HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XXXI —

A TREIA PROBĂ

- Și Dumbledore crede că Știi-Tu-Cine își recapătă puteŹrile? șopti Ron. Tot ce văzuse Harry în Pensiv, aproape tot ce îi spusese și arătase Dumbledore după aceea, le povestise lui Ron, Hermionei și lui Sirius, desigur, căruia Harry îi trimisese o bufniță imediat ce ieșise din biroul lui Dumbledore. Harry, Ron și Hermione rămaseră iar până târziu în cameŹra de zi în acea noapte, vorbind până când mintea lui Harry mai avea puțin și lua foc, până când înțelese ce vroia să spună Dumbledore când zise că mintea poate fi câteodată mult prea plină de gânduri și că ar fi fost o ușuŹrare să mai extragă câteva dintre ele. Ron se uită în focul din camera de zi. Harry avu impreŹsia că Ron tremura puțin, deși era cald. - Și are încredere în Plesneală? întrebă Ron. Chiar are înŹcredere în Plesneală, deși știe că a fost un Devorator al Morții? - Da, zise Harry. Hermione nu mai vorbise de zece minute. Stătea cu caŹpul în mâini, uitându-se la genunchi. Harry se gândi că și ei i-ar fi trebuit un Pensiv. - Rita Skeeter, murmură ea în sfârșit. - Cum poți să-ți faci griji din cauza ei acum? se miră Ron, nevenindu-i să creadă. - Nu îmi fac griji din cauza ei, spuse Hermione cu capul aplecat. Mă gândeam... Țineți minte ce mi-a zis la „Trei Mături”? „Știu niște lucruri despre Ludo Bagman care ți-ar face părul măciucă.” La asta se referea, nu? Ea a scris despre procesul lui, știa că le-a dat informații Devoratorilor Morții. Și Winky, vă amintiți... „Domnul Bagman este un vrăjitor rău.” Domnul Crouch trebuie să fi fost atât de supărat că Bagman a scăpat, încât probabil că a vorbit acasă despre proces. - Da, dar Bagman nu a dat informațiile dinadins, nu? Hermione ridică din umeri. - Și Fudge crede că Madame Maxime l-a atacat pe Crouch? întrebă Ron, întorcându-se către Harry. - Da, zise Harry, dar numai pentru că Barty Crouch a disŹpărut lângă trăsura celor de la Beauxbatons. - Nu ne-am gândit niciodată la ea, nu? zise Ron încet. Ascultați-mă, sigur are sânge de uriaș în vine și nu vrea să recunoască... - Cum să recunoască? zise Hermione tăios, ridicându-și privirea. Uite ce a pățit Hagrid după ce a aflat Rita despre mama lui. Uită-te la Fudge cum trage concluzii pripite despre ea, doar pentru că este pe jumătate uriaș. Cum să te lupți cu asemenea prejudecăți? Și eu probabil că aș spune că am oase mari, dacă aș ști ce mă așteapta dacă s-ar afla adevărul. Hermione se uită la ceas. - Nu ne-am antrenat deloc! zise ea revoltată. Trebuia să exersăm Blestemul de Oprire! De mâine, ne punem serios pe treabă! Hai, Harry, ai nevoie de puțin somn... Harry și Ron se duseră agale spre dormitorul lor. În timp ce Harry își punea pijamaua, se uită spre patul lui Neville. ȚiŹnându-și promisiunea făcută lui Dumbledore, nu le spusese lui Ron și lui Hermione despre părinții lui Neville. După ce își dădu jos ochelarii și se urcă în patul său cu baldachin, își imaŹgină cum trebuia să fie să ai încă părinții în viață, dar să nu poată să te recunoască. Adeseori avea parte de compasiune de la străini pentru că era orfan, dar, ascultând sforăiturile lui Neville, se gândi că acesta le merita mai mult decât el. Stând pe întuneric, Harry simți o furie oarbă și multă ură față de cei care îi torturaseră pe domnul și pe doamna Poponeață... Își aminti de strigătele batjocoritoare ale mulțimii când fiul lui Crouch și ceilalți trei fuseseră duși din sală de către Dementori... Înțelese exact cum se simțeau... Apoi își aminti chipul alb ca laptele al băiatului care țipa speriat și își dădu seama cu un fior că acesta murise un an mai târziu... Cap-de-Mort, își zise Harry, uitându-se în întuneric la pânza patului său, totul era din cauza lui Cap-de-Mort... Cel care distrusese zeci de familii, atâtea vieți... * Ron și Hermione ar fi trebuit să recapituleze pentru examenele care aveau să se termine în ziua celei de-a treia probe, însă își canalizau toate eforturile ca să-l ajute pe Harry să se pregătească. - Nu-ți face griji, zise Hermione scurt, când Harry le spuse că nu se supăra să exerseze de unul singur un timp. Cel puțin o să luăm note maxime la „Apărare contra Magiei Negre”. Nu am fi aflat niciodată de blestemele astea la ore. - E un antrenament bun pentru când vom fi toți Aurori, zise Ron entuziasmat, încercând un Blestem de Oprire asuŹpra unei viespi care intrase în cameră și făcând-o să se oprească în aer. Când intrară în iunie, atmosfera din castel deveni iar entuziasmată și încordată. Toată lumea abia aștepta a treia probă, care urma să aibă loc cu o săptămână înainte de sfârșitul semestrului. Harry exersa blestemele ori de câte ori avea un moment liber. Se simțea mult mai încrezător față de a treia probă decât față de celelalte. Deși avea să fie cu siguranță dificilă și periculoasă, Moody avea dreptate... Harry reușise și în trecut să treacă de creaturi monstruoase și obstacole vrăjite, știa ce-l așteaptă, avea o șansă în plus, se putea pregăti mai bine pentru proba care urma. Obosită să tot dea peste ei prin școală, profesoara McGonagall îi dăduse voie lui Harry să folosească o clasă goală de transfigurare în timpul meselor de prânz. Foarte curând, stăpânea Blestemul de Oprire, o vrajă care îi înceŹtinea și chiar în înlătura pe atacatori, Blestemul Reductor, care îi permitea să dea la o parte din drumul lui obiecte solide, și Vraja de Patru-Puncte, o descoperire foarte utilă a Hermionei, care îi făcea bagheta să arate nordul și astŹfel să poată verifica dacă se ducea în direcția potrivită prin labirint. Însă avea încă probleme cu Vraja Scut. Prin această vrajă, se putea arunca un zid temporar, invizibil, în jurul celui