CAPITOLUL XIV
BLESTEME DE NEIERTAT
Următoarele două zile trecură fără evenimente deosebite, în afară de isprava lui Neville, care reuși să î$i topească al șaselea ceaun la ora de Poțiuni. Profesorul Plesneală, care părea să fi atins pe timpul vacanței noi cote în dorința lui de răzbunare, îl ținuse pe Neville la arest, iar Neville se întorsese complet epuizat și demoralizat, având în vedere că fusese pus să eviscereze un butoi de broaște cu corn. - Știi de ce este Plesneală atât de prost dispus, nu? îi zise Ron lui Harry, în timp ce o priveau pe Hermione cum îl învăța pe Neville o Vrajă de Curățare ca să-și scoată resturile de intestine de broască de sub unghii. - Da, zise Harry, Moody... Știa toată lumea că Plesneală își dorea cu ardoare catedra de Apărare contra Magiei Negre. O pierduse pentru al paŹtrulea an la rând. Lui Plesneală nu îi plăcuse de nici unul dintre profesorii care o ocupaseră mai înainte și nu se sfiise să arate acest lucru. Acum însă părea extrem de precaut să nu cumva să își manifeste animozitatea în mod deschis față de Ochi-Nebun Moody. Într-adevăr, ori de câte ori îi vedea împreună pe cei doi - la masă sau când se întâlneau pe holuri - Harry avea impresia că Plesneală evita să dea ochii cu Moody (nici cu cel normal, nici cu cel magic). - Presupun că Plesneală e cam speriat de el, nu? zise Harry gânditor. - Imaginează-ți cum ar fi dacă Moody l-ar transforma pe Plesneală într-o broască de aia cu corn, zise Ron, cu ochii pierduți în zare, și l-ar alerga prin clasă... Cercetașii din anul IV abia așteptau prima oră cu Moody. În joia următoare, imediat după prânz, făcură coadă în fața clasei sale, cu mult înainte de a se suna de intrare. Singura persoană care lipsea era Hermione, care apăru chiar înainte de începerea orei. - Am fost la... - ... bibliotecă! termină Harry propoziția. Hai mai repeŹde, parcă văd că nu mai prindem locuri bune! Se grăbiră să ocupe cele trei scaune chiar din fața cateŹdrei, își scoaseră cărțile (Forțele Întunericului: Ghid pentru Apărare) și așteptară cuminți și straniu de tăcuți. Curând auziră bocănelile caracteristice ale lui Moody, care intră în clasă, arătând la fel de ciudat si de înspăimântător ca întotŹdeauna. Piciorul de lemn cu gheare era abia vizibil pe sub robă. - Puteți să puneți deoparte astea, mormăi el, șchiopătând către catedră, așezându-se și arătând spre cărțile de pe bănŹcile lor. N-o să aveți nevoie de ele! Își puseră cărțile înapoi în ghiozdane, Ron arătând extrem de mulțumit. Moody scoase un catalog, își scutură coama lungă de păr cărunt de pe fața crâmpoțită și plină de cicatrice, după care începu să îi strige pe nume, cu ochiul normal parcurgând înșiruirea de nume, în timp ce ochiul magic se rotea și îi fixa pe fiecare în parte, pe măsură ce elevii răspundeau la apel. - Bine, zise el, când ultima persoană răspunse prezent, am primit o scrisoare de la profesorul Lupin, în care îmi vorŹbește despre clasa asta. Se pare că v-ați ocupat de Bongi, PăŹlăriile Roșii, Hinchipuni, Fluidemi, Carpi și oameni-lupi, așa e? Urmă un zumzet aprobator. - Sunteți însă în urmă - foarte în urmă - cu blesŹtemele, zise Moody. Așa că o să vă arăt cam tot ce își pot face vrăjitorii unii altora. Am un an ca să vă învăț cum să vă descurcați cu Magia... - De ce, rămâneți doar un an? izbucni Ron. Ochiul magic al lui Moody se roti pentru a-l privi pe Ron. Ron era foarte neliniștit, dar se destinse imediat ce Moody îi zâmbi. Era prima oară când îl vedea zâmbind - ceea ce avu drept efect fragmentarea și mai accentuată a feței sale - dar Harry își dădu seama că Moody putea fi și prietenos. - Tu trebuie să fii fiul lui Arthur Weasley, nu? îl