CAPITOLUL III
INVITAȚIA
Când Harry ajunse în bucătărie, cei trei Dursley erau deja așezați la masă. Chipul mare și roșu al Unchiului Vernon era ascuns în spatele ziarului de dimineață, iar MăŹtușa Petunia tăia un grepfrut în sferturi, cu buzele strânse peste dinții ei ca de cal. Dudley era furios și morocănos, și părea să ocupe și mai mult spațiu decât de obicei. Asta spunea ceva, având în veŹdere că de obicei ocupa de unul singur cam o jumătate din masa pătrată. Când Mătușa Petunia puse un sfert de grepfrut în farfuria lui Dudley, însoțit de un drăgăstos Poftim, DudliŹcuț, scumpetea mea, acesta se uită urât la ea. Viața lui luase o întorsătură extrem de neplăcută de când se întorsese acasă, în vacanța de vară, cu fișa de sfârșit de an. Unchiul Vernon și Mătușa Petunia reușiseră, ca de obicei, să-i găsească scuze pentru notele proaste. Mătușa Petunia insista că Dudley era un băiat foarte talentat, dar neînțeles de profesori, în timp ce Unchiul Vernon susținea că oricum, nu vroia ca fiul lui să fie un biet șoarece de bibliotecă. De asemeŹnea, desființaseră și acuzațiile din fișă că Dudley ar fi fost un bătăuș fără pereche: E un băiat neastâmpărat, e adevărat, însă n-ar putea să-i facă rău nici unei muște! spusese Mătușa Petunia printre lacrimi. La sfârșitul raportului erau însă câteva observații conŹcepute cu mare atenție de către asistenta școlii, pe care nici măcar Unchiul Vernon sau Mătușa Petunia nu le putuseră desființa. Cu oricâtă convingere spunea Mătușa Petunia că Dudley avea oasele mari și că greutatea lui era în cea mai mare parte grăsime de copil, că era un băiat în creștere, care avea nevoie să fie hrănit corespunzător, cert era că în garderoba cu uniforme a școlii nu mai existau pantaloni scurți pe măsura lui Dudley. Asistenta școlii văzuse ceea ce ochii Mătușii Petunia - atât de ageri de obicei, când era vorba despre observarea urmeŹlor de pe pereții ei imaculați sau când își urmărea vecinii - pur și simplu refuzau să vadă: că, departe de a avea nevoie de hrană suplimentară, Dudley atinsese mărimea și greutatea unei balene ucigașe tinere. Așa că - după multe momente de furie oarbă, după cerŹturi care zdruncinau podeaua din camera lui Harry și după multe lacrimi vărsate de Mătușa Petunia - noul regim aliŹmentar începuse. Foaia cu dieta prescrisă de asistenta școlii Smeltings fusese lipită pe frigiderul care fusese golit de toate alimentele preferate de Dudley - băuturi acidulate și prăjituri, batoane de ciocolată și burgeri - și umplut cu fructe și legume, pe care Unchiul Vernon le numea mânŹcare pentru iepuri. Pentru a-l face pe Dudley să se simtă mai bine, Mătușa Petunia insistase ca și restul familiei să urmeze același regim. Prin urmare, îi dădu un sfert de grepfrut și lui Harry. Observă că era cu mult mai mic decât al lui Dudley. Pentru a-și binedispune fiul, Mătușa Petunia încerca să îl facă pe Dudley să creadă că mânca mai mult decât Harry. Mătușa Petunia nu știa însă ce era ascuns prin camera lui Harry. Habar nu avea că nepotul ei nu urma deloc regimul ținut de toți. Imediat ce își dăduse seama că urma să supraŹviețuiască peste vară hrănindu-se doar cu morcovi, Harry o trimisese pe Hedwig la prietenii lui, cerându-le ajutorul, iar ei fuseseră la înălțime! Hedwig se întorsese de la Hermione cu o cutie mare, plină cu produse fără zahăr (părinții HerŹmionei erau dentiști). Hagrid îi trimisese o grămadă de prăjituri tari ca piatra, făcute de el (Harry nu se atinsese de ele, fiindcă știa prea bine cum gătea Hagrid). Doamna Weasley, pe de altă parte, trimisese bufnița familiei, pe Errol, cu o prăjitură enormă cu fructe și pateuri de toate felurile. Biata Errol, care era bătrână și