HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XVIII—

EVALUAREA BAGHETELOR

Când se trezi duminică dimineața, lui Harry îi trebuiră câteva minute bune ca să își amintească de ce era atât de nefericit și îngrijorat. Apoi amintirea nopții trecute se poŹgorî asupra lui. Se ridică în capul oaselor și trase draperiile de la pat, intenționând să îl abordeze pe Ron și să îl oblige să îl creadă, dar descoperi că patul lui Ron era gol. Era clar că se dusese să ia micul dejun fără să îl mai aștepte și pe el. Harry se îmbrăcă și coborî scara în spirală către camera de zi. Cum apăru, cei care terminaseră de luat micul dejun începură iar să-l aplaude frenetic. Ideea de a se duce în Marea Sală și de a da cu ochii de restul Cercetașilor nu îi surâdea deloc, știind că toți îl tratau ca pe un fel de erou, însă avea de ales între a merge acolo sau a rămâne pe loc, riscând să fie încolțit de frații Creevey, care îi făceau semne disperate că doreau să vină lângă ei. Se duse resemnat către portret, spuse parola, ieși prin el și se trezi față în față cu Hermione. - Bună, zise ea, dându-i niște felii de pâine prăjită, pe care i le adusese într-un șervețel. Ți-am adus să mănânci ceva... Vrei să ne plimbăm? - O idee foarte bună, zise Harry, fiindu-i recunoscător. Coborâră, traversară holul de la intrare în grabă, fără să se uite spre Marea Sală, și în curând se treziră traversând pajișŹtea către lac, unde era ancorată corabia celor de la Durmstrang, care se reflecta ca o pată neagră pe apa liniștită. Era o dimineață răcoroasă și cei doi continuară să meargă, ronțăindu-și feliile de pâine prăjită, în timp ce Harry îi povesti Hermionei exact ce se întâmplase după ce se ridicase de la masa Cercetașilor noaptea trecută. Spre bucuria lui, Hermione îi acceptă povestea fără să se îndoiască de fel. - Păi, firește că știam că nu te-ai înscris tu singur, zise ea, după ce el terminase de povestit despre scena de lângă Marea Sală. Să fi văzut expresia de pe fața ta când ți-a citit Dumbledore numele! Dar întrebarea rămâne: cine ți-a pus numele în Pocal? Pentru că Moody are dreptate, Harry... Nu cred că ar fi putut să o facă un elev... Nu ar fi reușit niciŹodată să păcălească Pocalul sau să treacă peste linia lui Dumble... - L-ai văzut pe Ron? o întrerupse Harry. Hermione ezită. - Păi... da... Era la micul dejun, zise ea. - Încă mai crede că eu m-am înscris? - Păi... nu, nu cred... nu chiar, zise Hermione nesigură. - Cum adică, nu chiar? - O, Harry, nu e evident? zise Hermione disperată. E gelos! - Gelos? zise Harry, nevenindu-i să creadă. Gelos pe ce? I-ar plăcea să se facă de râs în fața întregii școli, cum o să mă fac eu? - Păi, vezi tu, îi explică Hermione răbdătoare, tu ești cel care primește mereu toată atenția. Știu că nu e vina ta, adăugă ea repede, văzând că Harry vroia să deschidă gura supărat, știu că nu ești tu cel care o cere... dar... Ei bine, doar știi că Ron are atâția frați cu care trebuie să concureze acasă, iar tu, cel mai bun prieten al lui, ești și tu celebru... El e întotdeauna dat la o parte când apari tu și acceptă, fără să se plângă, dar cred că asta a fost picătura care a umplut paharul... - Minunat, zise Harry amărât. Splendid! Transmite-i din partea mea că aș fi încântat să facem schimb de locuri, oricând ar vrea. Spune-i că îi cedez cu plăcere toate privirile alea curioase care îmi examinează fruntea cu insistență, oriunde mă duc... - Nu îi spun nimic, zise Hermione scurt. Spune-i tu însuți, este singurul mod ca să lămuriți toată povestea asta. - Nu o să alerg după el, încercând să-l fac să se maturiŹzeze! zise Harry atât de tare, încât câteva bufnițe din copacii din jur zburară alarmate. Poate că n-o să mai creadă că mă distrez când o să-mi rup gâtul sau când o să... - Nu e amuzant, zise Hermione încet. Nu e deloc amuzant. Părea extrem de neliniștită. - Știi, Harry, continuă Hermione, m-am gândit... Știi ce ar trebui să faci primul lucru, cum te întorci la castel? - Da, să-i dau lui Ron un șut în... - Să-i scrii lui Sirius. Trebuie să îi spui ce s-a întâmplat. Te-a rugat să îl ții la curent cu tot ce se întâmplă la Hogwarts... Este ca și când se aștepta să se întâmple așa ceva. Ți-am adus o bucată de pergament și o pană... - Fii serioasă, zise Harry, uitându-se în jur pentru a se asiŹgura că nu îi asculta cineva, dar nu era nimeni în jur. S-a întors în țară doar pentru că m-a durut cicatricea. Probabil că, dacă i-aș spune că m-a înscris cineva în Turnirul celor trei vrăjitori, ar veni valvârtej la castel... - Ar vrea să-i spui, totuși, zise Hermione hotărâtă. OriŹcum o să afle... - Cum? - Harry, asta nu o să poată să rămână un secret, zise HerŹmione, foarte serioasă. Turnirul ăsta e celebru, m-aș mira să nu scrie în Profetul zilei ceva despre tine, cum că vei conŹcura... Ești deja în toate cărțile despre Știi-Tu-Cine, doar știi... Și Sirius ar prefera să audă