HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XIX —

ȚINTATUL MAGHIAR

Harry nu se mai gândi la nimic altceva decât la posibiliŹtatea de a-l vedea pe Sirius peste două săptămâni, sinŹgura luminiță pentru Harry, la capătul unui tunel care devenea din ce în ce mai întunecat. Șocul de a se trezi camŹpionul școlii îi trecuse ușor și treptat începea să se instaleze frica față de ceea ce îl aștepta. Prima probă era din ce în ce mai aproape. Era ca și când ar fi știut că un monstru îngroŹzitor urma să i se așeze în față, blocându-i drumul. Niciodată nu mai fusese atât de emoționat. Nu se compara cu ce simțise în fața meciurilor de vâjthaț, nici măcar înainŹtea celui împotriva Viperinilor, care nici nu concepeau să nu câștige Cupa la vâjthaț. Lui Harry îi era foarte greu să se gândească la viitor, avea sentimentul că viața i se apropia de sfârșit, o dată cu prima probă... De fapt, nu își imagina cum va reuși Sirius să îl facă să se simtă mai bine, știind că urma să efectueze o demonstrație magică, dificilă și periculoasă, în fața a sute de oameni, însă ideea întâlnirii cu un chip prietenos era ceva absolut miŹnunat în acele momente. Harry îi confirmă data de 22 noŹiembrie lui Sirius, spunându-i că avea să fie lângă focul din camera de zi a Cercetașilor, la ora pe care o sugerase Sirius. Împreună cu Hermione, petrecură mult timp făcând fel de fel de planuri de a îndepărta posibilii intruși din camera de zi, în noaptea respectivă. În cel mai rău caz, hotărâseră să arunce câteva bombe cu miros de baligă, însă sperau să nu ajungă la așa ceva, pentru că Filch i-ar fi jupuit de vii. Între timp, viața lui Harry la castel devenise cumplit de grea, pentru că Rita Skeeter își publicase articolul despre TurŹnirul celor trei vrăjitori, care se dovedise mai degrabă povesŹtea romanțată a vieții lui Harry, decât un articol despre turnir. Cea mai mare parte a primei pagini îi fusese dedicată lui Harry. Articolul (care continua și în paginile doi, șase și șapte) era aproape în întregime despre Harry, numele campionilor de la Beauxbatons și Durmstrang (stâlcite, de altfel!) fuseseră înghesuite în ultima propoziție a articolului, iar Cedric nici nu fusese menționat. Articolul apăruse în urmă cu zece zile și Harry încă avea un sentiment neplăcut de rușine, care îi răscolea stoŹmacul de fiecare dată când se gândea la interviu. Rita Skeeter scrisese o grămadă de lucruri, pe care nu își amintea să le fi spus vreodată în viața lui, darămite Ritei, în debaraua cu mături: Presupun că am moștenit puterea de la părinții mei și știu că ar fi foarte mândri de mine dacă m-ar putea vedea acum... Da, câteodată încă plâng noaptea când mă gândesc la ei, nu îmi este rușine să o recunosc... Știu că nimic nu mă va putea răni în timpul turnirului, pentru că ei veghează asupra mea... Însă Rita Skeeter nu se oprise aici. După ce că îi transŹformase „păi”-urile în propoziții lungi, îngrozitoare, le luase interviuri și altor persoane despre el: Harry a găsit în sfârșit dragostea la Hogwarts. Prietenul lui apropiat, Colin Creevey, ne-a spus că Harry este mereu în compania unei anumite Hermione Granger, o fată extraordinar de drăguță, cu părinți Încuiați, care, ca și Harry, este printre cei mai buni elevi ai școlii. Din momentul în care apăruse articolul, Harry trebuise să îndure cum îl cita lumea. Majoritatea celor de la Viperini făceau comentarii ironice și batjocoritoare când trecea pe lângă ei. - Vrei o batistă, Potter, în cazul în care te podidește plânŹsul la „Transfigurare”? - De când ai devenit unul dintre cei mai buni elevi ai școlii, Potter? Sau nu e vorba despre Hogwarts, ci despre o școală pe care ai inventat-o tu și cu Poponeață? - Hei, Harry! - Da, bine, bine se trezi Harry țipând, o dată, când merŹgea pe coridor, sătul de atâtea comentarii răutăcioase. TocŹmai am terminat de plâns ca un nebun după mama, care a murit tragic, și acum am de gând să mai trag o porție de plâns... - Nu, eu am vrut doar să-ți spun că... ți-a căzut pana... Era Cho. Harry simți cum îi năvălește sângele în obraji. - O, iartă-mă, murmură el, luându-și pana, n-am știut că ești tu... - Ei bine, mult noroc... marți, zise ea. Sper din suflet ca totul să decurgă bine. Harry rămase pe loc, simțindu-se extrem de prost. Și Hermione avusese parte de lucruri neplăcute, dar nu strigase la oameni nevinovați. De fapt, Harry admira foarte tare modul în care făcea ea față situației. - Extraordinar de drăguță? Ea? Ha! Ha! strigase Pansy Parkinson, prima dată când se întâlnise cu ei, după ce apăruse articolul Ritei Skeeter. În comparație cu ce? Cu o veveriță? - Ignoră-le, zise Hermione cu demnitate, cu capul sus și trecând pe lângă fetele de la Viperini de parcă