slăbită, avusese nevoie de cinci zile ca să-și revină de pe urma călătoriei! Iar de ziua lui (pe care familia Dursley o ignorase complet), Harry primise patru torturi superbe, de la Ron, Hermione, Hagrid și Sirius. Harry încă mai avea două dintre ele. Și astŹfel, visând la micul dejun care îl aștepta sus, începu să-și mănânce sfertul de grepfrut, fără să se plângă. Unchiul Vernon puse deoparte ziarul și pufni dezaproŹbator, privind la propriul său sfert de grepfrut. - Asta e tot? o întrebă el morocănos pe Mătușa Petunia. Mătușa Petunia îi aruncă o privire severă și făcu un semn către Dudley, care își terminase deja sfertul de grepfrut și acum se uita la cel al lui Harry, cu o expresie de poftă și mâhŹnire în ochii lui mici ca de porc. Unchiul Vernon scoase un oftat adânc, care îi zburli musŹtața mare și stufoasă și își ridică lingurița. Se auzi soneria. Unchiul Vernon se ridică greoi de pe scaun și porni de-a lungul coridorului. într-o secundă, în timp ce mama sa era ocupată cu ceainicul, Dudley fură restul de grepfrut al Unchiului Vernon. Harry auzi voci la ușă și pe cineva râzând, apoi pe UnŹchiul Vernon răspunzând tăios. Pe urmă ușa de la intrare se închise si dinspre hol se auzi zgomotul făcut de ruperea unei hârtii. Mătușa Petunia puse ceainicul pe masă și se uită intrigată în jur, întrebându-se unde se dusese Unchiul Vernon. Nu așteptă mult până să afle. Cam după un minut, Unchiul Vernon se întorsese în bucătărie, negru de supărare. - TU! îi strigă el lui Harry. În sufragerie. ACUM! Uimit și întrebându-se ce mai făcuse de data aceea, Harry se ridică și îl urmă pe Unchiul Vernon afară din bucătărie, în camera alăturată. Unchiul Vernon închise ca o vijelie ușa după ei. - Deci, zise el, mergând până la șemineu și întorcându-se cu fața către Harry, de parcă urma să-l aresteze. Deci... Harry își dorea din tot sufletul să spună odată Deci, ce?, dar se gândi că nervii Unchiului Vernon nu trebuiau puși la încercare dis-de-dimineață, mai ales după ce fuseseră deja zgândăriți de lipsa de mâncare. Așa că se mulțumi să afișeze o expresie de nedumerire politicoasă. - Tocmai a sosit asta, spuse Unchiul Vernon și flutură în fața lui Harry o hârtie cu scris mov. O scrisoare în legătură cu tine! Uimirea lui Harry crescu. Cine putea să-i fi scris UnŹchiului Vernon în legătură cu el? Care dintre cunoscuții lui trimitea scrisori prin poștă? Unchiul Vernon se holbă la Harry, apoi privi scrisoarea și începu să citească cu voce tare: Dragă domnule și doamnă Dursley, Nu am avut plăcerea să facem cunoștință, însă sunt siguŹră că Harry v-a povestit multe despre fiul meu Ron. După cum cred că v-a spus și Harry, finala Cupei MonŹdiale la Vâjthaț are loc miercurea viitoare, noaptea, iar soțul meu, Arthur, tocmai a reușit să facă rost de niște bilete foarte bune, datorită legăturilor sale cu Departamentul de jocuri și sporturi magice. Sper din tot sufletul că ne veți permite să-l luăm cu noi pe Harry la meci, având în vedere că este o ocazie unică: Marea Britanie nu a găzduit campionatul de treizeci de ani, iar biletele sunt foarte greu de găsit. Am fi desigur încântați dacă Harry ar rămâne la noi tot restul vacanței de vară. Îl urcăm noi în trenul către Hogwarts! Ar fi foarte bine dacă Harry ne-ar trimite răspunsul dumŹneavoastră cât mai repede posibil, în modul normal, pentru că poștașul de aici nu ne-a adus niciodată scrisori și sunt convinsă că nici măcar nu știe unde este casa noastră. Cu speranța că îl vom revedea pe Harry cât de curând, A dumneavoastră, Molly Weasley P.S. Sper că am pus destule timbre. Unchiul Vernon termină de citit, după care băgă mâna în buzunarul de la piept și mai scoase ceva. - Uită-te la