HARRY POTTER-POCALUL DE FOC





— CAPITOLUL XXXV —

VERITASERUM

Harry simți cum se izbește de pământ. Stătea cu fața în iarbă, mirosul ei inundându-i nările. Cât îl transportase Portalul, ținuse ochii închiși și rămase la fel și în continuare. Nu se mișcă. Parcă nu mai avea nici respirație... Capul i se învârtea atât de tare, încât pământul de sub el parcă se clătiŹna, ca puntea unei corăbii. Pentru a se menține pe loc, strânse și mai tare cele două lucruri de care încă își avea încleștate mâinile: mânerul neted și rece al Cupei și corpul lui Cedric. Era convins că ar fi alunecat în întunericul care îi împresura creierul, dacă ar fi dat drumul uneia dintre ele. Șocul și extenuarea îl făcură să rămână întins la pământ, respirând mirosul ierbii, așteptând... Așteptând ca cineva să facă ceva... să se întâmple ceva... Și în tot acest timp, cicaŹtricea de pe frunte îl ardea ușor... Un vuiet de zgomote îl asurzi și îl nedumeri în același timp... Se auzeau voci pretutindeni, pași, țipete... Rămase unde era, concentrându-se să nu audă zgomotele, de parcă ar fi așteptat să se trezească dintr-un coșmar... Apoi niște mâini îl apucară de umeri și îl întoarseră pe spate. - Harry! Harry! Deschise ochii. Se uita la cerul înstelat și Albus Dumbledore era aplecat deasupra lui. Umbrele întunecate ale mulțimii din jurul lor se apropiau. Harry le simți pașii răsunând în pământul de sub capul lui. Portalul îl adusese la marginea labirintului. Vedea tribuŹnele ridicându-se în jurul lui, umbrele oamenilor care se mișcau în ele, stelele de deasupra. Harry dădu drumul Cupei, dar îl strânse pe Cedric și mai tare. Își ridică mâna liberă și îl apucă pe Dumbledore de încheietură, în timp ce chipul acestuia se pierdea din când în când în ceață. - S-a întors, șopti Harry. S-a întors! Cap-de-Mort... - Ce se întâmplă? Ce s-a întâmplat? Cornelius Fudge apăru cu capul în jos pe deasupra lui Harry. Chipul îi era livid, îngrozit. - Dumnezeule! Diggory! șopti el. Dumbledore... E mort! Cuvintele fură repetate din om în om... Se auziră urlete îngrozite în noapte: - A murit! - A murit! Cedric Diggory! - A murit! - Harry, dă-i drumul, spuse vocea lui Fudge, iar Harry simți niște degete care încercau să-l despartă de corpul inert al lui Cedric, dar nu îi dădu drumul. Apoi se apropie chipul lui Dumbledore, pe care îl vedea încă neclar, ca prin ceață. - Harry, nu-l mai poți ajuta acum. S-a terminat. Dă-i drumul... - A vrut să-l aduc înapoi, murmură Harry... A vrut să-l aduc înapoi la părinții lui... - Da, Harry... Dar acum dă-i drumul... Dumbledore se aplecă și, cu o forță extraordinară pentru un bărbat atât de bătrân și de slab, îl ridică pe Harry de jos și îl puse pe picioare. Harry se clătină. Îl durea capul. Piciorul rănit nu mai putea să-i susțină greutatea. Mulțimea se îmbulzi în jurul lor, luptându-se să fie cât mai aproape, sufocându-l... - Ce s-a întâmplat? - Ce are? - Diggory e mort! - Trebuie dus în aripa spitalului! spunea Fudge mulțimii. Este bolnav, este rănit... Dumbledore, părinții lui Diggory sunt aici, sunt în tribună... - Îl duc eu pe Harry, Dumbledore, îl duc eu... - Nu, aș prefera să... - Dumbledore, Amos Diggory fuge spre noi... vine aici... Nu crezi că ar trebui să-i spunem... înainte să-l vadă? - Harry, stai aici... Fetele țipau, plângeau în hohote... Peisajul tremura straŹniu în fața ochilor lui Harry... - E în ordine, fiule, ești cu mine... Haide... Te duc la spital... - Dumbledore a zis să stau aici, zise Harry cu greu. Îl durea cicatricea, încât se simțea de parcă avea să vomiŹte în curând... Vederea i se încețoșase mai rău ca niciodată. - Trebuie să te întinzi... Haide... Cineva, mai mare și mai puternic ca el, îl trăgea și îl căra pe Harry printre oamenii înspăimântați. Harry îi auzi țiŹpând, urlând și strigând, în timp ce omul care îl trăgea după el croise o cărare prin mulțime, ducându-l înapoi la castel. Traversară pajiștea, trecură de lac și de corabia celor de la Durmstrang. Harry nu auzi decât respirația grea a omului care îl purta cu el. - Ce s-a întâmplat, Harry? îl întrebă omul în cele din urmă, în timp ce îl ridica pe scările de piatră. BONG! BONG! BONG! Era Ochi-Nebun Moody. - Cupa a fost un Portal, zise Harry, când traversară holul de la intrare. Ne-a dus pe mine și pe Cedric într-un cimitir... și Cap-de-Mort era acolo... Lordul