HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XVII—

CEI PATRU CAMPIONI

Harry rămase înlemnit, conștient că toate capetele din Marea Sală erau întoarse spre el. Era înmărmurit. Amorțise. Rămăsese fără grai. Cu siguranță că visa... Sau nu auzise bine! Nimeni nu aplaudă. Un zumzet ca de albine furioase începu să se ridice în sală. Unii elevi se ridicară ca să îl vadă mai bine pe Harry, în timp ce el rămase neclintit pe scaun. La masa profesorilor, profesoara McGonagall se ridicase și trecuse pe lângă Ludo Bagman și profesorul Karkaroff pentru a-i șopti ceva profesorului Dumbledore, care își apropie urechea de ea, încruntându-se ușor. Harry se întoarse către Ron și Hermione. In spatele lor, îi văzu pe toți cei de la lunga masă a Cercetașilor privindu-l cu gurile căscate. - Nu m-am înscris eu, zise Harry pierdut. Doar știți că n-am făcut-o... Amândoi îi răspunseră cu priviri lipsite de orice expresie. La masa din capăt, profesorul Dumbledore se ridicase de pe scaun, dând din cap către profesoara McGonagall. - Harry Potter! strigă el iar. Harry! Vino, te rog ! - Du-te, îi șopti Hermione, împingându-l ușor pe Harry. Harry se ridică, călcă pe poalele robei lui și se împiedică. Se redresă și porni printre mesele Cercetașilor și ale AstroŹpufilor. Drumul parcă nu se mai termina, masa din capăt părea să se depărteze, în loc să se apropie, și simțea sute și sute de ochi ațintiți asupra lui, de parcă flecare pereche de ochi ar fi fost niște reflectoare. Zumzetul creștea în intensitate tot mai mult. I se păru că trecuse o oră până ajunse în fața lui Dumbledore, simțind acum privirile tuturor profesorilor ațintite asupra lui. - Treci în camera alăturată, Harry, zise Dumbledore. Nu zâmbea. Harry trecu pe lângă masa profesorilor. Hagrid stătea chiar în capătul ei. Nu îi făcu semn cu ochiul sau cu mâna și nici nu îl salută ca de obicei. Părea complet uluit și, la fel ca toți ceilalți, se uită mirat la Harry când trecu pe lângă el. Harry intră pe ușă și se trezi într-o cameră mică, plină de tablouri cu vrăjitori și vrăjitoare. În șemineu ardea un foc vesel. Chipurile din portrete se întoarseră să îl privească, de cum intră în încăpere. Văzu o vrăjitoare uscățivă, sărind din rama tabloului ei în cel alăturat, în care era un vrăjitor cu o mustață de morsă. Vrăjitoarea sfrijită începu să-i șoptească ceva la ureche. Viktor Krum, Cedric Diggory și Fleur Delacour erau strânși în jurul focului. Păreau straniu de impresionanți, proiectați de flăcările jucăușe. Krum, gârbovit și gânditor, se sprijinea de șemineu, puțin mai departe de ceilalți doi. Cedric stătea cu mâinile la spate, uitându-se la foc. Fleur Delacour îl privi pe Harry și își dădu pe spate pletele lungi, de un blond argintiu. - Ce este? întrebă ea. Vorrr să ne întoarrrcem în Marrrea Sală? Credea că Harry venise să îi anunțe ceva. Harry nu știa cum să le explice ce se întâmplase. Pur și simplu rămase acolo, privindu-i pe cei trei campioni. Abia atunci își dădu seama cât de înalți erau toți trei. Se auziră pași în spatele său și Ludo Bagman intră în caŹmeră. Îl luă pe Harry de braț și îl conduse spre ceilalți trei. - Extraordinar! zise el, strângându-l pe Harry de braț. Absolut extraordinar! Domnilor... Domnișoară, li se adresă el celor trei, apropiindu-se de șemineu. Dați-mi voie să vi-l prezint - deși pare incredibil - pe al patrulea campion participant la turnir! Viktor Krum își îndreptă spatele. Fața lui posomorâtă se întunecă, în