HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XXI —

SPIRIDUȘII DE CASĂ

Harry, Ron și Hermione se duseră în șura bufnițelor în seara aceea, ca s-o găsească pe Pigwidgeon, pentru ca Harry să-i poată trimite o scrisoare lui Sirius și să-i spună că reușise să scape nevătămat din prima încercare. Pe drum, Harry îi zise lui Ron tot ce îi spusese Sirius despre KarŹkaroff. Deși șocat la început, auzind că profesorul Karkaroff fusese un Devorator al Morții, când intrară în camera bufnițelor, Ron spunea ferm convins că ar fi trebuit să se gândească de mult la așa ceva. - Se potrivește, nu? zise el. Mai țineți minte ce a zis ReacreŹdință în tren, despre prietenia dintre tatăl lui și Karkaroff? Acum știm de unde se cunosc. Probabil că erau printre cei cu măști de la Cupa Mondială... Harry, poți să fii sigur de un lucru, dacă a fost Karkaroff cel care ți-a pus numele în Pocal, acum trebuie să turbeze de furie, nu-i așa? Nu i-a mers, nu? Ai scăpat doar cu o zgârietură! Stai, o prind eu... Pigwidgeon era atât de entuziasmată la gândul unei livrări, încât zbura în jurul capului lui Harry, huhuind necontenit. Ron o înșfăcă pe Pigwidgeon din zbor și o ținu nemișcată, în timp ce Harry îi lega scrisoarea de picior. - Nu e posibil ca celelalte probe să fie la fel de pericuŹloase, nu-i așa? continuă Ron, în timp ce o ducea pe PigŹwidgeon la fereastră. Știi ceva, Harry? Eu cred că ai putea câștiga turnirul ăsta... Vorbesc serios! Harry știa că Ron nu spunea asta decât ca să îl facă să uite de purtarea lui din ultimele săptămâni, dar îi fu oricum recunoscător. Hermione însă se sprijini de peretele șurei bufnițelor, își încrucișă brațele și se încruntă la Ron. - Harry mai are mult până să termine turnirul, zise ea serioasă. Dacă asta a fost prima probă, nici nu vreau să mă gândesc la ce urmează... - Ești ca o rază de soare, din cap până-n picioare, nu-i așa? o ironiză Ron. Ai fi bună să-i ții companie profesoarei Trelawney... O aruncă pe Pigwidgeon pe fereastră. Pigwidgeon o luă în jos cu viteză, în cădere liberă, douăzeci de metri, înainte de a reuși să se redreseze și să se ridice din nou. Scrisoarea pe care i-o prinseseră de picioruș era mult prea grea pentru micuța bufniță... Harry nu putuse să se abțină să nu-i povesŹtească lui Sirius exact cum se învârtise, cum încercuise, cum hăituise și cum se ferise de cumplitul dragon. O priviră pe Pigwidgeon dispărând în noapte și atunci Ron spuse: - Ei bine, Harry, ar trebui să mergem la petrecerea... surŹpriză pe care ți-am pregătit-o... Cred că Fred și George au furat destulă mâncare de la bucătărie până acum! Într-adevăr, când intrară în camera de zi a Cercetașilor, aceasta explodă în urale și strigăte. Pe mese erau munți de prăjituri, carafe cu suc de dovleac și Berezero. Lee Jordan aprinsese niște Artificii Filibuster, așa că aerul era plin de steluțe și scântei, iar Dean Thomas, care era foarte bun la desen, agățase câteva noi pancarte foarte reușite, dintre care majoritatea îl înfățișau pe Harry zburând pe „Fulger”, în jurul capului dragonului. Mai erau câteva și cu Cedric, căruia îi luase foc capul. Harry mâncă din toate, căci aproape că uitase cum era să îți fie cu adevărat foame, și se așeză la aceeași masă cu Ron și Hermione. Nu-i venea să creadă cât de fericit era. Îl avea iar pe Ron de partea lui, trecuse de prima probă, iar pe a doua nu trebuia să o înfrunte decât peste trei luni. - Fir-aș al naibii, da’ știu că e greu, zise Lee Jordan, ridicând oul de aur pe care Harry îl lăsase pe o masă și cânŹtărindu-l în mâini. Hai, Harry, deschide-l! Hai să vedem ce e înăuntru! - Ar trebui să rezolve indiciul de unul singur, zise Hermione încet. Așa spun regulile turnirului... - Și ar fi trebuit să mă gândesc și cum să trec de dragoni tot de unul singur, șopti Harry, pentru ca doar Hermione să-l audă, la care ea îi zâmbi oarecum vinovată. - Da, hai, Harry, deschide-l! îl îndemnară și alții. Lee îi dădu oul și Harry își băgă unghiile în spațiul dinŹtre cele două jumătăți și îl deschise. Era gol, absolut gol... Însă abia apucă Harry să îl deschidă, că zgomotul cel mai îngrozitor, un vaiet strident și puternic, umplu camera. Singurul lucru cu care putu să-l asemuiască Harry era orchestra de la Petrecerea