de la tine, sunt sigură. - Bine, bine, îi scriu, zise Harry, aruncându-și ultima felie de pâine prăjită în lac. Amândoi se opriră pentru câteva clipe și o priviră pluŹtind, înainte de a ieși la suprafață un tentacul enorm, care trase pâinea sub apă. Se întoarseră la castel. - Ce bufniță să folosesc? o întrebă Harry, în timp ce urcau scările. Mi-a spus să nu o mai iau pe Hedwig. - Întreabă-l pe Ron dacă poți să-l folosești pe... - Nu îi cer nimic lui Ron! zise Harry scurt. - Bine, atunci împrumută una dintre bufnițele școlii, le poate folosi oricine, zise Hermione. Se duseră în Camera Bufnițelor. Hermione îi dădu o buŹcată de pergament, o pană și o sticluță de cerneală și apoi se plimbă în jurul puzderiei de stinghii, pe care stăteau bufŹnițe de tot felul, cât timp Harry se așeză lângă perete și scrise scrisoarea. Dragă Sirius, Mi-ai spus să te țin la curent cu ce se mai întâmplă la Hogwarts, așa că... Nu știu dacă ai auzit, dar anul acesta are loc Turnirul vrăjitorilor și sâmbătă seara am fost ales drept... al patrulea campion. Nu știu cine mi-a pus numele în Pocalul de Foc, pentru că nu am fost eu, te asigur. Celălalt campion pentru Hogwarts este Cedric Diggory, de la Astropufi. Aici făcu o pauză, gândindu-se. Ar fi vrut să îi scrie ceva și despre neliniștea pe care o resimțise noaptea trecută, dar nu reuși să transpună în cuvinte acest lucru, așa că își înmuie pur și simplu pana în călimară și termină scrisoarea: Sper că tu și Buckbeak sunteți bine... Harry - Am terminat, strigă el, ridicându-se și scuturându-și roba de paie. Hedwig zbură repede pe umărul lui și își întinse piciorușul. - Nu te pot folosi pe tine, îi spuse Harry, uitându-se după bufnițele școlii. Trebuie s-o iau pe una dintre ele... Hedwig pufni țâfnos și își luă zborul atât de brusc, încât ghearele îl zgâriară pe umăr. Rămase cu spatele către Harry, tot timpul în care el legă scrisoarea de piciorul unei bufnițe mari de hambar. După ce zbură bufnița, Harry o mângâie pe Hedwig, însă ea cloncăni ofensată și zbură mai sus, către o stinghie la care Harry nu putea ajunge. - Întâi, Ron, acum tu, oftă Harry supărat. Nu e vina mea! * Dacă Harry își închipuise că totul va fi mai bine o dată ce toată lumea se va fi obișnuit cu ideea că și el va reprezenta școala în turnir, ziua următoare îi demonstră cât de mult se înșelase. Odată întors la ore, nu mai putu evita restul școlii, care, exact ca și Cercetașii, credea că Harry se înscrisese el însuși în turnir. Însă, spre deosebire de Cercetași, restul elevilor nu păreau deloc entuziasmați. Astropufii, care de obicei se înțelegeau foarte bine cu Cercetașii, deveniseră extrem de distanți. Iar ora de „IerŹbologie” fu o dovadă clară în acest sens. Era evident că Astropufii aveau impresia că Harry îi furase gloria campiŹonului lor, un sentiment amplificat poate și din cauza fapŹtului că rareori Astropufii avuseseră parte de glorie, iar Diggory era unul dintre puținii care le-o aduseseră, când îi bătuse la vâjthaț pe Cercetași. Ernie Macmillan și Justin Finch-Fletchley, cu care Harry se înțelegea foarte bine în mod normal, nu îi adresară nici un cuvânt, deși replantau Bulbii Săritori în același răsad. Chiar râseră cam răutăcios când unul dintre Bulbii Săritori scăpase din mâinile lui Harry și îl lovise direct în față. Nici Ron nu vorbea cu Harry. Hermione stătea între ei, făcând tentative forțate și dispeŹrate să înnoade o conversație între ei. Însă, deși îi făcuse să se adreseze unul altuia, evitaseră orice contact vizual. Lui Harry i se păru că și profesoara Lăstar era distantă față de el... Normal, la urma urmelor, doar era șefa Casei Astropufilor. În mod obișnuit, Harry abia ar fi așteptat să îl vadă pe Hagrid, îns㠄Îngrijirea Creaturilor Magice” însemna că urma să se întâlnească și cu Viperinii, pentru prima dată când aveau să fie față în față, de când devenise campion. Așa cum se așteptase, Reacredință stătea în fața colibei lui Hagrid cu rânjetul său caracteristic, întins pe toată fața. - Ah, uitați-vă, băieți, el este campionul, le zise el lui Crabbe și lui Goyle, imediat ce ajunse în apropierea lui Harry. V-ați luat carnețelele cu autografe? Cel mai bine ar fi să îi cereți semnătura acum, pentru că nu cred că o să mai aveți prilejul... Jumătate dintre campionii turnirurilor au murit... Cât credeți că o să reziste Potter? Zece minute la prima probă, probabil... Crabbe și Goyle râseră lingușitor, însă Reacredință trebui să se oprească, pentru că Hagrid apăru din spatele colibei, cărând mai multe lăzi suprapuse, fiecare dintre ele conținând un Homar cu cap exploziv, foarte mare. Spre groaza clasei, Hagrid le explică că motivul pentru care Homarii se omorau între ei era energia acumulată, iar soluția ar fi ca fiecare elev să îi pună o lesă câte unui Homar și să îl scoată la o mică plimbare. Singurul lucru bun la acest plan era că îi abătuse atenția lui