nu le auzea, deși hohoteau de răsuna culoarul. Pur și simplu, ignoră-le, Harry! Dar Harry nu putea să ignore totul. Ron nu îi mai adresase nici un cuvânt, de când îi spusese de pedeapsa pe care le-o dăduse Plesneală. Apoi, Harry sperase că aveau să se împace pe parcursul celor două ore în care fuseseră forŹțați să curețe creieri de șobolani în clasa lui Plesneală, dar se nimerise să fie în ziua când apăruse articolul Ritei, ceea ce părea să-i fi confirmat bănuielile lui Ron că Harry se buŹcura cu adevărat de atenția tuturor. Hermione era supărată pe amândoi. Se ducea când la unul, când la altul, încercând să-i forțeze să vorbească între ei, dar Harry era de neclintit, nu avea de gând să mai disŹcute cu Ron decât dacă Ron admitea că se înșelase și că nu Harry își pusese numele în Pocalul de Foc, și dacă își cerea scuze că îl făcuse mincinos. - Nu eu am început, zise Harry cu încăpățânare, el treŹbuie să facă primul pas! - Ți-e dor de el, recunoaște! zise Hermione nerăbdăŹtoare. Și știu că și lui îi e dor de tine... - Să-mi fie dor de el? zise Harry. Mie? Deloc! Însă era o minciună mare cât casa. Harry se înțelegea foarte bine cu Hermione, dar ea nu era Ron. Râdea mult mai puțin și stătea mult mai mult la bibliotecă, de când Hermione devenise cea mai bună prietenă a lui. Harry încă nu stăpânea bine Farmecele de Chemare, de parcă ar fi avut ceva care le îndepărta de el. Hermione insista însă că învăŹțarea teoriei avea să-l ajute. Drept urmare, petrecură mult timp cu cărțile în brațe, în timpul prânzurilor. Și Viktor Krum stătea mult la bibliotecă, iar Harry se întreba ce făcea. Învăța sau căuta ceva care să-l ajute la priŹma probă? Hermione se plângea adesea de prezența lui Krum acolo, nu pentru că acesta i-ar fi deranjat vreodată, ci pentru că de cele mai multe ori apăreau roiuri de fete care chicoteau și îl urmăreau din spatele rafturilor cu cărți, drept care Hermione nu se putea concentra din cauza gălăgiei. - Nici măcar nu arată bine! murmură ea supărată, uitânŹdu-se la profilul ascuțit al lui Krum. Îl plac doar pentru că e celebru! Nici nu s-ar uita la el, dacă nu ar putea face chestia aia cu Gluma Wonky... - Fenta Wronski, o corectă Harry printre dinți. În afară de faptul că îi plăcea ca toată lumea să pronunțe corect termenii de vâjthaț, Harry se încruntă numai când își imagină ce ar fi zis Ron dacă ar fi auzit-o pe Hermione vorbind despre „Gluma Wonky”. * Este ciudat, dar când ți-e teamă de ceva și ai face orice ca să încetinești mersul timpului, acesta are prostul obicei de a se scurge și mai repede. Zilele dinaintea primei probe păreau să treacă de parcă ar fi umblat cineva la ceasuri și le-ar fi făcut să meargă de două ori mai repede. Sentimentul lui Harry de panică stăpânită cu greu îl însoțea peste tot, la fel ca și comenŹtariile răutăcioase despre articolul din Profetul zilei. În sâmbăta dinaintea primei probe, toți elevii de la anul III în sus primiră învoirea să viziteze satul Hogsmeade. Hermione îi spuse lui Harry că i-ar face bine să plece un timp de la casŹtel, iar Harry atât aștepta, nu trebuia să îl convingă nimeni. - Și ce facem cu Ron? întrebă el. Nu vrei să te duci cu el? - Ah, păi... știi, se bâlbâi Hermione și se înroși puțin. M-am gândit să ne întâlnim cu el la „Trei Mături”... - Nu, zise Harry scurt. - O, Harry, știi doar că e o prostie... - O să vin, dar nu mă întâlnesc cu Ron și o să port și PeŹlerina Fermecată! - Da, bine, se burzului Hermione, dar detest să vorbesc cu tine când porți pelerina aia, niciodată nu știu dacă mă uit la tine sau nu! Așa că Harry își puse Pelerina Fermecată în dormitor, coborî iar în camera de zi și porni împreună cu Hermione către Hogsmeade. Harry se simțea fantastic de liber cu pelerina. Privi cum treceau pe lângă ei colegii, majoritatea cu insigne pe care scria ȚINEȚI CU CEDRIC DIGGORY, dar de data aceasta nu avu parte de comentarii răutăcioase și nimeni nu mai cită nimic din articolul acela tâmpit. - Acum se uită toată lumea la mine, zise Hermione moŹrocănoasă, când ieșiră din magazinul de dulciuri „Lorzii mierii”, mâncând niște ciocolate mari, umplute cu cremă. Își închipuie că vorbesc singură... - Atunci, nu-ți mai mișca buzele așa de mult. - Haide, te rog, dă-ți jos pelerina! Măcar puțin... Aici n-o să te deranjeze nimeni. - Da? zise Harry. Uită-te în spate! Rita Skeeter și prietenul ei, fotograful, tocmai ieșiseră din localul „Trei Mături”. Vorbind încet, trecură chiar pe lângă Hermione, fără să îi arunce măcar o privire. Harry se lipi de vitrină, să nu-l lovească Rita cu geanta ei din piele de crocodil. După ce se îndepărtară, Harry spuse: - Stă în sat. Pun pariu că a venit să asiste la prima probă! Imediat ce spuse aceste