întrebă Moody pe Ron. Tatăl tău m-a scăpat dintr-o situație neplăŹcută acum câteva zile... Da, o să vă fiu profesor doar un an... ca o favoare pentru Dumbledore... Un an și apoi mă întorc la viața mea liniștită de dinainte. Râse scurt și își împreună mâinile noduroase. - Deci, să ne apucăm de treabă! Blestemele. Există în multe forme și cu grade diferite de tărie. Conform MinisŹterului Magiei, ar trebui să vă învăț numai blestemele de apărare și atât. Nu ar trebui să vă arăt cum sunt blestemele de atac, ilegale, până în anul VI. Se pare că nu sunteți destul de mari pentru a le face față până atunci. Dar profesorul Dumbledore are încredere în posibilitățile voastre și a zis că o să vă descurcați. Și eu cred că este foarte bine să aflați cât mai devreme cu ce vă confruntați. Cum ați putea să vă apărați de ceva despre care nu știți nimic? Un vrăjitor care vrea să arunce un blestem asupra voastră nu o să vă explice niciodată ce face. Și fiți siguri că n-o să facă acest lucru fruŹmos sau cu mănuși! Trebuie să fiți pregătiți! Te rog să pui ăla deoparte, domnișoară Brown, când vorbesc eu! Lavender tresări și roși puternic. Îi arăta lui Parvati, pe sub bancă, horoscopul ei complet. Se părea că ochiul magic al lui Moody vedea prin lemn la fel de bine ca și prin ceafă. - Așadar, știți care blesteme sunt pedepsite cel mai aspru de legea vrăjitorilor? Mai mulți ridicară mâna, inclusiv Ron și Hermione. Moody îl invită pe Ron să spună, deși ochiul său magic era ațintit tot asupra lui Lavender. - Păi, începu Ron nesigur, mi-a zis tatăl meu de un blestem numit Imperius sau ceva de genul ăsta... - A, da, zise Moody mulțumit. Tatăl tău îl cunoaște prea bine. La un moment dat, Blestemul Imperius a dat mult de furcă Ministerului... Moody se ridică greoi, deschise sertarul catedrei și scoase un borcan de sticlă pe fundul căruia se târau trei păianjeni mari și negri. Harry îl simți pe Ron înfiorându-se puțin. Ron ura păianjenii. Moody băgă mâna în borcan, prinse unul dintre păianŹjeni și îl arătă clasei. Apoi își aținti bagheta asupra lui și murŹmură Imperio! Păianjenul sări din mâna lui Moody și începu să se miște înainte și înapoi pe un fir subțire ca mătasea, de parcă ar fi fost pe un trapez. Picioarele îi deveniră rigide, apoi se dădu peste cap, rupând firul, și căzu pe birou, unde începu să se învârtă în cerc. Moody își mișcă brusc bagheta și păianjenul se ridică pe două dintre picioarele din spate, începând să bată step. Toată lumea se prăpădea de râs, în afară de Moody. - Credeți că este amunzant, da? mormăi el. V-ar plăcea să vă facă și vouă cineva așa ceva? Râsul se încetă brusc. - Control total, zise Moody încet, în timp ce păianjenul începea să facă tumbe. Aș putea să-l fac să sară pe fereastră, să se înece sau să sară la gâtul cuiva... Ron se cutremură involuntar. - Cu ani în urmă, mulți vrăjitori și vrăjitoare erau sub conŹtrolul Blestemului Imperius, zise Moody și Harry știu că se reŹferea la zilele când Cap-de-Mort era atotputernic. A fost o mare problemă pentru Minister să încerce să afle cine era forțat să facă unele lucruri și cine le făcea de bunăvoie... Blestemul Imperius poate fi contracarat și o să vă învăț cum, dar este nevoie de multă concentrare și forță de caracter, și nu toată lumea este în stare. Cel mai bine ar fi să evitați să fiți loviți de acest blestem, dacă puteți... VIGILENȚĂ CONTINUĂ! Ultimele cuvinte le răcni de-a dreptul, făcându-i pe toți să tresară. Moody apucă păianjenul țopăitor și îl puse la loc în borcan. - Mai știe cineva alt blestem? Ilegal, vreau să spun... Mâna Hermionei țâșni iar în aer, ca și a lui Neville, spre uimirea lui Harry. Singura