HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XXVIII —

NEBUNIA DOMNULUI CROUCH

Duminică, după micul dejun, Harry, Ron și Hermione se duseră în hambarul bufnițelor ca să-i trimită o scrisoare lui Percy, în care să-l întrebe, după cum le sugerase Sirius, dacă îl mai văzuse pe domnul Crouch de curând. O folosiră pe Hedwig, pentru că trecuse foarte mult timp de când i se dăduse vreo misiune. După ce o văzură plecând pe o fereasŹtră din turnul bufnițelor, se îndreptară către bucătărie ca să-i dea lui Dobby noile sale șosete. Spiridușii de casă îi primiră foarte călduros, făcând plecăciuni și reverențe, și se grăbiră iar să le pregătească un ceai. Dobby era încântat de cadoul primit. - Harry Potter e prea bun cu Dobby! chițăi el, ștergându-și lacrimile mari din ochii enormi. - Mi-ai salvat viața cu Algebranhiile alea, Dobby, nu gluŹmesc, zise Harry. - Mai aveți cumva un ecler sau chiar două? întrebă Ron, care se uita în jur la spiridușii zâmbitori și serviabili. - Abia ai luat micul dejun! îl repezi Hermione supărată, însă deja se apropia de ei cu viteza luminii un platou mare, de argint, cu eclere, purtat de patru spiriduși de casă. - Ar trebui să luăm câteva și să-i trimitem și lui Snuffles, zise Harry încet. - Bună idee, spuse Ron. O să-i găsim o ocupație și lui Pig. Ați putea cumva să ne dați niște mâncare în plus? le zise el spiridușilor din jurul lui, iar ei se înclinară încântați și se duseră repede să mai aducă de mâncare. - Dobby, unde e Winky? întrebă Hermione, uitându-se în jur. - Winky este acolo, lângă foc, domnișoară, zise Dobby încet, cu urechile puțin pleoștite. - Vai de mine! se sperie Hermione când o zări pe Winky. Harry se uită și el la către șemineu. Winky stătea pe aceŹlași taburet ca și data trecută, dar era atât de murdară, încât abia se deosebea de cărămida înnegrită de fum din spatele ei. Hainele îi erau ponosite și nespălate. Avea o sticlă de Berezero încleștată în mâini și se legăna ușor pe taburet, uitându-se țintă la foc. În timp ce o priveau, Winky sughiță puternic. - Winky a ajuns să bea șase sticle pe zi acum, îi șopti Dobby lui Harry. - Da, dar nu e o băutură tare, zise Harry. Dar Dobby clatină din cap. - Pentru spiridușii de casă, e tare, domnule, zise el. Winky sughiță iar. Spiridușii care aduseseră eclerele îi aruncară niște priviri dezgustate, înainte de a se întoarce la lucru. - Winky suferă, Harry Potter, șopti Dobby cu tristețe. Winky vrea să se ducă acasă. Winky încă mai crede că domŹnul Crouch este stăpânul ei, domnule, și nimic din ce spune Dobby nu o poate convinge că profesorul Dumbledore este noul stăpân. - Bună, Winky, zise Harry, venindu-i brusc o idee. Se duse la ea și se aplecă să îi spună ceva. - Nu știi cumva ce pune la cale domnul Crouch? Pentru că nu a mai venit la Turnirul celor trei vrăjitori... Ochii lui Winky scânteiară. Pupilele ei imense se fixară asupra lui Harry. Se legănă iar încet și apoi spuse: - Stă-Stăpânul meu... Hâd... El nu... Hâd... venit? - Nu, zise Harry, nu l-am mai văzut de la prima probă. În Profetul zilei scrie că e bolnav. Winky continuă să se legene, uitându-se amețită la Harry. - Stăpânul... Hâd... bolnav? Buza de jos începu să-i tremure necontrolat. - Dar nu suntem siguri că e adevărat, zise Hermione repede. - Stăpânul avut nevoie de... Hâd... Winky! plânse spiriŹdușul. Stăpânul nu poate... Hâd... să se... Hâc... descurce singur... - Și alți oameni au grijă de casele lor tot singuri, să știi, Winky, zise Hermione categorică. - Winky... Hâd... nu făcut doar... Hâd... curat pentru domnu’ Crouch! chițăi Winky indignată, legănându-se mai tare ca niciodată și vărsându-și Bereazero pe bluza deja foarte pătată. Stăpânul i-a... Hâd... încredințat lui Winky... Hâd... cel mai important... Hâd... cel mai mare secret... - Care? zise Harry. Dar Winky clătină cu putere din cap, vărsându-și o altă porție de Berezero pe bluză. - Winky păstrează... Hâd... secretele stăpânului, zise ea revoltată, legănându-se și mai tare, și încruntându-se la Harry și privindu-l cruciș. Dumneavoastră... Hâd... băgați nasul în toate... - Winky n-are voie să vorbească așa cu Harry Potter! zise Dobby mânios. Harry Potter e curajos și nobil, și Harry Potter nu bagă nasul! - Își bagă nasul... Hâd... în treburile personale și secreŹte... Hâd... ale stăpânului... Hâd... Winky este bun spiriduș de casă... Hâd... Winky tace... Hâc... oamenii încearcă să... Hâd... afle... Hâd... Lui Winky îi căzură pleoapele și brusc alunecă de pe taburet în fața șemineului, începând să sforăie zgomotos. Sticla goală de Berezero se rostogoli pe podeaua cu dale de piatră. Șase spiriduși de casă veniră repede, uitându-se dezgusŹtați la ea. Unul dintre ei ridică sticla și ceilalți o acoperiră cu o față de masă mare, în carouri, și îi aranjară cu grijă colțurile, ascunzând-o în totalitate pe Winky sub ea. - Nouă pare rău că văzut așa ceva, domnilor și domŹnișoară! chițăi un spiriduș din apropiere, clătinând din cap și părând foarte rușinat. Sperăm să nu ne credeți pe toți ca Winky, domnilor și domnișoară! - E nefericită! zise Hermione exasperată. De ce nu încerŹcați să o înveseliți, în loc să o ascundeți sub o față de masă? - Ne scuzați, domnișoară, zise spiridușul de casă, făcând iar o plecăciune, dar spiridușii de casă nu avut astfel de caŹzuri până acum... - O, pentru numele lui Dumnezeu! zise Hermione supăŹrată. Ascultați-mă, cu toții! Aveți aceleași drepturi ca și vrăjiŹtorii să fiți fericiți! Aveți dreptul la concedii, salarii și haine decente, nu trebuie să faceți tot ce vi se spune... Uitați-vă la