care o folosea, apărându-l de blestemele minore. Hermione reușise să-l biruiască printr-un Blestem Picioare-de-Gelatină bine ațintit. Harry se târî prin cameră zece minute după aceea, până când găsi contrablestemul. - Te descurci foarte bine, zise Hermione încurajator, uitânŹdu-se pe lista ei și bifând Vrăjile pe care le învățaseră deja. Unele dintre astea o să-ți fie de folos, fără nici o îndoială. - Uitați-vă la asta, zise Ron, care stătea lângă fereastră, privind afară. Ce face Reacredință? Harry și Hermione se duseră să vadă. Reacredință, Crabbe și Goyle stăteau în umbra unui copac chiar de sub fereastră. Crabbe și Goyle păreau să fie cu ochii în patru. Amândoi rânjeau răutăcios. Reacredință ținea mâna aproaŹpe de gură și vorbea spre ea. - Parcă ar avea un walkie-talkie, zise Harry curios. - Nu are cum, zise Hermione, ți-am mai spus, genul ăsta de obiecte nu funcționează la Hogwarts. Haide, Harry, adăŹugă ea sprintenă, plecând de la fereastră și întorcându-se în mijlocul camerei, hai să încercăm iar Vraja Scut. * Acum Sirius trimitea bufnițe zilnic. Ca și Hermione, păŹrea că se concentrează numai asupra modului în care Harry avea să treacă de ultima probă, urmând să își facă griji penŹtru altele, mai încolo. Îi reamintea lui Harry în fiecare scrisoare că nimic din ce se întâmpla în afara zidurilor castelului Hogwarts nu era responsabilitatea lui Harry și nici nu putea să îl influențeze cu nimic. „Dacă Lordul Întunericului chiar devine mai puternic (îi scria el), prioritatea mea e să mă asigur că tu ești în siguŹranță. Nu poate să pună mâna pe tine atâta timp cât ești sub protecția lui Dumbledore, dar nu risca, concentrează-te să treci de labirint cu bine și apoi o să ne canalizăm atenția asupra altor probleme.” Harry avea din ce în ce mai multe emoții, cu cât se aproŹpia data de douăzeci și patru iunie, însă nu era la fel de rău ca înainte de prima și de a doua probă. În primul rând, era încrezător că de data asta făcuse tot ce putuse ca să se preŹgătească pentru probă. În al doilea rând, era ultima și, oriŹcât de grea avea să fie, turnirul se termina în sfârșit, ceea ce avea să fie o mare ușurare pentru el. * În dimineața dinaintea celei de a treia probe, micul dejun era foarte zgomotos la masa Cercetașilor. Apăru poșta via bufniță, aducându-i lui Harry un bilet cu urări de noroc de la Sirius. Era o singură bucată de pergament, împăturită și cu o amprentă de câine pe ea, dar Harry o aprecie foarte mult. O bufniță veni ca de obicei la Hermione, cu un exemŹplar din Profetul zilei din acea zi. Desfăcu ziarul, aruncă o privire pe prima pagină și se înecă deodată cu sucul de dovleac pe care îl bea, scuipându-l și pe ziar. - Ce-i? ziseră Harry și Ron într-un glas, întorcându-și privirile spre ea. - Nimic, zise Hermione repede, încercând să ascundă ziarul, dar Ron reuși să îl înșface. Se uită la titlu și zise: - Nu se poate! Nu azi! Vaca bătrână! - Ce e? zise Harry. Iar Rita Skeeter? - Nu, zise Ron și, exact ca Hermione, încercă să ascundă ziarul. - Este despre mine, nu? zise Harry. - Nu, zise Ron, pe un ton total neconvingător. Dar, înainte ca Harry să apuce să ceară ziarul, Draco Reacredință strigă din partea cealaltă a Marii Săli, de la masa Viperinilor. - Hei, Potter! Potter! Ce-ți mai face capul? Te simți bine? Nu o s-o iei cumva razna? Reacredință avea și el o copie a ziarului. Toți Viperinii de la masă râdeau și se întorseseră în scaune ca să vadă reacția lui Harry. - Vreau să-l văd, îi zise Harry lui Ron. Dă-mi-l! Împotriva dorinței sale, Ron îi dădu ziarul. Harry îl întoarse și se trezi uitându-se la propria lui fotografie, dedeŹsubtul unui titlu cu litere enorme: HARRY POTTER, SMINTIT ȘI PERICULOS! Băiatul care l-a înfrânt pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit este instabil și poate chiar periculos, scria Rita Skeeter, coresŹpondent special al ziarului. Dovezi alarmante au ieșit de curând la lumină despre comportamentul straniu al lui Harry Potter, care ne fac să ne întrebăm dacă este în stare să concureze într-o competiție atât de extenuantă cum e Turnirul celor trei vrăjitori, sau chiar să urmeze cursurile școŹlii Hogwarts. Potter, după cum dezvăluie Profetul zilei în exclusivitate, leșină des la școală și adesea se plânge că îl doare cicatricea de pe frunte (amintire a blestemului cu care a încercat să-l omoare Știți-Voi-Cine). Lunea trecută, în mijlocul orei de „Previziuni despre viitor”, reportera noastră de la Profetul zilei a fost martora plecării precipitate a lui Potter din clasă, pretinzând că îl durea prea tare cicatricea ca să mai poată învăța. Creierul lui Potter s-ar putea să fi fost afectat de atacul lui Știți-Voi-Cine, așa cum spun experții de la spitalul Sf. Mungo pentru Boli și Răni Magice, iar modul în care insistă că îl doare cicatricea să fie o exprimare a confuziei sale profunde. „Ar putea să se și prefacă,” zice unul dintre specialiști, „ar putea să o facă pentru a atrage atenția.” Profetul zilei a dezgropat însă anumite fapte despre Harry Potter, pe care Albus Dumbledore, directorul școlii Hogwarts, a avut grijă să le ascundă publicului vrăjitoresc. „Potter este Reptomit,” ne dezvăluie Draco Reacredință, un elev din anul patru de la Hogwarts. „Au avut loc mai multe atacuri asupra elevilor acum doi ani și cei mai mulți credeau că Potter era vinovat, după ce l-au văzut pierzându-și controlul la Clubul Dueliștilor, când a trimis un șarpe către un alt băiat. Totul a fost ținut secret, desigur. Însă este prieten și cu vârcolacii, și cu uriașii. CreŹdem că ar fi în stare de orice pentru niscaiva putere.” Reptomita, abilitatea de a conversa cu șerpii, este conŹsiderată de mult timp o Artă Neagră. Într-adevăr, cel