Reacredință. - Să scoatem chestiile astea la plimbare? repetă el dezgusŹtat, uitându-se într-una dintre lăzi. Și unde anume ar trebui să fixăm lesa? În jurul spinului, a capătului exploziv sau a ventuzei? - În jurul mijlocului, zise Hagrid, făcându-le o demonŹstrație. Hm... poate că ar fi mai bine să puneți mănușile din piele de dragon, așa, ca o precauție în plus. Harry, vino și ajută-mă cu ăsta mare... În realitate însă, Hagrid dorea să stea de vorbă cu Harry departe de auzul restului clasei. Așteptă până când ceilalți plecară cu Homarii lor și atunci se întoarse către Harry și spuse cu un ton foarte serios. - Deci, Harry, o să concurezi... În turnir... Campionul școlii... - Unul dintre campioni, îl corectă Harry. Ochii negri ai lui Hagrid păreau foarte neliniștiți pe sub sprâncenele stufoase. - Nu știi cine te-a înscris, nu-i așa, Harry? - Atunci, mă crezi că nu am fost eu? întrebă Harry, mascându-și cu dificultate bucuria enormă pe care o simți la auzul cuvintelor lui Hagrid. - Sigur că da, mormăi Hagrid. Dacă zici că nu ai fost tu, eu cred... Te crede și Dumbledore, te cred și alții. - Chiar aș vrea să știu cine a fost, zise Harry cu amărăciune. Amândoi se uitară spre pajiște. Elevii erau împrăștiați în toate părțile și aveau cu toții mari probleme. Homarii ajunseseră la peste șase metri lungime și erau extrem de puternici. Nu mai erau fără carapace și incolori, ci le crescuŹse un fel de platoșă groasă, gri și lucioasă. Arătau ca o comŹbinație între niște scorpioni gigantici și niște crabi alungiți, însă tot nu aveau capete sau ochii vizibili. Deveniseră extraŹordinar de puternici și foarte greu de controlat. - Par să se distreze, nu? zise Hagrid vesel. Harry presupuse că se referea la Homari, pentru că era eviŹdent că nu la colegii lui. Din când în când, un „Bum” puterŹnic anunța o nouă explozie a unui capăt de Homar, făcându-l să țâșnească la câțiva metri în față și mai mulți dintre cei care îi duceau în lesă erau târâți pe burtă, chinuindu-se cu dispeŹrare să se ridice. - Ah, nu știu, Harry, oftă Hagrid deodată, uitându-se la el îngrijorat. Campionul școlii... Se pare că numai ție ți se întâmplă toate alea, nu-i așa? Harry nu răspunse. Da, într-adevăr, se părea că lui i se întâmplau toate... Cel puțin așa îi spusese și Hermione când se plimbaseră pe malul lacului și, după părerea ei acesta era motivul pentru care Ron nu mai vorbea cu el... Următoarele câteva zile se dovediră dintre cele mai groazŹnice petrecute de Harry la Hogwarts. Nu se mai simțise așa decât în anul II, când aproape toată școala îl suspecta că îi ataŹcase pe unii dintre colegi. Dar atunci Ron fusese de partea lui. Se gândea că ar fi putut să suporte comportamentul tuturor celorlalți, dacă l-ar fi avut pe Ron de partea lui, însă nu avea de gând să facă nimic ca să îl convingă, dacă Ron nu vroia. Acum era singur, fiind antipatizat din toate părțile. Îi înțelegea pe Astropufi, chiar dacă nu era de acord: ei își sprijineau propriul campion. Din partea Viperinilor nu se aștepta decât la insulte răutăcioase. Era foarte nepopular printre ei și așa fusese mereu, având în vedere că îi ajutase pe Cercetași să îi bată atât de des la vâjthaț. Dar sperase că cei de la Ochi-de-Șoim ar fi putut să-l sprijine, așa cum făceau cu Cedric. Se înșelase însă. Majoritatea celor de la Ochi-de-Șoim păreau să creadă că își dorea cu disperare să iasă și mai mult în evidență, păcălind Pocalul să-i accepte numele. Și apoi, mai era și faptul că Cedric părea mult mai camŹpion decât el. Extraordinar de chipeș, cu nasul drept, păr negru și ochi albaștri-gri. Era greu de spus cine era mai admirat, Cedric sau Viktor Krum. Harry le văzu exact pe fetele din anul VI care își doriseră atât de mult autograful lui Krum, implorându-l acum pe Cedric să le dea un autoŹgraf pe ghiozdane. Între timp, nu primise nici un răspuns de la Sirius. Hedwig refuza să se mai apropie de el, profesoara TrelawŹney îi prezicea moartea, mult mai convinsă decât de obicei, și avu probleme serioase cu Farmecele de Chemare, la ora profesorului Flitwick, încât primi teme în plus... Singurul din clasă, în afară de Neville, desigur... - Nu e chiar atât de greu, Harry, încercă Hermione să-l consoleze, când părăsiră clasa lui Flitwick - ea făcuse obiecŹtele să zboare prin cameră toată ora, atrăgându-le către ea, de parcă ar fi fost un magnet ciudat pentru bureții de șters tabla, coșurile de gunoi și Lunascopuri. Probabil că nu te-ai concentrat cum trebuie... - Din ce cauză, oare? întrebă Harry sumbru, în timp ce Cedric Diggory trecea pe lângă ei, înconjurat de un grup mare de fete care suspinau de mama-focului. Fetele se uitară la Harry, de parcă ar fi fost un Homar cu capete explozive, deosebit de mare. - Cu toate astea... Eh, s-o lăsăm baltă, nu? Ne așteaptă două ore de „Poțiuni” în după-amiaza asta... Cele două ore de „Poțiuni” fură o experiență