Dobby! - Domnișoara să nu-l implice pe Dobby în asta, murmură Dobby, părând speriat. Zâmbetele vesele de pe chipurile spiridușilor din bucăŹtărie dispăruseră. Se uitau dintr-o dată la Hermione, de parŹcă ar fi fost nebună și periculoasă. - Adus la domnu’ mâncarea în plus! chițăi un spiriduș de lângă cotul lui Harry și îi aruncă în brațe un jambon mare, douăsprezece prăjituri și niște fructe. La revedere! Spiridușii de casă se strânseră în jurul lui Harry, Ron și Hermione și începură să-i împingă către ușă cu mâinile lor mici. - Mulțumesc pentru șosete, Harry Potter! strigă Dobby amărât, din fața șemineului unde stătea, lângă fața de masă umflată sub care se afla Winky. - N-ai putut să taci din gură, nu, Hermione? zise Ron supărat, când ușa bucătăriei se trânti în urma lor. Acum nu or să mai vrea să-i vizităm! Am fi putut să aflăm mai multe despre Crouch de la Winky! - Ah, de parcă ți-ar păsa de asta! zise Hermione batjoŹcoritoare. Ție îți place să vii aici pentru mâncare! Ziua următoare fu destul de încordată. Harry se sătură atât de tare de certurile dintre Ron și Hermione, încât duse mâncarea lui Sirius sus, în camera bufnițelor, de unul sinŹgur în acea seară. Pigwidgeon era mult prea mică pentru a căra jambonul până sus pe munte de una singură, așa că Harry trimise încă două strigi să-l ajute. După ce acestea zburară către asfințit, arătând foarte ciudat cu pachetul mare între ele, Harry se aplecă peste pervaz, cercetând împrejurimile castelului, până spre vârfurile copacilor întunecați din Pădurea Interzisă și până la pânzele în vânt ale corăbiei celor de la Durmstrang. O bufniță zbură prin norul de fum care ieșea din coșul lui Hagrid, direct către castel, pe lângă turnul bufnițelor, și dispăru înăuntru. Uitându-se în vale, Harry îl văzu pe Hagrid săpând de zor în fața colibei sale. Harry se întreŹbă ce făcea. Părea să pregătească o nouă grădină de leguŹme. În timp ce privea într-acolo, o văzu pe Madame MaxiŹme ieșind din trăsura celor de la Beauxbatons și ducându-se la Hagrid. Părea să încerce să lege o conversație. Hagrid stătea sprijinit pe lopată, dar nu părea dornic să lungească discuția, pentru că la puțin timp după aceea Madame Maxime se întoarse la trăsură. Nevrând să se întoarcă în Turnul Cercetașilor și să-i audă pe Ron și pe Hermione certându-se, Harry îl privi pe HaŹgrid cum săpa de zor, până când îl înghiți întunericul. BufŹnițele din jurul lui Harry începură să se trezească, trecând grăbite pe lângă el și zburând în noapte. * La micul dejun din dimineața următoare, supărarea dinŹtre Ron și Hermione părea să se fi mai atenuat și, spre ușuŹrarea lui Harry, predicțiile sumbre ale lui Ron, cum că spiridușii de casă vor trimite mâncare mai puțină și mai proastă la masa Cercetașilor pentru că Hermione îi insulŹtase, se dovediră false. Șunculița, ouăle și scrumbiile afuŹmate erau la fel de bune ca de obicei. Când sosiră bufnițele cu poșta, Hermione se uită în sus nerăbdătoare. Părea să aștepte ceva. - Percy n-a avut când să răspundă, n-ar fi avut timp, zise Ron. Am trimis-o pe Hedwig abia ieri. - Nu, nu e asta, zise Hermione. M-am abonat la Profetul zilei, m-am săturat să aflu totul de la Viperini. - Bună idee! zise Harry, uitându-se și el în sus la bufnițe. Hei, Hermione, cred că ai noroc... O bufniță gri tocmai zbura spre Hermione. - Dar nu are nici un ziar, zise ea, părând dezamăgită. E... Dar, spre uimirea ei, bufnița gri ateriză în fața farfuriei, urmată îndeaproape de patru bufnițe de șură, o bufniță bruŹnă și una roșcată. - Câte abonamente ai făcut? o întrebă Harry, înșfăcând paharul Hermionei înainte de a fi dărâmat de puzderia de bufnițe care se înghesuiau toate în fața ei, fiecare încercând să-și livreze prima scrisoarea. - Ce Dumnezeu? zise Hermione și luă scrisoarea de la bufnița gri. O deschise și o citi. - Să fim serioși! zise ea, înroșindu-se. - Ce e? întrebă Ron. - Este... Ce tâmpenie... Îi arătă scrisoarea lui Harry, care văzu că nu era scrisă de mână, ci era compusă din litere care păreau decupate din Profetul zilei. EȘTI O FATĂ AFURISITĂ. HARRY POTTER MERITĂ MAI MULT. ÎNTOARCE-TE DE UNDE AI VENIT, ÎNŹCUIATO. - Sunt toate la fel! zise Hermione disperată, deschizând scrisoare după scrisoare. „Harry Potter poate fi mult mai fericit fără una ca tine...” „Ar trebui să fii fiartă în ouă de broască...” Puah! Deschise ultimul plic și din el se scurse un lichid verde-gălbui, cu un miros pregnant de benzină, chiar pe mâinile ei, care începură să se umple de bășici mari și galbene. - Puroi nediluat de Bubotuburi! zise Ron, luând plicul cu două degete și mirosindu-l. - Au! exclamă Hermione, cu lacrimi în ochi, în timp ce încerca să își curețe mâinile cu un șervețel, dar acum degeŹtele îi erau acoperite cu atât de multe buboaie, încât părea să poarte niște mănuși groase și noduroase. - Ar trebui să te duci în aripa spitalului, zise Harry, în timp ce bufnițele din jurul Hermionei își luau zborul, o să-i spunem profesoarei Lăstar unde te-ai dus... - Am prevenit-o! zise Ron, în timp ce Hermione ieșea repede din Marea Sală, ascunzându-și mâinile. Am prevenit-o să nu o supere pe Rita Skeeter! Uită-te la asta... „Am citit în Săptămânalul vrăjitoarelor cum te joci cu inima bietului Harry Potter. Nu-i frumos, băiatul a avut destule necazuri! O să-ți trimit un blestem de îndată ce o să găsesc un plic desŹtul de mare.” Chiar că ar trebui să se păzească, nu, Harry? Hermione nu veni la „Ierbologie”. Când Harry și Ron ieŹșiră din seră înainte de ora de „Îngrijire a Creaturilor Magice”, îi văzură pe Reacredință, Crabbe și Goyle