materie la care ridica Neville mâŹna era Ierbologia, de departe materia la care era cel mai bun. Neville păru surprins de propria sa îndrăzneală. - Da? zise Moody, ochiul magic rotindu-se pentru a se fixa asupra lui Neville. - Mai este unul... Blestemul Cruciatus, zise Neville încet, dar distinct. Moody se uită cu mare atenție la Neville, de data asta cu ambii ochi. - Te cheamă Poponeață? zise el, ochiul său magic rotinŹdu-se pentru a consulta iar catalogul. Neville dădu din cap neliniștit, dar Moody nu mai întrebă nimic altceva. Continuându-și ora, băgă mâna în borcan penŹtru a lua următorul păianjen, pe care îl puse pe catedră. AcesŹta rămase nemișcat, părând prea speriat pentru a se mai mișca. - Blestemul Cruciatus, zise Moody. Ar trebui să fie puțin mai mare ca să vă dați seama mai bine... Și Moody aținti bagheta către păianjen, zicând: - Engorgio! Păianjenul începu să se umfle. Se făcu mai mare ca o tarantulă. Renunțând la orice urmă de bravură, Ron se dădu cu scaunul mult spre spate, cât mai departe de catedra lui Moody. Moody își ridică iar bagheta, o aținti către păianjen și rosti: - Crucio! Dintr-o dată, picioarele păianjenului se strânseră deaŹsupra corpului. Se întoarse și începu să se zbată într-un mod îngrozitor, mișcându-se dintr-o parte în alta. Nu se auzea nimic, însă Harry era convins că, dacă ar fi avut glas, ar fi țipat. Moody nu își mișcă bagheta, iar păianjenul începu să tremure și să se zbată și mai violent... - De ajuns! strigă Hermione ascuțit. Harry se uită la ea. Ochii ei nu erau îndreptați spre păianjen, ci spre Neville. Urmărindu-i privirea, Harry văzu că mâinile lui Neville erau încleștate de banca din fața lui, pumnii i se albiseră, iar ochii i se holbaseră, pătrunși de o groază cumplită. Moody își ridică bagheta. Picioarele păianjenului se relaŹxară, însă animalul continuă să se zbată. - Reducio! comandă Moody și păianjenul reveni la măriŹmea sa obișnuită. Moody îl puse la loc în borcan. - Durerea, spuse Moody încet. Nu ai nevoie de cuțite sau alte arme pentru a tortura pe cineva, dacă poți arunca asuŹpra lui Blestemul Cruciatus... Și acesta a fost foarte utilizat la un moment dat... Bine... Mai știe cineva altele? Harry se uită în jur. După expresiile colegilor, bănui că se întrebau cu toții ce se va întâmpla cu ultimul păianjen. Mâna Hermionei se clătină ușor când, pentru a treia oară, o ridică în aer. - Da? zise Moody, uitându-se la ea. - Abracadabra! șopti Hermione. Câțiva elevi din jur se uitară neliniștiți la ea, chiar și Ron. - Ah, zise Moody, un alt zâmbet abia schițat mișcându-i gura strâmbă. Da, ultimul și cel mai groaznic. Abracadabra, blestemul fatal! Băgă mâna în borcan și al treilea păianjen - de parcă ar fi știut ce îl aștepta - se târî disperat pe fundul borcanului, încercând să scape de degetele lui Moody. Acesta îl prinse însă repede și îl așeză pe catedră. ÎngroŹzit, păianjenul încercă să fugă de pe suprafața de lemn. Moody își ridică bagheta și Harry simți un fior care preŹvestea ceva rău. - ABRACADABRA! răcni Moody. Urmă un fulger verde, orbitor, și un sunet mistuitor, de parcă ceva mare și invizibil ar fi plutit prin aer. În clipa urŹmătoare, păianjenul se întoarse cu burta în sus, fără răni viŹzibile, însă era clar că murise. Multe fete își stăpâniră cu greu plânsul. Ron se trăsese și mai în spate, aproape căzând de pe scaun când păianjenul încercase să fugă de pe catedră. Moody dădu jos de pe catedră păianjenul mort. - Nu e frumos, zise el calm. Nu e plăcut. Și nu există nici un contrablestem... nimic nu-l poate opri. O singură perŹsoană i-a supraviețuit și aceasta stă chiar în fața mea! Harry simți cum se