mai cunoscut Reptomit din zilele noastre este nimeni altul decât Știți-Voi-Cine. Un membru al Ligii de Apărare ÎmŹpotriva Forțelor Întunecate, care a dorit să rămână anoŹnim, a declarat că ar considera orice vrăjitor Reptomit cel puțin „demn de cercetat”. Sinceră să fiu, aș fi foarte bănuŹitoare față de oricine poate vorbi cu șerpii, având în veŹdere că șerpii sunt adeseori folosiți în cele mai groaznice ritualuri Întunecate și asociați dintotdeauna cu oamenii malefici. Și în același timp, oricine caută compania unor creaturi atât de fioroase ca vârcolacii și uriașii se presuŹpune că iubește violența. Albus Dumbledore ar trebui să se gândească serios dacă un asemenea băiat ar trebui să aibă voie să participe la Turnirul celor trei vrăjitori. Unii se tem că Harry Potter ar putea recurge la Magie Neagră în disperarea sa de a câștiga turnirul, a treia probă având loc în această seară. - E cam pornită pe mine, nu? zise Harry calm, împăŹturind ziarul. La masa Viperinilor, Reacredință, Crabbe și Goyle râŹdeau la el, punându-și coarne și strâmbându-se ca niște neŹbuni sau mișcându-și limbile ca șerpii. - De unde a știut că te-a durut cicatricea la ora de „PreŹviziuni despre viitor”? se miră Ron. Nu avea cum să fie acolo, nu are cum să fi auzit... - Fereastra era deschisă, zise Harry. Am deschis-o ca să respir. - Erai în vârful Turnului de Nord! zise Hermione. Nu avea cum să ți se audă vocea până dincolo de domeniile castelului! - Păi, tu ești cea care ar fi trebuit să afle metodele magice de microfonie! zise Harry. Dacă nu i-a zis o pasăre sau o insecŹtă, spune-mi tu cum a făcut-o! - Încerc! zise Hermione. Dar... dar... O expresie ciudată, absentă, apăru pe chipul Hermionei, de parcă ar fi avut o revelație. Își ridică încet mâna și își trecu degetele prin păr. - Ce-ai pățit? întrebă Ron, încruntându-se la ea. - Da, zise Hermione pe nerăsuflate, trecându-și iar deŹgetele prin păr și apoi ducându-și mâna la gură, de parcă ar fi vorbit într-un walkie-talkie invizibil. Harry și Ron se uitară unul la altul. - Am o idee, zise Hermione, uitându-se în gol. Cred că știu... Numai așa nu a văzut-o nimeni... nici măcar Moody... și doar astfel ar putea să ajungă pe pervazuri... Hm... dar nu are voie... Cu siguranță nu are voie! Cred c-am prins-o! Dați-mi două minute și vă spun apoi. Mă duc puțin la bibliotecă... Doar ca să fiu sigură. Spunând acestea, Hermione își înșfăcă ghiozdanul și ieși valvârtej din Marea Sală. - Hei! strigă Ron. Avem lucrare la „Istoria Magiei” peste zece minute! Fratele meu, zise el, întorcându-se spre Harry, trebuie să o urască rău de tot pe femeia aia, ca să riște să nu ajungă la timp la o lucrare. Ce o să faci la ora lui Binns? Citești iar? Scutit de testele de la sfârșitul semestrelor pentru că era campion în Turnirul celor trei vrăjitori, Harry stătuse în spatele clasei la fiecare lucrare până atunci, căutând blesteŹme noi pentru a treia probă. - Presupun că da, îi zise Harry lui Ron, dar chiar atunci profesoara McGonagall veni la masa Cercetașilor, îndrepŹtându-se spre el. - Potter, campionii se strâng în camera de lângă Marea Sală, imediat după prânz, îi zise ea. - Dar proba este abia diseară! zise Harry, pătându-se din greșeală cu ouă jumări și temându-se că înțelesese greșit ora. - Știu, Potter, zise ea. Familiile campionilor sunt invitate să vină să vadă ultima probă, știi. Este doar o ocazie ca să te întâlnești cu ei. Se îndepărtă. Harry se uită după ea uluit. - Doar nu se așteaptă că o să apară familia Dursley, nu? îl întrebă el absent pe Ron. - Nu știu, zise Ron. Harry, ar trebui să mă grăbesc, o să întârzii la ora lui Binns. Ne vedem mai târziu. Harry își termină micul dejun în Marea Sală, care se goŹlea treptat. O văzu pe Fleur Delacour ridicându-se de la masa Ochilor-de-Șoim și alăturându-i-se lui Cedric, după care se îndreptară amândoi către camera alăturată și intrară. Curând după aceea, se duse și Krum. Harry rămase locului. De fapt, nu vroia să se ducă în camera aceea. Nu avea famiŹlie... Cine să vină să îl vadă cum avea să își riște viața? Dar chiar pe când se ridica, gândindu-se că mai bine s-ar duce la biŹbliotecă să recapituleze niște blesteme, ușa camerei alăturate se deschise și Cedric scoase capul. - Harry, haide, te așteaptă! Complet uluit, Harry se ridică. Nu ar fi avut cum să vină familia Dursley, nu? Traversă Marea Sală și deschise ușa camerei. Cedric și părinții lui se aflau chiar lângă ușă. Viktor Krum era într-un colț, conversând cu părinții săi, foarte bruneți, într-o bulgară fluentă. Viktor moștenise nasul coŹroiat al tatălui său. De partea cealaltă a camerei, Fleur vorŹbea extrem de repede în franceză cu mama ei. Sora mai mică a lui Fleur, Gabrielle, o ținea pe mama ei de mână. Îi făcu cu mâna lui Harry, care îi răspunse la fel. Atunci îi văzu pe doamna Weasley și pe Bill stând în fața șemineului și zâmbindu-i cu toată fața. - Surpriză! zise doamna Weasley entuziasmată, când Harry zâmbi larg și se duse la ei. Ne-am gândit să venim să te vedem, Harry! Se aplecă și îl pupă pe obraz. - Ce mai faci? zise Bill, zâmbindu-i lui Harry în timp ce dădeau mâna. Charlie a vrut să vină, dar n-a putut să se învoiască. A zis că ai fost incredibil cu Țintatul Maghiar. Fleur Delacour, observă Harry, se uita peste umărul mamei ei cu mare interes la Bill. Harry își dădu seama că Fleur nu avea absolut nimic împotriva părului lung sau cercelului cu colț... - E tare drăguț din partea dumneavoastră, îi spuse Harry doamnei Weasley. Pentru o clipă m-am gândit că... familia Dursley... - Hm, făcu doamna Weasley, strângând din dinți. Întotdeauna se abținuse să-i critice de față cu Harry, dar ochii îi scăpărau de fiecare