timp ce îl cerceta pe Harry din cap până în picioare. Cedric părea dezorientat. Se uită la Bagman, apoi la Harry și iar la Bagman, parcă îndoindu-se că înțelesese cum trebuia ce spusese Bagman. Fleur Delacour însă își fluŹtură părul și spuse zâmbind: - O, ce glumă bună, domnule Bagman! - Glumă? repetă Bagman uimit. Nu, nu, deloc! Numele lui Harry tocmai a ieșit din Pocalul de Foc! Sprâncenele groase ale lui Krum se încruntară ușor. Cedric rămăsese la fel de uimit, nevenindu-i a crede. Fleur se încruntă și ea. - Darrr este evident că s-a prrrodus o grrreșeală, zise ea cu dispreț, adresându-i-se lui Bagman. El nu poate concura. Este prrrea mic! - Ei bine, este uimitor, e adevărat, zise Bagman, frecânŹdu-și bărbia și zâmbindu-i lui Harry. Dar, după cum știți, restricția de vârstă a fost impusă abia anul acesta, ca măsură de protecție. Și având în vedere că i-a ieșit numele din Pocal... Adică, nu cred că mai poate da înapoi în această fază... Așa scrie în regulament, este obligat să... Harry va treŹbui să se străduias... Ușa din spatele lor se deschise iar și un grup mare intră în cameră: profesorul Dumbledore, urmat îndeaproape de domnul Crouch, profesorul Karkaroff, Madame Maxime, profesoara McGonagall și profesorul Plesneală. Harry auzi murmurul sutelor de elevi de partea cealaltă a peretelui, înainte ca profesoara McGonagall să închidă ușa. - Madame Maxime! zise Fleur de îndată, ducându-se spre directoarea ei. Ei zic că și acest... băiețel va concurrra cu noi! Undeva în subconștientul lui zbuciumat, Harry simți un fior de furie. Băiețel? Madame Maxime stătea cât se poate de dreaptă, înălțimea ei impresionantă ieșind în evidență și mai mult. Capul ei cu trăsături frumoase atingea candelabrul cu lumânări, iar piepŹtul ei gigantic se bomba și mai mult în rochia de satin negru. - Ce înseamnă asta, Dumbly-dorrr? zise ea pe un ton imperios. - Și mie mi-ar plăcea să știu, Dumbledore, interveni și proŹfesorul Karkaroff, zâmbind tăios, cu ochii săi albaștri și reci ca gheața. Doi campioni pentru Hogwarts? Nu-mi amintesc să-mi fi spus cineva că școala gazdă are dreptul la doi campioni... Sau poate că nu am citit cu atenție regulamentul? Râse scurt și răutăcios. - C’est impossible! zise Madame Maxime, a cărei mână enormă, împodobită cu numeroasele opale superbe, stătea pe umărul lui Fleur. ‘Ogwarrrts nu poate avea doi campioni, este foarte nedrrrept. - Avea impresia că Linia de Vârstă ar fi trebuit să-i opreasŹcă pe concurenții mai tineri, Dumbledore, zise Karkaroff cu același zâmbet tăios, dar ochii îi erau mai reci ca niciodată. În caz contrar, am fi făcut și noi, negreșit, o selecție mai riguŹroasă de concurenți de la propriile noastre școli. - Este numai vina lui Potter, Karkaroff, zise Plesneală încet, cu ochii negri scânteindu-i de răutate. Nu da vina pe Dumbledore pentru hotărârea lui Potter de a sfida toate regulile. Ne-a creat numai probleme de când a venit aici... - Mulțumesc, Severus, zise Dumbledore dur, iar PlesŹneală tăcu, deși ochii încă îi sticleau cu răutate, în spatele perdelei de păr negru și slinos. Profesorul Dumbledore se uita acum la Harry, care îl privi și el, încercând să descifreze expresia ochilor din spatele ochelarilor cu lentile în formă de semilună. - Tu ți-ai pus numele în Pocalul de Foc, Harry? întrebă Dumbledore calm. - Nu, răspunse Harry. Era perfect conștient că toată lumea îl privea insistent. Din umbră, Plesneală scoase un „Hm” neîncrezător. - Ai