cuvinte, fu cuprins de un puterŹnic sentiment de panică. Nu zise nimic, nu prea discutase cu Hermione despre prima probă. Avea impresia că ea nu prea voia să se gândească la asta. - A plecat, zise Hermione, uitându-se prin Harry la capăŹtul străzii principale. Ce ar fi să mergem să bem o Berezero la „Trei Mături”? E cam frig, nu-i așa? Nu e nevoie să vorŹbești cu Ron, dacă nu vrei! adăugă ea supărată, interpretând corect tăcerea lui Harry. Localul „Trei Mături” era plin, în cea mai mare parte cu elevi de la Hogwarts, care se bucurau de după-amiaza liberă, dar și cu o mulțime de vrăjitori, cum numai aici puteai vedea. Harry presupunea că Hogsmeade era singurul sat din Marea Britanie locuit numai de vrăjitori, un fel de rai pentru creaturi ca Baba-Cloanța, care nu reușeau să își masŹcheze prezența cu atâta îndemânare ca vrăjitoarele. Era foarte greu să meargă prin aglomerația aceea îmbrăŹcat cu Pelerina Fermecată. În cazul în care s-ar fi atins din greșeală de cineva, ar fi apărut tot felul de semne de întreŹbare. Harry înaintă cu greu spre o masă din colț, în timp ce Hermione se duse să cumpere băuturi. Harry îl zări pe Ron, care stătea la o masă cu Fred, George și Lee Jordan. Înfrânându-și dorința de a-i da o lovitură zdravănă în cap lui Ron, ajunse în sfârșit la masă și se așeză. Hermione se așeză lângă el peste puțin timp și îi strecură o Berezero pe sub pelerină. - Parcă aș fi sonată, așa cum stau aici, singură, murmură ea. Noroc că mi-am adus ceva de făcut. Și scoase un caiet pe care își notase toți membrii S.P.A.S., iar Harry văzu numele lui și al lui Ron la începutul listei extrem de scurte. Parcă se scursese o groază de timp de când stătuse împreună cu Ron și inventaseră predicțiile aceŹlea, moment în care apăruse Hermione și îi făcuse secretar, respectiv trezorier... - Știi, poate că ar trebui să conving și niște săteni să se alăture societății S.P.A.S., ce zici? spuse Hermione gândiŹtoare, uitându-se în jur. - Da, sigur, zise Harry sarcastic, luând o gură de BereŹzero pe sub pelerină. Hermione, când o să renunți la toate chestiile astea cu S.P.A.S.? - Când spiridușii de casă vor avea salarii și condiții de muncă adecvate, îi răspunse ea în șoaptă. Știi, cred că e caŹzul să intru în acțiune. Oare cum pot să pătrund în bucătăriŹile școlii? - Habar n-am, întreabă-l pe Fred sau pe George, îi sugeŹră Harry. Hermione tăcu și căzu pe gânduri, în timp ce Harry își bea liniștit Bereazero, studiindu-i pe oamenii din local. Toți păreau veseli și relaxați. Ernie Macmillan și Hannah Abbott făceau schimb de surprize găsite în broscuțele de ciocolată, amândoi cu insigne ȚINEȚI CU CEDRIC DIGGORY prinse de pelerine. Chiar lângă ușă o văzu pe Cho, în mijlocul unui grup mare de prieteni de la Ochi-de-Șoim. Nu purta insignă cu CEDRIC, ceea ce îl înveseli foarte repede pe Harry... Ce nu ar fi dat să fie și el unul dintre acești oameni, să stea, să râdă și să vorbească, fără alte griji în afară de teme! Își imagină cum ar fi fost dacă nu i-ar fi ieșit numele din Pocalul de Foc. În primul rând, nu ar fi purtat Pelerina FerŹmecată, Ron ar fi stat cu el și probabil că toți trei și-ar fi imaginat fericiți ce probă periculoasă aveau de înfruntat campionii marțea următoare. Abia ar fi așteptat să vadă ce era și să-l aclame pe Cedric, ca toți ceilalți, stând în tribune, feriți de pericole... Se întrebă cum se simțeau ceilalți campioni. În ultimul timp, de fiecare dată când îl vedea pe Cedric, era înconjurat de admiratoare. Părea neliniștit, dar și entuziasmat. Harry o zărise pe Fleur Delacour pe coridoare. Era la fel ca de obicei, afișând un aer superior și foarte stăpână pe ea. Iar Krum stătea în bibliotecă, unde se pusese cu burta pe carte. Harry se gândi la Sirius și nodul strâns, încordat, din pieptul lui, păru să se mai lărgească puțin. Urma să îl vadă peste doar douăsprezece ore, pentru că în acea seară urmau să se întâlnească în fața șemineului din camera de zi, preŹsupunând că nu se va întâmpla nimic rău, cum părea să decurgă totul în ultimul timp... - Uite, Hagrid! îl făcu atent Hermione. Ceafa capului enorm al lui Hagrid - renunțase la umŹflăturile de păr din spate - se vedea clar prin mulțime. Harry se întrebă de ce nu îl văzuse din prima clipă, având în vedere că Hagrid era atât de mare, dar, ridicându-se cu grijă, observă că Hagrid stătea aplecat, vorbind cu profeŹsorul Moody. Ca de obicei, Hagrid avea o halbă în față, iar Moody bea din termos. Doamna Rosmerta, nurlia proŹprietară, nu părea să fie prea mulțumită de acest fapt. Se uită neliniștită la Moody, când strânse paharele de pe mesele din jurul lor. Poate pentru că o considera ca o insultă adusă băuturii casei, dar Harry știa care era