Morții a lui Nick Aproape-Făr-de-Cap, ai cărei membri cântau toți la ferăstraie. - Închide-l! răcni Fred, cu mâinile la urechi. - Ce-a fost asta? zise Seamus Finnigan, uitându-se la ou, în timp ce Harry îl închidea la loc. Era ca un strigoi... Poate că acum trebuie să treci de el, Harry! - Era ca și când cineva ar fi fost supus unei torturi groaznice! zise Neville, care se albise complet la față și răsŹturnase un platou cu cârnăciori. O să trebuiască să înfrunți Blestemul Cruciatus! - Nu fi tâmpit, Neville, e ilegal, zise George. Doar nu o să folosească Blestemul Cruciatus împotriva campionilor. Mie mi s-a părut că semăna cu Percy atunci când cântă... Poate că o să trebuiască să-l ataci când e sub duș, Harry! - Vrei o tartă cu gem, Hermione? o întrebă Fred. Hermione se uită bănuitor la platoul pe care i-l oferea. Fred zâmbi. - N-au nimic, râse el. Nu le-am făcut nimic. Doar cu crema din eclere trebuie să ai grijă... Neville, care tocmai mușcase dintr-un ecler, se înecă și îl scuipă. Fred râse. - E o mică glumă, Neville... Hermione luă o tartă cu gem. - Ai luat toate astea de la bucătărie, Fred? - Da, zise Fred, zâmbindu-i. Își subție vocea până ajunse un chițăit și imită un spiriduș de casă: - Orice vreți dumneavoastră, domnule, absolut orice! Sunt extrem de serviabili... mi-ar fi dat și un bou la proțap, dacă le-aș fi cerut. - Cum ajungi acolo? întrebă Hermione, pe un ton obișŹnuit și nevinovat. - Simplu! răspunse Fred, ușa e ascunsă după un tablou reprezentând un bol cu fructe. Nu trebuie decât să gâdili puțin para, care o să se pună pe chicotit și... De ce? Fred se opri și se uită la ea bănuitor. - A, fără nici un motiv, zise Hermione repede. - Ai de gând să îi faci să intre în grevă, nu? zise George. Nu renunți la toată chestia asta cu fluturașii și o să încerci să îi faci să se revolte? Se auziră mai multe râsete. Hermione nu răspunse. - Nu te duce să-i sperii și să le spui că ar trebui să priŹmească haine și salarii! o avertiză Fred. O să-i faci să nu mai vrea să gătească! Chiar atunci, Neville provocă o mică diversiune, transŹformându-se într-un canar uriaș. - Ah, scuze, Neville! strigă Fred, acoperind râsetele din jur. Am uitat că astea erau eclerele pe care le-am fermecat... Dar nu trecu mult și Neville se obișnui cu ideea și reveni la normal, o dată ce îi căzură penele. Chiar râse și el alături de ceilalți. - Cremă de Canar! strigă Fred către mulțimea entuziasŹmată. George și cu mine am inventat-o... Șapte sticli bucata, ce mai, un chilipir! Era aproape unu noaptea când Harry se duse în sfârșit cu Ron, Neville, Seamus și Dean în dormitorul lor. Înainte să tragă draperiile patului, Harry puse pe noptieră miniatura dragonului pe care îl înfruntase. Acesta căscă, se făcu covrig și închise ochii. „Într-adevăr, e tare drăguț”, își zise Harry, când trase draperiile, „Hagrid are dreptate, dragonii sunt de treabă”... * Începutul lui decembrie aduse vânt și lapoviță la HogŹwarts. Chiar dacă era mereu rece în castel iarna, Harry se gândea cu drag la focurile din șeminee și la pereții lui groși, de fiecare dată când trecea pe lângă corabia celor de la Durmstrang de pe lac. Aceasta se clătina în vânt, cu velele negre umflate de vânt, sub cerul întunecat. De asemenea, se gândea că și în trăsura celor de la Beauxbatons trebuie să fi fost foarte frig. Observase că Hagrid avea mare grijă de caii lui Madame Maxime, dându-le băutura lor preferată, whisky de malț. Vaporii care ieșeau pe la colțurile padocului lor erau de ajuns pentru a-i ameți pe toți elevii adunați la ora de „Grija pentru creaturile magice”. Ceea ce nu îi ajuta deloc, având în vedere că încă îi aveau în grijă pe îngroziŹtorii Homari și trebuiau să fie cât se poate de vigilenți. - Nu știu sigur dacă hibernează sau nu, le spuse Hagrid într-o zi, în timp ce dârdâiau în grădina de dovleci în care sufla un vânt cumplit. M-am gândit să încercăm să vedem dacă nu vor să mănânce scrumbii... Să-i punem în lăzile astea... Nu mai rămăseseră decât zece Homari. Se părea că inŹstinctul lor de a se omorî unii pe alții nu dispăruse pe deplin nici după ce fuseseră scoși la plimbare. Acum fiecare dintre ei se apropia de doisprezece metri lungime. Platoșele lor groase, gri, picioarele puternice, capetele