăsură, ducându-se și ei la petrecerea de Halloween. Nu auzeau ce spunea Hagrid, dar vorbea cu Madame Maxime cu aceeași expresie aeriană, pierdută, pe care Harry nu o mai văzuse pe chipul lui Hagrid decât o singură dată, atunci când îl privise pe Norbert, puiul de dragon. - Se duce la castel cu ea! zise Hermione indignată. N-a zis să-l așteptăm, că merge cu noi? Fără să arunce măcar o privire către colibă, Hagrid merŹgea alături de Madame Maxime, urcând pajiștea care ducea la castel, iar elevii de la Beauxbatons veneau în urma lor, alergând ca să țină pasul cu mersul lor. - O place! zise Ron, nevenindu-i să creadă. Păi, dacă or să aibă copii, or să ajungă în cartea recordurilor! Pun pariu că un copil de-al lor ar cântări cam o tonă! Ieșiră din casă și închiseră ușa în urma lor. Era surprinŹzător de întuneric afară. Strângându-și pelerinele în jurul corpului, porniră pe pajiștea în pantă. - Oooh, uite-i! șopti Hermione. Cei de la Durmstrang veneau spre castel dinspre lac. Viktor Krum mergea alături de Karkaroff, iar ceilalți elevi de la Durmstrang după ei. Ron îl privi emoționat pe Krum, dar acesta nu se uită în jurul lui deloc și intră în holul de la intrare, puțin înaintea celor trei prieteni. Când intrară în Marea Sală, luminată ca ziua de lumânările de Halloween, aproape că nu mai aveai unde să arunci un ac. Sala gemea de lume. Pocalul de Foc fusese mutat, aflându-se acum pe masa profesorilor, în fața scaunului gol al lui Dumbledore. Fred și George, care scăpaseră de bărbi, păreau să facă față destul de bine nereușitei. - Sper să fie aleasă Angelina campioana noastră, zise Fred, când Harry, Ron și Hermione se așezară. - Și eu! zise Hermione pe dată. Ei bine, o să aflăm în curând! Serbarea de Halloween părea să dureze mult mai mult decât de obicei. Poate din cauză că era a doua serbare din ultimele două zile, Harry nu mai era interesat de mâncărurile extravagante, cum ar fi fost în mod normal. Ca toți ceilalți din Marea Sală, judecând după capetele lor ridicate și expresia nerăbdătoare de pe fiecare față, după foiala continuă și ridiŹcatul de la masă ca să vadă dacă Dumbledore terminase de mâncat, Harry nu vroia decât să se golească odată farfuriile și să audă cine erau campionii aleși de Pocalul de Foc. Într-un târziu, farfuriile de aur se întoarseră la starea lor imaculată de la început. Se auzi un murmur puternic în toată sala, care încetă brusc, imediat ce se ridică DumŹbledore de la masă. De o parte și de alta a lui, profesorul Karkaroff și Madame Maxime păreau la fel de încordați și nerăbdători ca toți ceilalți. Ludo Bagman zâmbea și le făcea cu mâna mai multor elevi. Domnul Crouch, pe de altă parte, părea complet blazat, aproape plictisit. - Ei bine, Pocalul este aproape gata să decidă, zise Dumbledore. Cred că mai are nevoie de încă un minut. Când li se strigă numele, îi rog pe campioni să vină la capătul sălii, să treacă pe lângă masa profesorilor și să intre în camera alăturată - arătă către o ușă din spatele mesei profesorilor - unde vor primi primele instrucțiuni. Își scoase bagheta și o vântură larg înaintea sa. Imediat, toate lumânările, în afară de cele aflate în dovlecii scobiți, se stinseră, cufundându-i pe toți într-o stare de semiobscuŹritate. Acum Pocalul de Foc strălucea mai puternic decât orice altceva în Marea Sală, lumina scânteietoare a flăcărilor albastre-alburii fiind aproape dureroasă pentru