îngroziŹtoare, dar în ultimul timp totul fusese un șir nesfârșit de torturi. Să fii închis într-o clasă timp de o oră și jumătate cu Plesneală și Viperinii, toți părând hotărâți să îl pedepsească pe Harry cât mai sever cu putință pentru că îndrăznise să devină unul dintre campionii școlii era cel mai neplăcut lucru pe care și-l putea imagina Harry. Reușise să treacă peste o vineri, cu Hermione alături de el, care îi șoptea neîncetat: „Ignoră-i! Ignoră-i, Harry!” Era convins că și în vinerea aceea va fi la fel ca de obicei. Când, după prânz, el și Hermione ajunseră în fața clasei lui Plesneală, îi găsiră pe Viperini așteptând afară, fiecare dintre ei purtând o insignă mare în piept. Pentru o clipă, Harry crezu că erau insigne S.P.A.S., dar apoi văzu că aveau același mesaj, scris cu litere roșii, care străluceau în coriŹdorul slab luminat: Țineți cu CEDRIC DIGGORY, ADEVĂRATUL campion de la Hogwarts! - Îți plac, Potter? zise Reacredință cu glas tare, când se apropie Harry. Și mai fac ceva... Uite! Își apăsă insigna și mesajul de pe ea dispăru, pentru a fi înlocuit de un altul, care era verde și luminos: HUO, RUȘINE, POTTER! Viperinii râseră în hohote și își apăsară insignele cu toții, până când mesajul HUO, RUȘINE, POTTER! ajunse să străŹlucească peste tot în jurul lui Harry. Simți cum i se urcă sânŹgele la cap. - Vai, foarte amuzant, n-am ce zice, îi spuse Hermione sarŹcastic lui Pansy Parkinson și șlehtei de fete de la Viperini, care râdeau mai tare ca toți ceilalți, foarte inteligent! Ron stătea rezemat de perete, alături de Dean și Seamus. Nu râdea, dar nici nu îi lua apărarea lui Harry. - Vrei una, Granger? zise Reacredință, întinzându-i o insignă Hermionei. Am o grămadă. Dar vezi să nu-mi atingi mâna. Tocmai m-am spălat, știi, și nu vreau să mă murdăŹrească un Sânge-mâl... O parte din mânia pe care o adunase Harry de zile înŹtregi parcă sparse un baraj în pieptul lui. Își luă bagheta, fără să-și dea seama ce face. Cei din jurul lui se dădură la o parte, lipindu-se de pereți. - Harry! îl avertiză Hermione. - Hai, Potter, zise Reacredință încet, scoțând și el baŹgheta. Moody nu mai e aici ca să te apere... Fă-o, dacă ai curaj! Pentru o fracțiune de secundă se uitară unul în ochii celuiŹlalt și pe urmă, exact în același timp, acționară amândoi. - Furunculus! strigă Harry. - Densaugeo! țipă Reacredință. Din baghetele lor țâșniră scântei care se întâlniră în aer și ricoșară. Cele de la bagheta lui Harry îl lovi în față pe Goyle, iar ale lui Reacredință o nimeriră pe Hermione. Goyle răcni și își duse mâinile la nasul din care țâșneau niște coșuri enorme și oribile. Hermione, țipând speriată, avea mâinile la gură. - Hermione! strigă Ron și se duse să vadă ce pățise. Harry se întoarse și îl văzu pe Ron dând la o parte mâna Hermionei. Nu era o priveliște frumoasă. Dinții ei din față - deja mai mari decât trebuia - creșteau acum într-un ritm alarmant. Semăna din ce în ce mai bine cu un castor, cu cât i se lungeau dinții mai tare. Trecuseră deja de buza ei de jos, către bărbie... Îngrozită, Hermione îi atinse și scoase un țipăt sfâșietor. - Ce e cu hărmălaia asta? zise o voce înceată, amenințătoare. Venise Plesneală. Viperinii se îngrămădiră să îi explice. Plesneală îndreptă un deget lung și galben către Reacredință și spuse: - Explică-mi tu! - Potter m-a atacat, domnule... - Ne-am atacat unul pe altul în același timp! strigă Harry. - Și l-a nimerit pe Goyle... Vedeți și dumneavoastră... Plesneală îl examină pe Goyle, a cărui față semăna acum cu imaginile care ar fi putut ilustra o carte cu ciuŹperci otrăvitoare. - La spital, Goyle, zise Plesneală calm. - Iar Reacredință a lovit-o pe Hermione! zise Ron. Uitați! Și o forță pe Hermione să-i arate dinții lui Plesneală. Se străduia din răsputeri să-i ascundă cu mâinile, deși era greu pentru că îi trecuseră și de baza gâtului. Pansy Parkinson și celelalte fete Viperine chicoteau și mai tare, arătând cu deŹgetul către Hermione, pe la spatele lui Plesneală. Plesneală se uită rece la Hermione și apoi spuse: - Eu nu văd nici o diferență! Hermione gemu, iar ochii i se umplură de lacrimi. Se întoarse pe călcâie și fugi cât putu de repede până la capăŹtul coridorului, dispărând după colț. Din fericire, și Harry, și Ron începură să strige amândoi la Plesneală în același timp. Din fericire, fiindcă vocile lor răsuŹnară atât de tare în coridorul de piatră, încât, în hărmălaia aceea confuză, lui Plesneală îi fu imposibil să audă exact ce ziceau cei doi despre el. Înțelese însă prea bine... esența. - Să vedem, zise el pe un ton mieros. Iau cincizeci de puncte de la Cercetași și le dau ore suplimentare lui Potter și lui Weasley. Acum intrați, dacă nu vreți ore în plus o săpŹtămână întreagă! Harry clocotea de mânie. Nedreptatea strigătoare la cer îl făcea să vrea să-l blesteme pe Plesneală și să-l transforme în o mie de bucăți