CAPITOLUL IV
ÎNAPOI ÎN VIZUINĂ
Până la ora douăsprezece fix, în ziua următoare, cufărul lui Harry era plin cu cele mai îndrăgite lucruri ale sale: pelerina care îl făcea invizibil, pe care o moștenise de la tatăl său, mătura pe care o primise de la Sirius, harta vrăjită a castelului Hogwarts, pe care o primise anul trecut de la Fred și George Weasley. Își golise spațiul secret de sub podeaua de sub pat, căutase prin toate ungherele camerei cărți de vrăji sau pene de scris uitate și dăduse jos de pe perete calendarul pe care ținea socoteala zilelor care îi mai rămăseseră până la întâi septembrie, când urma să se înŹtoarcă la Hogwarts. Atmosfera din casa de pe Aleea Boschetelor, numărul 4, era foarte încordată. Sosirea iminentă a unor vrăjitori la ei acasă îi făcuse pe membrii familiei Dursley irascibili și neliŹniștiți. Unchiul Vernon păruse chiar speriat când Harry îi adusese la cunoștință că familia Weasley venea să-l ia la cinci fix, în ziua următoare. - Sper că le-ai spus ălora să se îmbrace cum trebuie, se rățoi el deodată. Am văzut eu ce vă puneți pe voi. Sper ca măcar să aibă decența să se îmbrace normal. Harry avu un presentiment neplăcut. Rareori îi văzuse pe domnul sau pe doamna Weasley purtând ceva considerat normal de către familia Dursley. Copiii lor s-ar fi putut să poarte haine de-ale Încuiaților în timpul vacanțelor, însă domnul și doamna Weasley se îmbrăcau de obicei cu robe lungi, în diferite stadii de uzură. Lui Harry îi păsa prea puțin de ce ar zice vecinii, însă era neliniștit la gândul că membrii familiei Dursley ar putea fi extrem de nepoliticoși cu familia Weasley, dacă ar apărea așa cum își închipuia Unchiul Vernon că arată vrăjitorii în carne și oase. Unchiul Vernon își pusese cel mai bun costum. S-ar fi putut crede că era un gest de ospitalitate, dar Harry știa prea bine că Unchiul Vernon vroia să pară impozant și să-i intimideze. Dudley, pe de altă parte, era străveziu. Și nu din cauza curei de slăbire, ci de frică. În urma ultimei întâlniri cu un vrăjitor adult, Dudley se alesese cu o codiță de porc care îi sfredelea pantalonii, iar Mătușa Petunia și Unchiul Vernon fuseseră nevoiți să plătească operația de îndepărtare a acesteia la o cliŹnică particulară din Londra. Prin urmare, nu era chiar atât de surprinzător că Dudley își tot trecea mâna peste fund și se plimba prin camere, mergând în diagonală, parcă pentru a nu oferi aceeași țintă dușmanului. Prânzul fu o masă aproape mormântală. Dudley nu proŹtestă în nici un fel în legătură cu mâncarea (brânză de vaci și țelină rasă). Mătușa Petunia nu mâncă absolut nimic. Ținea mâinile încrucișate și gura pungă, părând să-și mesŹtece limba, pentru a ține în frâu cuvintele grele, pe care tare ar fi dorit să i le arunce lui Harry în față. - Și zici că vin cu mașina? Sigur? răcni Unchiul Vernon peste masă. - Hm, făcu Harry. Nu se gândise la asta. Cum intenționa familia Weasley să îl ia cu ei? Nu mai aveau mașină. Vechiul Ford pe care îl avuŹseseră odată hoinărea în prezent prin Pădurea Interzisă de la Hogwarts. Însă anul trecut domnul Weasley împrumutase o mașină a Ministerului Magiei. Probabil că și în ziua aceea avea să facă la fel... - Cred că da, zise Harry. Unchiul Vernon pufni în barbă. În mod normal, ar fi întrebat ce mașină avea domnul Weasley. Îi plăcea să-i juŹdece pe ceilalți bărbați după cât de mari și scumpe erau mașinile lor. Însă Harry se îndoia că Unchiul Vernon l-ar fi plăŹcut pe domnul Weasley chiar dacă ar fi condus un Ferrari. Harry petrecu cea mai mare parte a după-amiezei