coboŹrând treptele de piatră dinspre castel. Pansy Parkinson șușotea și râdea cu șleahta ei de fete de la Viperini. Zărindu-l pe Harry, Pansy îi strigă: - Potter, te-ai despărțit de iubită? De ce era așa de suŹpărată la micul dejun? Harry o ignoră, nu vroia să îi dea satisfacția de a ști câte probleme îi cauzase Hermionei articolul acela din SăptăŹmânalul vrăjitoarelor. Hagrid, care le spusese ora trecută că terminaseră cu uniŹcornii, îi aștepta în fața colibei șale cu o nouă serie de lăzi la picioare. Lui Harry i se puse o piatră pe inimă când văzu lăzile... Dacă erau alți pui de Homari? Dar când ajunse destul de aproape ca să vadă ce era în lăzi, descoperi niște animăluțe negre, cu blană deasă și cu boturi lungi. Labele din față le erau neobișnuit de plate, ca niște lopeți, iar creaŹturile se uitau clipind la elevi, părând nedumerite de atenția care li se acorda. - Aceștia sunt Niffleri, zise Hagrid, când toată clasa se strânse în jurul lor. Pot fi găsiți cel mai des în mine. Le plac lucrurile strălucitoare... Uitați! Unul dintre Niffleri sărise brusc și încercase să-i muște ceasul de mână lui Pansy Parkinson. Aceasta țipă și se dădu înapoi. - Sunt ca niște detectoare de comori, zise Hagrid vesel. M-am gândit să ne distrăm azi cu ei. Vedeți? - Arătă către o porțiune mare de pământ proaspăt săpat pe care Harry văzuse cum îl săpase de la fereastra camerei bufnițelor. Am îngropat niște monede de aur. Și am un premiu penŹtru cel care va alege Nifflerul care le va dezgropa pe cele mai multe. Dați-vă jos bijuteriile și alegeți un Niffler căruia să-i dați drumul. Harry își dădu jos ceasul pe care îl purta doar din obișŹnuință, având în vedere că nu mai mergea, și și-l puse în buzunar. Luă un Niffler. Acesta își puse botul lung lângă urechea lui Harry și începu să miroasă entuziasmat. Era chiar drăguț. - Stați așa, zise Hagrid, uitându-se în ladă, a mai rămas un Niffler... Cine lipsește? Unde e Hermione? - A trebuit să se ducă în aripa spitalului, zise Ron. - Îți explicăm mai târziu, murmură Harry. Pansy Parkinson era cu urechile ciulite. Fu de departe cea mai amuzantă oră de „Îngrijire a CreaŹturilor Magice”. Nifflerii intrau și ieșeau din pământ de parcă ar fi ieșit din apă. Fiecare se întorcea la elevul care îi dăduse drumul și îi scuipa aur în palme. Al lui Ron era deosebit de harnic. În scurt timp îi umplu poala robei cu monede. - Pot fi crescuți ca animale de casă, Hagrid? întrebă el enŹtuziasmat, în timp ce Nifflerul său intra iar sub pământ. - Mama ta n-ar fi prea fericită, Ron, zise Hagrid, zâmbind, Nifflerii distrug casele. Cred că acum le-au cam găsit pe toate, adăugă el, mergând pe lângă parcela de pământ, în timp ce Nifflerii continuau să caute. Nu am îngropat decât o sută de monede. Ah, ai venit, Hermione! Hermione se apropia de, traversând pajiștea. Avea mâiŹnile complet bandajate și părea foarte supărată. Pansy ParŹkinson o privea cu mult interes. - Păi, hai să vedem cum v-ați descurcat! zise Hagrid. Numărați-vă monedele! Și nu are sens să încerci să le furi, Goyle, adăugă Hagrid, privindu-l printre gene pe cel vizat. Este aur de la spiriduși. Dispare după câteva ore. Goyle își goli buzunarele, devenind din ce în ce mai posoŹmorât. Nifflerul lui Ron se dovedise cel mai bun, așa că Hagrid îi dădu drept premiu lui Ron o ciocolată mare de la „Lorzii mierii”. Se auzi clopoțelul care anunța prânzul. ResŹtul clasei porni înapoi spre castel, dar Harry, Ron și HermiŹone mai rămaseră puțin, ca să-l ajute pe Hagrid să-i pună pe Niffleri la loc în lăzi. Harry observă că Madame Maxime îi privea de la fereastra trăsurii celor de la Beauxbatons. - Ce ai pățit la mâini, Hermione? întrebă Hagrid îngrijorat. Hermione îi spuse de scrisorile pline de ură pe care le primise în acea dimineață și despre plicul cu puroi de Bubotuburi. - Aaah, nu-ți face griji, zise Hagrid cu blândețe, uitându-se la ea. Am primit și eu niște scrisori de genu’ ăsta, după ce a scris Rita Skeeter despre mama. „Ești un monstru și ar trebui să fii omorât.” „Mama ta a omorât oameni nevinovați și, dacă ai avea puțină demnitate, ai sări într-un lac, să te îneci!” - Nu se poate! zise Hermione șocată. - Da, zise Hagrid, ducând lăzile cu Niffleri lângă peretele cabanei. Sunt pur și simplu smintiți, Hermione. Nu le mai deschide, dacă mai primești altele. Aruncă-le direct în foc. - Ai pierdut o lecție foarte interesantă, îi spuse Harry lui Hermione, în timp ce se îndreptau spre castel. Sunt drăguți Nifflerii, nu, Ron? Dar Ron se încrunta către ciocolata pe care i-o dăduse Hagrid. Părea foarte supărat de ceva. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă Harry. Nu-ți place aroma? - Nu, zise Ron scurt. De ce nu mi-ai spus despre aur? - Ce aur? întrebă Harry. - Aurul pe care ți l-am dat la Cupa Mondială de Vâjthaț, zise Ron. Aurul de la spiriduși, pe care ți l-am dat pentru omnioculari. În Loja Superioară. De ce nu mi-ai spus că a dispărut după un timp? Lui Harry îi trebui un timp până să își dea seama despre ce vorbea Ron. - Ah, zise el, amintindu-și în sfârșit. Nu știu... nu mi-am dat seama că dispăruse. Eram mult mai îngrijorat de baghetă, nu crezi? Urcară scara către holul de la intrare și se duseră în MaŹrea Sală să ia prânzul. - Trebuie să fie grozav, zise Ron brusc, după ce se așezaŹseră și începuseră să-și pună porții de friptură de vită și budincă, să ai atât de mulți bani, încât să nu-ți dai seama când îți dispare un pumn de galeoni. - Stai puțin, am avut alte lucruri pe cap în noaptea aia! zise Harry repede. Cu toții am avut, nu-ți mai amintești? - Nu știam