rugat un elev mai mare să ți-l pună în Pocalul de Foc în locul tău? mai întrebă profesorul Dumbledore, ignorânŹdu-l pe Plesneală. - Nu! strigă Harry. - Ah, darrr desigurrr că minte! strigă Madame Maxime. Plesneală aprobă din cap. - Nu avea cum să treacă de Linia de Vârstă, zise profeŹsoara McGonagall tăios. Sunt sigură că suntem cu toții de acord că... - Dumbly-dorrr trrrebuie să fi grrreșit ceva când a pus Linia de Vârrrstă, zise Madame Maxime, ridicând din umeri. - Este posibil, desigur, zise Dumbledore politicos. - Dumbledore, știi foarte bine că nu ai făcut nici o greŹșeală! zise profesoara McGonagall supărată. Zău, ce prostie! Harry nu ar fi putut trece linia și, după cum știe și profeŹsorul Dumbledore, nici nu a convins un alt elev să o facă în locul lui... Sunt sigură că și voi sunteți de acord! Și îi aruncă o privire cruntă profesorului Plesneală. - Domnule Crouch... Domnule Bagman, zise Karkaroff, cu aceeași voce mieroasă, sunteți... hm... juriul nostru obiecŹtiv. Cu siguranță sunteți de părere că ceva este în neregulă aici, nu-i așa? Bagman își șterse fața rotundă și copilăroasă cu batista și îl privi pe domnul Crouch, care stătea în afara cercului din fața șemineului, cu chipul ascuns în umbră. Era cât se poate de ciudat, semiobscuritatea făcându-l să pară mult mai bătrân. Semăna cu un craniu. Când vorbi însă, o făcu pe tonul său obișnuit: - Trebuie să urmăm regulile, iar acestea spun că cei ai căŹror nume ies din Pocalul de Foc trebuie să participe la turnir! Dar Barty știe regulile cuvânt cu cuvânt, zise Bagman, zâmŹbind și întorcându-se spre Karkaroff și spre Madame Maxime, de parcă acum fusese rezolvată problema. - Insist să se mai înscrie o dată și restul elevilor mei, zise Karkaroff. Renunțase la tonul mieros și zâmbetul îi dispăruse cu totul. Fața îi căpătase o expresie cât se poate de urâtă. - Mai instalați o dată Pocalul de Foc și mai introducem nume în el, până când fiecare școală va avea doi campioni. Așa este corect, Dumbledore! - Dar, Karkaroff, nu se poate așa ceva, zise Bagman. PoŹcalul de Foc tocmai s-a stins și nu se va mai aprinde decât cu ocazia următorului turnir... - În care Durmstrang nu va mai concura, vă asigur eu! explodă Karkaroff. După toate întâlnirile, negocierile și comŹpromisurile noastre, nu m-am așteptat să se întâmple așa ceva! Sunt aproape hotărât să plec chiar în acest moment! - Amenințări deșarte, Karkaroff, se auzi o voce aspră de lângă ușă. Nu-ți poți lăsa campionul acum. Trebuie să conŹcureze! Trebuie să concureze cu toții. Un contract magic, după cum a spus Dumbledore. Convenabil, nu? Moody tocmai intrase în cameră. Șchiopătă către foc, fiecare pas fiindu-i însoțit de câte un bocănit puternic. - Convenabil? repetă Karkaroff. Mă tem că nu te înțeleg, Moody. Harry își dădu seama că încerca să fie batjocoritor, de parcă ce spunea Moody abia dacă merita să fie luat în serios, însă mâinile îl dădură de gol: își încleștase pumnii! - Zău? Nu înțelegi? făcu Moody încet. Dar este foarte simplu, Karkaroff. Cineva a pus numele lui Potter în Pocal, știind că va trebui să concureze dacă va fi ales! - Evident, cineva a vrrrut ca ‘Ogwarrrts să aibă șanse duble! zise Madame Maxime. - Sunt complet de acord, Madame Maxime, zise KarkaŹroff, făcând o plecăciune în fața ei. Îmi voi depune plânŹgerile la Ministerul Magiei și la Confederația Internațională a Vrăjitorilor... - Dacă cineva are motive să se plângă, acela este Potter, mormăi