înroșește ca racul când ochii lui Moody (amândoi!) se uitară la el. Simțea și privirile celorŹlalți. Harry își fixă privirile pe tăblia goală, de parcă ar fi fost fascinat de ea, dar de fapt nici măcar nu o vedea... Deci, așa muriseră părinții lui... Exact ca păianjenul... Fără semne, instantaneu? Pur și simplu văzuseră fulgerul verzui și simțiseră suflul morții, înainte să li se scurgă viața din trupuri? Harry încercase să își imagineze de mii de ori cum muriŹseră părinții lui, în toți acei trei ani de când aflase că fuseŹseră omorâți, de când i se spusese ce se întâmplase în acea noapte: cum îi trădase Șobo pe părinții lui, spunându-i lui Cap-de-Mort unde erau și unde se ascundeau, cum venise acesta și îi luase prin surprindere, cum îl omorâse întâi pe tatăl lui, cum James Potter încercase să-l oprească, îndemŹnându-și soția să îl ia pe Harry și să fugă, cum Cap-de-Mort o ajunsese din urmă pe Lily Potter și îi spusese să se dea la o parte, să îl lase să îi omoare fiul, cum ea îl implorase să o omoare pe ea în locul lui și îl ocrotise cu prețul vieții ei... După ce o omorâse și pe ea, Lordul Întunericului își ațintise bagheta asupra lui Harry... Harry știa aceste detalii, pentru că auzise vocile părinților săi când se luptase cu Dementorii în anul care trecuse... Pentru că Dementorii aveau îngrozitoarea putere de a-și forŹța victimele să retrăiască cele mai urâte amintiri din viața lor și să-i înece în propria lor disperare, până la epuizare... Moody vorbea iar și Harry abia dacă îl auzea, ca și cum s-ar fi aflat la mare distanță. Cu un mare efort, reveni în prezent și ascultă ce spunea Moody. - Abracadabra este un blestem care cere puteri magice deosebite pentru a acționa eficient... Dacă v-ați scoate acum baghetele, le-ați îndrepta către mine și ați rosti cuvintele magice, cred că nici măcar nu mi-ar curge sânge din nas! Dar asta nu contează. Nu sunt aici ca să vă învăț cum să aruncați blesteme! Și dacă nu există un contrablestem, de ce să vă spun despre Blestemul Abracadabra? Pentru că treŹbuie să știți! Trebuie să știți tot ce poate fi mai rău. Nu treŹbuie să vă treziți că îl simțiți pe propria voastră piele. VIGIŹLENȚĂ CONTINUĂ! tună el și toți tresăriră iar. Aceste trei blesteme - Abracadabra, Imperius și Cruciatus - sunt cuŹnoscute ca Blestemele de Neiertat. Folosirea unuia dintre ele asupra unei ființe umane este de ajuns pentru a vă duce la Azkaban! Iată cu ce vă confruntați, iată de ce trebuie să vă învăț să luptați contra lor! Aveți nevoie de o instruire preŹalabilă. Trebuie să știți cum să vă apărați. Dar cel mai imporŹtant este că trebuie să fiți mereu vigilenți, încontinuu. Scoateți-vă penele de scris și scrieți tot ce vă spun... Își petrecură restul orei luând notițe despre fiecare BlesŹtem de Neiertat. Nimeni nu scoase un cuvânt până nu sună clopoțelul, dar când Moody le dădu drumul și ieșiră din clasă, izbucni o adevărată furtună de discuții. Cei mai mulți erau speriați de blesteme... - Ai văzut cum s-a zbătut și s-a chircit? - Și cum l-a omorât? Așa, pur și simplu! Discutau despre ora care trecuse, își zise Harry, de parcă fusese un spectacol extraordinar, dar lui nu i se păruse deŹloc distractiv. Și se părea că și Hermione gândea la fel... - Grăbiți-vă, îi zori ea încordată pe Harry și pe Ron. - Doar nu mergem iar la biblioteca aia afurisită? întrebă Ron. - Nu, zise Hermione scurt, arătând către holul alăturat. Neville! Neville stătea singur, la jumătatea holului, privind absent zidul de piatră de vizavi cu aceeași expresie îngrozită, cu ochii holbați, exact ca atunci când Moody demonstrase BlesŹtemul Cruciatus. - Neville? spuse Hermione cu blândețe. Neville