că aurul spiridușilor dispare, murmură Ron. Am crezut că ți-am achitat datoria. Nu ar fi trebuit să-mi iei pălăria aia cu Tunurile din Chudley de Crăciun. - Hai să uităm de asta, da? zise Harry. Ron își înfipse furculița într-un cartof copt, pe care îl priŹvi cu mare atenție. Apoi izbucni: - Urăsc să fiu sărac! Harry și Hermione se uitară unul la altul. Nici unul dinŹtre ei nu știa ce să spună. - E groaznic, zise Ron, continuând să se uite la cartof. Nu îi învinuiesc pe Fred și pe George că încearcă să câștige un ban în plus. Și eu aș vrea să pot. Mi-aș dori să am un Niffler. - Ei bine, știm ce să-ți luăm de Crăciun! zise Hermione veselă. Apoi, când văzu că Ron era tot posomorât, zise: - Zău, Ron, ar putea fi mult mai rău. Cel puțin, nu ai degetele pline de bube! Hermione avea mari probleme cu mânuitul cuțitului și furculiței, pentru că avea degetele foarte țepene și umflate. - O urăsc pe femeia aia! exclamă ea cu patimă. O să i-o plătesc cu orice preț! * Hermione continuă să primească scrisori răuvoitoare toaŹtă săptămâna și, deși îl ascultă pe Hagrid și nu le mai desŹchise, mai mulți răuvoitori îi trimiseră Urlătoare, care explodară la masa Cercetașilor și strigară insulte în fața tuturor celor din sală. Chiar și cei care nu citeau SăptămânaŹlul Vrăjitoarelor știau totul despre presupusul triunghi amoros: Harry-Krum-Hermione. Harry se săturase să le tot spună că Hermione nu era iubita lui. - O să se termine odată și odată, îi spuse el Hermionei, dacă îi ignorăm... Tot așa s-au plictisit să citească și ce a scris Rita despre mine ultima dată... - Eu vreau să știu cum ascultă conversațiile secrete, când îi este interzis să vină la Hogwarts! zise Hermione mânioasă. Hermione rămase ultima la următoarea oră de „Apărare contra Magiei Negre”, ca să îl întrebe ceva pe profesorul Moody. Restul elevilor abia așteptaseră să plece. Moody le dăduse un test atât de riguros de deviere a blestemelor, încât mulți dintre ei încă își oblojeau unele răni ușoare. Harry era foarte afectat de blestemul Urechilor Mișcătoare și trebui să își țină mâinile pe urechi când ieși din clasă. - Ei bine, e clar că Rita nu folosește o pelerină care s-o facă invizibilă! gâfâi Hermione cinci minute mai târziu, ajungându-i din urmă pe Harry și pe Ron în holul de la intrare. Îi trase lui Harry o mână de pe una dintre urechile mișcătoare, ca să o poată auzi. - Moody zice că nu a văzut-o în apropierea mesei juriuŹlui la a doua probă, și nici pe lângă lac! - Hermione, ajută la ceva dacă îți spun încă o dată s-o lași baltă? întrebă Ron. - Nu! zise Hermione încăpățânată. Vreau să știu cum m-a auzit vorbind cu Viktor! Și cum a aflat de mama lui Hagrid! - Poate că v-a pus microfoane, zise Harry. - Microfoane? zise Ron absent. Cum adică, un fel de foane mai mici? Harry începu să le explice despre microfoanele ascunse și despre modurile lor de înregistrare. Ron era fascinat, dar Hermione îi întrerupse: - Voi nu aveți de gând să citiți odat㠄Hogwarts. Scurtă istorie”? - La ce bun? zise Ron. O știi pe de rost, putem să te întrebăm pe tine. - Toate înlocuitoarele astea pentru magie, pe care le foŹlosesc Încuiații - electricitatea, computerele și radarele, toate astea - nu funcționează în jurul castelului Hogwarts, este înconjurat de prea multă magie... Nu, Rita se folosește de magie ca să tragă cu urechea, așa trebuie să fie... Dacă aș reuși să aflu despre ce e vorba... Ooh, dacă e ilegal, am prins-o! - Nu avem destule griji pe cap? o întrebă Ron. Acum treŹbuie să începem și o vendetă contra Ritei Skeeter? - Nu ți-am cerut ajutorul! se răsti Hermione. O să mă descurc singură! Urcă înapoi scara de marmură fără să se uite înapoi. Harry era convins că se ducea la bibliotecă. - Harry, pe cât facem pariu că o să vină cu insigne pe care o să scrie „O Urăsc pe Rita Skeeter”? zise Ron. Hermione nu le ceru însă ajutorul nici lui Harry, nici lui Ron, ca să se răzbune pe Rita Skeeter, lucru pentru care îi erau amândoi recunoscători, fiindcă aveau din ce în ce mai multe teme înaintea vacanței de Paște. Harry se minuna, pur și simplu de felul în care reușea Hermione să găsească timp să caute metode magice de tras cu urechea și să se descurce și cu școala. El muncea pe brânci numai ca să își facă toate temele și avea grijă să îi trimită tot timpul pachete cu mâncare lui Sirius. După vara care trecuse, nu uitase cum era să-ți fie foame încontinuu. O dată cu pachetele cu mâncare, îi trimitea și scrisori lui Sirius, spunându-i că nu se mai întâmplase nimic ieșit din comun și că încă așteptau un răspuns de la Percy. Hedwig nu se întoarse decât la sfârșitul vacanței de Paște. Scrisoarea lui Percy era pusă într-un pachet cu ouă de Paște trimise de doamna Weasley. Și oul primit de Harry, și cel al lui Ron erau de mărimea ouălelor de dragon și erau pline cu ciocolată de casă. Oul Hermionei era mai mic chiar și decât unul de găină. Rămase tablou când îl văzu. - Mama ta nu citește Săptămânalul vrăjitoarelor, sper... Nu-i așa, Ron? întrebă ea încet. - Ba da, zise Ron, cu gura plină de ciocolată. O ia penŹtru rețete. Hermione se uită cu tristețe la oul ei micuț. - Nu vrei să vezi ce a scris Percy? o întrebă Harry repede, ca să îi abată atenția. Scrisoarea lui Percy era scurtă și enervantă. După cum le spun mereu celor de la Profetul zilei, domnul Crouch și-a luat o pauză binemeritată de la serviciu. Trimite bufnițe regulat, cu instrucțiuni pentru mine. Nu, nu l-am văzut, dar cred că nu mi se poate reproșa că nu recunosc scrisul propriului meu șef. Am destule de făcut și fără să fiu nevoit să clarific