Întunericului... BONG! BONG! BONG! Urcau scara de marmură... - Lordul Întunericului era acolo? Ce s-a întâmplat după aia? - L-au omorât pe Cedric... L-au omorât pe Cedric... - Și apoi? BONG! BONG! BONG! De-a lungul unui coridor... - A făcut o poțiune... și-a recăpătat corpul... S-a întors... Au venit Devoratorii Morții... Și ne-am duelat... - Te-ai duelat cu Lordul Întunericului? - Am scăpat... bagheta mea... a făcut ceva ciudat... i-am văzut pe mama și pe tata... au ieșit din bagheta lui... - Aici, Harry... Aici... Așază-te... O să îți revii imediat... Bea asta... Harry auzi o cheie în broască și simți cum i se puse cu forța un pahar în mână. - Bea... o să te simți mai bine... Haide, Harry, trebuie să știu exact ce s-a întâmplat... Moody îl ajută să dea totul pe gât. Tuși, simțind un gust piperat, care îi ardea gâtul. Biroul lui Moody deveni din ce în ce mai clar și așa se întâmplă și cu Moody însuși... Părea la fel de livid: ca Fudge, și ambii ochi îi erau fixați asupra chipului lui Harry. - S-a întors Cap-de-Mort, Harry? Ești sigur că s-a întors? Cum a reușit? - A luat ceva din mormântul tatălui său, de la Șobo și de la mine, zise Harry. Capul păru să i se limpezească. Nu îl mai durea atât de tare cicatricea. Acum vedea clar chipul lui Moody, chiar dacă biroul era întunecat. Încă se auzeau țipetele și urletele dinspre stadionul îndepărtat de vâjthaț. - Ce a luat Lordul Întunecat de la tine? zise Moody. - Sânge, zise Harry, ridicându-și brațul. Mâneca îi era sfâșiată acolo unde o rupsese pumnalul lui Șobo. Moody răsuflă, scoțând un șuierat lung. - Și Devoratorii Morții? S-au întors? - Da, zise Harry. O grămadă... - Cum i-a tratat? întrebă Moody încet. I-a iertat? Dar Harry își aminti deodată. Ar fi trebuit să-i fi spus lui Dumbledore, ar fi trebuit să-i fi spus imediat... - Există un Devorator al Morții la Hogwarts! Există un Devorator al Morții aici... El mi-a pus numele în Pocalul de Foc și s-a asigurat că voi ajunge până la capăt, ca să pun mâna primul pe Cupă... Harry încercă să se ridice, dar Moody îl împinse la loc pe scaun. - Știu cine este Devoratorul acela al Morții, zise el încet. - Karkaroff? zise Harry cu patimă. Unde e? L-ați prins? E la închisoare? - Karkaroff? zise Moody, râzând ciudat. Karkaroff a fugit în această seară, când a simțit că l-a ars Semnul Întunecat pe braț. A trădat prea mulți suporteri credincioși ai Lordului Întunericului ca să vrea să se vadă cu ei... Dar mă îndoiesc că va ajunge departe. Lordul Întunericului reușește întotŹdeauna să își găsească dușmanii. - Karkaroff a fugit? S-a dus? Dar atunci... Nu el mi-a pus numele în Pocal? - Nu, zise Moody încet. Nu, nu a fost el. Eu ți l-am pus! Lui Harry i se păru că nu auzise bine... - Nu, nu e adevărat, zise el. Nu ai făcut asta... nu se poate... - Te asigur că așa este, zise Moody și ochiul său magic se roti și se îndreptă spre ușă, iar Harry știu că verifica să nu fie cineva dincolo de ea. În același timp, Moody își scoase bagheta și o îndreptă către Harry. - Atunci, i-a iertat? zise el. Pe Devoratorii Morții care au scăpat? Cei care au scăpat din Azkaban? - Poftim? zise Harry. Se uita la bagheta pe care o ațintise Moody spre el. Era o glumă proastă, așa trebuie să fi fost... - Te-am întrebat, zise Moody încet, dacă i-a iertat pe nenorociții care nici măcar nu l-au căutat. Lașii aceia trădăŹtori, care nici măcar nu s-au dus la Azkaban pentru el. GuŹnoaiele acelea mizerabile, care nu au avut curaj să își păsŹtreze măștile la Cupa Mondială de Vâjthaț, ci au fugit când au zărit Semnul Întunecat pe care l-am adus eu pe cer. - Tu l-ai adus? Ce tot îndrugi? - Ți-am zis, Harry... Ți-am zis. Nimic nu urăsc mai mult decât un Devorator al Morții care a scăpat. I-au întors spatele stăpânului meu, când avea cea mai mare nevoie de ei. M-am așteptat să-i pedepsească. M-am așteptat să-i torŹtureze. Spune-mi că i-a chinuit, Harry... Fața lui Moody se lumină dintr-o dată de un zâmbet de nebun. - Spune-mi că le-a zis că eu, eu am fost singurul care i-a rămas credincios... Pregătit să risc totul ca să-i aduc ceea ce dorea mai mult ca orice... Pe tine! - Nu e adevărat... Nu... Nu se poate... - Cine ți-a pus numele în Pocalul de foc, sub numele unei școli diferite? Eu. Cine a speriat pe oricine ar fi putut să te rănească sau să te împiedice să câștigi turnirul? Eu. Cine i-a sugerat lui Hagrid să-ți