Moody, dar... ciudat lucru... pe el nu îl aud scoțând nici un cuvânt... - De ce s-arrr plânge? izbucni Fleur Delacour, bătând cu piciorul în podea. Arrre șansa să concurrreze, nu? Cu toții sperrrăm la asta de săptămâni întrregi! Onoarrrea de a ne rrreprrrezenta școlile! O mie de galeoni ca prrremiu... O ocazie pentrrru care mulți și-arrr da viața! - Poate că cineva speră că Potter chiar își va da viața în această întrecere, zise Moody, aproape renunțând complet la mormăit. Se lăsă tăcere o mormântală după aceste cuvinte. Ludo Bagman, care părea într-adevăr foarte neliniștit, se clătină la dreapta și la stânga pe picioare și zise: - Moody, bătrâne... Ce-ți poate trece prin minte... - Știm cu toții că profesorul Moody consideră că a trecut dimineața fără rost, dacă nu a descoperit șase atentate la viața sa până la prânz, zise Karkaroff tare. Se pare că acum își învață și elevii să se teamă de atentate la viața lor! O caliŹtate foarte ciudată pentru un profesor de „Apărare contra Magiei Negre”... Dar sunt convins, Dumbledore, că ai avut tu motivele tale... - Deci, sunt aiureli de-ale mele, da? răcni Moody. Îmi imaginez tot felul de lucruri, da? Cel care a pus numele băiatului în Pocal a fost un vrăjitor sau o vrăjitoare dibace... - Ah, avem și dovezi? întrebă Madame Maxime, ridicânŹdu-și mâinile enorme spre tavan. - Este dibace fiindcă a reușit să inducă în eroare un obiect magic foarte puternic! zise Moody. Trebuie să fi avut nevoie de o Vrajă de Confundus extraordinar de puternică pentru a face Pocalul să greșească și să aleagă doi campioni pentru o școală! Presupun că Potter a fost înscris la o a patra școală, ca să fie singurul concurent... - Se pare că te-ai gândit mult la asta, Moody, zise Karkaroff cu răceală, și este o teorie foarte ingenioasă, fără îndoială, deși, pe de altă parte, am auzit că ți-a intrat în cap că unul dintre cadourile de ziua ta conținea un ou de vasilisc, foarte bine camuflat, și l-ai făcut bucățele înainte de a-ți da seama că de fapt era un ceas obișnuit. Așa că, înțelege-ne și tu de ce nu te putem lua în serios... - Există unii oameni care manipulează ocaziile nevinovate în avantajul lor, răspunse Moody pe un ton din ce în ce mai amenințător. Este de datoria mea să mă gândesc cum ar acționa maeștrii Magiei Negre, Karkaroff... După cum îți amintești prea bine... - Alastor! îl avertiză Dumbledore. Pentru o clipă, Harry se întrebă cu cine vorbea, dar apoi realiză c㠄Ochi-Nebun” nu putea să fie prenumele adevărat al lui Moody. Moody tăcu, deși încă îl privea pe Karkaroff încântat. Chipul lui Karkaroff parcă luase foc. - Cum s-a ajuns la această situație, nu se știe, zise Dumbledore, vorbind către toți cei din cameră, dar cred că nu avem de ales și trebuie să acceptăm... Și Cedric, și Harry au fost aleși să concureze în turnir. Deci, exact asta vor face! - Ah, dar Dumbly-dorrr... - Draga mea doamnă Maxime, dacă aveți o alternativă, aș fi încântat să o aud. Dumbledore așteptă, dar Madame Maxime nu vorbi, ci doar îl privi supărată. Și nu era singura. Plesneală părea furios de-a binelea. Karkaroff era negru de supărare. BagŹman însă părea de-a dreptul încântat. - Atunci, să-i dăm drumul! zise el, frecându-și palmele și zâmbind către toți. Trebuie să le dăm campionilor noștri instrucțiunile, nu? Barty, vrei să faci onorurile? Domnul Crouch păru să se trezească dintr-un vis profund. - Da, zise el, instrucțiunile... Da... Prima probă... Înaintă în lumina focului. Lui