ochi. Toată lumea se uita, așteptând cu răsuflarea tăiată... Câțiva elevi se tot uitau la ceasuri... - Din clipă în clipă, șopti Lee Jordan, aflat la două locuri depărtare de Harry. Flăcările din Pocalul de Foc se făcură roșii dintr-o dată și începură să zboare scântei din el. În momentul următor, o limbă de foc țâșni în sus și din ea căzu o bucățică arsă de pergament. Sala tresări. Dumbledore prinse bucata de pergament și o ținu înainŹtea ochilor săi, cu mâinile întinse, ca să o poată citi la lumiŹna flăcărilor care redeveniseră albastre-alburii. - Campionul pentru Durmstrang, zise Dumbledore tare și clar, este Viktor Krum! - Nici nu se putea altfel! strigă Ron, într-o furtună de aplauze și urale care vuiră în toată sala. Harry îl văzu pe Viktor Krum ridicându-se de la masa Viperinilor și ducându-se către Dumbledore. O luă apoi la dreapta, trecu pe lângă masa profesorilor și dispăru în caŹmera alăturată. - Bravo, Viktor! tună Karkaroff atât de tare, încât îl auzi toată lumea, în ciuda aplauzelor furtunoase. Știam că poți! Aplauzele și uralele încetară. Acum atenția tuturor era concentrată iar asupra Pocalului, care, după câteva secunde, se făcu iar roșu. O a doua bucată de pergament fu propulŹsată în aer de flăcări. - Campioana pentru Beauxbatons, zise Dumbledore, este Fleur Delacour! - Ea e, Ron! strigă Harry, când fata care semăna cu una dintre iele se ridică grațios, își aruncă spre spate pletele blonde-argintii și trecu printre mesele Astropufilor și ale Ochilor-de-Șoim. - Ah, uite, ce dezamăgiți sunt toți, zise Hermione peste hărmălaie, făcând semn către masa celor de la Beauxbatons. Dezamăgiți e puțin spus, își zise Harry. Două dintre fetele care nu fuseseră alese izbucniseră în plâns, cu capetele pe brațe. Când dispăru și Fleur Delacour în camera alăturată, se lăsă iar tăcerea, dar de data asta încordarea ajunsese la maximum. Urma campionul pentru Hogwarts... Și Pocalul de Foc se făcu roșu pentru a treia oară. Scânteile se întețiră din nou și limba de foc țâșni sus de tot în aer, iar din vârful ei Dumbledore luă a treia bucată de pergament. - Campionul pentru Hogwarts, spuse el, este Cedric Diggory! - Nu! zise Ron tare, dar nu îl auzi nimeni, în afară de Harry, dat fiind că hărmălaia de la masa învecinată era mult prea mare. Fiecare Astropuf se ridicase de pe scaun, sărea și țopăia, pe când Cedric trecu de ei, zâmbind larg, și se îndreptă către camera din spatele mesei profesorilor. Într-adevăr, aplauzele pentru Cedric durară atât de mult, încât DumŹbledore trebui să aștepte puțin pentru a se face auzit iar. - Excelent! strigă el fericit, când ultima explozie de urale se stinse. Ei bine, acum avem trei campioni. Sunt convins că pot conta pe toți, inclusiv pe restul elevilor de la Beauxbatons și Durmstrang, să-i sprijine pe campioni cât de mult pot. Fiind alături de campionii voștri, veți contribui în mod real la... Dar Dumbledore se opri subit și toți observară ce anume îl întrerupsese. Pocalul de Foc se făcuse iar roșu și începură să zboare scântei din el. O flacără înaltă țâșni subit în aer și azvârli o altă bucată de pergament. În mod automat, Dumbledore întinse mâna și luă pergaŹmentul. Se uită înmărmurit la numele de pe pergament. Urmă o pauză lungă, în care Dumbledore privi uluit hârŹtiuța din mâinile sale și toată lumea din sală se uită la el. Pe urmă Dumbledore își drese glasul și citi cu voce tare: - Harry Potter!