explozive, spinii și ventuzele, totul îl convingea din ce în ce mai mult pe Harry că Homarii lui Hagrid erau cele mai groaznice creaturi maŹgice pe care le văzuse vreodată. Clasa se uită fără entuziasm la lăzile enorme pe care le adusese Hagrid, toate căptușite cu perne și pături pufoase. - O să-i lăsăm aici, zise Hagrid și o să punem capacele, să vedem ce se întâmplă... Însă până la urmă se dovedi că Homarii nu hibernau și nici nu fură prea mulțumiți să fie închiși în niște lăzi, fie ele și căpŹtușite, dar bătute în cuie. Curând, Hagrid strigă: „Nu intrați în panică, nu intrați în panică!” În timp ce Homarii se zbăteau prin grădina de dovleci, plină de fragmente din lăzile distruse, cei mai mulți dintre elevi - în frunte cu Reacredință, Crabbe și Goyle - fugiseră deja în coliba lui Hagrid prin ușa din spate și se baricadaseră înăuntru. Harry, Ron și Hermione erau printre cei care rămăseseră afară, încercând să îl ajute pe HaŹgrid să prindă Homarii cu capete explozive. Împreună, reușiră să prindă și să lege nouă dintre Homari, deși cu prețul a nuŹmeroase arsuri și tăieturi. Până la urmă, nu mai rămase decât un singur Homar în libertate. - Nu-l speriați! strigă Hagrid, când Ron și Harry își foŹlosiră baghetele ca să arunce scântei de foc în Homarul care se apropia amenințător de ei, cu spinul de pe spate arcuit în sus. Încercați să-i legați o frânghie în jurul spinului, ca să nu-i rănească pe ceilalți! - O, da, n-am vrea să se întâmple așa ceva, bieții Homari! strigă Ron supărat, în timp ce el și Harry se lipiseră de peŹretele colibei lui Hagrid, încă ținându-l departe pe Homar, cu scânteile baghetelor. - Vai, vai, vai... Dar chiar că pare distractiv... Era Rita Skeeter, care se aplecase peste gardul grădinii lui Hagrid, privind la nebunia generală. În ziua aceea, purta o pelerină groasă, roșie, cu un guler mov de blană, și avea pe braț nelipsita geantă din piele de crocodil. Hagrid se aruncă deasupra Homarului, care îi încolțise pe Harry și pe Ron, și îl imobiliză. Capătul Homarului explodă, scoțând fum și foc, arzând lăstarele de dovleci din apropiere. - Cine ești? o întrebă Hagrid pe Rita Skeeter, în timp ce punea un ochi de frânghie în jurul spinului Homarului pe care îl prinsese. - Rita Skeeter, reporter la Profetul zilei, răspunse Rita, zâmbindu-i cu dinții ei de aur. - Deși Dumbledore ți-a interzis să mai vii în școală? zise Hagrid, încruntându-se puțin, în timp ce se ridicase de pe Homarul pe care îl strivise și începuse să îl târască spre priŹetenii săi din aceeași specie. Rita se purtă de parcă nici nu auzise ce spusese Hagrid. - Cum se numesc aceste creaturi fascinante? întrebă ea, zâmbind și mai larg. - Homari cu capete explozive, mormăi Hagrid. - Zău? zise Rita, aparent plină de interes. Nu am mai auŹzit de ei până acum... De unde provin? Harry observă cum chipul lui Hagrid se înroșește în spaŹtele bărbii stufoase și i se puse o piatră pe inimă. De unde oare luase Hagrid Homarii? Hermione, care părea să fie pe aceeași lungime de undă cu Harry, zise repede: - Sunt foarte interesanți, nu-i așa, Harry? - Cum? A, da... foarte... interesanți, zise Harry, în timp ce Hermione îl călca pe picior. - A, ești aici, Harry! zise Rita Skeeter, uitându-se în jur. Deci îți plac orele de „Grija pentru creaturile magice”? Una dintre materiile tale preferate? - Da, zise Harry hotărât. Hagrid îi zâmbi fericit. - Minunat, zise Rita. Cu adevărat minunat. Predai de mult timp? îl întrebă ea în continuare pe Hagrid. Harry observă cum ochii ei se opriră întâi asupra lui Dean (care avea o tăietură pe obraz), apoi trecură la Lavender (care avea roba pârlită), la Seamus (care își oblojea mai multe degete arse) și apoi la ferestrele colibei, unde se asŹcunseseră majoritatea elevilor, cu nasurile lipite de geamuri, așteptând să vadă dacă era totul sub control. - Ei sunt din anul II, zise Hagrid. - Minunat... N-ai vrea să-mi dai un interviu? Să ne împărŹtășești și nouă o parte din experiența ța cu creaturile maŹgice? Profetul zilei are o rubrică zoologică în fiecare mierŹcuri, după cum sunt sigură că știi. Am putea să scriem despre acești... Hm... Homari cu capete abrazive. - Explozive, o corecta Hagrid entuziasmat. Păi, da, de ce nu? Harry avea un