asemenea zvonuri ridicole. Vă rog nu mă mai deranjați dacă nu e ceva important Paște fericit! * Începutul semestrului de vară ar fi însemnat de obicei că Harry trebuia să se antreneze pentru ultimul meci de vâjthaț al sezonului. În acest an însă, în aceeași perioadă avea loc a treia și ultima probă a Turnirului celor trei vrăjitori pentru care trebuia să se pregătească, dar încă nu știa ce avea de făcut. În sfârșit, în ultima săptămână a lui mai, profesoara McGonagall îl reținu după orele de „Transfigurație”. - Trebuie să te duci la stadionul de vâjthaț diseară la nouă fix, Potter, îi spuse ea. Domnul Bagman va fi acolo ca să le spună campionilor în ce constă a treia probă. Așa că la opt și jumătate în acea seară, Harry îi lăsă pe Ron și pe Hermione în Turnul Cercetașilor și coborî. Când traversă holul de la intrare, Cedric tocmai venea dinspre camera de zi a Astropufilor. - Ce crezi că e? îl întrebă el pe Harry, în timp ce coboŹrau împreună treptele de piatră, sub cerul înnorat. Fleur tot vorbește despre tunele, bănuiește că o să trebuiască să găsim o comoară. - Asta nu ar fi foarte rău, zise Harry, gândindu-se că ar putea să-i ceară lui Hagrid un Niffler ca să rezolve probleŹma în locul lui. Traversară pajiștea întunecată către stadionul de vâjthaț, trecură printr-o gaură dintre tribune și ajunseră pe teren. - Ce i-au făcut? zise Cedric indignat, încremenind locului. Terenul de vâjthaț nu mai era neted și plat. Arăta de parŹcă cineva construise ziduri joase pe toată suprafața lui, care șerpuiau și se intersectau în toate direcțiile. - Sunt garduri vii! zise Harry, aplecându-se să-l examiŹneze pe cel mai apropiat. - Bună seara! strigă o voce. Ludo Bagman stătea în mijlocul terenului, împreună cu Viktor Krum și cu Fleur. Harry și Cedric se duseră către ei, sărind peste gardurile vii. Fleur îi zâmbi lui Harry când se apropiară. Atitudinea ei față de el se schimbase complet de când îi salvase sora din lac. - Ei bine, ce ziceți de asta? zise Bagman vesel, când Harry și Cedric trecură de ultimul gard. Cresc frumos, nu? Le lăŹsăm o lună și Hagrid o să le aducă la zece metri înălțime. Nu vă faceți griji, adăugă el zâmbind, observând expresiile nu tocmai fericite de pe chipurile lui Harry și al lui Cedric, terenul de vâjthaț o să revină la normal imediat după terŹminarea probei! Îmi imaginez că V-ați dat seama despre ce este vorba și ce aveți de făcut... Toți rămaseră tăcuți pentru câteva clipe. Apoi... - E un labirint, mormăi Krum. - Exact! zise Bagman. Un labirint. A treia probă este foarŹte clară. Cupa turneului va fi așezată în centrul labirintului. Primul campion care o va atinge va primi note maxime. - Nu trebuie decât să ne descurcăm prin labirint? întreŹbă Fleur. - Va avea și obstacole, zise Bagman fericit, legănându-se din glezne. Hagrid ne va da mai multe creaturi magice... vor fi vrăji care vor trebui înlăturate... Tot felul de asemenea chestii, știți voi. Campionii care au acumulat cele mai multe puncte vor intra mai devreme în labirint. Bagman le zâmbi lui Harry și lui Cedric. - Apoi va intra domnul Krum și pe urmă domnișoara Delacour. Dar toți veți avea șanse egale, depinde doar de cât de bine veți trece de obstacole. Nu vi se pare amuzant? Harry, care știa foarte bine ce fel de creaturi avea să aducă Hagrid pentru un asemenea eveniment, se gândi că nu prea erau șanse să fie amuzant. Aprobă însă politicos din cap, la fel ca ceilalți campioni. - Foarte bine... Dacă nu mai aveți întrebări, să ne întoarŹcem la castel, e cam răcoare, nu? Bagman se grăbi să ajungă lângă Harry și se îndreptară împreună spre ieșirea din labirintul în creștere. Harry avu sentimentul că Bagman avea iar de gând să îi ofere ajutorul, dar chiar atunci Krum îl bătu pe umăr pe Harry. - Putem vorbi? - Da, sigur că da, zise Harry, puțin surprins. - Poți să faci câțiva pași cu mine? - Da, zise Harry și mai curios. Bagman păru oarecum deranjat. - Te aștept aici, da, Harry? - Nu, mulțumesc, domnule Bagman, zise Harry, abținânŹdu-se să zâmbească, cred că mă pot întoarce fără probleme la castel și de unul singur. Harry și Krum plecară împreună de pe stadion, dar Krum nu o luă pe drumul către corabia celor de la DurmŹstrang, ci se îndreptă către Pădurea Interzisă. - De ce mergem în partea asta? întrebă Harry, când treŹcură pe lângă coliba lui Hagrid și apoi pe lângă trăsura lumiŹnată ca ziua a celor de la Beauxbatons. - Nu vreau să ne audă nimeni, zise Krum scurt. Când în sfârșit ajunseră într-o regiune liniștită, la mică distanță de padocul cailor de la Beauxbatons, Krum se opri în umbra copacilor și se întoarse către Harry. - Vreau să știu, zise el, uitându-se urât, ce este între tine și Hărmai-ăun-nini... Harry, care, după modul secretos în care se purtase Krum, se așteptase la ceva mult mai serios, se uită la Krum uimit. - Nimic, zise el. Dar Krum se încruntă la el și Harry, descoperind iar cât de înalt era Krum, adăugă: - Suntem prieteni. Nu este iubita mea și nici nu a fost vreodată. Sunt numai bazaconii ale femeii aceleia imposiŹbile, Rita Skeeter, care nu știe ce să mai inventeze! - Hărmai-ăun-nini vorbește foarte des despre tine, zise Krum, uitându-se bănuitor la Harry. - Da, zise Harry, pentru că suntem prieteni buni... Nu-i venea să creadă că purta această discuție cu Viktor Krum, celebrul jucător internațional de vâjthaț. Era ca și când Krum, deși avea optsprezece ani, îl considera pe el, pe Harry, un rival de temut... - Nu ați... Nu ați fost niciodată... - Nu, zise Harry cu multă hotărâre. Krum păru ceva mai fericit. Se uită la Harry câteva clipe