se uită în jur. - Ah, bună, zise el, vorbind mult mai subțire decât de obicei. Ce lecție interesantă, nu? Oare ce avem la cină, mi-e o foame de lup, vouă nu? - Neville, te simți bine? insistă Hermione. - A, da, sigur că da, bolborosi Neville cu aceeași voce deŹosebit de subțire. O cină foarte interesantă... adică lecție... Ce avem de mâncare? Ron îi aruncă lui Harry o privire speriată. - Neville, ce... Se auzi însă un bocănit straniu din spatele lor și se întoarŹseră. Îl văzură pe profesorul Moody șchiopătând spre ei. Toți patru tăcură, privindu-l neliniștiți, dar când vorbi, ieși un mormăit mult mai blând și mai domol decât auziseră până atunci. - E în ordine, fiule, îi zise el lui Neville. Ce-ar fi să vii la mine în birou? Hai să bem o ceașcă de ceai împreună... Neville păru și mai speriat la gândul unui ceai în compaŹnia lui Moody. Nu se mișcă și nici nu scoase vreun cuvânt. Moody își aținti ochiul magic asupra lui Harry. - Tu te simți bine, Potter? - Da, zise Harry, aproape sfidător. Ochiul albastru al lui Moody sclipi ușor, în timp ce îl cerŹceta pe Harry, apoi profesorul spuse: - Trebuie să știți toate astea... Poate că pare dur, dar treŹbuie să știți! Nu are rost să ne prefacem... Ei bine, haide, Poponeață, am niște cărți care s-ar putea să te intereseze... Neville se uită disperat la Harry, la Ron și la Hermione, dar ei nu ziseră nimic, așa că nu avu de ales decât să se lase dus, una dintre mâinile noduroase ale lui Moody fiind fixată pe umărul său. - Ce-a fost asta? zise Ron, privindu-i pe Neville și pe Moody cum dau colțul. - Nu știu, zise Hermione gânditoare. - Ce lecție totuși, nu? îi zise Ron lui Harry, pe când merŹgeau către Marea Sală. Fred și George aveau dreptate, nu? Chiar că știe ce face Moody ăsta, așa e? Și când a aruncat Blestemul Abracadabra, cum a murit păianjenul ăla! ImeŹdiat, doar a... Dar Ron tăcu brusc când văzu expresia de pe chipul lui Harry și nu mai vorbi până nu ajunseră în Marea Sală, când zise că ar fi fost bine să se apuce de îndată să facă predicțiile pentru profesoara Trelawney, pentru ora din seara aceea, pentru că avea să le ia o grămadă de timp. Hermione nu se alătură discuției lor, ci mâncă îngrozitor de repede și apoi plecă iar la bibliotecă. Harry și Ron se înŹtoarseră în Turnul Cercetașilor, iar Harry, care nu se gânŹdise la altceva în timpul mesei, deschise el însuși discuția despre Blestemele de Neiertat. - Oare Moody și Dumbledore nu ar avea probleme la MiŹnister, dacă s-ar ști că am văzut efectele blestemelor? întrebă Harry când se apropiară de doamna grasă din tablou. - Probabil că da, zise Ron, dar Dumbledore a făcut mereu cum a crezut de cuviință, nu-i așa, iar Moody are probleme de ani de zile, presupun... Întâi atacă și după aceea își pune întrebări! De exemplu, pubelele. Aiureli! Doamna Grasă le făcu loc și intrară în camera de zi a CerŹcetașilor, aglomerată și zgomotoasă. - Atunci, ne luăm lucrurile pentru Previziuni despre viitor? întrebă Harry. - Presupun că da, mormăi Ron. Urcară în dormitor ca să își ia cărțile și hărțile. Îl găsiră pe Neville singur, stând pe patul său și citind. Părea mult mai calm decât la sfârșitul orei lui Moody, deși nu intrase cu totul în normal. Ochii îi erau încă puțin dilatați. - Ți-ai revenit, Neville? îl întrebă Harry. - A da, zise Neville, nu mai am nimic. Citesc cartea pe care mi-a împrumutat-o domnul profesor Moody... Le arătă cartea: Plantele de apă cu puteri magice din Mediterana și proprietățile lor. - Se pare că doamna profesoară Lăstar i-a zis domnului profesor Moody că sunt foarte bun la Ierbologie, zise Neville. În tonul lui era un strop de mândrie pe care Harry