slinoase. Trecu pe lângă Plesneală și se așeză împreună cu Ron în spatele clasei, aruncându-și ghiozdanul pe masă. Și Ron tremura de furie... Pentru o clipă, totul părea să fi revenit la normal între ei, dar imediat Ron se mută și se așeză alături de Dean și Seamus, lăsându-l pe Harry singur la masă. De partea cealaltă a clasei, Reacredință se întoarse cu spatele la Plesneală, își apăsă insigna rânjind, și mesajul HUO, RUȘINE, POTTER! apăru în toată clasa. Harry stătea și se uita la Plesneală, imaginându-și cum i se întâmplau acestuia tot felul de lucruri... Ah, dacă ar fi știut cum să arunce blestemul Cruciatus... L-ar fi trântit pe Plesneală pe spate, ca pe păianjenul acela care se zbătea neputincios... - Antidoturile! zise Plesneală, privindu-i pe toți, iar ochii săi negri și reci îi scânteiară cu răutate. Trebuia să vă fi pregătit cu toții rețetele până acum! Vreau să le preparați cu grijă și apoi vom alege pe cineva pe care să testăm unul dintre ele... Ochii lui Plesneală se întâlniră cu ai lui Harry și băiatul știu imediat ce îl așteptă. Plesneală vroia să îl otrăvească. Harry își imagină cum lua ceaunul, ajungând în fața clasei din câteva sărituri și vărsându-l în capul slinos al lui Plesneală... Ciocănitul de la ușa clasei îi schimbă însă gândurile. Era Colin Creevey, care intră încet în clasă, zâmbindu-i lui Harry și ducându-se apoi spre catedra lui Plesneală. - Da? întrebă Plesneală, tăios. - Vă rog, domnule, am venit să-l duc pe Harry Potter sus... Plesneală se uită de sus în jos la Colin, al cărui zâmbet pieri brusc de pe fața lui entuziasmată. - Potter mai are o oră de „Poțiuni”, zise Plesneală rece. O să vină sus la sfârșitul orelor. Colin se înroși. - Domnule... dar, domnule, domnul Bagman are nevoie de el, zise Colin neliniștit. Toți campionii trebuie să meargă, cred că vor să le facă poze... Harry ar fi dat orice ca să-l oprească pe Colin să proŹnunțe ultimele cuvinte. Îi aruncă o privire lui Ron, dar acesŹta se uita foarte atent la tavan. - Foarte bine, se răsti Plesneală. Potter, lasă-ți aici lucrurile, vreau să te întorci mai târziu ca să-ți testez antidotul! - Vă rog, domnule, trebuie să-și ia lucrurile cu el, chițăi Colin. Toți campionii... - Foarte bine! zise Plesneală. Potter, ia-ți ghiozdanul și dispari din ochii mei! Harry își aruncă ghiozdanul pe umăr, se ridică și se îndreptă către ușă. Când trecu pe lângă băncile Viperinilor, mesajul HUO, RUȘINE, POTTER! lumină iar din toate direcțiile. - Este extraordinar, Harry, nu? zise Colin, începând să vorbească imediat ce Harry închise ușa clasei în urma lui. Nu-i așa? Să fii campion, ce grozav! - Da, extraordinar, mormăi Harry, când urcară treptele către holul de la intrare. Pentru ce vor poze, Colin? - Pentru Profetul zilei, cred! - Minunat, zise Harry posomorându-se, exact asta îmi lipsea... Și mai multă publicitate! - Mult noroc! zise Colin, lăsându-l în fața încăperii la care trebuia să îl conducă. Harry bătu la ușă și intră. Era o clasă destul de mică, în care majoritatea băncilor fuseseră date la o parte, lăsând un spațiu mare în mijloc. Trei dintre ele fuseseră însă puse cap la cap în fața tablei și acoperite cu catifea. În spatele bănŹcilor se aflau cinci scaune, iar Ludo Bagman stătea pe unul dintre ele, vorbind cu o vrăjitoare pe care Harry nu o mai văzuse până atunci, îmbrăcată în haine purpurii. Viktor Krum stătea morocănos, ca de obicei, într-un colț și nu vorbea cu nimeni. Cedric și Fleur discutau între ei. Fleur părea mult mai fericită decât o văzuse Harry până atunci. Își tot dădea capul pe spate pentru ca părul ei lung, blond-argintiu, să strălucească și mai mult în lumină. Un bărbat burtos, cu un aparat mare de fotografiat care fumega ușor, o privea pe Fleur cu coada ochiului. De cum îl zări pe Harry, Bagman se ridică repede și veni la el. - Ah, uite-l! Campionul numărul patru! Vino, Harry, vino... Nu-ți face griji, nu este decât ceremonia evaluării baŹghetelor, ceilalți membri ai juriului vor sosi și ei imediat... - Evaluarea baghetelor? repetă Harry neliniștit. - Trebuie să verificăm dacă vă funcționează bine bagheteŹle, ca să nu fie probleme, știi, având în vedere că ele sunt cele mai importante accesorii în probele care vă așteaptă, zise Bagman. Expertul e sus, cu Dumbledore. Și o să fie și o mică ședință foto. Dânsa e Rita Skeeter, adăugă el, arăŹtând către vrăjitoarea în robă purpurie, o să scrie un mic articol despre turnir pentru Profetul zilei... - Poate nu chiar atât de mic, Ludo, zise Rita Skeeter, cu ochii pe Harry. Avea părul coafat în zeci de bucle elaborate și ciudat de rigide, care contrastau cu chipul ei cu maxilare mari. Purta ochelari a căror ramă avea pietre prețioase incrusŹtate în ea. Degetele groase cu care își ținea geanta din piele de crocodil se terminau cu niște unghii foarte lungi, date cu ojă roșie. - Oare aș putea să discut puțin cu Harry înainte