adeŹvărul. Moody le spusese în timpul ultimei ore de „Apărare contra Magiei Negre” că întotdeauna prefera să-și prepare el însuși mâncarea și băutura, pentru că experților în Magia Neagră le-ar fi fost foarte ușor să pună otravă într-un pahar lăsat nesupravegheat. În timp ce se uita la Hagrid și la Moody, Harry îi văzu ridicându-se și plecând. Făcu un semn cu mâna, dar își aminti că Hagrid nu putea să-l vadă. Moody se opri însă în loc, cu ochiul magic ațintit către colțul unde se afla Harry. Îl bătu pe Hagrid undeva pe la mijlocul spatelui (pentru că nu reușise să ajungă la umăr!), îi murmură ceva la ureche și amândoi se îndreptară către masa la care stăteau Harry și Hermione. - Ce mai faci, Hermione? zise Hagrid cu glas tare. - Bine, răspunse Hermione, zâmbindu-i. Moody șchiopătă în jurul mesei și se aplecă asupra ei. Harry crezu că citea lista S.P.A.S., până când Moody murŹmură spre el: - Drăguță pelerină, Potter! Harry se uită la el uimit. Bucata mare care lipsea din nasul lui Moody era și mai vizibilă de aproape. Moody zâmbi. - Ochiul dumneavoastră poate să... Adică, puteți să... - Da, poate să vadă prin pelerinele care te fac invizibil, zise Moody încet. Și de multe ori mi-a fost de mare ajutor. Și Hagrid îi zâmbea lui Harry. Harry știa că Hagrid nu putea să-l vadă, dar era evident că Moody îi spusese și lui că era acolo. Hagrid se aplecă, prefăcându-se că citea și el lista S.P.A.S., și zise atât de încet, încât doar Harry îl auzi: - Harry, vino la miezul nopții la cabana mea. Poartă pelerina! Ridicându-se, Hagrid spuse cu glas tare: - Mă bucur că te-am văzut, Hermione. Apoi făcu un semn cu ochiul și plecă. Moody îl urmă. - De ce vrea să ne întâlnim la miezul nopții? zise Harry, foarte surprins. - Da? făcu Hermione, părând alarmată. Mă întreb ce are de gând? Nu știu dacă ar trebui să te duci, Harry... Privi neliniștită în jur și apoi murmură: - Să nu întârzii la întâlnirea cu Sirius... Era adevărat că, dacă se ducea la Hagrid la miezul nopții, punea în pericol întâlnirea cu Sirius. Hermione îi sugeră să o trimită pe Hedwig să-i spună lui Hagrid că nu putea să vină la el în noaptea aceea, presupunând că bufnița s-ar fi învoit să îi ducă scrisoarea, desigur... Harry se gândi însă că cel mai bine era să se ducă și să afle rapid ce vroia Hagrid. Era foarte curios să afle despre ce era vorba. Hagrid nu-i mai ceruse niciodată să-l viziteze așa de târziu... * În noaptea aceea, la unsprezece și jumătate, Harry, care se prefăcuse că se duce la culcare devreme, își puse iar peleŹrina și coborî pe furiș în camera de zi, unde mai erau încă elevi. Frații Creevey reușiseră să pună mâna pe niște insigne cu ȚINEȚI CU CEDRIC DIGGORY și încercau să le vrăŹjească și să le transforme în ȚINEȚI CU HARRY POTTER. Dar până în acel moment nu reușiseră decât să facă inŹsignele să se blocheze pe HUO, RUȘINE, POTTER! Harry se furișă pe lângă ei către gaura din tablou și aștepŹtă câteva clipe, cu ochii-n patru. Apoi Hermione, de pe partea cealaltă, așa cum plănuiseră, rosti parola și făcu să se deschidă portretul doamnei grase, ca să îl lase pe el să iasă. Trecu pe lângă ea și șopti „Mersi!”, iar apoi începu să alerge prin castel. Împrejurimile castelului erau foarte întunecate. Harry străbătu pajiștea către luminile care străluceau dinspre coliŹba lui Hagrid. Interiorul imensei trăsuri a celor de la BeauxŹbatons era de asemenea luminat. Harry o auzi pe Madame Maxime vorbind, tocmai când bătu la ușa lui Hagrid. - Tu ești, Harry? șopti Hagrid, deschizând ușa și uitându-se în jur. - Da, zise Harry, intrând în cabană și dându-și jos gluga. Cee? - Vreau să-ți arăt ceva, zise Hagrid. Hagrid era cuprins de entuziasm. Purta la butonieră o floare care semăna cu o anghinare enormă. Părea să fi reŹnunțat la grăsimea cu care își ungea părul, dar era clar că se străduise să se pieptene... Harry observă dinții rupți ai piepŹtenelui rămași în părul lui Hagrid. - Ce vrei să-mi arăți, Hagrid? zise iar Harry, obosit și întrebându-se dacă nu cumva făcuseră ouă Homarii sau dacă Hagrid reușise să cumpere un alt câine cu trei capete de la un străin din vreo cârciumă. - Vino cu mine, nu vorbi și rămâi sub pelerină, zise Hagrid. Nu-l luăm și pe Colț cu noi, nu o să-i placă... - Ascultă, Hagrid, nu pot să stau mult... trebuie să mă întorc la castel până la douăsprezece fix... Dar Hagrid nu auzi, deschise ușa colibei și ieși în noapte. Harry se grăbi să-l urmeze și descoperi, spre maŹrea lui surpriză, că Hagrid îl ducea către trăsura celor de la Beauxbatons. - Hagrid, ce... - Șșșt! zise Hagrid și bătu de trei ori la ușa pe care se afla blazonul cu baghetele de aur încrucișate. Madame Maxime deschise imediat. Purta un șal de măŹtase în