rareori o mai observase la el. - Doamna profesoară Lăstar i-a zis că mi-ar face plăcere să citesc cartea asta... Faptul că-i spusese lui Neville ce aflase de la profesoara Lăstar despre el, își zise Harry, fusese un mod plin de tact din partea lui Moody de a-l înveseli pe Neville, pentru că bietul de el rareori era lăudat că era bun la vreo materie. Probabil că același gest l-ar fi făcut și profesorul Lupin. Harry și Ron își luară cărțile despre Deslușirea viitoruŹlui și se întoarseră în camera de zi, unde se așezară la o masă și se puseră pe treabă cu predicțiile pentru ora urmăŹtoare. O oră mai târziu însă, nu puteau zice că făcuseră mari progrese, deși masa era plină de bucățele de pergament cu tot felul de calcule și simboluri, iar creierul lui Harry era amețit, de parcă ar fi respirat vaporii care se ridicau din focul profesoarei Trelawney. - Habar nu am ce ar trebui să însemne astea, zise el, uitându-se la o listă lungă cu calcule. - Știi ce cred eu? zise Ron, care avea părul măciucă din cauză că își trecuse de nenumărate ori degetele prin păr, de disperare. Cred că este cazul să trecem la vechea metodă de... ghicire a viitorului! - Adică, să inventăm totul? - Da, zise Ron, dând la o parte mulțimea notițelor de pe masă. Își înmuie pana în cerneală și începu să scrie. - Lunea viitoare, citi el cu glas tare ceea ce scria, s-ar putea să mă pască o răceală, din cauza conjuncției nefericite dintre Marte și Jupiter. Se uită la Harry și continuă: - Știi doar cum e: adaugă și tu cât mai multe tragedii și nenorociri și o ai la degetul mic! - Așa e, zise Harry, mototolindu-și prima încercare și arunŹcând-o în foc, peste capetele unui grup de elevi din anul întâi care stăteau de vorbă. OK... Luni trebuie să mă feresc de... ăăă... arsuri, din cauza... - Da, chiar că ar fi cazul, zise Ron posomorât, luni iar ne întâlnim cu Homarii lui Hagrid... OK, marți o să... - Pierzi ceva drag! îi sugeră Harry, care frunzărea Deslușirea viitorului, căutând idei. - Foarte bine, zise Ron, plăcându-i sugestia lui Harry. Din cauza lui... Hm... Mercur! Ce-ar fi să fii înjunghiat pe la spate de cineva pe care îl considerai prieten? - Da... super! aprobă Harry, scriind degrabă, pentru că... Venus este în a douăsprezecea casă, asta e! Și miercuri cred că o să pierd o luptă! - Aaah, eu vroiam să scriu asta! OK, lasă, eu o să pierd un pariu! - Da, o să pariezi că eu câștig lupta... Își petrecură o oră întreagă tot inventând predicții (care deveniră din ce în ce mai tragice!), în timp ce camera de zi din jurul lor se goli treptat de elevi, toți ducându-se la culcare. Șmecherilă veni tiptil, sări ușor pe scaunul gol de lângă ei și se uită cu reproș la Harry, cam cum s-ar fi uitat Hermione la ei, dacă ar fi știut că nu își făceau temele cum trebuie. Uitându-se în jur prin cameră și încercând să se gândească la vreun necaz pe care nu îl mai folosise, Harry îi văzu pe Fred și pe George stând împreună lângă peretele opus, cu capetele lipite unul de altul, cu penele scoase, aplecați deasupra unei bucăți de pergament. Era foarte neobișnuit să-i vezi pe Fred și pe George ascunși într-un colț și lucrând în liniște. De obicei, le plăcea să fie în miezul lucrurilor, mereu în centrul atenției. Ascundeau un secret, fără îndoială. După cum lucrau concenŹtrați la bucata aceea de pergament... Și Harry își aminti că îi mai văzuse stând la fel și scriind împreună, când erau acasă la ei, la Vizuină. Atunci crezuse că lucrau la un nou formular de comandă pentru Weasley Bing-Bong, dar de data asta nu mai părea să fie așa ceva... Dacă ar fi lucrat la formularele lor, probabil că l-ar fi anunțat și pe Lee Jordan. Se