și zise: - Zbori foarte bine. Te-am urmărit la prima probă... - Mulțumesc, zise Harry, zâmbindu-i larg și simțindu-se deodată și el mai înalt. Și eu te-am văzut la Cupa Mondială de Vâjthaț. Fenta Wronski... Ai fost cu adevărat... Dar ceva se mișcă în spatele lui Krum printre copaci, iar Harry, care avea ceva experiență cu genul de creaturi care sălășluiau în Pădurea Interzisă, îl prinse din instinct pe Krum de braț și îl trase la o parte. - Ce este? Harry dădu din cap, uitându-se la locul unde observase mișŹcarea. Își băgă mâna în buzunarul robei, căutându-și bagheta. În clipa următoare, un om apăru de după un stejar înalt, clătinându-se pe picioare. Pentru o fracțiune de secundă, Harry nu-l recunoscu, însă apoi își dădu seama că era domŹnul Crouch. Arăta de parcă ar fi mers de zile întregi. Roba îi era sfâșiŹată și pătată cu sânge, în dreptul genunchilor. Fața îi era zgâriată, era neras și pământiu la față, din cauza extenuării. Părul său cândva îngrijit și mustața aveau nevoie de tuns, ras și mai ales de un spălat. Dar aspectul său ciudat nu era nimic pe lângă felul în care se comporta. Murmurând și gesŹticulând, domnul Crouch părea să discute cu cineva văzut numai de el. Asta îi aminti foarte bine lui Harry de un vagabond bătrân, pe care îl văzuse o dată, când fusese la cumpărături cu soții Dursley. Și omul acela discuta cu paŹtimă cu cineva inexistent, moment în care Mătușa Petunia îl înșfăcase pe Dudley de mână și îl trăsese pe trotuarul de vizavi, ca să îl evite pe acel om straniu. Apoi Unchiul Vernon se apucase să spună familiei ce ar face el cu cerșeŹtorii și vagabonzii. - Nu e un membru al juriului? întrebă Krum, uitându-se la domnul Crouch. Nu e de la Ministerul vostru? Harry aprobă din cap, ezită pentru o clipă și apoi se apropie încet de domnul Crouch, care însă nu se uită la el, ci continuă să discute cu un copac din apropiere: - Și după ce ai făcut asta, Weatherby, trimite-i o bufniță lui Dumbledore și confirmă numărul de elevi de la DurmŹstrang care vor veni la turnir. Karkaroff tocmai a anunțat că vor fi doisprezece... - Domnule Crouch? interveni Harry precaut. - Și apoi să-i mai trimiți o bufniță și lui Madame Maxime, pentru că ar putea să vrea să mărească și ea numărul eleviŹlor pe care îi aduce, acum că Durmstrang a ajuns la doispreŹzece... Să nu uiți să faci asta, Weatherby, te rog... Da? Bine... Ochii domnului Crouch mai aveau puțin și îi ieșeau din orbite. Rămase acolo, uitându-se la copac, murmurând ceva neinteligibil. Apoi se aruncă într-o parte și căzu în genunchi. - Domnule Crouch? zise Harry tare. Vă simțiți bine? Lui Crouch i se roteau ochii în cap. Harry se uită la Krum, care îl urmase printre copaci și îl privea speriat pe Crouch. - Ce a pățit? - Habar n-am, murmură Harry. Știi ce, nu vrei să te duci să chemi pe cineva în... - Dumbledore! strigă domnul Crouch. Îl prinse pe Harry de robă, trăgându-l mai aproape, deși privea undeva peste capul lui Harry. - Trebuie... să îl văd... Dumbledore... - Bine, zise Harry, dacă vă ridicați, domnule Crouch, putem merge să-l vedem pe domnul... - Am făcut... prostie... continuă domnul Crouch, respiŹrând greu. Părea cu adevărat nebun. Ochii i se roteau și i se bulbuŹcaseră mult, iar pe bărbie i se scurgea o picătură de salivă. Fiecare cuvânt pe care îl spunea părea să însemne un efort imens pentru el. - Trebuie... să spun... Dumbledore... - Ridicați-vă, domnule Crouch, zise Harry răspicat. RidiŹcați-vă, vă duc eu la domnul Dumbledore! Ochii domnului Crouch se fixară asupra lui Harry. - Cine... tu? șopti el. - Sunt un elev al școlii, zise Harry, uitându-se spre Krum pentru a-i cere ajutorul, dar Krum era mai în spate, extrem de încordat. - Nu ești... al lui? șopti domnul Crouch, rămânând cu gura căscată. - Nu, zise Harry, fără să aibă nici cea mai mică idee la cine se referea Crouch. - Ești al lui Dumbledore? - Da, zise Harry. Crouch îl trase și mai aproape de el. Harry încercă să-i desfacă mâna încleștată de pe robă, dar nu reuși. - Avertizează-l... Dumbledore... - Îl chem pe Dumbledore, dacă îmi dați drumul, zise Harry. Dați-mi drumul, domnule Crouch, și îl chem... - Mulțumesc, Weatherby, și după ce faci asta, aș vrea o ceașcă de ceai. Soția și fiul meu vor sosi în curând, ne ducem la un concert în seara asta, cu domnul și doamna Fudge. Crouch vorbea iar fluent, adresându-se unui copac și părând să nu își dea seama că Harry era acolo, ceea ce îl surŹprinse atât de mult pe Harry, încât nu observă că domnul Crouch îi dăduse drumul la robă. - Da, fiul meu tocmai a obținut douăsprezece N.O.V.-uri, foarte satisfăcător, da, mulțumesc, da... Chiar foarte mânŹdru. Acum, dacă îmi poți aduce biletul acela de la Ministrul Magiei al Andorei, cred că voi avea timp să-i și răspund... - Rămâi aici cu el! îi spuse Harry lui Krum. Îl chem pe Dumbledore, o să fie mai rapid așa, știu unde își are biroul... - E nebun, zise Krum, uitându-se la Crouch, care continua să vorbească însuflețit cu pomul, părând să fie convins că i se adresa lui Percy. - Dar să nu pleci de lângă el, zise Harry, ridicându-se. Mișcarea sa păru să genereze o nouă schimbare bruscă în atitudinea domnului Crouch. Acesta îl prinse pe Harry de genunchi și îl trase pe pământ. - Nu mă... lăsa! șopti el, ochii bulbucându-i-se iar. Am... scăpat... Trebuie să avertizez... să spun... să văd... DumŹbledore... vina mea... numai vina mea... Bertha... moartă... numai vina mea... fiul meu... vina mea... spune-i lui DumŹbledore... Harry Potter... Lordul Întunericului... mai puterŹnic... Harry Potter... - Îl aduc pe Dumbledore