Harry i se păru că domnul Crouch suferea de ceva. Avea cearcăne negre sub ochi, iar pielea lui sfrijită era albă ca varul, nu ca atunci când îl văzuse la Cupa Mondială de Vâjthaț. - Prima probă a fost concepută pentru a vă testa curajul, le spuse el lui Harry, Cedric, Fleur și Krum, așa că nu o să vă spun în ce constă. Curajul în fața necunoscutului este o calitate importantă pentru un vrăjitor... Foarte importantă... - Prima probă va avea loc pe douăzeci și patru noiemŹbrie, în fața celorlalți elevi și a juriului! - Campionilor nu li se permite să ceară sau să accepte nici un fel de ajutor din partea profesorilor lor pentru a duce la bun sfârșit probele din cadrul turnirului. Campionii vor da prima probă înarmați doar cu baghetele. Vor primi informații despre a doua probă când va lua sfârșit prima. Datorită exigențelor turnirului, foarte epuizante și care cer mult timp, campionii vor fi scutiți de examenele de la sfârșiŹtul anului. Domnul Crouch se întoarse pentru a se uita la Dumbledore. - Cred că asta este tot, nu-i așa, Albus? - Cred că da, zise Dumbledore, care îl privea oarecum îngrijorat pe domnul Crouch. Ești sigur că nu vrei să rămâi la Hogwarts în noaptea asta, Barty? - Nu, Dumbledore, trebuie să mă întorc la Minister, zise domnul Crouch. Momentan este o perioadă foarte agloŹmerată și dificilă... L-am lăsat pe tânărul Weatherby în locul meu... este foarte plin de zel... Puțin cam prea mult, dacă stau să mă gândesc bine... - Măcar vino și bea ceva cu noi! zise Dumbledore. - Haide, Barty, eu rămân! zise Bagman vesel. Tot ce se întâmplă acum la Hogwarts, mă înțelegi, este mult mai palŹpitant ca la birou! - Nu cred, Ludo, zise Crouch, afișând iar nerăbdarea sa obișnuită. - Profesore Karkaroff, Madame Maxime, un păhărel înaŹinte de culcare? întrebă Dumbledore. Dar Madame Maxime își pusese deja brațul în jurul umeŹrilor lui Fleur și o conducea încet afară din cameră. Harry le auzi pe amândouă vorbind foarte repede în franceză, când intrară în Marea Sală. Karkaroff îi făcu semn lui Krum și ieșiră și ei, însă în tăcere. - Harry, Cedric, vă sugerez să vă duceți la culcare, zise Dumbledore, zâmbindu-le amândurora. Sunt sigur că CerŹcetașii și Astropufii vă așteaptă ca să vă sărbătorească și ar fi păcat să îi privați de acest motiv excelent de a face tam-tam și de distracție! Harry se uită la Cedric, care aprobă din cap, și plecară împreună. Marea Sală era acum părăsită. Lumânările arseseră aproape până la capăt, dând zâmbetelor dovlecilor un aer sinistru, tremurător. - Deci, zise Cedric, zâmbind ușor, concurăm unul împoŹtriva celuilalt! - Presupun că da, zise Harry. Nu se putea concentra, nu știa ce să spună. Interiorul capului său parcă ar fi fost inundat de haos, ca și cum cineŹva îi răscolise creierul. - Spune-mi... totuși, începu Cedric, când ajunseră în holul de la intrare, luminat acum de torțe în absența PocaŹlului de Foc, cum ai reușit să te înscrii? - Nu m-am înscris, zise Harry, uitându-se în sus la el. Nu eu m-am înscris, crede-mă! - Ah... bine, zise Cedric, dar Harry își dădu seama că nu îl credea. Atunci... pe curând! În loc să urce scara de marmură, Cedric intră pe o ușă din dreapta. Harry rămase ascultându-l cum cobora treptele de piatră, după care începu să urce încet treptele de marmură. Avea să-l creadă și altcineva, în afară de Ron și de HerŹmione, sau or să creadă cu toții că se înscrisese el însuși la turnir? Și totuși, cum putea să creadă cineva un