dată când venea vorba despre ei. - E minunat să fiu din nou aici, zise Bill, uitându-se în jurul camerei (din rama ei, Violet, prietena doamnei grase, îi făcu semn cu ochiul). N-am mai fost aici de cinci ani. Mai există tabloul acela cu cavalerul nebun? Sir Cadogan? - O, da, zise Harry, care îl cunoscuse pe Sir Cadogan anul trecut. - Și doamna grasă? întrebă Bill. - Era aici și pe timpul meu, zise doamna Weasley. M-a certat atât de tare când m-am întors în cameră la patru dimineața... - Ce căutai pe afară la patru dimineața? o întrebă Bill, privind-o uimit pe doamna Weasley. Doamna Weasley zâmbi și îi scânteiară ochii. - Fusesem cu tatăl tău la o plimbare nocturnă, zise ea. L-a prins Apollyon Pringle... îngrijitorul din vremea aia... Tatălui tău încă i se văd urmele. - Ce zici, ne conduci puțin prin castel, Harry? întrebă Bill. - Da, sigur, zise Harry și se îndreptară spre Marea Sală. Când trecură pe lângă Amos Diggory, acesta se întoarse. - Iată-te! zise el, cercetându-l pe Harry din cap până-n picioare. Pariez că nu mai ești atât de înfumurat acum că te-a ajuns Cedric din urmă la scor, nu? - Poftim? zise Harry. - Ignoră-l, îi zise Cedric încet lui Harry, încruntându-se spre tatăl său. E supărat după primul articol al Ritei Skeeter despre Turnirul celor trei vrăjitori... Știi tu, când a zis că erai singurul campion potrivit pentru Hogwarts. - Dar nici el nu s-a obosit s-o corecteze, nu? zise Amos Diggory, destul de tare ca să îl audă Harry când trecu pe lângă el, însoțit de doamna Weasley și de Bill. Lasă, îi arăți tu, Ced. L-ai mai bătut o dată, nu? - Rita Skeeter face orice ca să creeze probleme, Amos! zise doamna Weasley supărată. Credeam că știai asta, având în vedere că lucrezi la Minister! Domnul Diggory arăta de parcă ar fi vrut să îi răspundă ceva, supărat, dar soția lui îi puse mâna pe braț, așa că ridică doar din umeri și merseră cu toții mai departe. Harry avu parte de o dimineață foarte plăcută, plimbânŹdu-se pe domeniile însorite ale castelului, cu Bill și cu doamŹna Weasley, arătându-le trăsura celor de la Beauxbatons și corabia celor de la Durmstrang. Doamna Weasley era foarte intrigată de Salcia Bătăușă, care fusese plantată după ce terŹminase ea școala, și le povești o grămadă de lucruri despre fostul paznic al vânatului de dinainte de Hagrid, un oareŹcare Ogg. - Ce mai face Percy? întrebă Harry, în timp ce se plimŹbau pe lângă sere. - Deloc bine, zise Bill. - E foarte supărat, completă doamna Weasley, coborânŹdu-și vocea și privind în jur. Ministerul vrea să țină secretă dispariția domnului Crouch, dar Percy a fost chemat să dea explicații pentru instrucțiunile pe care i le trimitea domnul Crouch. Se pare că nu cred că au fost scrise de Crouch, de fapt. Percy e extrem de stresat Nu-l lasă să vină în locul domnului Crouch, ca al cincilea judecător. Așa că o să vină Cornelius Fudge. Se întoarseră la castel ca să ia prânzul. - Mamă! Bill! zise Ron, șocat, când veni la masa CerceŹtașilor. Ce faceți aici? - Am venit să-l vedem pe Harry la ultima probă! zise doamna Weasley veselă. Trebuie să recunosc că e o schimŹbare binevenită să nu mai gătesc. Cum a fost testul? - Bine... bine, zise Ron. Nu mi-am amintit toate numele goblinilor rebeli, așa că am mai inventat din ele. Dar n-are a face, zise el, servindu-se cu niște paste, în timp ce doamna Weasley îl privea furioasă, toți au nume de genul Bodrod cel Bărbos sau Urg cel Nespălat... N-a fost prea greu... Fred, George și Ginny veniră și ei să stea împreună la masă, și Harry se simți atât de bine, încât parcă ar fi fost la Vizuină. Uitase să își facă griji pentru proba din acea după-amiază și abia când apăru Hermione, la mijlocul prânzului, își aminti că avusese o revelație în legătură cu Rita Skeeter. - Ne spui și nouă... Hermione dădu din cap și se uită la doamna Weasley. - Bună, Hermione, zise doamna Weasley, mult mai aspră ca de obicei. - Bună ziua, zise Hermione, dispărându-i zâmbetul când văzu expresia rece de pe chipul doamnei Weasley. Harry se uită când la una, când la alta și spuse: - Doamnă Weasley, doar nu credeți mizeriile alea pe care le-a scris Rita Skeeter în Săptămânalul vrăjitoarelor, nu? Pentru că Hermione nu este iubita mea... - O! zise doamna Weasley. Nu... Sigur că nu! Dar păru mult mai drăguță cu Hermione după aceea. Harry, Bill și doamna Weasley își petrecură după-amiŹaza făcând o plimbare lungă în jurul castelului, apoi se întoarseră în Marea Sală, pentru ospățul din acea seară. Ludo Bagman și Cornelius Fudge se alăturaseră la masa profesorilor. Bagman părea chiar vesel, dar Cornelius Fudge, care stătea lângă Madame Maxime, arăta sumbru și nu vorbea. Madame Maxime se concentra asupra farfuŹriei, iar Harry se gândi că părea să aibă ochii roșii. Hagrid se tot uita la ea, din capătul celălalt al mesei. Erau mai multe feluri ca de obicei, dar Harry, care înceŹpuse să aibă mari emoții, nu prea mâncă. În timp ce tavanul fermecat de deasupra începea să se transforme din albastru în movul de la asfințit, Dumbledore se ridică de la masa proŹfesorilor și în jur se lăsă tăcerea. - Doamnelor și domnilor, peste cinci minute o să vă rog să vă îndreptați către stadionul de vâjthaț pentru a urmări a treia și ultima probă a Turnirului celor trei vrăjitori. Îi rog pe campioni să-l urmeze pe domnul Bagman la stadion chiar acum. Harry se ridică. Toți Cercetașii îl aplaudară frenetic. Toți membrii familiei Weasley și Hermione îi urară noroc, iar Harry ieși din Marea Sală, alături de Cedric, Fleur și Krum. - E în regulă, Harry? întrebă Bagman când coborâră treptele de piatră către domeniile din jurul castelului. Încrezător? - Da, în regulă, răspunse Harry. Într-un fel, era