sentiment foarte neplăcut în legătură cu acest interviu, dar nu avea cum să-l avertizeze pe Hagrid fără să observe Rita Skeeter, așa că trebui să tacă și să vadă cum Hagrid și Rita Skeeter aranjară o întâlnire la localul „Trei Mături” pentru un interviu mai lung, săptămâna aceea. Apoi sună clopoțelul la castel, anunțând sfârșitul orei. - Ei bine, la revedere, Harry! îi strigă Rita Skeeter veselă, în timp ce el pornea cu Ron și cu Hermione spre castel. Atunci, ne vedem vineri seara, Hagrid! - O să răstălmăcească tot ce o să-i spună Hagrid, zise Harry în șoaptă. - Doar să nu fi importat ilegal Homarii sau ceva de genul ăsta, zise Hermione disperată. Se uitară unii la alții... S-ar fi putut foarte bine ca Hagrid să fi făcut așa ceva... - Hagrid a mai avut o grămadă de probleme în trecut și Dumbledore nu l-a concediat niciodată, zise Ron, încercând să-i consoleze. Cel mai rău lucru care poate să se întâmple este ca Hagrid să fie nevoit să renunțe la Homari. Pardon... Am zis cel mai rău? Am vrut să zic cel mai bun. Harry și Hermione râseră, simțindu-se ceva mai veseli. Plecară împreună să ia prânzul. Harry fu foarte fericit în timpul celor două ore de „PreziŹcerea viitorului” din acea după-amiază. Încă își pierdeau vreŹmea și făceau hărți stelare și predicții, dar acum el și Ron se împăcaseră și totul redevenise foarte amuzant. Profesoara Trelawney, care fusese atât de mulțumită de ei doi când își preziseseră propriile morți, care mai de care mai urâte, se enervă foarte repede când începură iar să chicotească, în timp ce ea le explica despre diferitele moduri în care Pluto poate să influențeze (negativ, bineînțeles!) viața de zi cu zi. - Cred, zise ea într-o șoaptă misterioasă, care nu-i ascunŹdea supărarea câtuși de puțin, că unii dintre noi - și se uită cu subînțeles la Harry - ar fi mai puțin superficiali, dacă ar vedea ce am văzut eu, în timp ce priveam azi-noapte în gloŹbul de cristal. În timp ce stăteam atentă la broderia mea, dorința de a consulta globul m-a copleșit. M-am ridicat, m-am așezat asupra lui și am privit în adâncurile sale cristaline... Și ce credeți că am văzut? - O baborniță cu ochelari enormi? murmură Ron în șoaptă. Harry se chinui din răsputeri să nu râdă. - Moartea, dragii mei... Parvati și Lavender își duseră amândouă mâinile la gură, părând sincer îngrozite. - Da, zise profesoara Trelawney, dând din cap, se aproŹpie din ce în ce mai tare, ne dă ocol pe deasupra ca un vulŹtur, din ce în ce mai jos... Chiar mai jos decât castelul... Se uită fix la Harry, care căscase cu poftă. - Ar fi mult mai impresionant, dacă nu ar mai fi făcut chesŹtia asta de optzeci de ori până acum, zise Harry, când în sfârșit respirară aer curat în fața scării de dedesubtul camerei profeŹsoarei Trelawney. Dar dacă aș fi murit de fiecare dată când mi-a prezis ea, aș fi un miracol al medicinii! - Ai fi un fel de fantomă extrem de densă, zise Ron râzând, când trecură pe lângă Baronul Sângeros care se îndrepta în direcția opusă, cu o privire sinistră în ochii ficși. Cel puțin nu ne-a dat nici o temă. Sper că profesorul Vector i-a dat multe teme Hermionei, ador să nu avem de învățat și ea da... Dar Hermione nu veni la cină și nici la bibliotecă nu era, când se duseră să o caute acolo. Singura persoană din biŹbliotecă era Viktor Krum. Ron rămase ascuns după rafturi, privindu-l pe Krum și dezbătând, discutând în șoaptă cu Harry dacă să-i ceară sau nu un autograf. Dar imediat Ron își dădu seama că niște fete din anul VI sau VII erau în spatele raftului alăturat, discutând despre același lucru, și își pierdu entuziasmul. - Oare unde s-o fi dus? zise Ron. Amândoi se întoarseră la Turnul Cercetașilor. - Nu știu... Aiureli! Dar abia apucă doamna grasă să le deschidă tabloul, când sunetul unor pași grăbiți din spatele lor îi anunță că venea Hermione. - Harry! gâfâi ea, oprindu-se brusc în fața lui (doamna grasă o privi cu sprâncenele ridicate). Harry, trebuie să vii, trebuie să vii să vezi, s-au întâmplat niște lucruri uimitoare... Te rog... Îl înșfăcă pe Harry de braț și încercă să-l târască în partea cealaltă a coridorului. - Ce s-a întâmplat? o întrebă Harry. - Îți arăt când ajungem acolo... Hai, vino repede... Harry se uită la Ron. Și el îl privi pe Harry