întrebă dacă nu cumva puneau la cale ceva legat de înscrierea în Turnirul celor trei vrăjitori. Harry continuă să se uite la ei și îl văzu pe George dând din cap către Fred, ținând ceva cu pana și vorbind aproape în șoaptă, dar fiind auzit foarte clar în camera aproape pustie: - Nu! E ca și când l-am acuza! Trebuie să avem mare grijă... Apoi George se uită în jur și văzu că Harry îi privea. Harry zâmbi și se întoarse repede la predicțiile sale, nu vroia să creadă că îi spiona. Curând după aceea, gemenii își strânseră pergamentul, le urară noapte bună și se duseră la culcare. Fred și George plecaseră cam de zece minute, când se deschise ușa și în camera de zi intră Hermione, care ținea o bucată de pergament într-o mână și o cutie în care zornăia ceva în cealaltă. Șmecherilă își arcui spatele, torŹcând mulțumit. - Ce mai faceți? întrebă ea în loc de bună seara. Tocmai am terminat! - Și eu! zise Ron triumfător, aruncându-și pana pe masă. Hermione se așeză, puse lucrurile pe care le adusese cu ea într-un fotoliu și își aruncă ochii peste predicțiile lui Ron. - Se pare că n-o să ai o lună prea roz, nu-i așa? zise ea sarŹcastic, în timp ce Șmecherilă se așeza în poala ei. - Ei, lasă, măcar știu ce mă așteaptă, căscă Ron. - Te îneci de două ori? se miră Hermione. - A, da? zise Ron, uitându-se peste predicțiile sale. Ar treŹbui să schimb, să spun că m-a călcat un Hipogrif! - Nu crezi că e puțin cam... evident că le-ați inventat? întrebă Hermione. - Cum îndrăznești? zise Ron, pe un ton jignit, dar ironic. Am muncit la ele ca niște... spiriduși de casă! Hermione ridică sprâncenele. - Vorba vine, se corectă Ron repede. Harry își puse și el pana pe masă, după ce tocmai termiŹnase de prezis că va muri decapitat. - Ce e acolo? întrebă el, arătând către cutia adusă de Hermione. - E chiar amuzant că mă întrebi, zise Hermione, aruncânŹdu-i o privire sumbră lui Ron. Scoase capacul și le arătă ce era înăuntru. În cutie se aflau vreo cincizeci de insigne, fiecare de altă culoare, dar cu aceleași litere pe ele: S.P.A.S. - Spas? zise Harry, luând o insignă și privind-o. Ce mai e și asta? - Nu spas, zise Hermione enervată. Sunt inițiale: S.P.A.S. Vine de la Societatea pentru Apărarea Spiridușilor! - Nu am auzit niciodată de ea, zise Ron. - Bineînțeles că n-ai auzit, zise Hermione sprințar, abia am înființat-o! - Zău? zise Ron puțin mirat. Și câți membri are? - Păi... dacă vă înscrieți și voi doi... trei! zise Hermione. - Și chiar crezi că am muri de fericire dac-am merge pe stradă cu niște insigne pe care scrie spas? o întrebă Ron. - S - P - A - S! zise Hermione cu înflăcărare. Vroiam să o numesc Opriți Abuzul Inacceptabil asupra Concetățenilor Noștri, Spiridușii, tot Creaturi Magice și ei, și Militați penŹtru Schimbarea Drepturilor Lor, dar nu încăpea. Așa că ăsta este manifestul societății noastre... Și Hermione le arătă foaia de pergament. - Am căutat la bibliotecă. Sclavia spiridușilor datează de acum câteva secole. Nu-mi vine să cred că nu a făcut nimeni nimic până acum! - Hermione, deschide-ți bine urechile, strigă Ron, accenŹtuând cuvintele. Le place! Le place să fie sclavi! - Obiectivele noastre pe termen scurt, zise Hermione, vorbind și mai tare, ca să îl acopere pe Ron, și purtându-se de parcă nici nu l-ar fi auzit, sunt să le asigurăm spiridușilor de casă salarii cinstite și condiții de lucru satisfăcătoare. Obiectivele pe termen lung includ schimbarea legii însăși, care să interzică folosirea baghetei magice contra lor și să permită acceptarea unui spiriduș în Departamentul ControŹlului Creaturilor Magice, unde nu sunt reprezentați deloc! - Si cum o să facem toate astea? întrebă