în caŹmera sa. Nu o mai putea suporta pe Mătușa Petunia, care se uita afară printre draperii, din cinci în cinci secunde, de parcă s-ar fi anunțat că scăpase pe străzi un rinocer de la Grădina Zoologică. În sfârșit, la cinci fără un sfert, Harry coborî în sufragerie. Mătușa Petunia umfla pernele cu un zel fanatic. Unchiul Vernon se prefăcea că citește ziarul, însă ochii săi mici nu se mișcau pe rânduri și Harry era convins că de fapt asculŹta cu urechile ciulite, așteptând să audă o mașină care se apropia. Dudley stătea ghemuit într-un fotoliu, cu mâinile grăsane încleștate sub fund. Harry nu mai putu suporta tenŹsiunea. Ieși din cameră și se duse să se așeze pe scările din hol, cu ochii ațintiți pe ceas. Inima îi bătea să-i spargă piepŹtul de emoție și nerăbdare. Însă ora cinci trecu precum venise. Unchiul Vernon înceŹpuse să transpire în costumul său. Deschise ușa din față, cercetă strada și apoi își retrase capul rapid. - Au întârziat! se răsti el la Harry. - Știu, zise Harry. Poate că... sunt prinși în trafic... sau ceva de genul ăsta. Cinci și zece... Apoi cinci și un sfert... Harry începea să fie și el îngrijorat. La cinci și jumătate, îi auzi pe Unchiul Vernon și pe Mătușa Petunia schimbând replici scurte în sufragerie. - Nici un pic de respect! - Dacă aveam altceva de făcut? - Poate cred că îi invităm la cină, dacă întârzie... - Ei bine, pot să-și pună pofta-n cui, zise Unchiul Vernon și Harry îl auzi cum se ridică și începe să se plimbe prin sufragerie. Or să-l ia pe băiat și or să plece, n-or să mai răŹmână la masă! Asta dacă mai vin. Probabil că au greșit ziua. Cei ca ei nu pun mare preț pe punctualitate. Sau au o mașină amărâtă care s-a stri... AAAAAAAAAAAH! Harry tresări. Din partea cealaltă a sufrageriei se auziră țipetele îngrozite ale celor trei Dursley. În clipa următoare, Dudley veni fuga în hol, înnebunit de frică. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă Harry. Spune odată! Însă Dudley nu părea să fie în stare să vorbească. Cu mâinile încă încleștate de fund, fugi cât de repede putu în bucătărie. Harry se grăbi să se ducă în sufragerie. Din spatele șemineului baricadat, de după cărbunii falși, se auzeau niște zgomote și râcâieli puternice. - Ce este? sări Mătușa Petunia, care se lipise de perete și se holba îngrozită către foc. Ce se întâmplă, Vernon? Se lămuriră în câteva secunde. Se auziră câteva voci din spatele șemineului blocat. - Au! Fred, nu! Du-te înapoi, ceva nu e în regulă... Spune-i lui George să nu... Au! George, nu, nu mai e loc, du-te înapoi repede și spune-i lui Ron... - Tată, poate ne aude Harry și ne deschide drumul... Se auziră bătăi în peretele din spatele focului fals. - Harry? Harry, ne auzi? Soții Dursley îl priviră pe Harry ca niște lupi întărâtați. - Ce este asta? răcni Unchiul Vernon. Ce se întâmplă? - Au... Au încercat să vină cu pudră Zvrr, zise Harry, stăpânindu-și cu greu dorința nebună de a izbucni în râs. Pot călători și prin foc... dar ați blocat șemineul și... Stați puțin! Se apropie de șemineu și strigă prin perete. - Domnule Weasley? Mă auziți? Bătăile se opriră. Cineva din șemineu făcu: Ssst! - Domnule Weasley, sunt Harry... Șemineul e blocat. Nu puteți să veniți pe aici... - Fir-ar să fie! se auzi vocea domnului Weasley. Ce le-a venit să blocheze șemineul? - Au un foc... electric, le explică Harry. - Da? Serios? se auzi domnul Weasley, brusc entuziasmat. Eclectic, zici? La priză? Dumnezeule, trebuie să văd asta... Să ne gândim... Au, Ron, ai dat peste mine! Vocea lui Ron se alătură celorlalte. - Ce