arate dragonii? Eu. Cine te-a ajutat să-ți dai seama care era singurul mod de a trece de dragon? Eu. Ochiul magic al lui Moody se desprinse de pe ușă. Era fixat acum asupra lui Harry. Gura lui era mai strâmbă ca niciodată. - Nu a fost ușor, Harry, să te ghidez spre câștigarea proŹbelor fără să trezesc suspiciuni. A trebuit să folosesc fiecare strop de viclenie pe care îl am ca să nu observe nimeni că te ghidam spre succes. Dumbledore ar fi devenit foarte băŹnuitor, dacă ai fi reușit totul prea ușor. Atâta timp cât ajungeai în labirint, preferabil cu un avans bun, știam, știam sigur că o să pot sa te scap de ceilalți campioni și să-ți las cale liberă. Dar a trebuit să mă abțin să intervin și în fața prostiei tale. La a doua probă... când eram sigur că vei eșua... Te-am urmărit, Potter. Am știut că nu descoperiseși indiciul oului, așa că ți-am mai dat unul... - Nu e adevărat, zise Harry răgușit. Cedric mi-a spus... - Și cine i-a spus lui Cedric să-l deschidă sub apă? Eu. Am fost convins că îți va transmite informația. Oamenii cinstiți sunt atât de ușor de manipulat, Potter. Eram sigur că Cedric va dori să te răsplătească pentru că i-ai spus despre dragoni, și așa a și fost. Dar chiar și atunci, Potter, a fost cât pe-aci să pierzi. Te-am urmărit tot timpul... Toate orele alea la bibliotecă. Nu ți-ai dat seama că voluŹmul de care aveai nevoie era chiar în dormitorul tău de atâta timp? Îl plasasem acolo de ceva vreme, i l-am dat băiatului lui Poponeață, nu mai ții minte? „Plantele de apă magice mediteraneene și proprietățile lor”. Ai fi aflat tot ce aveai nevoie despre Algebranhii din cartea aia... M-am așteptat să le ceri ajutorul tuturor. Poponeață ți-ar fi spus imediat. Dar tu nu ai făcut-o... Nu ai făcut-o... Ești mânŹdru, independent și ai fi putut să strici totul. Și-atunci ce puteam să fac? Să-ți dau informații dintr-o altă sursă în care aveai încredere. Mi-ai spus la Balul de Crăciun că un spiriduș de casă pe nume Dobby îți dăduse un cadou de Crăciun. L-am chemat pe spiriduș în cancelarie ca să ia niște robe la spălat. Și am început o conversație cu profeŹsoara McGonagall despre ostaticii care fuseseră luați și dacă era posibil ca Potter să folosească Algebranhiile. Iar micuțul tău prieten, spiridușul, a fugit direct la dulapul cu provizii al lui Plesneală și s-a grăbit să vină apoi la tine... Bagheta lui Moody încă era îndreptată către inima lui Harry. Peste umărul său, în Oglinda Dușmanilor de pe peretele din față, se mișcau umbre întunecate. - Ai stat atât de mult în lacul ăla, Potter, încât am crezut că te înecaseși. Dar, din fericire, Dumbledore ți-a considerat prostia drept dovadă de noblețe sufletească și ți-a acordat note mari. Am respirat ușurat. Ți-a fost mai ușor decât ar fi trebuit și în labirint, în această seară, te asigur eu, zise Moody. Pentru că am patrulat în jurul lui, putând să văd obstacolele prin gardurile vii din exterior, și am distrus cât mai multe obstacole din drumul tău. Am împietrit-o pe Fleur Delacour. Am aruncat Blestemul Imperius asupra lui Krum, ca să-l elimine pe Diggory și să-ți lase ție drum liber către Cupă... Harry se uită la Moody. Pur și simplu nu înțelegea cum era posibil... Prietenul lui Dumbledore, celebrul Auror... Cel care prinsese atâția Devoratori ai Morții... Nu avea nici o logică... Absolut nici una... Siluetele încețoșate din Oglinda Dușmanilor deveneau din ce în ce mai clare. Harry văzu contururile a trei oameni peste umărul lui Moody, care se apropiau din ce în ce mai mult. Dar Moody nu se uita la ei. Ochiul său magic era fixat asupra lui Harry. - Lordul Întunericului nu a reușit să te omoare, Potter, deși și-o dorea atât de mult, șopti Moody. Imaginează-ți cum mă va răsplăti când va afla că am făcut-o eu în locul lui. Te-am dat lui, fiindcă avea mare nevoie de tine pentru a renaște... Și apoi te-am omorât, din dragoste pentru el. Voi primi mari onoruri, voi fi cu mult deasupra celorlalți Devoratori ai Morții. Îi voi fi cel mai iubit, cel mai apropiat susținător... Mai apropiat ca un fiu... Ochiul normal al lui Moody se bulbucase, iar cel magic rămăsese fixat asupra lui Harry. Ușa era încuiată și Harry știu că nu avea cum să reușească să își ia bagheta la timp... - Lordul Întunericului și cu mine, zise Moody, care acum părea complet smintit, aplecându-se asupra lui Harry și schiŹmonosindu-se