asta, mormăi el. Îi arătă plicul în care venise scrisoarea de la doamna Weasley, iar Harry abia reuși să își înăbușe hohotul de râs. ToaŹtă suprafața plicului era acoperită cu timbre, în afară de doi centimetri pătrați, pe partea din față, unde doamna Weasley înghesuise adresa familiei Dursley, scrisă cu litere minuscule. - Deci, a pus destule timbre, zise Harry, încercând să lase impresia că oricine ar fi putut să facă aceeași greșeală ca doamna Weasley. Ochii Unchiului Vernon scăpărară scântei. - Poștașul a observat, zise el printre dinți. Și era foarte curios de unde a venit scrisoarea. De aceea a sunat la soneŹrie. I s-a părut amuzant. Harry nu mai zise nimic. Poate că alții n-ar fi înțeles de ce Unchiul Vernon era atât de supărat din cauza acelor timŹbre, dar Harry trăise prea mult cu rudele lui ca să nu știe cât de obsedate erau de orice incident ieșit din comun. Cea mai mare teamă a lor era ca nu cumva să afle cineva că aveau vreo legătură (oricât de îndepărtată) cu cei ca doamŹna Weasley. Unchiul Vernon continua să se holbeze la Harry, care încerca să păstreze o expresie neutră. Dacă nu făcea sau nu spunea ceva stupid, îl aștepta ceva extraordinar. AștepŹtă să zică Unchiul Vernon ceva, dar acesta continuă să îl privească insistent. Harry hotărî să pună capăt tăcerii. - Atunci, pot să merg? întrebă el. Chipul mare și stacojiu al Unchiului Vernon fu brăzdat de un mic spasm muscular. Mustața i se zbârli. Harry știa ce se petrece în spatele mustății: o luptă aprigă între două dinŹtre cele mai importante instincte ale Unchiului Vernon. Dacă i-ar fi dat voie să plece, l-ar fi făcut fericit pe Harry, ceea ce Unchiul Vernon încercase să evite de treisprezece ani. Pe de altă parte, permițându-i lui Harry să se ducă la familia Weasley pentru tot restul vacanței, ar fi scăpat de el cu două săptămâni mai devreme decât spera, lucru demn de luat în considerare, fiindcă Unchiul Vernon ura, pur și simŹplu, să-l știe pe Harry în casă. Pentru a câștiga timp de gândire, privi iar scrisoarea doamnei Weasley. - Cine este femeia asta? spuse el, uitându-se cu dispreț la semnătură. - Ai văzut-o, zise Harry. E mama prietenului meu, Ron, îl aștepta să coboare din expresul de Hog... școlii, la sfârșiŹtul anului trecut. Fusese gata să spună Expresul de Hogwarts, ceea ce ar fi fost modalitatea perfectă să-l scoată din minți pe Unchiul Vernon. Nimeni nu pronunța numele școlii lui Harry în casa Dursley. Pe chipul lătăreț al Unchiului Vernon apăru o încruntare, de parcă încerca să-și amintească un lucru foarte neplăcut. - Genul de femeie bondoacă? mormăi el într-un târziu. Cu o grămadă de copii cu părul roșu? Harry se încruntă. I se părea deplasat ca Unchiul Vernon să facă pe cineva bondoc, când propriul său fiu, Dudley, reușise să facă ceea ce promitea de la trei ani, adică să fie mai mare în lățime decât în înălțime. Unchiul Vernon citi iar scrisoarea. - Vâjthaț, mormăi el în barbă. Ce prostie mai e și asta? Harry se simți iar lezat. - Este un sport, spuse el scurt. Jucat pe mături și... - Bine, bine! aproape că strigă Unchiul Vernon. Harry observă cu multă satisfacție că unchiul său intrase în panică. Se părea că nervii lui nu rezistau la cuvântul mături, și asta în sufrageria sa! Se refugie iar în contemŹplarea scrisorii. Harry citi pe buzele lui cuvintele dacă Harry ne-ar trimite răspunsul dumneavoastră cât mai repeŹde posibil, în modul normal. Se încruntă. - Cum adică, în modul normal? răcni el. - Normal pentru noi, zise Harry. Și, înainte ca Unchiul Vernon să mai poată zice ceva, adăugă: - Știți doar, poșta via bufnițe! Asta este modul normal pentru vrăjitori... Unchiul Vernon păru atât de ofensat, de parcă Harry