dacă îmi dați drumul, domnule Crouch! zise Harry și se uită furios la Krum. Ajută-mă, te rog! Părând extrem de încordat, Krum se apropie și se așeză lângă domnul Crouch. - Ține-l aici, zise Harry, eliberându-se din mâna domnuŹlui Crouch. Mă întorc cu Dumbledore. - Dar vii repede, da? strigă Krum după el, pe când Harry fugea din pădure și dispărea pe pajiștea întunecată, pustie acum. Bagman, Cedric și Fleur dispăruseră. Harry urcă în fugă treptele de piatră, intră pe ușile din stejar de la intrare și urcă scara de marmură, către al doilea etaj. Cinci minute mai târziu, fugea ca un nebun către un garŹgui de piatră care se afla la jumătatea unui coridor pustiu. - Ser-Serbet de lămâie! gâfâi el către acesta. Aceasta era parola către scara ascunsă care ducea la biroul lui Dumbledore. Sau, cel puțin, fusese acum doi ani... Oricum, era evident că parola se schimbase, pentru că staŹtuia nu prinse viață și nu se dădu la o parte, ci rămase nemișcată, uitându-se răutăcios la Harry. - Mișcă-te! strigă Harry. Haide, mai repede! Dar nimic de la Hogwarts nu se mișca doar pentru că striŹgai la el. Știa că asta nu ajuta la nimic. Se uită în sus și în jos de-a lungul coridorului. Poate că Dumbledore era în canceŹlarie... O luă la fugă cât de repede putu către scara care... - POTTER! Harry se opri brusc și se uită în jur. Plesneală tocmai ieșise dinspre scara ascunsă din spatele statuii de piatră. Peretele se închise în spatele lui exact când îi făcu semn lui Harry să vină spre el. - Ce cauți aici, Potter? - Trebuie să-l văd pe domnul Dumbledore! zise Harry, întorcându-se și oprindu-se în fața lui Plesneală. Este vorba de domnul Crouch... Tocmai a apărut... Este în pădure și vrea... - Ce sunt tâmpeniile astea? zise Plesneală, cu ochii negri începând să-i scânteieze cu interes. Despre ce vorbești? - Domnul Crouch! strigă Harry. De la Minister! E bolnav sau așa ceva... E în Pădurea Interzisă, vrea să-l vadă pe domŹnul Dumbledore! Dați-mi parola ca să-i... - Directorul este ocupat, Potter, zise Plesneală, pe buzele sale apărând un zâmbet malefic. - Dar trebuie să-i spun! strigă Harry. - Nu m-ai auzit, Potter? Harry își dădu seama că Plesneală se distra de minune, refuzând să îl ajute, deși era cuprins de panică. - Ascultați-mă, zise Harry mânios, domnul Crouch nu se simte bine... Și-a... Și-a pierdut mințile... Zice că vrea să-l avertizeze pe... Zidul de piatră din spatele lui Plesneală se deschise. Dumbledore era acolo, îmbrăcat cu o robă lungă, de cuŹloare verde, cu o expresie oarecum curioasă. - S-a întâmplat ceva? zise el, uitându-se când la Plesneală, când la Harry. - Domnule profesor! zise Harry, trecând de Plesneală înainte ca acesta să poată zice ceva. Domnul Crouch este aici... Este în Pădurea Interzisă și vrea să vorbească cu dumneavoastră! Harry se aștepta ca Dumbledore să îi pună întrebări, dar, spre ușurarea lui, Dumbledore nu făcu așa ceva. - Du-mă la el, zise profesorul și îl urmă repede de-a lunŹgul coridorului pe Harry, lăsându-l pe Plesneală lângă garguiul care acum arăta de două ori mai bine ca urâciosul profesor. - Ce a zis domnul Crouch, Harry? zise Dumbledore, în timp ce coborau scara de marmură. - A zis că vrea să vă avertizeze... A zis că a făcut ceva groaznic... A zis ceva de fiul său... Și de Bertha Jorkins... Și... Și... de Cap-de-Mort... Și... Ceva despre creșterea puterii lui Cap-de-Mort... - Într-adevăr, zise Dumbledore și grăbi pasul, în timp ce ieșeau afară și se afundau în noapte. - Nu se poartă deloc normal, zise Harry, grăbindu-se alăŹturi de Dumbledore. Nu pare să știe unde se află... Tot vorŹbește de parcă ar crede că Percy Weasley este acolo și apoi trece brusc la o stare mai conștientă și zice că trebuie să vă vadă... L-am lăsat cu Viktor Krum. - Serios? zise Dumbledore tăios și începu să meargă și mai repede, astfel încât Harry fugea ca să țină pasul cu el. Știi dacă l-a mai văzut și altcineva pe domnul Crouch? - Nu, zise Harry. Eu vorbeam cu Krum, domnul Bagman tocmai ne spusese în ce constă a treia probă... Am rămas ceva mai în urmă și atunci l-am văzut pe domnul Crouch ieșind din Pădurea Interzisă... - Unde sunt? întrebă Dumbledore, când apăru trăsura celor de la Beauxbatons la orizont... - Acolo, zise Harry, trecând în fața lui Dumbledore și conducându-l printre copaci. Nu îi mai auzea vocea lui Crouch, dar știa pe unde să o ia. Nu era departe de trăsura celor de la Beauxbatons... Undeva pe aproape... - Viktor? strigă Harry. Nu răspunse nimeni. - Erau aici, îi zise Harry lui Dumbledore. Erau cu siguŹranță pe undeva pe-aici... - Lumos! zise Dumbledore, aprinzându-și bagheta și ridiŹcând-o deasupra capului. Raza îngustă de lumină trecu de la un trunchi întunecat la altul, luminând solul. Și apoi se opri asupra unor picioare. Harry și Dumbledore înaintară grăbiți. Krum era întins pe jos. Părea inconștient. Nu se vedea nici urmă de domnul Crouch. Dumbledore se aplecă asupra lui Krum și îi ridică cu blândețe o pleoapă. - Împietrit, zise el încet. Ochelarii săi cu lentile în formă de semilună scânteiară în lumina baghetei, când se uită în jur, spre copaci. - Ar trebui să mă duc să chem pe cineva? întrebă Harry. Pe Madame Pomfrey? - Nu, zise Dumbledore încet, stai aici. Își ridică bagheta în aer și o aținti către coliba lui Hagrid. Harry văzu ceva argintiu țâșnind din ea și gonind printre copaci ca o pasăre stranie. Apoi Dumbledore se aplecă iar deasupra lui Krum, își îndreptă bagheta spre el și rosti: - Enervare! Krum deschise ochii. Părea amețit. Apoi îl văzu pe DumŹbledore, încercă să se ridice, dar Dumbledore îi