facem aici? S-a întâmplat ceva? - O, nu, Ron, se auzi vocea lui Fred, plină de sarcasm. Nu, am ajuns exact unde vroiam! - Da, ne distrăm de minune, zise George, a cărui voce abia se auzea, de parcă era strivit de perete. - Băieți, băieți... zise domnul Weasley încet. Încerc să mă gândesc ce trebuie să fac... A da... sigur... singura posibiliŹtate... Dă-te la o parte, Harry! Harry se trase lângă canapea. Unchiul Vernon se apropie însă. - Stați puțin! răcni el către șemineu. Ce aveți de gând să... BANG! Rezistențele electrice țâșniră spre capătul celălalt al caŹmerei, în timp ce șemineul blocat era împins înainte, propulŹsându-i afară pe domnul Weasley, Fred, George și Ron într-un nor de praf și bucățele de moloz. Mătușa Petunia țipă și căzu peste măsuța de cafea. Unchiul Vernon o prinse înainte să atingă podeaua și se holbă, mut de uimire, la o parte a famiŹliei Weasley. Toți aveau părul roșu ca focul, inclusiv Fred și George, care erau identici până la ultimul pistrui. - Acum e mai bine, spuse domnul Weasley, scuturându-și de praf roba lungă și verde și aranjându-și ochelarii. Ah, dumneavoastră trebuie să fiți unchiul și mătușa lui Harry! Înalt, slab și cu un început de chelie, se apropie de Unchiul Vernon cu mâna întinsă, însă Unchiul Vernon se dădu înapoi câțiva pași, cu Mătușa Petunia ascunzându-se după el. Unchiul Vernon rămăsese fără grai. Cel mai bun costum al său era plin de un praf albicios, care se așternuse și pe părul și mustața lui și îl făcea să arate de parcă tocmai ar fi îmbătrânit cu treizeci de ani. - Hm... da... Îmi cer scuze pentru asta, zise domnul Weasley, retrăgându-și mâna și uitându-se peste umăr la șeŹmineul demolat. Este numai vina mea, pur și simplu nu m-am gândit că nu vom putea ieși pe partea asta. V-am conectat șemineul la Rețeaua Zvrr doar pentru după-amiaza asta, știți, ca să-l luăm pe Harry. Șemineele Încuiaților nu ar treŹbui să fie conectate la rețeaua noastră, strict vorbind, însă am o cunoștință la Transportul Zvrr și am aranjat totul. Însă îl pot repara imediat, nu vă faceți griji. O să fac mai întâi un foc ca să-i trimit înapoi pe băieți și apoi vă repar șemineul, înainte să dispar. Harry era convins că soții Dursley nu înțeleseseră o boaŹbă. Încă se holbau la domnul Weasley, înmărmuriți. Mătușa Petunia se ridică și se ascunse în spatele Unchiului Vernon. - Bună, Harry! zise domnul Weasley vesel. Ți-ai pregătit cufărul? - E sus, îi zise Harry, întorcându-i zâmbetul. - Îl luăm noi, zise Fred imediat. Făcându-i cu ochiul lui Harry, Fred și George ieșiră din cameră. Știau unde era camera lui Harry, de când îl salvaŹseră la un moment dat din ghearele Unchiului Vernon, în puterea nopții. Harry era convins că Fred și George mureau de curiozitate să-l vadă pe Dudley, auziseră atâtea despre el de la Harry. - Bine, zise domnul Weasley, dând din mâini, în timp ce se străduia să înlăture penibila tăcere. Ce... Ce casă drăguță aveți! Având în vedere că sufrageria altădată imaculată era acum acoperită de praf și de bucăți de cărămidă, această reŹmarcă nu le făcu deloc plăcere soților Dursley. Chipul UnŹchiului Vernon se învineți iarăși, iar Mătușa Petunia rămase cu ochii holbați, mestecându-și iar limba. Dar păreau prea speriați pentru a mai spune ceva. Domnul Weasley se uită în jur. Adora orice avea legătură cu Încuiații. Harry își dădu seama că de-abia aștepta să se ducă să examineze televizorul și videocasetofonul. - Merg cu eclecticitate, nu? spuse el pe un ton atotștiutor. A, da, uite priza. Eu colecționez prize, îi spuse el