să începem? îl întrebă ea pe Bagman, nedezlipindu-și ochii de la Harry. Cel mai tânăr campion, știi tu... Așa, ca să mai coŹlorez un pic articolul! - Sigur că da! strigă Bagman. Asta în cazul în care și Harry e de acord.. - Păi, făcu Harry. - Minunat, zise Rita Skeeter și într-o clipă degetele ei cu gheare roșii îi înșfăcară brațul lui Harry cu o putere surprinzătoare. Rita îl scoase iar din cameră și deschise o ușă din apropiere. - Acolo e multă gălăgie, zise ea. Să vedem... A, da, aici e foarte bine. Era o debara de mături. Harry se uită la ea. - Haide, dragul meu, intră... Bravo! Minunat! zise Rita Skeeter iar, așezându-se pe o găleată răsturnată și împinŹgându-l pe Harry pe o cutie de carton. Închise ușa și rămaseră în întuneric. Deschise geanta din piele de crocodil și scoase câteva lumânări pe care le aprinŹse cu un gest de baghetă și le plasă în aer prin magie, ca să se poată vedea unul pe altul. - N-o să te superi, Harry, dacă folosesc Pana pentru Citate Rapide, nu-i așa? În felul acesta, pot să vorbesc cu tine în mod normal... - Poftim? zise Harry. Zâmbetul Ritei Skeeter se lărgi și Harry numără fără nici un efort trei dinți de aur. Rita băgă iar mâna în geanta ei de crocodil și scoase o pană lungă, verde-prăzulie, și un sul de pergament pe care îl întinse pe o cutie de Scoate-Pete. Înmuie vârful penei în gură, după care o puse drept pe pergament, unde rămase în echilibru, tremurând ușor. - Probă... Mă numesc Rita Skeeter, reporter pentru ProŹfetul zilei. Harry se uită la pană. Imediat după ce vorbise Rita Skeeter, pana verde începuse să scrie rapid pe pergament: Atrăgătoarea blondă Rita Skeeter, de patruzeci și trei de ani, a cărei pană nemiloasă a distrus atâtea reputații... - Minunat, zise Rita Skeeter pentru a treia oară, rupse parŹtea de sus a pergamentului, o mototoli și o puse în geantă. Se aplecă apoi spre Harry și zise: - Așadar, Harry, ce te-a făcut să te înscrii în Turnirul celor trei vrăjitori? - Păi, începu Harry, însă fu întrerupt de pană. Deși nu zicea nici un cuvânt, pana scria în viteză pe pergament și, în graba ei nebună, Harry reuși să deslușească o propoziție nouă: O cicatrice groaznică, amintire a trecutului tragic, desfiŹgurează chipul lui Harry Potter, de altfel fermecător. Ochii săi verzi... - Ignoră pana, Harry, îl repezi Rita Skeeter. Nedumerit, Harry se uită la ea. - Răspunde-mi, Harry, de ce te-ai hotărât să te înscrii în turnir? - Nu m-am înscris eu, zise Harry. Nu știu cum mi-a ajuns numele în Pocalul de Foc. Nu mi l-am pus eu acolo! Rita Skeeter ridică o sprânceană îngroșată mult cu creŹionul dermatograf. - Zău așa, Harry, nu trebuie să-ți fie teamă că vei avea probleme. Știm cu toții că de fapt nu ar fi trebuit să te înscrii. Dar nu-ți face griji pentru asta. Cititorilor noștri le plac rebelii. - Dar nu m-am înscris, repetă Harry. Nu știu cine... - Ce părere ai despre probele care te așteaptă? zise Rita Skeeter. Ești emoționat? Speriat? - Nu m-am gândit... Neliniștit, cred, zise Harry, al cărui stomac se crispă involuntar. - În trecut au murit mulți campioni, știi, nu? zise Rita Skeeter vioaie. Te-ai gândit la asta? - Păi... am înțeles că anul acesta va fi mult mai bine orgaŹnizat, zise Harry. Pana umplea pergamentul dintre ei, mișcându-se pe el de parcă ar fi patinat. - Desigur, tu ai mai fost față în față cu moartea și înainte, nu-i așa? îl întrebă Rita Skeeter, privindu-l cu atenție. Cum crezi că te-a afectat? - Păi, zise Harry iar. - Crezi că traumele din trecutul tău te-au făcut să-ți dorești atât de mult să ieși în evidență? Să urmezi calea pe care ți-a deschis-o numele? Crezi că ai fost tentat să te înscrii în Turnirul celor trei vrăjitori pentru că... - Nu m-am înscris eu, zise Harry, începând să se enerveze. - Îți mai ții minte părinții? zise Rita Skeeter, acoperindu-i vocea. - Nu, zise Harry. - Cum crezi că s-ar simți ei dacă ar ști că vei concura în Turnirul celor trei vrăjitori? Mândri? Îngrijorați? Supărați? De data asta, Harry își ieși cu adevărat din pepeni. De unde era să știe ce ar fi simțit părinții lui, dacă ar fi fost în viață? Își dădea seama că Rita Skeeter îl privea cu mare atenție. Încruntându-se, îi evită privirea și citi cuvintele pe care tocmai le scrisese pana. Lacrimile au umplut imediat ochii aceia verzi și străluciŹtori, când discuția noastră ajuns la părinții pe care abia dacă și-i mai amintește. - NU am lacrimi în ochi! strigă Harry. Înainte ca Rita Skeeter să mai poată spune un cuvânt, ușa debaralei de mături se deschise. Harry se uită, clipind în lumina orbitoare. Albus Dumbledore stătea în prag, privinŹdu-i pe amândoi cum stăteau înghesuiți în debara. - Dumbledore! strigă Rita Skeeter, părând cât se poate de încântată, dar Harry observă că pana și pergamentul ei dispăruseră de pe cutia de Scoate-Pete și degetele cu gheare roșii ale Ritei închideau în grabă geanta din piele de