asemenea lucru, când concura cu niște vrăjitori care aveau trei ani în plus față de el de educație în ale magiei, când avea de înfruntat niște probe care nu numai că păreau foarte periŹculoase, dar aveau să fie îndeplinite în fața a sute de oaŹmeni? Da, se gândise și el la asta... Visase la asta... sigur... însă nu se gândise niciodată cu adevărat să se înscrie... Dar altcineva se gândise... altcineva dorise ca el să conŹcureze în turnir și avusese grijă să nu rateze înscrierea. De ce? Ca să-i facă o favoare? Nu prea îi venea să creadă... Ca să îl facă de râs? Ei bine, existau toate șansele să i se îndeplinească dorința acelui necunoscut... Sau ca să îl omoare? Oare Moody era paranoic, ca de obicei? Dacă îi jucase cineva doar o festă nevinovată, punându-i numele în pocal? Oare exista cineva care să vrea să îl vadă mort? Harry răspunse instantaneu la întrebarea asta. Da, exista cineva care vroia să-l vadă mort încă de când avea un an... Cap-de-Mort, Lordul Întunericului. Dar cum ar fi putut să facă acesta ca numele lui Harry să ajungă în Pocalul de Foc? Doar se presupunea că era departe, într-o țară necunoscută, ascunzându-se, singur, fără prieteni, vulnerabil și lipsit de puteri... Și totuși, în visul pe care îl avusese, chiar înainte să se treŹzească și să îl doară cicatricea, Cap-de-Mort nu era singur... Vorbea cu Șobo, plănuind moartea lui Harry... Harry avu un șoc când se trezi că ajunsese deja în fața doamnei grase din tablou. Nu știa cum ajunsese acolo... Mai mult, fu surprins să vadă că nu era singură în tablou. Vrăjitoarea uscată care sărise în tabloul vecinului ei, când Harry se alăturase campionilor la parter, stătea acum lângă doamna grasă și îl privea cu un aer superior. Probabil că sărise din tablou în tablou pe toată casa scărilor, numai ca să ajungă înaintea lui. Și ea, și doamna grasă se uitau la el cu mare interes. - Ca să vezi, zise doamna grasă, Violeta tocmai mi-a povestit totul. Deci, cine tocmai a fost ales drept campion al școlii? - Aiureli! zise Harry monoton. - Ba așa e! zise vrăjitoarea palidă și uscățivă, indignată la culme. - Nu, nu, Vi, asta e parola, zise doamna grasă, liniștind-o, și îi dădu drumul lui Harry în camera de zi a Cercetașilor. Zgomotul exploziv care răzbătu din cameră când se desŹchise portretul aproape că îl dezechilibră pe Harry. Se trezi apoi tras în camera de zi de vreo douăzeci și patru de mâini și se trezi în fața întregii Case a Cercetașilor, care strigau, aplaudau și fluierau înnebuniți. - Ar fi trebuit să ne spui și nouă că te-ai înscris! zbieră Fred, care părea puțin supărat, dar și impresionat la culme. - Extraordinar! Cum ai reușit să scapi de barbă? strigă și George. - Nu am făcut nimic, zise Harry. Nu știu cum am... Însă Angelina tăbărî imediat pe el. - Ah, dacă nu a fost să fiu eu, măcar e cineva de la Cercetași... - O să poți să-ți iei revanșa față de Diggory pentru ultiŹmul meci de vâjthaț, Harry! zise Katie Bell, o altă înaintașă a Cercetașilor. - Avem mâncare, Harry, vino și ia și tu! - Nu mi-e foame, sunt sătul de la serbare... Dar nimeni nu vru să audă că nu îi era foame. Nimeni nu vroia să creadă că nu se înscrisese în turnir. Nimeni nu observă că nici măcar nu avea chef să sărbătorească... Lee Jordan scoase la lumină un steag cu emblema Cercetașilor și insistă să îl lege în jurul lui Harry ca pe o pelerină. Harry nu putu să scape. Ori de câte ori încerca să se refugieze pe scara către dormitoarele băieților, mulțimea