la el, avem multe în comun. Amândoi, de exemplu, am avut niște tați care ne-au dezamăgit... Cu adeŹvărat inferiori nouă. Amândoi am suferit nedreptatea de a purta numele taților noștri, Harry... Și amândoi am avut plăcerea... deosebita plăcere... de a ne omorî tații, pentru a ne asigura de ascensiunea continuă a Magiei Negre! - Ești nebun, zise Harry, fără să se mai poată abține, ești complet nebun! - Sunt nebun? zise Moody, ridicându-și vocea până când ajunse un țipăt strident. Vom vedea! Vom vedea cine este nebun, acum că s-a întors Lordul Întunericului, cu mine alăŹturi! S-a întors, Harry Potter, nu l-ai învins... Și acum, te voi învinge eu pe tine! Moody își ridică bagheta, deschise gura ca să zică ceva, dar Harry își băgă mâna rapid în buzunar după propria baghetă... - Stupefy! Totul fu inundat de o lumină roșie, puternică, și cu un zgomot puternic, care zgudui încăperea, ușa biroului lui Moody sări în aer... Moody fusese aruncat pe spate, la podea. Harry, fără să își poată desprinde privirile de la locul unde fusese chipul lui Moody, îi observă pe Albus Dumbledore, pe Plesneală și pe profesoara McGonagall privindu-l din Oglinda Dușmanilor. Se întoarse și îi văzu pe cei trei stând în prag, Dumbledore în față, cu bagheta întinsă. În acel moment, Harry înțelese cu claritate, pentru prima oară, de ce oamenii ziceau că Dumbledore era singurul vrăjitor de care se temuse vreodată Cap-de-Mort. Expresia de pe chipul lui Dumbledore când se uită la Ochi-Nebun Moody, care zăcea inconștient la podea, era mai îngroziŹtoare decât și-ar fi putut imagina Harry vreodată. Pe chipul său nu se vedea nici o urmă de surâs, nici o strălucire în ochi. Pe fiecare rid al feței i se citea furia. Dumbledore iraŹdia un sentiment de putere, de parcă ar fi degajat căldură. Intră în birou, puse un picior sub corpul inert al lui Moody și îl răsturnă pe spate, ca să i se vadă chipul. PlesŹneală îl urmă, uitându-se în Oglinda Dușmanilor, unde i se vedea propriul chip, iscodind încruntat prin cameră. Profesoara McGonagall se duse direct la Harry. - Haide, Potter, șopti ea și buzele îi tremurau, de parcă ar fi fost gata să plângă. Haide... în aripa spitalului... - Nu, zise Dumbledore tăios. - Dumbledore, ar trebui să... Uită-te la el... A trecut prin atâtea în seara asta... - Lasă-l aici, Minerva, pentru că trebuie să înțeleagă, zise Dumbledore scurt. înțelegerea este primul pas spre accepŹtare și doar prin acceptare ajungi la vindecare. Trebuie să știe cine a fost cel care l-a trecut prin calvarul din noaptea asta și de ce. - Moody, zise Harry, parcă încă nevenindu-i să creadă. Cum se poate să fi fost Moody? - Asta nu este Alastor Moody, zise Dumbledore încet. Nu l-ai cunoscut niciodată pe Alastor Moody. Adevăratul Moody nu te-ar fi luat niciodată de sub ochii mei după ce s-a întâmplat în această noapte. De când te-a luat, am știut... Și m-am luat după voi... Dumbledore se aplecă peste Moody și băgă mâna în inteŹriorul robei sale. Scoase termosul lui Moody și o legătură de chei. Apoi se întoarse către profesoara McGonagall și Plesneală. - Severus, te rog să-mi aduci cea mai puternică poțiune de Veritaserum pe care o ai, iar apoi du-te la bucătărie și adu un spiriduș de casă pe nume Winky. Minerva, te rog frumos să te duci la Hagrid acasă, unde o să găsești în grădina de dovleci un câine mare și negru. Du câinele în biroul meu și spune-i că voi veni cât de curând, iar apoi întoarce-te aici. Dacă lui Plesneală sau profesoarei McGonagall li se părură stranii aceste instrucțiuni, ei își ascunseră foarte bine nedumerirea. Amândoi se întoarseră pe călcâie în același timp și ieșiră din birou. Dumbledore se duse la cufărul cu șapte broaște, vârî prima cheie în prima broască și îl desŹchise. Conținea o grămadă de cărți de vrăji. Apoi închise cufărul, vârî a doua cheie în a doua broască și deschise iar cufărul. Cărțile de vrăji dispăruseră. Aici erau mai multe Spionoscoape stricate, niște suluri de pergament, mai multe pene de scris și ceea ce lui Harry i se păru a fi o pelerină invizibilă. Harry privi uluit cum Dumbledore vârî a treia, a patra, a cincea și a șasea cheie în broaștele corespunzătoare, redeschizând cufărul de fiecare dată și descoperind mereu conținuturi diferite. Apoi ajunse și la ce-a de-a șaptea broască... Deschise capacul și Harry scoase un strigăt de uimire. Se uita