jurul umerilor săi enormi. Zâmbi când îl văzu pe Hagrid. - Ah, ‘Agrrrid... a sosit timpul? - Bong-souar, zise Hagrid, zâmbindu-i. Îi întinse o mână pentru a o ajuta să coboare treptele de aur. Madame Maxime închise ușa în urma ei, iar Hagrid îi oferi brațul și porniră pe lângă padocul în care stăteau caii înaripați, imenși, ai lui Madame Maxime. Harry, total uluit, trebui să fugă pentru a putea ține pasul cu ei. Oare asta vroia Hagrid, să i-o arate pe Madame Maxime? Ar fi putut să o vadă oricând, doar nu era ușor de trecut cu vederea... Se părea însă că și ei îi pregătea Hagrid o surpriză, penŹtru că după un timp ea întrebă jucăuș: - Unde mă duci, ‘Agrrrid? - O să-ți placă, zise Hagrid. Merită să fie văzut, crede-mă! Dar să nu spui nimănui că ți-am arătat, da? N-ai voie să știi... - Sigur că nu, zise Madame Maxime, vânturându-și genele lungi și negre. Și mai merseră puțin, Harry fiind din ce în ce mai nervos în timp ce fugea în urma lor și uitându-se din când în când la ceas. Cine știe ce plan stupid avea Hagrid în minte, care ar fi putut să-l facă să-l rateze pe Sirius... Dacă nu ajungeau în curând, avea de gând să se întoarcă, să se ducă direct la castel și să-l lase pe Hagrid să se bucure de plimbarea lui romantică, alături de Madame Maxime... Dar imediat - după ce merseseră atât de mult către păŹdure, încât castelul și lacul nu se mai vedeau - Harry auzi ceva. Oameni care strigau de undeva din apropiere... Apoi se auzi un răget asurzitor... Hagrid o duse pe Madame Maxime lângă un pâlc de copaci și se opri. Harry se apropie și el grăbit de ei... Pentru o fracŹțiune de secundă, i se păru că vede niște focuri de tabără și oameni care săreau în jurul lor... Apoi rămase tablou. Dragoni! Patru dragoni maturi, enormi, cu un aspect sălbatic, stăteau ridicați pe picioarele din spate, în interiorul unui paŹdoc gigantic, închis cu plăci groase de lemn. Dragonii răŹgeau și fornăiau, iar torente de foc țâșneau spre cerul întunecat din gurile lor larg deschise, cu colți de jur împreŹjur, la o sută de metri deasupra gâturilor întinse. Un dragŹon albastru-argintiu, cu coarne lungi, ascuțite, se tot repezea la vrăjitorii de pe sol. Altul, cu solzi verzi și lucioși, se zbătea și dădea din picioare cu toată puterea. Unul roșu, cu o coroŹniță ciudată de spini de aur în jurul capului, scotea nori de flăcări în formă de ciuperci și mai era unul, negru, cu adeŹvărat gigantic, care aducea a reptilă mai mult decât ceilalți și care era cel mai aproape de ei. Cel puțin treizeci de vrăjitori, șapte sau opt pentru fiecare dragon, încercau să-i controleze, trăgând de lanțurile prinse de benzile groase de piele care le fuseseră legate în jurul gâturilor și picioarelor. Uluit, Harry ridică privirea mult deasupra lui și văzu ochii dragonului negru, cu niște pupile ca două fante verticale, ca la pisici, mărite fie de frică, fie de furie, nu își putu da seama din ce cauză... ScoŹtea răgete asurzitoare, zgomote îngrozitoare, care îți zgâriau pur și simplu timpanul... - Ai grijă, Hagrid! strigă un vrăjitor de lângă gard, luptându-se cu lanțul pe care îl ținea. Pot să scuipe foc până la patruzeci de metri depărtare! Ăsta e din specia Țintat MaŹghiar și l-am văzut aruncând flăcări la optzeci de metri! - Nu-i așa că sunt minunați? întrebă Hagrid abia șoptit. - Nu se poate! strigă un alt vrăjitor. Vrăji de Împietrire, pentru toți trei! Harry văzu cum fiecare îngrijitor de dragon își scoate bagheta. - Stupefy! strigară ei într-un glas, iar Vrăjile de Împietrire se avântară în întuneric ca niște rachete de foc, explodând în ploi de stele deasupra dragonilor... Harry privi cum dragonul de lângă ei se clatină periculos pe picioarele din spate. Fălcile îi erau deschise larg într-un strigăt tăcut, nările nu mai scoteau foc, deși încă mai fumeŹgau... Apoi, foarte încet, se prăbuși... Dragonul negru, puŹternic și acoperit tot cu solzi, lovi solul cu o bufnitură despre care Harry ar fi putut să jure că zdruncinase copacii din spatele său. Îngrijitorii de dragoni își coborâră baghetele și se apropiŹară de cei pe care îi îngrijiseră până atunci. Fiecare dragon era acum cam cât un delușor. Se grăbiră să scurteze lanŹțurile și să le prindă în niște piroane de fler, pe care le bătuŹră cu baghetele cât mai adânc în pământ. - Vrei să te uiți mai îndeaproape? o întrebă Hagrid pe Madame Maxime, entuziasmat la culme. Amândoi se duseră chiar lângă gard, iar Harry îi urmă. Vrăjitorul care îl avertizase pe Hagrid să nu se apropie se întoarse către ei și Harry își dădu seama cine era: Charlie Weasley! - E totul în regulă, Hagrid? gâfâi el, apropiindu-se să stea de vorbă cu Hagrid. Acum ar trebui să nu mai avem proŹbleme... Le-am dat o Poțiune