ar fi spus un cuvânt obscen. Tremurând de furie, aruncă o priŹvire nervoasă către fereastră, de parcă s-ar fi așteptat să vadă niște vecini cu urechile lipite de geam. - De câte ori trebuie să-ți spun să nu-ți mai declari anorŹmalitatea sub acoperișul meu? șuieră el, chipul fiindu-i acum de culoarea prunei coapte. Stai acolo, îmbrăcat cu haiŹnele cumpărate de mine și de Petunia... - Da, după ce nu le mai poartă Dudley, spuse Harry rece. Într-adevăr, purta o bluză atât de mare pentru el, încât fusese nevoit să-i răsucească mânecile de cinci ori, pentru a putea să-și folosească mâinile, și tot îi atârna până sub geŹnunchii blugilor în care ar mai fi încăput unul ca el. - Nu accept să-mi vorbești așa! spuse Unchiul Vernon, tremurând de mânie. Dar Harry nu avea de gând să suporte. Trecuseră vreŹmurile când fusese nevoit să accepte fiecare regulă stupidă impusă de Dudley. Nu urma regimul lui și nu avea de gând să îl lase pe Unchiul Vernon să îi interzică să se ducă la Cupa Mondială de Vâjthaț. Harry trase adânc aer în piept și apoi spuse: - Bine, deci nu pot să mă duc la Cupa Mondială. Atunci pot să plec, da? Trebuie să termin o scrisoare către Sirius. Știi, nașul meu... O făcuse! Spusese cuvintele magice. Acum privea cum din obrajii Unchiului Vernon pierea pe porțiuni întregi culoarea prunei, fața lui arătând acum ca o înghețată de afine prost omogenizată. - Îi.. îi... scrii? zise Unchiul Vernon, încercând să pară calm, însă Harry văzuse cum îi înghețaseră de frică pupilele ochilor săi mici. - Păi, da, de ce nu? zise Harry cu un glas obișnuit. A treŹcut ceva vreme de când nu a mai auzit nimic despre mine și să nu cumva să creadă că e ceva în neregulă... Rămase locului numai pentru a se bucura de efectul acesŹtor cuvinte. Aproape că putea să vadă cum se învârteau rotițele din capul Unchiului Vernon, pe sub părul negru, des și cu o cărare impecabilă. Dacă încerca să-l oprească pe Harry să-i scrie lui Sirius, acesta ar putea crede că Harry era nedreptățit. Dacă nu îi dădea voie să se ducă la Cupa Mondială de Vâjthaț, băiatul i s-ar putea plânge lui Sirius, care ar ști imediat că Harry era oropsit. Unchiului Vernon nu-i mai rămânea decât un singur lucru de făcut. Harry aproape că vedea cum decizia i se înfiripă în minte, de parcă fața lătăreață și mustăcioasă a Unchiului Vernon devenise transparentă. Harry se strădui să nu schițeze nici un zâmbet și să-și păstreze o expresie cât mai neutră. Și în acel moment... - Atunci, așa rămâne. Poți să te duci la... chestia aia... Cupa Mondială de nu știu ce... Să le scrii ălora... familiei Weasley... să vină să te ia. Eu nu am timp să te duc cine știe pe unde, prin ce colț de țară! Și poți să petreci restul verii acolo. Și poți să-i spui... ăăă... nașului tău... că te duci... - Bine, zise Harry vesel. Se întoarse și se îndreptă către ușa de la sufragerie, lupŹtându-se să nu sară în sus de bucurie. Se ducea la familia Weasley, se ducea să vadă Cupa Mondială de Vâjthaț! Pe hol, aproape că se izbi de Dudley, care se furișase până la ușă, sperând să audă cum era refuzat Harry. Fu cât se poate de nemulțumit să vadă rânjetul larg de pe chipul lui Harry. - A fost un mic dejun... excelent, nu-i așa? zise Harry. Eu sunt sătul, tu nu? Încântat de expresia uimită de pe fața lui Dudley, Harry urcă scările, sărind câte trei trepte deodată și intră în cameŹra lui dintr-un singur salt. Imediat, observă că se întorsese Hedwig. Stătea în cușca ei, privindu-l pe Harry cu ochii enormi, de culoarea chihlimbarului, și clănțănind din cioc într-un fel care însemna că o deranja ceva. Sursa nemulțumirii sale apăru aproape instantaneu. - AU! zise Harry. Ceea ce părea a fi o minge de tenis