intrigat. - Bine, zise Harry, alergând pe coridor cu Hermione, Ron grăbindu-se să țină pasul cu ei. - Ah, nu mă luați în seamă! strigă doamna grasă sarcasŹtic după ei. Nu vă cereți scuze că m-ați deranjat! O să rămân aici, nu, cu tabloul larg deschis până vă întoarceți voi, nu? - Da, mulțumim, strigă Ron peste umăr. - Hermione, unde mergem? întrebă Harry, după ce ea îi condusese pe scări în jos șase etaje și acum coborau scara de marmură către holul de la intrare. - O să vedeți, o să vedeți imediat! le zise Hermione entuziasmată. Făcu la stânga la capătul scărilor și trecu repede pe ușa pe unde dispăruse Cedric Diggory cu o noapte înainte ca Pocalul de Foc să aleagă numele lui și al lui Harry. Harry nu mai fusese niciodată pe acolo. El și Ron o urmară pe HerŹmione și coborâră un etaj de trepte de piatră, însă în loc să ajungă într-un coridor subteran sinistru, ca acela care ducea la clasa lui Plesneală, se treziră într-un coridor lat de piatră, luminat de multe torțe și decorat cu tablouri vesele, majoriŹtatea reprezentând platouri cu mâncare. - O, stai puțin... zise Harry încet, la jumătatea coridoŹrului. Stai puțin, Hermione... - Ce e? zise ea și se întoarse să se uite la el, foarte nerăbdătoare. - Știu despre ce e vorba, zise Harry. Îi făcu semn lui Ron și arătă către tabloul din spatele HerŹmionei, care înfățișa un bol mare și argintiu, plin cu fructe. - Hermione! zise Ron, înțelegând ce se întâmpla. Încerci să ne implici iar în chestia aia cu spas! - Nu, nu, nu! zise ea repede. Și nu e spas, Ron... - I-ai schimbat cumva numele? zise Ron, încruntându-se la ea. Atunci ce suntem acum, militanți pentru eliberarea spiridușilor de casă? Eu nu dau buzna în bucătărie și nici nu încerc să-i conving să nu mai muncească. În nici un caz... - Dar nici nu ți-am cerut asta! zise Hermione nerăbdăŹtoare. Am venit aici mai de mult, ca să vorbesc cu ei toți și am descoperit că... O, haide, Harry, vreau să-ți arăt ceva! Îl înșfăca iar de braț, îl trase în fața tabloului cu fructiera enormă, întinse un arătător și gâdilă para verde, gigantică. Acesta începu să se miște chicotind și deodată se transformă într-o clanță mare și verde. Hermione o apăsă, deschise ușa și îl împinse pe Harry, forțându-l să intre. Harry abia apucă să zărească o cameră enormă, înaltă, la fel de mare ca și Marea Sală de deasupra ei, cu o grămadă de oale și tigăi de aramă, stivuite lângă pereții de piatră, și un șemineu imens, din cărămidă, în capătul opus al cameŹrei, când ceva mic fugi către el în mijlocul camerei, chițăind: - Domnule Harry Potter! Harry Potter! În clipa următoare, lui Harry i se opri respirația, când spiridușul extaziat îl lovi puternic, îmbrățișându-l atât de strâns, încât crezu că i se vor frânge toate coastele. - D-Dobby? gâfâi Harry. - Este Dobby, domnule, este chiar el! chițăi vocea de unŹdeva din jurul buricului lui Harry. Dobby spera și dorea să-l vadă pe Harry Potter, domnule, și Harry Potter a venit să îl vadă, domnule! Dobby îi dădu drumul și se retrase câțiva pași, zâmbindu-i, cu ochii verzi, enormi cât niște mingi de tenis, inundați de lacrimi de bucurie. Arăta aproape exact așa cum și-l amintea Harry: cu nasul în formă de creion, cu urechi de liliac, cu degete și picioare lungi... Totul era neschimbat, în afară de haine, complet diferite acum. Când lucrase pentru familia Reacredință, Dobby era mereu îmbrăcat cu aceeași față de pernă jegoasă. Acum însă purta cea mai ciudată combinație de haine pe care o văzuse Harry vreodată. Se îmbrăcase mai nepotrivit chiar și decât vrăjitorii pe care îi văzuse la Cupa Mondială. Purta un capac de ceainic drept pălărie, de care prinsese mai multe insigne strălucitoare, o cravată cu potcoave pe pieptul gol, un fel de șort de fotbal, pentru copii, și niște șosete stranii. Una dintre ele, observă Harry, era cea neagră pe care și-o dăduse jos de pe propriul picior și îl păcălise pe domnul Reacredință să i-o dea lui Dobby și astfel să îi redea libertatea. - Dobby, ce cauți aici? zise Harry uimit. - Dobby a venit la Hogwarts ca să muncească, domnule! chițăi Dobby entuziasmat. Profesorul Dumbledore le-a dat lui Dobby și lui Winky slujbe, domnule! - Winky? zise Harry. Și ea este aici? - Da, domnule, da! zise Dobby și înșfăcă