de Dormit pentru drum, m-am gândit că le-ar fi mai bine dacă s-ar trezi în întuneric și linișŹte... Dar, după cum ai văzut, nu erau deloc fericiți... - Ce rase aveți aici, Charlie? întrebă Hagrid, privindu-l pe dragonul cel mai apropiat - pe cel negru - aproape cu veneŹrație. Ochii încă îi erau întredeschiși și Harry văzu o linie galŹbenă, strălucitoare, dedesubtul pleoapei strânse. - Acesta este un Țintat Maghiar, zise Charlie. Cel din parŹtea aia e un Verde Galez, iar cel mai mic, un Bot-Scurt Suedez, adică ăla albastru-gri, și un Bulgăre de Foc ChineŹzesc, cel roșu. Charlie se uită în jur. Madame Maxime se plimba în jurul gardului, privindu-i pe dragonii împietriți. - Nu știam că o aduci și pe ea, Hagrid, zise Charlie, încruntându-se. Campionii nu ar trebui să știe ce îi așteapŹtă... O să-i spună elevei ei, nu crezi? - M-am gândit că o să-i placă, ridică Hagrid din umeri, încă privindu-i fascinat pe dragoni. - Foarte romantic, Hagrid, zise Charlie, clătinând din cap. - Patru! zise Hagrid. Deci câte unul pentru fiecare camŹpion, nu? Ce trebuie să facă, să se lupte cu ei? - Cred că doar să treacă pe lângă ei, zise Charlie. O să fim pe aproape în caz că sunt probleme, cu vrăji de stins focurile dacă e nevoie. Au vrut mame cu pui, nu știu de ce... Dar îți spun un lucru, nu-l invidiez pe cel căruia o să-i pice acest Țintat Maghiar. E ceva de speriat. Partea din spate e la fel de periculoasă ca și cea din față. Uită-te și tu... Charlie arătă către coada dragonului negru și Harry văzu niște spini lungi, de culoarea bronzului, dispuși din patru în patru centimetri. Cinci dintre colegii lui Charlie se apropiară în acel moment de Țintatul Maghiar, cărând cu ei, într-o pătură, câteva ouă uriașe, de culoare gri-granit. Le puseră cu grijă lângă Țintatul Maghiar. Hagrid scoase un geamăt. Își aminŹtise de Norbert, puiul lui de dragon, la care trebuise să renunțe... - Le-am numărat, Hagrid, îl preveni Charlie scurt. Ce mai face Harry? - Bine, zise Hagrid, încă privind cu jind ouăle. - Eu sper să fie bine și după ce se va întâlni cu ăștia, zise Charlie sumbru, uitându-se către padocul dragonilor. N-am avut curaj să-i spun mamei ce trebuie să facă la prima probă, e deja îngrozitor de îngrijorată pentru el... Și Charlie imită vocea neliniștită a mamei lui: „Cum au putut să-l lase să se înscrie în turnir, e mult prea tânăr! CreŹdeam că or să fie cu toții în siguranță, credeam că o să fie o limită de vârstă!” - Plângea în hohote după articolul ăla despre el din ProŹfetul zilei, adăugă Charlie, după care o cită iar pe mama sa. „Încă plânge după părinții lui! O, scumpul de el, nu mi-am imaginat!” Harry se săturase. Fiind convins că Hagrid nu îi va duce lipsa, având în vedere că era înconjurat de patru dragoni și de Madame Maxime, se întoarse încet și se îndreptă spre castel. Nu știa dacă era fericit că văzuse ce îl aștepta sau nu. Poate că așa era mai bine. Primul șoc trecuse. Poate că, dacă i-ar fi văzut pe dragoni marți pentru prima oară, ar fi leșiŹnat acolo, în fața întregii școli... Dar poate că încă existau șanse să se întâmple așa ceva... Urma să fie înarmat numai cu bagheta, care în acele condiții nu părea să fie altceva decât o rămurică... Un bețișor în fața unui dragon cât casa, acoperit cu spini și care scuipa flăcări. Și trebuia să treacă de el. Cu toată lumea de față. Dar cum? Harry se grăbi. Ajunsese la marginea pădurii și trebuia să fie în fața șemineului până într-un sfert de oră, ca să discute cu Sirius. Se gândea că nu își amintea dacă mai dorise vreoŹdată mai mult ca acum să stea de vorbă cu cineva, când pe neașteptate intră în ceva tare. Harry căzu pe spate. Ochelarii i se strâmbară pe nas și își strânse și mai mult pelerina în jurul lui. O voce din aproŹpiere strigă: - Auu! Cine e? Harry verifică în grabă dacă încă era acoperit de pelerină și rămase nemișcat, privind silueta întunecată a vrăjitorului pe care îl lovise. Îi recunoscu imediat ciocul... Era Karkaroff! - Cine e acolo? întrebă din nou Karkaroff iar, uitându-se foarte bănuitor în jur. Harry rămase nemișcat și tăcut. După vreun minut, Karkaroff păru să creadă că probabil lovise vreun animal. Se uita în jur, de parcă se aștepta să vadă vreun câine sau un alt animal. Apoi se ascunse iar după copaci și se îndreptă spre locul unde erau dragonii. Foarte încet și cu foarte mare grijă, Harry se ridică și porni iar, cât de repede putu, fără să facă prea mult zgomot, grăbindu-se în întuneric spre castel. Nu avea nici o îndoială față de ceea ce punea la cale Karkaroff. Se strecurase de pe corabia lui ca să încerce să afle care era prima probă. Era chiar posibil să-i fi văzut pe Hagrid și pe Madame Maxime când se îndreptau împreună către