mică, gri și plină de pene tocmai nimerise una dintre tâmplele lui Harry. Harry își masă tâmpla furios, uitându-se în sus pentru a descoperi ce îl lovise și văzu o bufniță atât de mică, încât încăpea în palmă. Aceasta zbura agitată prin cameră, ca un artificiu scăpat de sub control. Abia atunci, Harry observă că îi lăsase o scrisoare la picioaŹre. Harry se aplecă. Recunoscu scrisul lui Ron și deschise plicul. Înăuntru era un bilet scris în grabă. Harry, TATA A LUAT BILETELE! Irlanda contra Bulgariei, miercuri seara. Mama le scrie Încuiaților tăi, ca să le ceară permisiunea să vii. S-ar putea să fi primit deja scrisoarea, nu știu cât de rapidă e poșta Încuiaților. M-am gândit totuși să-ți trimit și biletul ăsta prin Pig. Harry citi din nou cuvântul Pig și apoi se uită la bufnița micuță, care acum se rotea în jurul lămpii. Nu văzuse niciŹodată ceva care să semene mai puțin cu un porc! Poate că nu descifrase ca lumea scrisul lui Ron. Se întoarse la scriŹsoare. Venim să te luăm, indiferent dacă sunt sau nu de acord rudele tale, nu poți să ratezi Cupa Mondială, dar Mama și tata au zis că mai întâi ar fi bine să pretindă că ar avea nevoie de permisiunea lor. Dacă te lasă, trimite răspunsul cu Pig cât mai repede și venim duminică la cinci fix să te luăm. Dacă nu te lasă, trimite-l pe Pig înapoi cât mai repede și oricum venim să te luăm duminică la cinci fix! Hermione vine astăzi după-amiază. Percy a început serviŹciul la Departamentul de relații magice internaționale. Așa că nu pomeni nimic despre relații externe, dacă vrei să eviți discuțiile plictisitoare și interminabile! Ne vedem curând, Ron - Liniștește-te! spuse Harry, în timp ce mica bufniță zbuŹra foarte aproape de Harry, huhuind fericită, de mândrie, presupuse Harry, că adusese scrisoarea la adresa corectă. Vino aici, trebuie să-mi duci răspunsul înapoi! Bufnița se așeză pe cușca lui Hedwig. Hedwig o privi cu răceală, de parcă ar fi avertizat-o să nu cumva să se apropie mai mult. Harry luă din nou pana de uliu și o bucată de pergament, pe care scrise: Ron, Totul e în regulă, Încuiații îmi dau voie să vin. Ne vedem mâine la cinci. Abia aștept! Harry Împături biletul până deveni foarte mic și, cu mare difiŹcultate, reuși să-l lege de piciorul micuței bufnițe, în timp ce aceasta nu stătea locului o clipă, de fericire. După ce îi prinŹse biletul de picior, bufnița țâșni iarăși pe fereastră și dispăŹru în văzduh. Harry se întoarse la Hedwig. - Ce zici de o călătorie lungă, Hedwig? o întrebă el. Hedwig huhui cu multă demnitate. - Poți să-i duci asta lui Sirius din partea mea? spuse el, luând în mână scrisoarea. Stai puțin... Mai am ceva de adăugat... Dacă vrei să iei legătura cu mine, voi fi la prietenul meu, Ron Weasley, pe tot restul verii. Tatăl lui ne-a luat bilete la Cupa Mondială de Vâjthaț! Odată terminată, Harry legă scrisoarea de piciorul lui Hedwig, care stătu surprinzător de nemișcată, de parcă ar fi vrut să demonstreze cum ar trebui să se poarte o bufniță-poșŹtaș adevărată. - Mă găsești la Ron când te întorci, bine? îi mai spuse Harry. Ea îi mușcă degetul ușor și drăgăstos, apoi, cu un zgomot molcom, își întinse aripile enorme și zbură pe fereastra deschisă. Harry o privi cum zboară și apoi se târî sub pat, dădu la o parte scândura și scoase o bucată mare de tort. O mâncă acolo pe podea, savurând fericirea de care era cuprins. El se desfăŹta cu tort, în timp ce Dudley nu mâncase decât grepfrut; era o zi însorită de vară, mâine avea să părăsească Aleea BosŹchetelor, cicatricea nu îl mai durea și se ducea să vadă Cupa Mondială de Vâjthaț! Ce își mai putea dori? Era greu, în acel moment, să fie îngrijorat de ceva... Nici chiar de Cap-de-Mort!