mâna lui Harry, trăgându-l către mijlocul bucătăriei, printre cele patru mese lungi de lemn. Fiecare dintre aceste mese era așezată exact sub câte o masă de sus, din Marea Sală. Acum mesele erau goale, având în vedere că se terminase cina, dar Harry presupuse că în urmă cu o oră fuseseră pline cu platouri, trimise sus, prin tavan, pe mesele corespondente. Cel puțin o mie de spiriduși mici forfoteau prin bucătărie, zâmbind, făcând plecăciuni și reverențe, în timp ce Dobby îl conducea pe Harry prin bucătărie. Purtau aceŹeași uniformă: un șervet de servit ceaiul, cu stema castelului Hogwarts, legat ca o togă, așa cum fusese și șervețelul lui Winky. Dobby se opri în fața șemineului de cărămidă și arătă către un spiriduș. - Winky, domnule! zise el. Winky stătea pe un taburet în fața șemineului. Spre deŹosebire de Dobby, era evident că nu o preocupaseră haiŹnele. Purta o fustiță și o bluză cu pălărie asortată, prevăzută cu găuri pentru urechile ei mari. Totuși, în timp ce fiecare articol de îmbrăcăminte din colecția stranie a lui Dobby era așa de curat încât părea nou-nouț, era clar că Winky nu avea deloc grijă de hainele ei. Bluza îi era plină de pete de supă și fusta era arsă într-un loc. - Bună, Winky, zise Harry. Buza lui Winky începu să tremure. Apoi creatura izbucni în lacrimi care i se revărsară din ochii mari și căprui, udânŹdu-i partea din față a bluzei, exact ca la Cupa Mondială de Vâjthaț. - O, Doamne, zise Hermione. Ea și Ron îi urmaseră pe Harry și pe Dobby prin toată bucătăria. - Winky, te rog, nu plânge... Dar Winky plângea mai tare ca niciodată. Dobby, pe de altă parte, îi zâmbi larg lui Harry. - Harry Potter dorește o ceașcă de ceai? chițăi el tare, peste hohotele de plâns ale lui Winky. - Păi... da... bine, zise Harry. Imediat, vreo șaisprezece spiriduși de casă veniră alerŹgând din spatele lui, cu o tavă mare de argint, pe care se afla un ceainic, cești pentru Harry, Ron și Hermione, o carafă cu lapte și o farfurie mare cu biscuiți. - Bun serviciu! zise Ron impresionat. Hermione se încruntă către el, însă spiridușii părură încântați. Făcură o plecăciune foarte adâncă și se retraseră. - De cât timp ești aici, Dobby? întrebă Harry, după ce Dobby le împărți ceștile cu ceai. - Doar de o săptămână, Harry Potter, domnule! zise Dobby fericit. Dobby venit să-l vadă pe domnu’ profesor Dumbledore, domnule. Vedeți, domnule, este foarte greu pentru un spiriduș de casă care a fost dat afară... ăăă... eliberat, vreau să spun... să găsească un nou loc de muncă, domnule, chiar foarte greu... Atunci Winky începu să urle și mai tare, cu lacrimile curgânŹdu-i șiroaie și prin nasul turtit ca o roșie stricată, și pe partea din față a bluzei. Nu făcu nici un efort să se oprească din plâns. - Dobby a hoinărit prin țară doi ani întregi, domnule, încercând să găsească serviciu! chițăi Dobby. Dar Dobby nu găsit serviciu, domnule, pentru că Dobby vrut fie plătit de data asta pentru munca lui! Spiridușii de casă din bucătărie, care ascultau și urmăŹreau totul cu interes, își feriră privirile la auzul acestor cuvinte, de parcă Dobby ar fi zis ceva nepoliticos și rușinos. Hermione spuse însă repede: - Bravo ție, Dobby! - Mulțumesc, domnișoară! zise Dobby, zâmbindu-i. Dar cei mai mulți vrăjitori nu vrut să angajeze un spiriduș de casă care vrea să fie plătit, domnișoară. „Nu asta este menirea unui spiriduș”, zis ei și trântit ușa în nasul lu’ Dobby! Lu’ Dobby plăŹcut munca, dar el vrea poarte haine și vrea fie plătit, Harry Potter... Lu’ Dobby place să fie liber! Spiridușii de casă de la Hogwarts începură să se îndeŹpărteze de Dobby, de parcă ar fi avut o boală contagioasă. Winky însă rămase locului, deși hohotele ei deveniră și mai disperate. - Și atunci, Harry Potter, Dobby dus în vizită la Winky și aflat că și Winky eliberat, domnule! zise Dobby încântat. În acel moment, Winky se aruncă de pe taburet și rămase pe burtă, pe podeaua din dale de piatră, dând cu pumniŹșorii în podea și zbierând de necaz. Hermione se aruncă și ea repede în genunchi lângă ea și încercă să o liniștească, dar nimic din ce spuse nu păru să ajute la ceva. Dobby își continuă povestea, țipând ascuțit peste zbieretele lui Winky. - Și atunci lu’ Dobby venit ideea, Harry