în jos, ca într-un fel de pivniță... Era o cameră subŹterană... Iar la vreo trei metri mai jos, părând cufundat într-un somn profund, se afla adevăratul Ochi-Nebun Moody. Nu mai avea piciorul de lemn, pleoapa după care ar fi trebuit să fie ochiul magic nu părea să fie diferită de cealaltă și îi lipseau porțiuni de păr grizonat. Harry se uită uluit, când la Moody care dormea în cufăr, când la Moody cel inconștient, care zăcea pe podeaua biroului. Dumbledore intră în cufăr și ateriză lin pe podea, lângă Moody cel adormit. Se aplecă deasupra lui. - Împietrit... Controlat de Blestemul Imperius... Foarte slăbit, zise el. Desigur, aveau nevoie să-l țină în viață... Harry, aruncă-mi pelerina impostorului, bietul Alastor e înghețat. Va trebui să-l vadă Madame Pomfrey, dar nu pare să fie în mare pericol. Harry făcu cum i se spusese. Dumbledore îl acoperi pe Moody cu pelerina și ieși din cufăr. Apoi luă termosul care stătea pe birou, îl deschise și îl răsturnă. Un lichid lipicios se prelinse pe birou. - PoliPoțiune, Harry, zise Dumbledore. Câtă viclenie. Câtă istețime... Pentru că Moody nu bea niciodată decât din termosul său, este cunoscut lucrul ăsta. Impostorul avea nevoie, cred și eu, să-l aibă la îndemână pe adevăratul Moody, ca să continue să își prepare poțiunea. Uite cum i-a ajuns părul... Dumbledore se uită la Moody cel din cufăr. - Impostorul i-a tăiat din păr tot anul. Vezi cât de inegal e pe alocuri? Dar cred că, în agitația din această noapte, falŹsul nostru Moody a uitat să ia poțiunea atât de des cât ar fi trebuit... din oră-n oră... Vom vedea... Dumbledore trase scaunul de la birou și se așeză, cu ochii ațintiți asupra acelui Moody care zăcea inconștient pe podea. Și Harry se uită la el. Trecură câteva clipe de tăcere... Apoi, sub ochii lui Harry, chipul omului de pe podea începu să se schimbe. Cicatricele dispăreau, pielea devenea netedă... Nasul i se întregea și începea să se micșoreze. CoaŹma lungă de păr cărunt se restrângea pe cap și se făcea de culoarea paiului. Deodată, cu un pocnet puternic, piciorul de lemn se desprinse, în locul lui crescând un picior întreg. În clipa următoare, ochiul magic sări de pe fața omului, fiind înlocuit de un ochi normal. Ochiul se rostogoli pe jos și continuă să se învârtă în toate direcțiile. Și Harry văzu în fața lui, zăcând încă pe jos, un bărbat cu pielea deschisă la culoare, ușor pistruiat și cu o claie de păr blond. Știa cine era. Îl văzuse în Pensivul lui Dumbledore, îi privise pe Dementori cum îl scoseseră din tribunal, încerŹcând să îl convingă pe domnul Crouch că era nevinovat... Acum avea însă riduri în jurul ochilor și părea mult mai în vârstă... Se auziră niște pași grăbiți pe coridor. Plesneală se întorŹsese cu Winky după el. Profesoara McGonagall era imediat în urma lor. - Crouch! zise Plesneală, încremenind în prag. Barty Crouch! - Dumnezeule mare, zise profesoara McGonagall, încreŹmenind și ea, cu privirile pironite la omul de pe podea. Murdară și răvășită, Winky se uită de după picioarele lui Plesneală. Deschise gura larg și scoase un strigăt asurzitor. - Stăpâne Barty, stăpâne Barty, ce faceți aici? Se aruncă pe pieptul tânărului. - L-ați omorât! L-ați omorât! L-ați omorât pe fiul stăpânului! - Este doar Împietrit, Winky, zise Dumbledore. Dă-te la o parte, te rog. Severus, ai licoarea? Plesneală îi dădu lui Dumbledore o sticluță cu un lichid complet limpede: licoarea adevărului, cu care Plesneală îl amenințase pe Harry la ore. Dumbledore se ridică, se aplecă asupra omului de pe podea, îl ridică în capul oaselor și îl sprijini de peretele pe care se afla Oglinda Dușmanilor, din care imaginile lui Dumbledore, Plesneală și McGonagall încă se uitau urât la ei toți. Winky rămase în genunchi, tremurând, acoperindu-și fața cu mâinile. Dumbledore deschise cu forța gura tânărului și turnă trei picături în ea. Apoi își îndreptă bagheta către pieptul omului și zise: - Enervare! Fiul lui Crouch deschise ochii. Chipul îi era absent și ochii îi privea în gol. Dumbledore îngenunche în fața lui, astfel încât fețele lor ajunseră la același nivel. - Mă auzi? întrebă Dumbledore încet. Pleoapele omului tresăriră. - Da, murmură el. - Aș vrea să ne spui, zise Dumbledore încet, cum ai ajuns aici. Cum ai scăpat din Azkaban? Crouch trase cu sete aer în piept, iar apoi începu să vorbească pe un ton