adevărat... Avea emoții, dar își rememora toate blestemele și vrăjile pe care le exersase și, văzând că și le putea aminti pe toate, se simți mult mai bine. Ajunseră pe terenul de vâjthaț, care acum era complet de nerecunoscut. Un gard viu de zece metri înălțime se întinŹdea pe marginea acestuia. Chiar în fața lor se afla intrarea în labirint. Drumul care se deschidea după aceasta părea întunecat și sinistru. Cinci minute mai târziu, tribunele începură să se umple. Aerul vibra plin de voci entuziasmate și sunetele pașilor a sute de elevi care se îndreptau către locurile lor. Cerul era albastru-închis și senin și începuseră să apară primele stele. Hagrid, profesorul Moody, profesoara McGonagall și proŹfesorul Flitwick veniră pe stadion și se apropiară de Bagman și de campioni. Toți purtau niște stele roșii mari, foarte străŹlucitoare, pe pălării, în afară de Hagrid, care și-o prinsese pe spatele hainei din blană de cârtiță. - O să patrulăm în afara labirintului, le zise profesoara McGonagall campionilor. Dacă aveți probleme și aveți nevoie de ajutor, trimiteți scântei roșii în aer și unul dintre noi va veni să vă ia, ați înțeles? Campionii aprobară din cap. - Atunci, duceți-vă! le zise Bagman vesel celor patru proŹfesori. - Succes, Harry, șopti Hagrid și toți patru se duseră în direcții diferite, pentru a se așeza în jurul labirintului. Bagman își aținti acum bagheta spre gât și murmură: - Sonorus! Vocea sa amplificată prin magie răsună clar în tribune. - Doamnelor și domnilor, a treia și ultima probă a TurŹnirului celor trei vrăjitori trebuie să înceapă! Dați-mi voie să vă reamintesc scorul actual! La egalitate, pe primul loc, cu optzeci și cinci de punct fiecare... domnul Cedric Diggory și domnul Harry Potter, amândoi de la școala Hogwarts! Uralele și aplauzele făcură păsările din Pădurea Interzisă să își ia zborul spre cerul care se întuneca. - Pe locul doi, cu optzeci de puncte... domnul Viktor Krum, de la Institutul Durmstrang! Alte aplauze furtunoase. - Și pe locul trei... domnișoara Fleur Delacour, de la Academia Beauxbatons! Harry îi desluși în mulțime, pe la jumătatea tribunelor, pe doamna Weasley, Bill, Ron și Hermione, aplaudând-o politiŹcos pe Fleur. Le făcu cu mâna și ei făcură la fel, zâmbindu-i. - Deci, la fluierul meu, Harry și Cedric! zise Bagman. Trei... doi... unu... Suflă scurt în fluier, iar Harry și Cedric intrară în labirint. Gardurile înalte aruncau umbre negre pe cărare și, fie pentru că erau atât de înalte și dese, fie din cauză că fuseŹseră fermecate, zgomotul mulțimii din jur se pierdu cu totul, imediat ce intrară în labirint. Harry se simți de parcă ar fi fost iar sub apă. Își scoase bagheta și rosti: - Lumos! Îl auzi pe Cedric făcând exact același lucru, în spatele său. Cam la cincizeci de metri după aceea, ajunseră la o bifurŹcație. Se uitară unul la altul. - Pe curând, zise Harry și o luă la stânga, în timp ce Cedric pornea spre dreapta. Harry auzi fluierul lui Bagman a doua oară. Krum intrase în labirint. Harry se grăbi. Drumul ales de el părea complet părăsit. O luă la dreapta și se grăbi, cu bagheta ridicată deaŹsupra capului, încercând să vadă cât mai departe posibil. Însă nu se vedea nimic... Fluierul lui Bagman se auzi de departe pentru a treia oară. Acum toți campionii erau în labirint. Harry se tot uita în spatele lui. Avea sentimentul ciudat că era urmărit. Labirintul era din ce în ce mai întunecat, cu fiecare minut care trecea, și cerul de deasupra se făcuse albastru ca cerneala. Ajunse la a doua bifurcație. - Ghidează-mă, îi șopti el baghetei, ținând-o în palmă la orizontală. Bagheta se roti o dată și arătă către dreapta, înspre garŹdul viu. Acolo era nordul, dar el știa că trebuia să meargă spre nord-vest, către centrul labirintului. Cel mai bun lucru pe care putea să-l facă era să o ia la stânga și apoi la dreapŹta cât de repede posibil. Și cărarea din față era goală, iar când o apucă pe un drum spre stânga, Harry descoperi că și drumul acela părea pustiu. Harry nu știa de ce, dar lipsa obstacolelor îl neliniștea. Cu siŹguranță că ar fi trebuit să fi dat peste ceva până acum... I se părea că labirintul îl ademenea într-un sentiment fals de siguranță. Apoi auzi mișcări în spatele său. Își ridică bagheta, pregătit să atace, dar raza acesteia căzu asupra lui Cedric, care tocmai venise grăbit de pe o cărare din dreapta. Cedric părea foarte marcat. Tivul robei îi fumega. - Homarii cu Capete Explozive ai lui Hagrid! șuieră el. Sunt enormi... Abia am scăpat! Dădu din cap și dispăru pe o altă cărare. Dornic să se depărteze cât mai tare de Homari, Harry porni grăbit la drum. Apoi, când dădu un colț, văzu... Un Dementor care venea spre el! De patru metri înălțime, cu fața ascunsă de glugă și cu mâinile în putrefacție întinse înainte, se apropia, pipăind drumul către el, ca un orb. Simți că îl copleșește o răceală, dar știu ce avea de făcut... Își chemă cel mai fericit gând care-i veni în minte, se conŹcentră cu toată puterea la gândul de a ieși din labirint și la sărbătorirea victoriei, împreună cu Ron și cu Hermione, își ridică bagheta și strigă: - Expecto Patronum! Un cerb argintiu țâșni din vârful baghetei lui Harry și galopă către Dementor, care se dădu în spate și se împieŹdică de robă... Harry nu mai văzuse niciodată un Dementor împiedicându-se. - Stai așa! strigă el, apropiindu-se în urma cerbului său argintiu, ești un Bong, nu ești un Dementor! Ridiculus! Se auzi o pocnitură puternică și Bongul explodă într-un nor de fum. Cerbul argintiu dispăru. Harry își dori să mai fi rămas, i-ar fi plăcut să aibă companie... dar continuă să se miște cât mai repede și mai tăcut cu putință, cu urechile ciulite, cu bagheta