crocoŹdil. Ce mai faci? zise ea, ridicându-se și întinzându-i o mână mare și bărbătească lui Dumbledore. Sper că ai citit artiŹcolul meu din vară despre Conferința Confederației Internaționale a Vrăjitorilor, nu? - Fermecător de nemiloasă, zise Dumbledore, cu ochii scânteindu-i ironic. Mi-a plăcut în special descrierea mea drept un „smintit demodat”... Rita Skeeter nu păru deloc afectată. - Nu vroiam decât să arăt că unele dintre ideile tale sunt de modă veche, Dumbledore, și că mulți vrăjitori... - Mi-ar face mare plăcere să aud ce motivație ai, dincolo de josnicia de care ai dat dovadă, Rita, zise Dumbledore, făcând o plecăciune și zâmbindu-i politicos, dar mă tem că vom fi nevoiți să discutăm despre asta mai târziu. Trebuie să înceapă evaluarea baghetelor și nu poate avea loc dacă unul dintre campioni este ascuns într-o debara de mături. Foarte fericit să scape de Rita Skeeter, Harry se întoarse repede în clasa în care îl adusese Colin. Ceilalți trei campiŹoni stăteau pe scaunele de lângă ușă. Harry se așeză repede lângă Cedric, privind spre masa acoperită cu catifea, unde stăteau patru dintre cei cinci membri ai juriului: profesorul Karkaroff, Madame Maxime, domnul Crouch și Ludo BagŹman. Rita Skeeter se așeză într-un colț și Harry o văzu cum scoate iar sulul de pergament din geantă. Îl întinse pe geŹnunchi, înmuie în gură vârful Penei pentru Citate Rapide și o puse din nou pe pergament. - Dați-mi voie să vi-l prezint pe domnul Ollivander, zise Dumbledore, luând loc la masa juriului și adresându-se camŹpionilor. El vă va examina baghetele ca să se asigure că sunt în stare bună înainte de turnir. Harry se uită în jur și văzu cu surprindere un vrăjitor bătrân, cu ochi mari și decolorați, stând liniștit lângă fereasŹtră. Harry se mai întâlnise cu domnul Ollivander în trecut, doar de la el își cumpărase propria baghetă, acum mai bine de trei ani, din magazinul acestuia de pe Aleea Diagon. - Domnișoară Delacour, puteți să veniți dumneavoastră prima, vă rog? zise domnul Ollivander, ducându-se în locul gol din mijlocul camerei. Fleur Delacour pluti către domnul Ollivander și îi dădu bagheta. - Hmm, făcu el. O învârti pe degetele sale lungi, ca pe un baston, și baŹgheta scoase mai multe scântei roz și aurii. O apropie apoi de ochi și o examină cu grijă. - Da, zise el încet, o sută nouăzeci de centimetri lunŹgime... rigidă... din lemn de trandafir... și conține... O, Doamne... - Un firrr de părrr din capul unei iele, zise Fleur. Al bunicii mele! Deci, Fleur avea sânge de iele, își zise Harry, trebuia să-i spună lui Ron... Dar apoi își aminti că Ron nu vorbea cu el. - Da, zise domnul Ollivander, da, eu nu am folosit niciodată păr de iele, desigur. Cred că ies baghete oarecum... temperamentale... Ei, fiecare le știe pe ale lui, și dacă vi se potrivește... Domnul Ollivander își plimbă degetele pe baghetă, părând să verifice dacă nu avea zgârieturi sau lovituri, iar apoi rosti: - Orhidee! Un buchet de orhidee diafane țâșni din vârful baghetei. - Foarte bine, funcționează cum trebuie, zise domnul Ollivander, dându-i lui Fleur florile și bagheta. Domnule Diggory, dumneavoastră urmați... Fleur se duse grațioasă la locul ei, zâmbindu-i lui Cedric când acesta trecu pe lângă ea. - Ah, asta e una de-ale mele, nu? zise domnul Ollivander cu mult mai mult entuziasm, când îi dădu Cedric bagheta. Da, mi-o amintesc bine. Conține un singur fir din coada unui uniŹcorn mascul remarcabil... frumos, dar agresiv. Aproape că m-a împuns când i l-am smuls din coadă... Douăzeci și patru de centimetri lungime... frasin... extraordinar de elastică. Da, este în stare bună... O îngrijești regulat? - Am lustruit-o aseară, zise Cedric, zâmbind. Harry se uită la propria baghetă. Avea amprente peste tot. Încercă să o șteargă pe furiș de robă. Din vârful baghetei țâșniră mai multe scântei aurii. Fleur Delacour îi aruncă o privire plină de superioritate, așa că renunță. Domnul Ollivander trimise mai multe inele de fum arginŹtiu prin cameră din vârful baghetei lui Cedric, după care se declară mulțumit și zise: - Domnule Krum, dumneavoastră, vă rog... Viktor Krum se ridică și se îndreptă greoi, cu umerii lăsați și cu un mers legănat, către domnul Ollivander. Îi dădu bagheta și rămase acolo, încruntat, cu mâinile în buzunarele robei. - Hmm, zise domnul Ollivander, este o creație GreŹgorovici, dacă nu mă înșel... Un mare creator de baghete, deși stilul lui nu e tocmai... Dar nu contează... Ridică bagheta și o examina cu atenție, învârtind-o de mai multe ori în fața ochilor. - Da... Carpen și fragment de inimă de dragon, nu-i așa? îi zise el tare lui Krum, care aprobă din cap. Ceva mai groasă decât în mod normal... destul de rigidă... douăzeci de centimetri lungime... Avis! Bagheta din lemn de carpen explodă ca un pistol și mai multe păsărele zburară ciripind din vârful ei și ieșiră pe feŹreastra