monoton, inexpresiv: - M-a salvat mama. Știa că era pe moarte. L-a convins pe tatăl meu să mă salveze, ca o ultimă favoare făcută ei. A iubit-o cum nu m-a iubit niciodată pe mine. A fost de acord. Au venit să mă viziteze. Mi-au dat o esență de PoliPoțiune, în care era un fir de păr de la mama mea. Ea a băut o esență de PoliPoțiune care conținea un fir de păr de la mine. Ne-am schimbat înfățișarea între noi. Winky clătină din cap, tremurând. - Nu mai spuneți nimic, stăpâne Barty, nu mai spuneți nimic, îi faceți necazuri tatălui dumneavoastră! Dar tânărul Crouch trase iar aer în piept și continuă pe același ton monoton: - Dementorii sunt orbi. Au simțit o persoană sănătoasă și una bolnavă intrând în Azkaban. Au simțit o persoană sănătoasă și una bolnavă ieșind din fortăreață. Tatăl meu m-a scos pe furiș, sub înfățișarea mamei mele, în cazul în care se uitau prizonierii printre bare. Mama a murit curând după aceea, la Azkaban. A avut grijă să bea PoliPoțiunea până în ultimul moment. A fost îngropată sub numele meu și arăŹtând ca mine. Toată lumea a crezut că eram eu. Ochii îi licăriră. - Și ce a făcut tatăl tău cu tine după ce te-a adus acasă? întrebă Dumbledore încet. - A înscenat moartea mamei mele. O înmormântare liniŹștită, intimă. Mormântul acela este gol. Spiridușul de casă m-a îngrijit și m-a pus pe picioare. Apoi a trebuit să fiu asŹcuns. A trebuit să fiu controlat. Tatăl meu a folosit mai multe vrăji ca să mă subjuge. După ce mi-am recăpătat puteŹrile, nu mă gândeam decât să-mi găsesc stăpânul... Să mă întorc la el. - Cum te-a ținut tatăl tău în frâu? întrebă Dumbledore. - Prin blestemul Imperius, zise Barty. Eram sub controlul tatălui meu. Eram forțat să port zi și noapte pelerina care mă făcea invizibil. Eram mereu cu spiridușul de casă. Ea era cea care mă păzea și avea grijă de mine. Mă compătimea. Îl convingea pe tatăl meu să-mi facă mici bucurii din când în când. Drept răsplată pentru comportamentul meu bun... - Stăpâne Barty, stăpâne Barty, sughiță Winky printre mâini. Nu ar trebui să spuneți lor, noi intrat în bucluc... - A descoperit cineva că încă erai în viață? zise DumŹbledore încet. A știut cineva, în afară de tatăl tău și de spiridușul de casă? - Da, zise Crouch, clipind iar des. O vrăjitoare de la biroul tatălui meu. Bertha Jorkins. A venit acasă cu niște acte pe care trebuia să le semneze tatăl meu. Nu era acasă. Winky i-a dat drumul în casă și apoi s-a întors în bucătărie, la mine. Dar Bertha Jorkins a auzit-o pe Winky vorbind cu mine. A venit să inspecteze. A auzit destul cât să ghicească cine se ascundea sub pelerină. Apoi s-a întors și tata. L-a confruntat cu ceea ce aflase. Tatăl meu a aruncat o Vrajă de Memorie foarte puterŹnică asupra ei, ca să uite ce aflase. Prea puternică. A zis că i-a alterat memoria pentru totdeauna. - De ce venit ea băgat nasul în treburile stăpânului? plânse Winky. De ce nu lăsat în pace? - Spune-mi despre Cupa Mondială de Vâjthaț, zise Dumbledore. - Winky l-a convins pe tatăl meu, zise Crouch cu aceeași voce monotonă. A încercat luni întregi să-l convingă. Nu ieșisem de ani de zile din casă. Eram un fan al acestui joc. Lăsați-l să se ducă, a zis ea. O să poarte pelerina... Doar să se uite... Lăsați-l să mai respire și el aer curat... A zis că maŹma așa ar fi dorit... I-a spus tatălui meu că mama murise ca să mă elibereze pe mine. Nu mă salvase ca să duc o viață de prizonierat. Până la urmă, tata a fost de acord. Totul a fost plănuit cu multă grijă. Tatăl meu ne-a condus pe mine și pe Winky în Loja Superioară în dimineața aceea, foarte deŹvreme. Winky trebuia să spună că îi păstrează un loc tatălui meu. Eu aveam să stau acolo, invizibil. După ce avea să plece toată lumea, ieșeam și noi. Winky avea să pară că era singură. Nimeni nu avea cum să afle... Dar Winky nu știa că eu eram din ce în ce mai puternic. Începeam să înfrunt Blestemul Imperius, aruncat de tata asupra mea. Erau moŹmente când aproape că eram iar eu însumi. Erau perioade trecătoare, când părea să-și piardă controlul asupra mea. Și s-a întâmplat acolo, în Loja Superioară. A fost ca și când m-aș fi trezit dintr-un somn adânc. M-am trezit în public, în mijŹlocul meciului, și am văzut vârful unei baghete care ieșea din buzunarul unui băiat din fața mea. Nu mi se permisese să am o baghetă, de când fusesem în Azkaban. Am furat-o, fără să știe