ridicată din nou. Stânga... dreapta... stânga... De două ori se trezi pe druŹmuri înfundate. Făcu iar Vraja Patru-Puncte și descoperi că o luase prea înspre vest. Se întoarse, porni spre dreapta și văzu o ceață aurie plutind în fața lui. Harry se apropie cu grijă, ațintind raza baghetei către ea. Arăta ca un fel de vrajă. Se întrebă dacă nu ar putea să o dea la o parte din drum. - Reducto! zise el. Vraja străpunse ceața aurie, lăsând-o intactă însă. Bănuia că ar fi trebuit să presupună că așa se va întâmpla, doar Blestemul Reductor era pentru obiectele solide. Ce putea să se întâmple dacă trecea prin ceața aceea? Merita să riște, sau mai bine se întorcea? Încă ezita, când un strigăt sparse tăcerea. - Fleur? strigă Harry. Urmă iar tăcerea. Se uită în jurul lui. Ce i se întâmplase? Strigătul ei părea să fi venit de undeva din față. Trase aer în piept și fugi prin ceața fermecată. Lumea se întoarse cu susul în jos. Harry atârna de păŹmânt cu părul măciucă, cu ochelarii atârnându-i de pe nas, putând să îi cadă în orice moment în cerul fără fund. Îi puse mai bine pe nas și rămase acolo, îngrozit. Era ca și când picioarele îi erau lipite de iarba care acum luase locul tavaŹnului. Dedesubtul lui se întindea la nesfârșit cerul întunecat, presărat cu stele. Se simți de parcă, dacă ar fi mișcat un picior, ar fi căzut de pe pământ în hău. „Gândește-te”, își spuse el, când sângele îi năvăli în cap, „gândește-te...” Dar nici una dintre vrăjile pe care le exersase nu părea făcută să combată o inversare bruscă a cerului cu pământul. Să îndrăznească să își miște piciorul? Simți presiunea sânŹgelui în timpane. Avea două soluții: să încerce să se miște, sau să trimită scântei roșii și să fie salvat și descalificat. Își închise ochii, ca să nu poată vedea spațiul nesfârșit de sub el, și își trase piciorul drept, cât de tare putu, de pe tavanul de iarbă. Imediat, lumea se îndreptă. Harry căzu în genunchi, pe pământul minunat de solid. Simți că nu mai putea să facă nici un pas, din cauza șocului. Trase în piept o gură de aer care să-l readucă la normal și se grăbi să înainteze, uitându-se peste umăr, în timp ce se îndepărta de ceața aurie, care scliŹpea nevinovată în lumina lunii. Se opri la întâlnirea a două drumuri și se uită după Fleur. Era sigur că de acolo se auzise strigătul. Peste ce dăduse? Oare nu pățise nimic? Nu era nici urmă de scântei roșii... Asta însemna oare că scăpase de problemă, sau avusese necazuri atât de mari, încât nu apucase să își mai ia bagheta? Harry o luă la dreapta, simțindu-se din ce în ce mai neliŹniștit... Dar nu putea să nu se gândească în același timp că un campion tocmai fusese eliminat... Cupa era undeva prin apropiere și se părea că Fleur ieșise din competiție. Ajunsese până acolo, nu? Dacă ar fi reușit cu adevărat să câștige? Câteva clipe, și pentru prima oară de când fusese făcut campion, își imagină iar cum ar fi, cum ar ridica Cupa în fața restului școlii... Nu întâlni nimic timp de zece minute, în afară de fundăŹturi. De două ori apucă același drum greșit. În sfârșit, găsi o nouă rută și începu să alerge de-a lungul ei, cu bagheta în mână. Umbra îi tremura pe pereții gardurilor vii și era mult distorsionată. Apoi dădu un alt colț și se trezi față-n față cu un Homar cu Capete Explozive. Cedric avusese dreptate: era enorm! Avea doi metri lungime și arăta ca un scorpion imens. Spinul său uriaș era arcuit pe spate. Armura îi lucea în lumina baghetei pe care Harry o ațintise către el. - Stupefy! Vraja lovi platoșa Homarului și ricoșă. Harry se lăsă la pământ exact la timp, dar în jur mirosea a păr ars: îi arseŹseră vârfurile părului... Homarul scuipă foc dintr-un capăt și se apropie de el. - Impedimenta! strigă Harry. Vraja lovi iar armura Homarului, dar ricoșă și de această dată. Harry se poticni și se dădu câțiva pași înapoi. Căzu apoi la pământ. - IMPEDIMENTA! Homarul mai avea doar o jumătate de metru până la el, când vraja îl îngheță. Reușise să îl lovească în partea fără carapace de pe burtă. Gâfâind, Harry se îndepărtă de el și fugi în direcția opusă... Blestemul de Oprire nu era permanent, Homarul urma să se trezească în orice clipă. Alese o cărare către stânga și ajunse într-o fundătură, apoi la dreapta și ajunse la o alta. Forțându-se să se opreasŹcă locului, cu inima bătându-i cu putere, făcu iar Vraja Patru-Puncte, se întoarse puțin și alese o cărare care să-l ducă înspre nord-vest. Alergă de-a lungul cărării timp de câteva minute, când auzi ceva dinspre cărarea care era paralelă cu a sa și încremeni. - Ce faci? strigă vocea lui Cedric. Ce naiba faci? Și atunci auzi vocea lui Krum. - Crucio! Aerul se umplu deodată de strigătele lui Cedric. Îngrozit, Harry începu să fugă mai departe, încercând să găsească o cale către Cedric. Cum nu îi ieși în cale nici una, Harry încercă iar Blestemul Reductor. Nu se dovedi foarte efiŹcient, însă arse o gaură mică în gardul viu, prin care Harry își băgă piciorul cu greu, luptându-se cu crengile groase până când le despărți și îi apăru în față un drum de trecere. Trecu cu destulă dificultate prin ea, sfâșiindu-și roba și, uiŹtându-se în dreapta sa, îl văzu pe Cedric zbătându-se pe jos și pe Krum pe deasupra lui. Harry se ridică și își îndreptă bagheta către Krum, exact când acesta își ridică privirile. Krum se întoarse și o luă la fugă. - Stupefy! strigă Harry. Vraja îl lovi pe Krum în spate. Acesta împietri pe dată și căzu în față unde rămase inert pe iarbă, culcat pe burtă. Harry se duse repede la Cedric, care nu se mai zbătea și zăcea acolo gâfâind, cu mâinile pe față. - Te simți bine? zise Harry tare, înșfăcându-i brațul lui Cedric. - Da, gâfâi Cedric. Da... nu-mi vine să cred... s-a