Potter, domnule! Ce-ar fi căutat Dobby și Winky de lucru împreună? zis Dobby. Unde este destulă muncă pentru doi spiriduși de casă? zis Winky. Și Dobby gândit și Dobby găsit, domnule! Hogwarts! Așa că Dobby și Winky venit și discutat cu domnul profesor Dumbledore, domnule, și domnul profesor angajat la noi! Dobby zâmbi larg și lacrimi de bucurie îi aburiră iar ochii. - Și domnul profesor Dumbledore zis că el plătit Dobby, domnule, dacă vrut să fie plătit! Așa că Dobby e un spiriduș liber, domnule, și Dobby primit un galeon pe săptămână și o zi liberă pe lună! - Asta nu e foarte mult! strigă Hermione indignată, de pe podea, peste țipetele necontenite ale lui Winky. - Domnul profesor oferit Dobby zece galeoni pe săptăŹmână și fiecare week-end liber, zise Dobby, cutremurându-se brusc, de parcă gândul la o asemenea onoare și bucurie era înspăimântător, dar Dobby convins, domnișoară... Dobby plăcut libertate, domnișoară, dar el nu dorit prea multă, domnișoară, el plăcut mai mult munca. - Și pe tine cu cât te plătește domnul profesor DumŹbledore, Winky? întrebă Hermione cu blândețe. Dacă își închipuise că asta o va înveseli pe Winky, ei bine, se înșelase amarnic. Într-adevăr, Winky se opri din plâns, dar când se ridică, o privi pe Hermione cu ochii ei mari și căprui cu toată furia. - Winky este un spiriduș nerecunoscător, dar Winky nu este încă plătită! chițăi ea. Winky nu coborât încă în așa hal! Lui Winky îi este rușine că a fost eliberată, așa cum e normal... - Rușine? zise Hermione, nevenindu-i să creadă. Dar, Winky, zău așa... Domnului Crouch ar trebui să-i fie rușine, nu ție! Nu ai făcut nimic greșit, s-a purtat cât se poate de urât cu tine... Dar la aceste cuvinte, Winky își lipi mâinile de găurile din pălărie, tuflindu-și urechile ca să nu mai poată auzi nimic, și chițăi: - Dumneavoastră nu insultat stăpânul meu, domnișoară! Dumneavoastră nu insultat domnu’ Crouch! Domnu’ Crouch vrăjitor bun, domnișoară! Domnu’ Crouch avut dreptate concediat Winky, Winky rea! - Winky are probleme să se adapteze la noua situație, Harry Potter, chițăi Dobby, pe un ton confidențial. Winky uită că nu este legată de domnul Crouch. Ea avut voie spus ce gândește acum, dar nu vrea. - Deci, spiridușii de casă nu au voie să spună ce cred despre stăpânii lor? întrebă Harry. - O, nu, domnule, nu, zise Dobby, părând deodată serios. Face parte din sclavia spiridușilor de casă, domnule. Noi păsŹtrat secretele lor în tăcere, domnule, noi sprijinit onoarea faŹmiliei și noi nu vorbit niciodată pe ei de rău... Deși domnu’ profesor Dumbledore spus lu’ Dobby că el nu supărat. Domnu’ profesor Dumbledore spus că noi liberi să... să... Dobby păru deodată neliniștit și îi făcu semn lui Harry să se apropie. Harry se aplecă. - El zis că noi liberi să spunem că este un „bătrân țicnit”, dacă noi așa vrut, domnule! șopti Dobby, chiŹcotind puțin speriat. Dar Dobby nu vrut, Harry Potter, zise el, vorbind din nou normal și scuturându-și capul atât de tare, încât îi fluturară urechile. Lu’ Dobby place de domnu’ profesor Dumbledore foarte mult, domnule, și este mândru să-i păstreze secretele. - Dar acum poți să spui tot ce vrei despre familia ReaŹcredință, nu? îl întrebă Harry, zâmbind. Privirea lui Dobby deveni brusc temătoare. - Dobby... Hm... Dobby ar putea, zise el precaut, ridiŹcând din umerii săi mici. Dobby ar putea să-i spună lui Harry Potter că foștii lui stăpâni au fost... au fost... niște vrăjitori... răi! Dobby încremeni pentru câteva clipe, tremurând din cap până-n picioare, uluit de propria îndrăzneală, apoi fugi la cea mai apropiată masă și începu să se izbească tare cu caŹpul de ea, chițăind disperat: - Dobby rău! Dobby foarte rău! Harry îl înșfăcă de cravată și îl îndepărtă de masă. - Mulțumesc, Harry Potter, mulțumesc, zise Dobby pe nerăsuflate, frecându-și capul. - Nu ai nevoie decât să exersezi puțin, zise Harry. - Să exerseze! chițăi Winky furioasă. Ar trebui să-ți fie rușine, Dobby, vorbit așa despre stăpânii tăi! - Ei nu mai stăpânii mei, Winky! zise Dobby sfidător. Lui Dobby nu mai pasă ce cred ei! - O, tu spiriduș rău, Dobby! gemu Winky, curgându-i iar lacrimi pe obraji. Bietul meu domn Crouch, ce face el fără Winky? El are nevoie de mine, el are nevoie de ajuŹtorul meu! Eu