pădure... Erau foarte ușor de observat de la o poștă... Tot ce îi mai rămânea de făcut lui Karkaroff era să se ia după vocile lor, ca să afle și el, ca și Madame Maxime, ce îi aștepta pe campioni. Se pare că singurul campion care avea să înfrunte marți necunoscutul era Cedric. Harry ajunse la castel, se furișă pe ușa de la intrare și începu să urce scara de marmură. I se tăiase respirația, dar nu îndrăzni să încetinească... Avea mai puțin de cinci minute să ajungă în fața șemineului... - Aiureli! gâfâi el către doamna grasă, care moțăia în rama ei, în fața găurii din perete. - Dacă zici tu, murmură ea adormită, fără să deschidă ochii și tabloul se deschise pentru a-i da drumul înăuntru. Harry intră. Camera de zi era pustie și, având în vedere că mirosea ca întotdeauna, însemna că Hermione nu fusese nevoită să recurgă la bombe cu miros de baligă pentru a se asigura că el și Sirius rămâneau singuri. Harry își dădu jos pelerina și se aruncă într-un fotoliu din fața șemineului. Camera era cufundată în semiobscuritate, flăcările fiind singura sursă de lumină. În apropiere, pe o masă, insignele cu ȚINEȚI CU CEDRIC DIGGORY, pe care frații Creevey încercaseră să le schimbe, străluceau în lumina focului. Acum pe ele scria JOS CU POTTER! Harry își întoarse privirea către flăcări și tresări. Capul lui Sirius apăruse în foc. Dacă Harry nu l-ar fi văzut pe domnul Diggory făcând exact același lucru în buŹcătăria familiei Weasley, s-ar fi speriat de moarte. Pe chiŹpul său apăru primul zâmbet din ultimele (foarte multe!) zile, apoi se ridică grăbit de pe fotoliu, se așeză în fața șemineului și spuse: - Sirius, ce mai faci? Sirius arăta cu totul altfel decât și-l amintea Harry. Când se despărțiseră, era tras la față și slab, iar fața îi era înconŹjurată de o claie de păr negru, lung și murdar. Acum avea părul scurt și curat, se împlinise la față și părea mult mai tânăr, aproape ca în fotografiile pe care le avea Harry și care fuseseră făcute la nunta părinților săi. - Lasă ce fac eu, ce faci tu? zise Sirius serios. - Păi... Pentru o clipă, Harry intenționase să spun㠄bine”, dar nu reuși. Înainte să se poată opri, începu să turuie despre faptul că nimeni nu îl credea că nu ajunsese în turnir de bunăvoie, despre felul în care Rita Skeeter mințise în priŹvința lui în Profetul zilei, despre faptul că nu putea să meargă pe coridoare fără să fie ridiculizat și batjocorit, și despre Ron, care nu îl credea și era gelos pe el... - Iar acum, tocmai mi-a arătat Hagrid ce mă așteaptă la prima probă! Dragoni, Sirius, și n-am nici o șansă! termină el disperat. Sirius se uită la el, citindu-i-se îngrijorarea în ochii care încă păstrau privirea hăituită pe care o căpătaseră la Azkaban. Îl lăsase pe Harry să vorbească fără să-l întrerupă, însă acum spuse: - Cu dragonii ne descurcăm noi, Harry, ajungem și la asta imediat... Nu am mult timp... Am intrat în casa unor vrăjitori ca să le folosesc șemineul, dar s-ar putea să se înŹtoarcă în orice moment. Trebuie să te previn în legătură cu anumite lucruri. - De ce anume? întrebă Harry, simțind cum se încorŹdează și mai tare... Ceva mai rău ca dragonii? - Karkaroff, Harry! zise Sirius. A fost un Devorator al Morții. Știi ce sunt Devoratorii Morții, nu? - Da... Cum, el? Poftim? - A fost prins, a stat la Azkaban cu mine, dar a fost eliŹberat. Pot să pun pariu că de asta a vrut Dumbledore un Auror la Hogwarts anul ăsta! Ca să fie cu ochii pe el! Moody l-a prins pe Karkaroff. El l-a băgat la Azkaban. - Karkaroff a fost eliberat? zise Harry încet, în timp ce creierul lui părea să se străduiască să acumuleze o serie de noi informații șocante. De ce l-au eliberat? - A făcut un târg cu Ministerul Magiei, zise Sirius cu amărăŹciune. A zis că a greșit și apoi a dat nume... A băgat o mulțime de alți vrăjitori la Azkaban, în locul lui... Nu e deloc iubit pe acolo, poți să fii sigur. Și de când a ieșit, din câte știu eu, predă Magie Neagră fiecărui elev care trece prin școala lui. Așa că ferește-te și de campionul de la Durmstrang! - Bine, zise Harry încet. Dar... vrei să spui că profesorul Karkaroff mi-a pus numele în Pocal? Pentru că, dacă e așa, este un actor foarte bun. Părea foarte supărat din cauza asta. Nu vroia să mă lase să concurez. - Știm că e un actor bun, zise Sirius, pentru că a convins Ministerul Magiei să-i dea drumul, nu? Acum, am citit și eu Profetul zilei, Harry... - Tu și restul lumii, zise Harry cu amărăciune. - Am citit printre rândurile articolului scris de femeia aia, Rita Skeeter, de luna trecută, și am aflat cum a fost ataŹcat Moody în noaptea dinainte să vină la Hogwarts. Da, știu că ea zice că a fost o altă alarmă falsă de-ale lui, zise Sirius repede, văzând că