furișat în spatele meu... l-am auzit, m-am întors și l-am văzut cu bagheta ațintită asupra mea... Cedric se ridică. Încă tremura. El și Harry se uitară la Krum. - Nu-mi vine să cred... Am fost convins că e de treabă, zise Harry, privindu-l pe Krum. - Și eu, zise Cedric. - Ai auzit-o pe Fleur țipând mai devreme? întrebă Harry. - Da, zise Cedric. Crezi că a atacat-o Krum și pe ea? - Nu știu, zise Harry încet. - Să-l lăsăm aici? murmură Cedric. - Nu, zise Harry. Cred că ar trebui să trimitem scântei roșii în aer. O să vină cineva să-l ia... Altfel, o să fie mâncat de vreun Homar. - O merită, murmură Cedric, dar în același timp își ridică bagheta și aruncă un șuvoi de scântei roșii în aer, care pluŹtiră deasupra lui Krum, marcând locul unde zăcea. Harry și Cedric rămaseră acolo pe întuneric câteva clipe, uitându-se în jurul lor. Apoi Cedric zise: - Păi... presupun că ar trebui să mergem mai departe... - Poftim? făcu Harry. Ah... da... sigur... Era un moment ciudat. El și Cedric se aliaseră împotriva lui Krum și acum își dădeau seama amândoi că erau adverŹsari. Merseră pe cărarea întunecată în tăcere, apoi Harry o luă la stânga și Cedric la dreapta. Pașii lui Cedric se stinseră în curând. Harry merse în continuare, folosind din când în când Vraja Patru-Puncte, ca să se asigure că se ducea în direcția bună. Acum nu mai rămăseseră decât el și Cedric. Dorința lui de a ajunge la Cupă primul era mai arzătoare ca niciŹodată, dar tot nu-i venea să creadă ce fusese în stare să facă Viktor Krum chiar sub ochii lui. Aruncarea unui Blestem de Neiertat asupra unei ființe umane însemna închisoare pe viață la Azkaban, așa cum le spusese Moody. Doar nu își doŹrise Cupa turnirului atât de tare... Harry se grăbi. Din când în când, dădea peste alte fundături, dar întuneŹricul din ce în ce mai dens îl asigura că se apropia de inima labirintului. Apoi, în timp ce alegea o cărare dreaptă și lungă, văzu iar mișcări și raza sa de lumină se opri pe o creatură extraordinară, care nu putea fi văzută decât în pozele din „Cartea Monstruoasă a Monștrilor”. Era un sfinx. Avea corpul unui leu supradimensionat, cu labe mari și gheare pe măsură, precum și o coadă lungă și gălbuie, care se termina cu un smoc brun. Dar capul era de femeie. Își întoarse ochii migdalați către Harry, pe când acesta se apropia. Își ridică bagheta, ezitând. Ea nu se gheŹmuise ca să îl atace, ci se plimba dintr-o parte în alta a cărării, blocându-i drumul. Apoi vorbi cu o voce groasă și răgușită. - Ești foarte aproape de țintă. Ajungi cel mai repede, dacă treci de mine... - Atunci... poți să te dai puțin la o parte, te rog? întrebă Harry, știind care va fi răspunsul. - Nu, zise sfinxul, continuând să se plimbe încoace și încoŹlo. Doar dacă poți găsi răspunsul la ghicitoarea mea. RăsŹpunde corect și te las să treci. Dacă răspunzi greșit, te atac. Dacă nu zici nimic, te las să te îndepărtezi de mine, nevătămat. Harry simți un ghem în stomac. Hermione era cea mai pricepută la genul ăsta de lucruri, nu el. Își cântări șansele. Dacă ghicitoarea era prea grea, putea să tacă, să plece nevătămat și să încerce să găsească un alt drum spre centru. - Bine, zise el. Pot să aud ghicitoarea? Sfinxul se așeză pe picioarele din spate, chiar în mijlocul cărării, și recită: Găndește-te întâi la un cuvânt des auzit, Spus când ești nedumerit. Apoi, spune-mi cine se împarte, În douăsprezece perioade? Și pe urmă, dacă a trece vrei, Care este începutul jenei? Pune-le cap la cap pe toate trei Și zi-mi cine țese fără ac... Vrei? Harry se uită cu ochii mari la sfinx. - Pot să o mai aud o dată... Mai rar, dacă se poate, zise el. Sfinxul clipi, zâmbi și repetă poezia. - Toate indiciile formează ceva care țese fără ac? întrebă Harry. Sfinxul doar îi zâmbi misterios. Harry consideră că însemna „da”. Rotițele din capul lui Harry începură să se rotească. Erau o grămadă de păsări care își construiau cuiŹburi sau insecte care țeseau fără ac, fără a mai pomeni de cele magice. Trebuia să încerce să afle indiciile... - Un cuvânt des auzit, murmură Harry, uitându-se la el, des auzit... Aăă... adic㠄Aăă”? Doar asta repetase des în ultimul timp... Nu, nu era ăsta răspunsul! - Păi... stai puțin... „Păi” este un cuvânt des auzit! Poți să-mi spui următorul indiciu te rog? Sfinxul repetă următoarele versuri ale poeziei. - Douăsprezece perioade, zise Harry. Să se împartă... douăsprezece... ore... luni! Anul! Se împarte în douăspreŹzece luni! Sfinxul îi zâmbi. - Începutul jenei... Cum faci când începi să te simți jenat, zise Harry. Deci, păi... an... Cineva care țese fără ac... Păianjenul! Sfinxul îi zâmbi și mai larg. Se ridică, își întinse labele din față și se dădu la o parte, lăsându-l să treacă. - Mersi! zise Harry și, mulțumit de el, merse mai departe. Acum trebuia să fie pe aproape, trebuia... Bagheta îi spunea că era pe drumul cel bun. Atâta timp cât nu se întâlŹnea cu cineva îngrozitor, avea o șansă... Trebui să aleagă un drum. - Ghidează-mă! îi șopti el iar baghetei, care se învârti și arătă înspre cărarea din dreapta. O luă la fugă până văzu lumină în față. Cupa turneului strălucea pe soclul ei, la o sută de metri depărtare. Harry o luă la fugă, când o siluetă întunecată țâșni de pe o cărare din fața lui. Cedric avea să ajungă acolo primul. Fugea cât de repede putea către Cupă și Harry își dădu seama că nu avea cum să-l ajungă din urmă. Cedric era mult mai înalt, avea picioarele mult mai lungi... Apoi Harry văzu ceva imens peste gardul viu din dreapŹta, mișcându-se repede pe cărarea care se intersecta cu cea pe care fugeau ei. Era atât de rapid, încât Cedric avea să intre în el, fără nici o discuție! Cedric, cu ochii pe Cupă, nu îl