din jurul lui îl înconjura, forțându-l să mai bea o Berezero, punându-i în mâini cartofi prăjiți și alune... Toată lumea vroia să știe cum reușise, cum izbutise să treacă de Linia de Vârstă a lui Dumbledore și cum își pusese numele în Pocal... - Nu am făcut nimic, repetă el, nu știu cum s-a întâmplat... Dar, având în vedere cât de atenți erau cu toții, ar fi putut foarte bine nici să nu se obosească să răspundă. - Sunt obosit! strigă el într-un târziu, după aproape o jumătate de oră. Nu, zău așa, George, mă duc să mă culc... Cel mai mult vroia să-i găsească pe Ron și pe Hermione, adică niște oameni întregi la cap, dar nici unul dintre ei nu era în camera de zi. Insistând că trebuia să doarmă și aproaŹpe strivindu-i pe micuții frați Creevey când încercară să-l oprească la capătul scărilor, Harry reuși să scape de toți și urcă până la dormitorul său cât putu de repede. Spre bucuria lui, îl găsi pe Ron întins în patul lui în dorŹmitorul gol, de altfel, îmbrăcat complet. Ridică privirea când Harry trânti ușa după el. - Unde ai fost? îl întrebă Harry. - A, bună, răspunse Ron fără chef. Zâmbea, dar nu ca de obicei. Harry își dădu seama dintr-o dată că încă mai purta steagul roșu al Cercetașilor pe care i-l legase Lee în jurul umerilor. Încercă să și-l dea jos, dar era legat foarte strâns. Ron rămase pe pat fără să se miște, privinŹdu-l pe Harry cum se lupta să dea jos steagul. - Ei bine, zise Ron, când Harry își scoase în sfârșit steaŹgul și îl aruncă într-un colț. Felicitări... - Cum adică, felicitări? zise Harry, uitându-se la Ron. Zâmbetul lui Ron anunța ceva rău, fără nici o îndoială. Era mai mult o grimasă. - Bravo, nu a mai trecut nimeni altcineva de Linia de Vârstă, zise Ron. Nici măcar Fred și George. Ce ai folosit, Pelerina Fermecată? - Pelerina nu m-ar fi trecut peste linia aia, oricât de ferŹmecată ar fi fost, zise Harry încet. - A, da, zise Ron. M-am gândit că mi-ai fi spus dacă ai fi folosit Pelerina... Pentru că ne-ar fi acoperit pe amândoi, nu? Dar ai găsit o altă metodă, nu? - Ascultă-mă, exclamă Harry, nu mi-am pus eu numele în Pocal. Trebuie să o fi făcut altcineva! Ron ridică sprâncenele. - Și de ce ar fi făcut asta? - Nu știu, zise Harry. I se păru prea melodramatic să spun㠄ca să mă omoare”. Sprâncenele lui Ron se ridicară atât de tare, încât erau în pericol de a se pierde prin păr. - E în ordine, dar cred că mie poți să-mi spui adevărul, zise el. Dacă nu vrei să știe alții, OK, dar nu știu de ce te obosești să mă minți, doar nu ți-a făcut nimeni nimic, nu? Prietena doamnei grase din tablou, Violeta aia, ne-a povestit deja totul. Dumbledore te lasă să concurezi. O mie de galeŹoni premiul, nu? Și nici nu trebuie să dai examenele de la sfârșitul de an! - Nu mi-am pus eu numele în Pocalul ăla! zise Harry, începând să se enerveze. - Da, OK, zise Ron pe același ton sceptic, la fel ca al lui Cedric. Dar ai zis azi-dimineață că te-ai fi înscris noaptea și nu te-ar fi văzut nimeni... Nu sunt prost, să știi. - Dar te prefaci foarte bine! se răsti Harry la el. - Zău? făcu Ron și acum nu mai zâmbea deloc, nici forŹțat, nici condescendent. Probabil că vrei să te culci, Harry, presupun că mâine trebuie să fii la vreo ședință foto sau la ceva de genul ăsta... Își trase draperiile de la patul său, lăsându-l pe Harry să stea acolo, lângă ușă, cu ochii la draperiile de catifea roșu-înŹchis, care se ascundeau pe unul dintre puținii oameni de care fusese sigur că îl va crede.