nimeni. Nici Winky. Ea are frică de înălțimi. Avea fața ascunsă în mâini. - Stăpân Barty, foarte rău! șopti Winky, prelingându-i-se lacrimi grele printre degete. - Așa că ai luat bagheta, spuse Dumbledore, și ce ai făcut cu ea? - M-am întors în cort, zise Crouch. Apoi i-am auzit. Pe Devoratorii Morții. Cei care nu fuseseră niciodată la AzŹkaban. Cei care nu suferiseră niciodată pentru stăpânul meu. Nu erau prizonieri ca mine. Erau liberi să-l caute, însă nu au făcut-o. Doar se distrau pe seama unor Încuiați. Vocile lor m-au trezit. Mintea îmi era mai limpede ca niciŹodată. Eram furios. Aveam bagheta. Am vrut să-i atac penŹtru că nu i-au fost loiali stăpânului meu. Tata a părăsit cortul, s-a dus să-i salveze pe Încuiați. Winky s-a speriat când m-a văzut atât de supărat. Și-a folosit toate puterile ei magice să mă lege de ea. M-a scos din cort și m-a dus în pădure, departe de Devoratorii Morții. Am încercat să o întorc din drum. Vroiam să mă întorc în campus. Vroiam să le arăt acelor Devoratori ai Morții ce însemna cu adevărat loialitatea și să-i pedepsesc pentru că nu dăduseră dovadă de așa ceva. Am folosit bagheta furată ca să aduc Semnul Întunecat pe cer. Au venit vrăjitori de la Minister, au aruncat Vrăji de Împietrire în toate părțile. Una dintre vrăji a ajuns printre copaci unde stăteam eu și Winky. Legătura care ne lega a fost ruptă. Eram amândoi Împietriți. Când Winky a fost descoperită, tatăl meu a știut că trebuia să fiu prin aproŹpiere. A căutat în tufișurile unde fusese găsită și m-a simțit acolo, zăcând pe jos. A așteptat să plece ceilalți membri ai Ministerului din pădure. A aruncat iarăși Blestemul ImŹperius asupra mea și m-a dus acasă. A concediat-o pe Winky. Nu îl ascultase. Mă lăsase să iau o baghetă. Aproape că mă lăsase să evadez. Winky scoase un vaiet de disperare. - Acum nu mai eram decât eu și tatăl meu în casă. Și atunci... Și atunci, zise Crouch și capul începu să i se rotească în jurul gâtului, iar pe față îi apăru un zâmbet de om nebun. A venit stăpânul meu după mine! A sosit la noi acasă într-o noapte, în brațele servitorului său credincios, Șobo. Stăpânul meu aflase că încă eram în viață. O capturase pe Bertha Jorkins în Albania. O torturase. Berta îi spusese o mulțime de lucruri. Îi povestise despre Turnirul celor trei vrăjitori. Îi spusese că bătrânul Auror, Moody, avea să preŹdea la Hogwarts. A torturat-o până când a distrus Vraja de Memorie pe care o aruncase tatăl meu asupra ei. I-a spus că evadasem din Azkaban. I-a spus că tatăl meu mă ține priŹzonier ca să nu mă pot duce să-mi caut stăpânul. Și așa stăpânul meu a aflat că încă eram servitorul său credincios... Poate cel mai credincios dintre toți! Stăpânul meu a conŹceput un plan, pe baza informațiilor obținute de la Bertha Jorkins. Avea nevoie de mine. A sosit la noi acasă aproape de miezul nopții. Tatăl meu a deschis ușa. Zâmbetul de pe chipul lui Crouch se lăți, de parcă i-ar fi venit în minte cea mai dragă amintire din viața lui. Ochii căprui, îngroziți la culme, ai lui Winky îi apăruseră iar prinŹtre degete. Părea prea impresionată ca să mai vorbească. - A fost foarte rapid. Tatăl meu a fost supus de Blestemul Imperius aruncat de puternicul meu stăpân. Acum tata era prizonierul, era cel controlat... Stăpânul meu l-a forțat să-și vadă de treabă în mod normal, să se poarte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și am fost eliberat. M-am trezit. Eram iar eu însumi, viu, așa cum nu mai fusesem de ani întregi. - Și ce ți-a cerut Cap-de-Mort să faci? zise Dumbledore. - M-a întrebat dacă eram gata să risc totul pentru el. Eram pregătit. Era visul meu, cea mai mare ambiție, să-l servesc, să îi dovedesc devotamentul meu. Mi-a spus că avea nevoie să plaseze un servitor credincios la Hogwarts. Un servitor care să-l ghideze pe Harry Potter în timpul Turnirului celor trei vrăjitori fără să își dea seama ceilalți. Un servitor care să îl urmărească pe Harry Potter. Să se asigure că ajungea la Cupa turnirului. Un om de încredere, care să transforme Cupa în Portal. Și aceasta avea s-o ducă pe prima persoană care o atingea la stăpânul meu. Dar mai întâi... - Aveai nevoie de Alastor Moody, zise Dumbledore. Ochii săi albaștri aruncau fulgere de ură, însă vocea îi rămase calmă. - Șobo și cu mine am făcut-o. Am preparat dinainte PoliPoțiunea. Ne-am dus acasă la