Harry. - Începem prin a recruta membri, zise Hermione fericită. M-am gândit că doi sticli ar fi de ajuns pentru înscriere... adică taman cât costă insigna și fondurile necesare tipăririi flutu- rașilor pentru campanie. Ron, tu ești trezorierul. Am în dorŹmitor o cutie în care o să strângi banii, iar Harry o să fie resŹponsabilul cu munca de secretariat, așa că poți să scrii tot ce spun acum, să consemnezi hotărârile primului nostru consiliu. Urmă o pauză în care Hermione le zâmbi amândurora cu căldură. Harry era pe de-o parte exasperat de Hermione, iar pe de alta amuzat de expresia de pe chipul lui Ron. Liniștea fu spartă, dar nu de Ron, care oricum părea derutat, ci de un ciocănit ușor în fereastră. Harry se uită în partea cealaltă a camerei de zi, pustie acum, și văzu în lumina lunii o bufniță albă, care aștepta pe pervaz. - Hedwig! strigă el și sări de pe scaun, traversând grăbit camera ca să deschidă fereastra. Hedwig zbură înăuntru, dădu un ocol și ateriză pe foaia cu predicțiile lui Harry. - Era și cazul să-ți faci apariția! zise Harry, fugind către ea. - Are un răspuns! zise Ron entuziasmat, arătând către bucata jerpelită de pergament prinsă de piciorul lui Hedwig. Harry o desfăcu repede și se așeză să o citească, în timp ce Hedwig zbura pe genunchiul lui, huhuind veselă. - Ce scrie? întrebă Hermione pe neașteptate. Scrisoarea era foarte scurtă și părea scrisă în mare grabă. Harry o citi cu voce tare: Dragă Harry, Ajung în nord curând. Veștile despre cicatricea ta sunt ultimele dintr-o serie de zvonuri stranii care mi-au ajuns la urechi. Dacă te mai doare, du-te direct la Dumbledore. Se zice că l-a chemat pe Ochi-Nebun Moody, deși era la pensie, ceea ce înseamnă că a observat semnele, chiar dacă este sinŹgurul dintre noi... O să iau legătura cu tine de cum ajung. Trimite-le salutări lui Hermione și lui Ron. Fii cu ochii în patru, Harry! Sirius Harry își ridică ochii spre Ron și Hermione, care îl priveau și ei. - Vine în nord? șopti Hermione. Se întoarce aici? - Ce semne a observat Dumbledore? zise Ron perplex. Harry, ce se întâmplă? Întrebase pentru că tocmai îl văzuse pe Harry dându-și o palmă zdravănă peste frunte și alungând-o pe Hedwig de pe genunchiul lui. - Nu ar fi trebuit să-i spun! zise Harry supărat. - Ce tot îndrugi? zise Ron tot mai nedumerit. - L-am făcut să creadă că ar trebui să se întoarcă! zise Harry, dând acum un pumn în masă, de o făcu pe Hedwig să zboare de pe masă și să aterizeze pe spătarul scaunului lui Ron, clipind indignată. Se întoarce fiindcă e convins că am probleme! Și eu nu am nimic! Nu am nimic pentru tine! se răsti Harry la Hedwig, care aștepta nerăbdătoare. Du-te în turnul bufnițelor, dacă vrei de mâncare! Hedwig îi aruncă o privire extrem de jignită și ieși pe feŹreastra deschisă, atingându-i ușor capul cu aripa. - Harry... începu Hermione, pe un ton împăciuitor. - Mă duc să mă culc, zise Harry scurt. Ne vedem mâine dimineață. Sus, în dormitorul băieților, Harry își puse pijamaua și se întinse pe pat, însă nu îi era deloc somn. Dacă Sirius s-ar fi întors și ar fi fost prins, ar fi fost numai vina lui! De ce nu tăcuse din gură? Câteva secunde de durere și gata, trebuise să îi spună repede... Să îl îngriŹjoreze... Ce bine ar fi fost să țină totul pentru el... Puțin mai târziu, îl auzi pe Ron intrând în dormitor, însă se prefăcu adormit. Harry rămase treaz mult timp, cu ochii țintă la tavanul de deasupra patului său. În dormitor era o tăcere desăvârșită și, dacă nu ar fi fost atât de preocupat și cufundat în gândurile lui, Harry și-ar fi dat seama că absența sforăiturilor lui Neville însemna că nu era singurul care nu putea să doarmă.