avut grijă de familia Crouch toată viața și mama mea înaintea mea și bunica mea avut grijă înaintea ei... O, ce spus ele dacă aflat că Winky eliberat? O, ce rușine, ce rușine! Își ascunse iar fața cu fusta și izbucni în hohote de plâns. - Winky, zise Hermione hotărâtă, sunt convinsă că domŹnul Crouch se descurcă foarte bine fără tine. Noi l-am văzut, să știi... - Voi văzut stăpânu’ meu? zise Winky pe nerăsuflate, ridiŹcându-și chipul plin de lacrimi de pe genunchi și uitându-se uluită la Hermione. Voi văzut aici, la Hogwarts? - Da, zise Hermione. El și domnul Bagman sunt membri ai juriului, dau note campionilor înscriși în Turnirul celor trei vrăjitori. - Venit și domnu’ Bagman? chițăi Winky și, spre marea uimire a lui Harry (și a lui Ron, și a Hermionei, după expreŹsiile de pe fețele lor), păru iar mânioasă. Domnu’ Bagman vrăjitor rău! Un vrăjitor foarte rău! Stăpânul meu nu plăcut de el, o, nu, deloc! - Bagman... rău? se miră Harry. - O, da, zise Winky, dând tare din cap. Stăpânul meu spus lui Winky niște lucruri! Dar Winky nu spune... Winky... Winky păstrează secretele stăpânului ei... Izbucni iar în hohote disperate de plâns și o auziră susŹpinând iar din fustă: - Bietu’ stăpân, bietu’ meu stăpân, fără Winky să-l ajute! Nu mai putură să scoată nici un alt cuvânt inteligibil de la Winky. O lăsară să plângă, cât își băură ei ceaiul, în timp ce Dobby pălăvrăgea fericit despre viața lui ca spiriduș liber și despre planurile sale în legătură cu banii câștigați. - După aia, Dobby cumpără un tricou, Harry Potter! zise el vesel, arătând către pieptul său gol. - Știi ceva, Dobby, zise Ron, care părea să-l simpatizeze mult pe spiriduș, o să ți-l dau pe cel pe care o să mi-l croșeŹteze mama de Crăciun, mereu primesc unul de la ea. Sper că-ți place culoarea maro? Dobby fu de-a dreptul încântat. - S-ar putea să trebuiască să-l mai strâmtăm puțin ca să-ți vină, îi spuse Ron, dar o să se asorteze cu capacul de la ceainic. În timp ce se pregăteau să plece, mulți dintre spiriduși se adunară în jurul lor, insistând să mai ia cu ei în camera de zi câte puțin din tot felul de gustări. Hermione refuză cateŹgoric, privind tristă cum spiridușii tot făceau plecăciuni și reverențe, dar Harry și Ron își umplură buzunarele cu prăjiŹturi cu cremă și plăcinte. - Mulțumim mult! le zise Harry spiridușilor, care se strânŹseseră toți la ușă ca să îi conducă și să le spună noapte bună. Ne mai vedem, Dobby! - Harry Potter... poate Dobby să vină să vadă la dumneaŹvoastră, câteodată, domnule? întrebă Dobby. - Sigur că da, zise Harry, și Dobby îi zâmbi fericit. - Știți ceva? zise Ron, când el, Hermione și Harry lăsară în urmă bucătăria și urcară treptele înapoi către holul de la intrare. În toți acești ani am fost foarte impresionat de Fred și de George, cum reușeau să fure mâncare de la bucătărie... Ei bine, nici nu este chiar atât de greu, nu? Spiridușii abia așteaptă să-ți dea câtă mâncare poftești! - Cred că este cel mai bun lucru care putea să li se întâmŹple spiridușilor! zise Hermione, urcând scara de marmură. Faptul că a venit Dobby să lucreze aici. Ceilalți spiriduși or să vadă cât de fericit este el, fiind liber, și încet or să își dea seama că asta vor și ei! - Să sperăm că n-or s-o asculte cu prea mare atenție pe Winky, zise Harry. - Ah, o să-i treacă și lui Winky, zise Hermione, deși nu păru foarte sigură. O dată ce îi va trece șocul și o să se obișŹnuiască la Hogwarts, o să vadă că îi este mult mai bine fără Crouch. - Pare să-l iubească, zise Ron. Mai mult ghiciră ce spusese, fiindcă Ron tocmai își umŹpluse gura cu o prăjitură cu cremă. - Dar ce ziceți despre faptul că nu are o părere prea bună despre Bagman? zise Harry. Oare ce zice Crouch acasă la el despre Bagman? - Probabil că zice că nu este bun ca șef de departament, spuse Hermione și, hai să recunoaștem, are și el dreptate, nu? - Eu aș prefera să lucrez pentru el decât pentru Crouch, zise Ron. Cel puțin Bagman are simțul umorului. - Ai grijă să nu te audă Percy, zise Hermione, zâmbind din colțul gurii. - Da, așa e... Păi, Percy nici n-ar vrea să lucreze pentru cineva cu simțul umorului, nu? zise Ron, începând un ecler cu ciocolată. Percy nu ar recunoaște o glumă nici dacă ar dansa goală în fața lui!