Unchiului Vernon. Și baterii. Am o colecție impresionantă de baterii. Soția mea crede că sunt nebun, dar ce să fac dacă-mi plac... Era evident că și Unchiul Vernon era de aceeași părere cu doamna Weasley. Se mută puțin spre dreapta, acoperind-o în întregime pe Mătușa Petunia, de parcă ar fi crezut că domnul Weasley ar putea să-i atace în orice moment. Dudley apăru subit în cameră. Harry auzi zgomotul făcut de cufărul său tras pe scări de Fred și de George și știa că sunetele acelea îl scoseseră pe Dudley din bucătărie. Dudley se lipi de perete, privindu-l pe domnul Weasley îngrozit și încercă să se ascundă în spatele părinților lui. Din neferiŹcire, Unchiul Vernon, destul de solid pentru a-i fi pavăză Mătușii Petunia, care era ciolănoasă și slabă, nu era nici pe departe destul de lat pentru a-l ascunde pe Dudley. - Ah, și el este vărul tău, nu-i așa, Harry? întrebă domnul Weasley, făcând o altă încercare îndrăzneață de a conversa. - Da, zise Harry, el e Dudley. Harry și Ron schimbară niște priviri rapide, apoi își mutară privirile în altă parte, făcând cu greu față tentației de a izbucŹni în râs. Dudley nu își dezlipea mâinile de fund, de parcă i-ar fi fost frică să nu îi cadă. Domnul Weasley, pe de altă parte, părea cu adevărat îngrijorat de comportamentul straniu al lui Dudley. Într-adevăr, din tonul vocii sale când vorbi mai pe urmă, Harry fu convins că domnul Weasley credea că Dudley era la fel de nebun precum îl credea familia Dursley pe el, cu singura diferență că domnul Weasley simțea mai degrabă compasiune pentru Dudley, în loc de frică. - Ai avut o vacanță plăcută, Dudley? îl întrebă el cu blândețe. Dudley începu să scâncească. Harry văzu cum mâinile i se strâng și mai tare în jurul fundului său enorm. Fred și George se întoarseră în cameră, cărând cufărul lui Harry. Aruncară o privire în jur și îl zăriră pe Dudley. Pe fețele lor apărură rânjete răutăcioase, identice și ele. - Ei, bine, zise domnul Weasley. Să plecăm, nu? Își suflecă mânecile și își scoase bagheta. Harry îi văzu pe cei trei membri ai familiei Dursley lipindu-se de zid într-o singură mișcare. - Incendio! zise domnul Weasley, ațintind bagheta către gaura din peretele din spatele lui. Din șemineu se ridicară flăcări, pârâind vesele, de parcă ar fi ars așa de ore întregi. Domnul Weasley scoase un săculeț din buzunarul său, îl desfăcu, luă un vârf din pudra aflată în el și îl aruncă în flăcări, care se făcură pe dată verzi ca smaŹraldul și se întețiră. - Haide, Fred, du-te tu primul! îi zise domnul Weasley. - Venim, făcu Fred. O, nu... stai puțin... O pungă de dulciuri se revărsase din buzunarul lui Fred, iar conținutul ei se rostogolea acum în toate direcțiile. BomŹboane mari și mici, în ambalaje multicolore. Fred se aplecă, le strânse și apoi le făcu vesel cu mâna celor trei Dursley, după care păși direct în foc, zicând clar VIZUINA!. Mătușa Petunia scoase un mic țipăt speriat. Se auzi un sunet ca un fâlfâit de aripi și Fred dispăru. - Bine, acum George, zise domnul Weasley. Ia și cufărul! Harry îl ajută pe George să ducă spre foc cufărul și să-l ridice în picioare, ca să-l poată apuca mai bine. Apoi, cu un al doilea fâlfâit, George strigă VIZUINA! și dispăru și el. - Ron, tu urmezi, zise domnul Weasley. - Pe curând, zise Ron către familia Dursley. Îi zâmbi larg lui Harry, apoi păși în foc, strigă și el VIZUINA! și dispăru. Acum nu mai rămăseseră decât Harry și domnul Weasley. - Păi... La revedere, le spuse Harry rudelor lui. Aceștia nu răspunseră nimic. Harry se duse către foc, dar chiar