văzuse... - Cedric! strigă Harry. În stânga ta! Cedric se uită exact la timp ca să se ferească de creatură, dar, în graba sa, se împiedică. Harry văzu cum lui Cedric îi zbură bagheta din mână, în timp ce un păianjen uriaș apăru pe cărare și începu să-l atace pe Cedric. - Stupefy! strigă Harry iar. Vraja nimeri în corpul negru, păros gigantic al păianŹjenului, dar fu ca și când ar fi aruncat cu o piatră în el. Păianjenul se smuci și porni rapid înspre Harry, lăsându-l în pace pe Cedric. - Stupefy! Impedimenta! Stupefy! Însă nu folosi la nimic... Păianjenul era ori prea mare, ori prea plin de magie, încât vrăjile nu făceau altceva decât să îl enerveze și mai tare... Harry abia avu timp să zărească cei opt ochi negri, strălucitori, îngrozitori, și cleștii ascuțiți... Păianjenul îl ridică în aer cu picioarele din față. Smucindu-se, Harry încercă să îl lovească. Îi atinse cleștii și în următoarea secundă simți niște dureri inimaginabile... Îl auzi și pe Cedric strigând „Stupefy!”, dar nici vraja lui nu ajută la nimic... În timp ce păianjenul își desfăcea iar cleștii, Harry își ridică bagheta și strigă: - Expelliarmus! Și funcționă! Vraja de Dezarmare îl forță pe păianjen să îi dea drumul din încleștare, dar asta îl făcu pe Harry să cadă de la patru metri înălțime pe piciorul deja rănit, care se frânse sub el. Fără să stea pe gânduri, aținti bagheta către burta păianjenului - așa cum făcuse și cu Homarul - și strigă: - Stupefy! Cedric făcu același lucru, în același timp. Cele două vrăji combinate izbutiră ceea ce una singură nu fusese în stare! Păianjenul căzu pe o parte, dărâmând un gard viu din apropiere, și umplu cărarea cu o grămadă de picioare păroase. - Harry! îl auzi pe Cedric. Ești întreg? A căzut pe tine? - Nu, strigă Harry, gâfâind. Se uită la picior. Sângera rău. Văzu pe roba sfâșiată un fel de secreție densă și lipicioasă de la cleștii păianjenului. Încercă să se ridice, dar piciorul îi era atât de șubred, încât nu îi suportă întreaga greutate. Se sprijini de gardul viu, încercând să respire normal, și se uită în jur. Cedric era la o jumătate de metru de Cupa Turnirului celor trei vrăjitori, care scânteia în spatele lui. - Ia-o, gâfâi Harry către Cedric. Haide, ia-o, ai ajuns primul! Dar Cedric nu se mișcă. Rămase acolo, uitându-se la Harry. Apoi se întoarse să se uite la Cupă. Harry văzu cum se uita cu jind la ea în lumina aurie. Cedric se uită iar la Harry, care acum se ținea strâns de gard pentru a rămâne în picioare. Cedric trase aer în piept. - Ia-o tu, tu ar trebui să câștigi. Asta e a doua oară când mi-ai salvat viața! - Ba nu, nu trebuie deloc, zise Harry. Era mânios, furios chiar. Îl durea foarte tare piciorul, îl durea peste tot, de fapt, după ce încercase să scape de păianjen... După toate eforturile lui, Cedric i-o luase înainte, exact cum i-o luase înainte și când o invitase pe Cho la bal. - Cel care ajunge primul la Cupă primește note maxime. Adică tu! Ascultă-mă, eu nu am cum să câștig cu piciorul ăsta... Cedric făcu câțiva pași înspre păianjenul Împietrit, depărtându-se de Cupă și clătinând din cap. - Nu, zise el hotărât. - Nu e cazul să fii nobil, îi zise Harry pe un ton sarcastic. Ia-o și hai să plecăm de aici. Cedric îl privi pe Harry cum încerca să rămână în picioare, ținându-se strâns de gardul viu. - Tu mi-ai spus de dragoni, zise Cedric. Aș fi murit la prima probă, dacă nu mi-ai fi spus ce ne aștepta. - Și eu am avut un ajutor, se răsti Harry, încercând să își șteargă sângele cu roba. Tu m-ai ajutat cu oul... Suntem chit. - Și eu, la rândul meu, am avut un ajutor cu oul, zise Cedric. - Tot suntem chit, zise Harry, încercând iar să vadă dacă îi rezista piciorul. Acesta tremură însă puternic când își lăsă greutatea pe el. Își luxase glezna când îi dăduse drumul păianjenul. - Ar fi trebuit să primești note mai mari la a doua probă, zise Cedric încăpățânat. Ai rămas în urmă ca să-i aduci pe toți ostaticii. Și eu ar fi trebuit să fac asta. - Am fost singurul care a fost atât de tare de cap, încât a luat cântecul ăla în serios! zise Harry cu amărăciune. Ia Cupa! - Nu, zise Cedric. Trecu peste picioarele încâlcite ale păianjenului ca să ajungă la Harry, care se uită la el. Cedric vorbea serios. Se îndepărta de gloria pe care nu o mai avusese Casa Astropufilor de secole. - Haide, zise Cedric. Părea să își fi adunat toată voința pentru asta, dar își ținea brațele încrucișate și părea hotărât. Harry se uită la Cedric și apoi la Cupă. Pentru o clipă, se văzu ieșind din labirint, cu ea în mână. Se închipui ridicând Cupa turneului, auzi vuietul mulțimii, văzu mai clar ca niciŹodată cum lui Cho îi strălucea chipul de admirație... Apoi imaginea se dizolvă și se trezi uitându-se la chipul lui Cedric, pe care se citea o îndârjire fără margini. - Amândoi, atunci! zise Harry. - Poftim? - O luăm în același timp. Este tot o victorie pentru Hogwarts. O să fim la egalitate. Cedric se uită la Harry. Își lăsă brațele pe lângă corp. - Ești... Ești sigur? - Da, zise Harry. Da... Ne-am ajutat tot timpul unul pe altul, nu? Am ajuns amândoi aici. Hai să o luăm împreună. Pentru un moment, Cedric păru că nu credea ce auzea, iar apoi zâmbi. - Bine, zise el. Să mergem! Îl luă pe Harry de sub umeri și îl ajută să meargă șchiopătând spre soclul unde se afla Cupa. Când ajunseră acolo, amândoi întinseră câte o mână către mânerele scânŹteietoare ale Cupei. - La trei, da? zise Harry. Unu... doi... trei! El și Cedric apucară amândoi de câte un mâner. Instantaneu, Harry simți o șmucitură de undeva din spatele buricului. Picioarele nu îi mai erau pe pământ. Nu putea să își ia mâna de pe Cupă. Ceva îl trăgea într-un vârtej de vânt și culoare, împreună cu Cedric...