Harry vroia să spună ceva, totuși eu nu cred că este adevărat. Cred că cineva a încercat să-l împieŹdice să ajungă la Hogwarts. Cred că cineva știa că îi va fi mult mai greu cu el prin preajmă. Și mai știa că nu se vor face cercetări amănunțite, doar Ochi-Nebun a auzit mult prea des fel de fel de intruși. Dar asta nu înseamnă că Moody nu poate să perceapă adevărul. A fost cel mai bun Auror pe care l-a avut Ministerul vreodată. - Ce vrei să spui? întrebă Harry încet. Karkaroff încearcă să mă omoare? Dar de ce? Sirius ezită. - Am auzit niște lucruri foarte ciudate, zise el încet. DeŹvoratorii Morții par să fie mult mai activi ca de obicei în ultimul timp. S-au arătat la Cupa Mondială de Vâjthaț... Și... Ai auzit de dispariția vrăjitoarei de la Ministerul Magiei? - Bertha Jorkins? zise Harry. - Exact, a dispărut în Albania și se zvonește că tocmai acolo a fost văzut Cap-de-Mort ultima dată... Și Bertha proŹbabil că știa de Turnirul celor trei vrăjitori, nu? - Da, dar... e puțin probabil că a dat peste Cap-de-Mort, nu? zise Harry. - Ascultă-mă, eu o știu pe Bertha Jorkins, zise Sirius sumŹbru. A fost la Hogwarts în același timp cu mine, cu câțiva ani mai mare ca tatăl tău și ca mine. Și era o proastă. Foarte băgăreață, dar fără prea multă minte, ba chiar deloc. Și asta nu este o combinație bună, Harry. Aș spune că Bertha era foarte ușor de ademenit într-o capcană. - Deci... Cap-de-Mort ar fi putut să afle unde are loc turŹnirul? trase concluzia Harry. La asta te referi? Și Karkaroff a venit aici din ordinele lui? - Nu știu, zise Sirius încet, pur și simplu nu știu... KarkaŹroff nu mi se pare deloc genul de om care să se întoarcă la Cap-de-Mort, decât doar dacă ar ști că acesta e îndeajuns de puternic ca să-l apere. Dar oricine ți-a pus numele în Pocal a făcut-o dintr-un motiv anume și nu pot să nu mă gândesc că turnirul ar fi un mod foarte bun de a te ataca și a face ca totul să pară un accident. - Mie mi se pare un plan foarte bun, zise Harry absent. Nu trebuie decât să stea liniștiți și să-i lase pe dragoni să-și vadă de treabă. - Da... dragonii ăștia, zise Sirius, vorbind acum foarte reŹpede. Există o metodă, Harry. Să nu fii tentat să încerci o Vrajă de Împietrire... Dragonii sunt foarte puternici din punct de vedere fizic și au puteri magice deosebite, nu pot fi răpuși de o singură Vrajă de Împietrire. E nevoie de vreo șase vrăjitori deodată ca să dovedești un dragon, folosind vraja asta... - Da, știu, tocmai am văzut acest lucru, zise Harry. - Dar poți să reușești singur, zise Sirius. Există o metodă și nu ai nevoie decât de o vrajă simplă. Doar... Dar Harry ridică un deget pentru a-l face să tacă, cu inima bătându-i tare în piept, de parcă stătea să explodeze. Auzi pași care coborau scara în spirală din spatele lui. - Du-te! îi șopti el lui Sirius. Du-te! Vine cineva! Harry se ridică repede, ascunzând focul... Dacă ar fi văzut cineva chipul lui Sirius la Hogwarts, ar fi ieșit un scandal imens... Ar fi fost implicat Ministerul, iar el ar fi fost interoŹgat pentru a spune unde se afla Sirius... Harry auzi un mic pocnet în spatele lui și știu că Sirius plecase... Privi capătul scării în spirală... Oare cine se hotărâse să se plimbe la unu noaptea și îl împiedicase pe Sirius să-i spună cum să treacă de dragoni? Era Ron. Îmbrăcat în pijamaua sa maro de lână, Ron încremeni, văzându-l pe Harry, care se afla în partea cealaltă a camerei, și se uită în jur. - Cu cine vorbeai? întrebă el. - Ce te privește? se răsti Harry. Ce cauți aici la ora asta? - Mă întrebam unde... începu Ron, ridicând din umeri, dar fără să continue. Nimic. Mă întorc în pat. - Ai venit să mă spionezi, nu? strigă Harry. Știa că Ron habar nu avea ce se întâmplase, știa că nu o făcuse înadins, dar nu îi păsa... În acel moment ura tot ce avea legătură cu Ron, chiar și cei câțiva centimetri de gleznă goală care i se vedeau pe sub pantalonii de la pijama. - Îmi cer scuze, zise Ron, cu fața roșie de furie. Ar fi treŹbuit dă-mi dau seama că nu vroiai să fii deranjat. Te las să continui să repeți liniștit pentru viitorul interviu... Harry înșfăcă de pe masă o insignă cu JOS CU POTTER și o azvârli cât putu de tare, în partea cealaltă a camerei. Îl lovi pe Ron în frunte și acesta căzu la podea. - Poftim! zise Harry. Să o porți marți! Acum poate că o să ai și tu o cicatrice, dacă ai noroc... Să nu mai fii gelos pe mine! Se îndreptă cu pași mari către scară. Se aștepta ca Ron să-l oprească... Chiar i-ar fi plăcut ca Ron să îi fi dat un pumn, dar Ron rămase acolo, în pijamaua care îi rămăsese mică, Harry, care urcase scările valvârtej, rămase treaz în pat, fierŹbând de furie mult timp după aceea și nu îl auzi întorcânŹdu-se în dormitor.