Moody. S-a împotrivit. A fost mare agitație. Am reușit să-l subjugăm la timp. L-am închis cu forța într-un compartiment al propriului cufăr. I-am tăiat niște păr și l-am adăugat la poțiune. Am băut-o și am devenit dublura lui Moody. I-am luat piciorul și ochiul. A fost cât pe-aci să dau nas în nas cu Arthur Weasley când a venit în dimineața aceea ca să-i liniștească pe Încuiații care auziseră tărăboiul făcut de noi. Am făcut pubelele din curte să se miște. I-am spus lui Arthur Weasley că auzisem intruși care probabil că vrăjiseră pubelele. Apoi am împachetat hainele lui Moody și detectorii de Întuneric, le-am pus în cufăr, alături de Moody, și am pornit către Hogwarts. L-am ținut în viață, dar sub Blestemul Imperius. Am vrut să poată să-mi răspundă la întrebările pe care i le-aș fi putut pune. Să aflu despre trecutul lui, să-i învăț obiceiurile, ca să pot să-l păcălesc chiar și pe Dumbledore. De asemenea, aveam nevoie de părul lui pentru PoliPoțiune. Celelalte ingrediŹente erau ușor de luat. Am furat pielea de Boomslang din pivnița castelului. Stăpânul Poțiunilor m-a găsit în biroul lui, dar i-am spus că așa primisem ordin, să caut acolo. - Și ce s-a întâmplat cu Șobo, după ce l-ați atacat pe Moody? zise Dumbledore. - Șobo s-a întors ca să aibă grijă de stăpânul meu, în casa tatălui meu, și să-l supravegheze pe acesta. - Dar tatăl tău a scăpat, zise Dumbledore. - Da. După o vreme, a început să lupte împotriva BlesŹtemului Imperius, ca și mine. Erau perioade când știa ce era cu el, ce se întâmpla. Stăpânul meu a decis că era periculos ca tatăl meu să mai iasă din casă. L-a forțat să trimită scrisori Ministerului. L-a făcut să scrie și să spună că era bolnav. Dar Șobo și-a neglijat sarcina. Nu a fost destul de prevăzător. Tata a scăpat. Stăpânul meu a presupus că se îndrepta spre Hogwarts. Tata vroia să-i spună totul lui Dumbledore, să mărturisească. Ba chiar să recunoască pe șleau că mă elibeŹrase din Azkaban. Stăpânul mi-a trimis vorbă că tata scăpase. Mi-a spus să-l opresc cu orice preț. Așa că am așteptat. Am folosit harta pe care o luasem de la Harry Potter, harta care aproape că a distrus totul. - Hartă? zise Dumbledore repede. Despre ce hartă este vorba? - Harta lui Potter, cu culoarele secrete ale castelului Hogwarts. Potter m-a văzut aplecat aplecat asupra ei. M-a văzut într-o noapte furând ingredientele pentru PoliPoțiune de la Plesneală. A crezut că eram tatăl meu, având în vedere că avem și același prenume. Am luat harta de la Potter în acea noapte. I-am spus că tatăl meu îi ura pe vrăjitorii Întunecați. Potter a crezut că tatăl meu îl urmărea pe PlesŹneală. Timp de o săptămână, am așteptat ca tatăl meu să ajungă la Hogwarts. In sfârșit, într-o seară, harta mi-a arătat că tata ajunsese acolo. Mi-am luat pelerina care mă făcea invizibil și m-am dus după el. Mergea pe la marginea pădurii. Apoi au venit Potter și Krum. Am așteptat. Nu puteam să-i fac nimic lui Potter, stăpânul meu avea nevoie de el. Potter s-a dus să-l cheme pe Dumbledore. L-am ÎmpieŹtrit pe Krum și mi-am omorât tatăl. - Nuuuu! se văită Winky. Stăpâne Barty, stăpâne Barty, ce spuneți? - Ți-ai omorât tatăl, zise Dumbledore, cu aceeași voce calmă. Ce-ai făcut cu cadavrul? - L-am dus în pădure. L-am acoperit cu pelerina. Aveam harta cu mine. L-am văzut pe Potter fugind la castel. S-a întâlnit cu Plesneală. A venit și Dumbledore. L-am privit pe Potter aducându-l pe Dumbledore în pădure. M-am întors în pădure și m-am furișat în spatele lor, m-am întâlnit cu ei. I-am spus lui Dumbledore că Plesneală îmi spusese unde să vin. Dumbledore mi-a spus să mă duc să-l caut pe tatăl meu. M-am întors la cadavrul tatălui meu. Am privit harta. După ce a plecat toată lumea, am Transfigurat trupul tatălui meu. Într-un os... L-am îngropat, purtând tot timpul pelerina pe umeri, în pământul proaspăt, săpat în fața cabanei lui Hagrid. Se lăsă tăcere deplină, întreruptă doar de plânsetele conŹtinue ale lui Winky. Apoi Dumbledore spuse: - Și în seara asta... - M-am oferit să duc Cupa în labirint înainte de cină, șopti Barty Crouch. Am transformat-o într-un Portal. Planul stăpânului meu a funcționat. Și-a recăpătat puterile și voi fi răsplătit de el dincolo de închipuirile oricărui vrăjitor... Zâmbetul de nebun îi lumină iar fața, iar capul îi căzu pe umăr, în timp ce Winky se văita și plângea lângă el.