deschisă, împrăștiindu-se pe cerul luminat de soare. - E bună, zise domnul Ollivander, dându-i bagheta lui Krum. Și mai rămâne... domnul Potter. Harry se ridică și trecu pe lângă Krum, îndreptându-se către domnul Ollivander, căruia îi dădu bagheta. - Aaah, da, zise domnul Ollivander ochii săi deschiși la culoare scăpărându-i dintr-o dată. Da, da, da. Cât de bine mi-o amintesc... Și Harry își amintea foarte bine. Ținea minte totul, de parcă ar fi fost ieri... Cu patru veri în urmă, când împlinise unsprezece ani, intrase în magazinul domnului Ollivander, împreună cu HaŹgrid, ca să își cumpere o baghetă. Domnul Ollivander îi luase măsurile și îi dăduse să încerce mai multe baghete. Harry vânturase aproape toate baghetele din magazin, până când, în sfârșit, găsise una care i se potrivea, cea pe care tocŹmai i-o dăduse domnului Ollivander și care era făcută din lemn de stejar, de douăzeci și doi de centimetri lungime, și conținea o pană din coada unui phoenix. Domnul Ollivander fusese foarte surprins că lui Harry i se potrivise atât de bine bagheta aceea. „Ciudat”, zisese el, „foarte ciudat”, iar după ce Harry întrebase ce era atât de ciudat, îi explicase că pana de phoenix din bagheta lui Harry provenea de la aceeași paŹsăre care furnizase și miezul baghetei lui Cap-de-Mort. Harry nu mai spusese nimănui acest lucru. Era foarte legat de bagheta lui - doar nu era ea de vină pentru tot ce i se întâmplase din cauza lui Cap-de-Mort - la fel cum nu avea nici o vină că era înrudit cu Mătușa Petunia! Totuși, spera din tot sufletul ca domnul Ollivander să nu le povesŹtească tuturor despre originea baghetei. Avea sentimentul că, dacă s-ar fi întâmplat așa, pana Ritei Skeeter ar fi exploŹdat de entuziasm. Domnul Ollivander examină bagheta lui Harry mai mult decât ale celorlalți, dar în cele din urmă făcu să curgă din ea un șuvoi de vin și i-o dădu înapoi lui Harry, anunțând că era în stare perfectă. - Mulțumesc, zise Dumbledore, ridicându-se de la masa profesorilor. Acum, puteți să vă întoarceți la ore... Sau poate că ar fi mai bine să coborâți la cină, având în vedere că mai e puțin și se sună... Simțind că în sfârșit ceva îi mersese bine pe ziua aceea, Harry se ridică să plece, dar omul cu aparatul de fotoŹgrafiat sări de pe scaun și își drese vocea, pentru a le atrage atenția. - Pozele, Dumbledore, pozele! strigă Bagman entuziasŹmat. Toți membrii juriului și campionii. Ce zici, Rita? - Păi... Da, hai să le facem întâi pe astea, zise Rita Skeeter, ai cărui ochi se ațintiseră iar asupra lui Harry. Și poate după aceea facem și niște poze individuale... Fotografiile luară mult timp. Madame Maxime îi punea pe toți ceilalți în umbră, oriunde ar fi stat, și fotograful nu avea cum să stea destul de departe pentru a intra și ea în cadru. Până la urmă, Madame Maxime trebui să stea jos, iar toți ceilalți în jurul ei. Karkaroff își tot răsucea ciocul în jurul degetului, pentru a-l ondula și mai tare. Krum, pe care Harry îl credea obișnuit cu ședințele foto, stătea pe jumăŹtate ascuns, în spatele grupului. Fotograful dorea ca Fleur să stea în față, dar Rita Skeeter îl tot împingea pe Harry în prim-plan. Apoi Rita insistă să li se facă poze individuale campionilor. Până la urmă, fură liberi să plece. Harry coborî la cină. Hermione nu era acolo. Bănuia că încă era în aripa spitalului, unde i se aranjau dinții. Mâncă singur la capătul mesei, apoi se duse în Turnul Cercetașilor, gândindu-se la numeroasele teme suplimentare, legate de Farmecele de Chemare, pe care le avea de făcut. Abia în dormitor dădu peste Ron. - Ai primit o bufniță, zise Ron brusc, de cum îl văzu pe Harry intrând. Arătă către perna lui Harry. Bufnița de hambar a școlii îl aștepta acolo. - A, da, ce bine, zise Harry. - Și mâine seară trebuie să ne ispășim pedeapsa în clasa lui Plesneală, zise Ron. Apoi ieși din cameră, fără să se uite la Harry. Pentru o clipă, Harry se gândi să se ducă după el. Nu era sigur dacă vroia să discute cu el sau să-i dea un pumn - amândouă variŹantele păreau foarte atrăgătoare - dar și scrisoarea lui Sirius era foarte interesantă. Harry se duse la bufniță, luă scrisoarea de pe piciorul ei și o desfăcu. Harry, Nu pot să-ți spun tot ce aș vrea într-o scrisoare - e prea riscant, în cazul în care ar fi interceptată - trebuie să vorŹbim față-n față. Încearcă să fii singur în fața șemineului din Turnul Cercetașilor la ora unu noaptea, pe 22 noiembrie... Știu mai bine ca oricine că ești în stare să ai grijă de tine, iar atâta timp cât ești aproape de Dumbledore și Moody nu cred că poate să-ți facă rău cineva. Se pare însă că cineva încearcă din răsputeri. Înscrierea ta în turnir a fost foarte riscantă, mai ales că s-a făcut chiar sub nasul lui DumŹbledore. Fii cu ochii-n patru, Harry. Vreau să îmi spui tot ce ți se pare ieșit din comun. Spune-mi cât poți de repede dacă îți convine data de 22 noiembrie. Sirius