puse o mână pe umăr și îl făcu să stea nemișcat. - M-a atacat! murmură Krum, ducându-și o mână la cap. Bătrânul nebun m-a atacat! Mă uitam să văd unde s-a dus Potter și m-a atacat pe la spate! - Stai nemișcat câteva clipe, zise Dumbledore. Sunetul unor pași răsunători ajunse la urechile lor și HaŹgrid apăru gâfâind, însoțit de Colț. Avea arbaleta la el. - Domnule profesor Dumbledore! zise el, cu ochii măriți. Harry, ce... - Hagrid, trebuie să-l chemi pe profesorul Karkaroff, zise Dumbledore. Elevul său a fost atacat. După ce ai făcut asta, te rog să-l anunți pe profesorul Moody... - Nu e nevoie, Dumbledore, se auzi un mormăit, sunt aici. Moody șchiopăta către ei, sprijinindu-se pe baston, și el cu bagheta aprinsă. - Picior afurisit, zise el mânios. Aș fi ajuns mai repede... Ce s-a întâmplat? Plesneală a zis ceva de Crouch... - Crouch? zise Hagrid absent. - Karkaroff, te rog, Hagrid! zise Dumbledore tăios. - A, da... aveți dreptate, domnule profesor, zise Hagrid și se întoarse, dispărând după copacii întunecați, cu Colț după el. - Nu știu unde este Barty Crouch, îi zise Dumbledore lui Moody, însă este esențial să-l găsim! - Mă duc, mormăi Moody și își scoase bagheta, șchioŹpătând înspre Pădurea Interzisă. Nici Dumbledore, nici Harry nu mai scoaseră un cuvânt până când nu auziră zgomotele inconfundabile ale lui Hagrid și Colț, care se apropiau în grabă. Karkaroff venea și el repede în spatele lor. Era îmbrăcat cu blănurile sale argintii și era palid și agitat. - Ce e asta? strigă el, când îl văzu pe Krum la pământ și alături de el pe Dumbledore și pe Harry. Ce se întâmplă? - Am fost atacat! zise Krum, ridicându-se și masându-și capul. De domnul Crouch sau cum l-o chema... - Te-a atacat Crouch? Te-a atacat Crouch? Un membru al juriului? - Igor, începu Dumbledore, însă Karkaroff explodă, vânŹturând-și pumnii în jurul lui, negru de supărare. - Mârșăvie! strigă el, arătând către Dumbledore. Este un complot! Tu și Ministerul ăla al Magiei m-ați ademenit aici, promițându-mi marea cu sarea, Dumbledore! Nu este o competiție cinstită! Întâi îl aduci pe furiș pe Potter în turnir, deși nu are vârsta necesară! Iar acum unul dintre prietenii tăi de la Minister încearcă să îmi scoată campionul din luptă! Mie mi se pare că este vorba despre ceva corupt și duŹplicitar, iar tu, Dumbledore, vii, cu teoriile alea despre priŹeteniile internaționale dintre vrăjitori, cu reînnodarea veŹchilor legături, ca să uităm neînțelegerile din trecut și alte bazaconii! Iată ce cred eu despre tine! Și Karkaroff scuipă pe pământul de la picioarele lui Dumbledore. Dintr-o singură mișcare, Hagrid îl luă pe KarŹkaroff de gulerul din față al blănurilor, îl ridică în aer și îl izbi de un copac din apropiere. - Cere-ți scuze! se răsti Hagrid, în timp ce Karkaroff se chinuia să respire, cu pumnul imens al lui Hagrid la gât și picioarele bălăbănindu-i-se în aer. - Hagrid, nu! strigă Dumbledore, cu ochii scânteietori. Hagrid îi dădu drumul și Karkaroff alunecă până la poaŹlele trunchiului, făcându-se ghem la rădăcină. Îi căzură în cap niște rămurele și câteva frunze. - Hagrid, te rog să ai grijă de Harry și să-l conduci la casŹtel, zise Dumbledore tăios. Respirând greu, Hagrid se uită urât la Karkaroff. - Poate ar fi mai bine să rămân aici, domnule director... - Du-l pe Harry înapoi la școală, Hagrid, repetă DumŹbledore ferm. Du-l direct la Turnul Cercetașilor. Și Harry... te rog... insist să rămâi acolo! Orice vrei să faci - să trimiți vreo bufniță undeva - poate să aștepte până mâine dimineață, m-ai înțeles? - Păi... da, zise Harry, uitându-se la el. De unde știa asta Dumbledore că se gândise chiar în acel moment să-l trimită pe Pigwidgeon imediat la Sirius, să-i spună ce se întâmplase? - Îl las pe Colț cu dumneavoastră, domnule director, zise Hagrid, continuând să se uite amenințător la Karkaroff, caŹre stătea încă la poalele copacului, încâlcit în blănuri și rădăŹcini. Rămâi, Colț! Haide, Harry... Trecură în tăcere pe lângă trăsura celor de la BeauxŹbatons și se îndreptară către castel. - Cum îndrăznește? mormăi Hagrid, când trecură pe lângă lac. Cum îndrăznește să-l acuze pe Dumbledore. De parcă Dumbledore ar face așa ceva... De parcă Dumbledore ar fi vrut să participi la turnir... E îngrijorat! Nu știu când l-am mai văzut pe Dumbledore atât de îngrijorat cum este în ultimul timp. Și tu! se întoarse el deodată supărat spre Harry, care se uită la el, jignit. Ce căutai acolo, cu afurisitul ăla de Krum? E de la Durmstrang, Harry! Ar fi putut să te blesŹteme chiar acolo, nu te-ai gândit? Nu ai învățat nimic de la Moody? Cum a putut să te ademenească în halul ăsta... - Krum e de treabă! zise Harry, în timp ce urcară treptele către holul de la intrare. Nu încerca să mă blesteme, nu vroia decât să vorbim despre Hermione... - Am discutat și eu puțin cu ea, zise Hagrid sumbru, urcând scările. Cu cât aveți mai puțin de-a face cu străinii, cu atât o să fiți mai fericiți. Nu poți să ai încredere în nici unul dintre ei. - Tu te înțelegeai bine cu Madame Maxime, zise Harry supărat. - Să nu-mi vorbești despre ea! zise Hagrid, părând chiar înspăimântător pentru o clipă. O știu eu! A încercat iar să îmi intre pe sub piele, numai ca să îi spun cum o să fie a treia probă. Ha! Nu poți avea încredere în nici un străin! Hagrid era atât de prost dispus, încât Harry fu chiar bucuros să își ia la revedere de la el, în fața portretului doamnei grase. Trecu prin gaura portretului și intră în caŹmera de zi, ducându-se repede în colțul unde stăteau Ron și Hermione, ca să le spună ce se întâmplase.