când ajunse la marginea șemineului, domnul Weasley îl opri. Se uită uimit la familia Dursley. - Harry v-a zis la revedere, spuse el. Nu l-ați auzit? - Nu contează, îi spuse Harry încet domnului Weasley. Sincer, nu îmi mai pasă. Domnul Weasley nu își luă mâna de pe umărul lui Harry. - Nu o să vă mai vedeți nepotul până vara viitoare, îi spuŹse el Unchiului Vernon, ușor indignat. Sunt sigur că vreți să vă luați la revedere, nu-i așa? Chipul Unchiului Vernon era roșu de mânie. Ideea ca omul care tocmai îi distrusese jumătate din sufragerie să-i mai dea și lecții de bună purtare părea să-i producă o infinită suferință. Dar domnul Weasley avea încă bagheta în mână, iar ochii Unchiului Vernon căzură imediat pe ea, duŹpă care spuse cât se putea de rece: La revedere! - Pe curând, spuse Harry, pășind cu un picior în flăcările verzi, care îi dădeau o senzație plăcută de vânt cald. În acel moment însă, din spatele său se auzi un sunet îngrozitor, ca și când cineva s-ar fi înecat, și Mătușa Petunia începu să urle. Harry se întoarse, Dudley nu mai era în spatele părinților lui. Era îngenuncheat lângă măsuța de cafea și gata să se suŹfoce cu o panglică scârboasă, mov, lungă de o jumătate de metru. O secundă mai târziu, Harry își dădu seama cu uimire că panglica era de fapt limba lui Dudley. În fața lui, pe podea, era un ambalaj colorat în care se aflase o bomboană. Mătușa Petunia se aruncă pe jos lângă Dudley, apucă de capătul limbii sale lungi și încercă să i-o smulgă din gură. Bietul Dudley țipă, pe bună dreptate, și o afurisi mai rău ca niciodată, încercând să o dea la o parte. Unchiul Vernon zbiera și își agita mâinile, iar domnul Weasley trebui să riŹdice mult glasul pentru a se face auzit. - Nu vă faceți griji, o să-l ajut eu! strigă el, apropiindu-se de Dudley cu bagheta ridicată, însă Mătușa Petunia țipă și mai tare și se aruncă asupra lui Dudley, apărându-l de domŹnul Weasley. - Nu, zău! zise domnul Weasley disperat. Este ceva simŹplu... bomboană... Fiul meu, Fred, e tare glumeț... Dar e neŹvoie doar de o Vrajă de Îngurgitare... Cel puțin așa cred... Vă rog, pot să-i fac limba să i se retragă în gură... Dar, departe de a fi liniștiți, membrii familiei Dursley intrară și mai mult în panică. Mătușa Petunia plângea dispeŹrată, trăgând de limba lui Dudley, de parcă era hotărâtă să i-o smulgă, Dudley părea să se sufoce din cauza limbii și a mamei sale, iar Unchiul Vernon, care își pierduse controlul de tot, înșfăcă un bibelou și îl azvârli cu putere către domŹnul Weasley, care se feri la timp, bibeloul spărgându-se în resturile șemineului. - Nu, zău așa, nu vă temeți! zise domnul Weasley, flutuŹrându-și supărat bagheta. Încerc să vă ajut! Zbierând ca un hipopotam rănit, Unchiul Vernon luă în mână un alt bibelou. - Harry, du-te! Du-te! îi strigă domnul Weasley, cu baŹgheta îndreptată către Unchiul Vernon. Mă descurc eu! Harry nu vroia să piardă distracția, însă al doilea bibelou aruncat de Unchiul Vernon aproape că îi atinse urechea stângă, așa că hotărî că era cel mai bine să îl lase pe domŹnul Weasley să rezolve totul. Păși în foc și uitându-se peste umăr spuse și el: VIZUINA! Ultima imagine pe care o surŹprinse cu coada ochiului fu felul în care domnul Weasley pară cu bagheta un al treilea bibelou aruncat de Unchiul Vernon. Mătușa Petunia striga și îl apăra pe Dudley, iar limba lui Dudley se ondula ca un piton mare și scârbos. Dar în clipa următoare, Harry începu să se rotească foarte repede, iar sufrageria familiei Dursley dispăru printre flăcările verzi ca smaraldul.