HARRY POTTER-POCALUL DE FOC

— CAPITOLUL XXX —

PENSIVUL

Ușa biroului se deschise. - Bună, Potter, zise Moody. Hai, intră... Harry intră. Mai fusese o dată în biroul lui Dumbledore. Era o cameră circulară foarte frumoasă, plină cu fotografiŹile directorilor și directoarelor din trecut de la Hogwarts, care dormeau cu toții, cu piepturile umflându-li-se ușor când respirau. Cornelius Fudge stătea lângă biroul lui Dumbledore, îmbrăcat cu pelerina sa în dungi, și își ținea în mână pălăria verde-deschis. - Harry! zise Fudge vesel, înaintând spre el. Ce mai faci? - Bine, minți Harry. - Tocmai vorbeam de noaptea în care a apărut domnul Crouch la marginea Pădurii Interzise, zise Fudge. Tu l-ai găsit, nu? - Da, zise Harry, după care, simțind că era inutil să preŹtindă că nu auzise ce vorbiseră, adăugă: dar nu am văzut-o nicăieri pe Madame Maxime și cred că i-ar fi greu să se asŹcundă, nu? Dumbledore îi zâmbi lui Harry din spatele lui Fudge, în ochi apărându-i obișnuitele scânteieri. - Da, bine, zise Fudge, părând rușinat, tocmai vroiam să facem o plimbare scurtă prin împrejurimi, Harry, te rog să ne scuzi... Poate ar trebui să te întorci la ore... - Vroiam să vorbesc cu dumneavoastră, domnule profeŹsor, zise Harry repede, uitându-se la Dumbledore, care îi aruncă o privire iscoditoare. - Așteaptă-mă aici, Harry, zise el, nu întârzii mult. Trecură în liniște pe lângă el și închiseră ușa. După câteŹva minute, Harry auzi zgomotul pașilor lui Moody pierzânŹdu-se pe coridorul de jos. Se uită în jur. - Bună, Fawkes, zise el. Fawkes, pasărea phoenix a profesorului Dumbledore, stătea pe stinghia ei de aur de lângă ușă. De mărimea unei lebede, cu pene minunate, roșii și aurii, își vântură coada lungă și clipi, privind cu atenție către Harry. Harry se așeză pe un scaun din fața biroului lui DumŹbledore. Timp de mai multe minute, stătu și îi privi pe foștii directori și directoare cum dormeau în ramele lor, gândindu-se la ce auzise nu de mult, și își trecu degetele peste cicatrice. Acum nu îl mai durea. Se simțea mult mai calm, acum că era în biroul lui Dumbledore, știind că în curând avea să-i povestească despre vis. Harry se uită la pereții din spatele biroului. Jobenul Magic, la fel de peticit și ponosit, era așezat pe un raft. Lângă el era o cutie mare de sticlă în care se afla o sabie magnifică de argint, cu rubine mari incrustate pe prăsele, pe care o recunoscu ca fiind aceea pe care el însuși o scosese din Jobenul Magic în anul II. Sabia îi aparținuse odată lui Godric Gryffindor, fondatorul Casei lui Harry. O privea, amintindu-și cum îi venise în ajutor când crezuse că nu mai avea nici o speranță, și deodată observă o sclipire argintie scăpărând pe cutia de sticlă. Se uită în jur ca să găsească sursa și văzu o rază aurie care venea dintr-un dulap negru din spatele său, a cărui ușă nu era bine închisă. Harry ezită, se uită la Fawkes, iar apoi se ridică, se duse în partea cealaltă a biroului și deschise ușa dulapului. Acolo era o lighean de piatră, cu apă pe fund și cu niște simboluri ciudate sculptate pe margine: rune și alte însemnări pe care Harry nu le recunoscu. Lumina argintie proŹvenea din conținutul ligheanului, care era deosebit de tot ce văzuse Harry până atunci. Nu putu să își dea seama dacă substanța din lighean era lichidă sau gazoasă. Era foarte luminoasă, alb-argintie, și se mișca neîncetat. La suŹprafața ei erau mici valuri, semănând cu apa vălurită de vânt... Și atunci, ca într-o învolburare de nori, conținutul ligheanului se despărți și se învârti încet. Arăta ca o luŹmină lichidă - sau ca un vânt solid - Harry nu se putea hotărî cu ce semăna mai bine... Ar fi vrut să pună mâna, ca să vadă ce era, dar cei aproape patru ani de experiențe în lumea vrăjitorilor îi spuseră că introducerea mâinii într-un vas plin cu o substanță necunoscută era o mare prostie. Astfel că își scoase bagheta din buzunarul robei, aruncă o privire neliniștită în jur, se uită la conținutul ligheanului și îl atinse cu bagheta. Suprafața substanței argintii de dinăuntru începu să se învârtă foarte repede. Harry se aplecă mai aproape, cu capul în dulap. SubŹstanța argintie devenise transparentă, aproape ca sticla. Se uită în jos, așteptând să vadă fundul de piatră al ligheanuŹlui... În schimb, văzu o cameră enormă dedesubtul subŹstanței misterioase, o cameră în care el privea ca printr-o feŹreastră rotundă din tavan. Camera era slab luminată. Se gândi că trebuia să fi fost sub pământ, pentru că nu avea ferestre, ci doar torțe pe pereți, la fel ca acelea care luminau castelul Hogwarts. Apropiindu-și fața și mai mult, încât nasul îi ajunse la doi centimetri de substanța sticloasă, Harry văzu că lângă fiecare perete se aflau rânduri-rânduri de vrăjitori și vrăjiŹtoare, ca și cum ar fi stat în bănci care se ridicau pe mai multe niveluri. Exact în centrul camerei era un scaun gol. Scaunul acela îi dădu lui Harry un presentiment neplăcut. Avea lanțuri pe mânere, de parcă cei care stăteau acolo erau de obicei legați de el. Unde era acest loc? Cu siguranță că nu la Hogwarts, nu văzuse niciodată o asemenea cameră în castel. Iar mulțimea din camera misterioasă era compusă din adulți, or Harry știa că nu erau nici pe departe atâția profesori la Hogwarts. Dar păreau să aștepte ceva... Deși nu le putea vedea decât vârfurile pălăriilor ascuțite, păreau să fie cu toții cu fețele îndreptate într-o singură direcție și nimeni nu vorbea cu nimeni. Ligheanul fiind rotund, iar camera pe care o vedea drepŹtunghiulară, Harry nu putea să vadă ce se întâmpla în colțuri. Se aplecă și mai în față, apropiindu-și capul și încerŹcând să vadă mai bine... Vârful nasului îi atinse substanța ciudată în care se uita. Biroul lui Dumbledore scoase un zgomot strident... Harry fu aruncat înăuntru cu capul în substanța din lighean... Dar capul nu i se lovi de pardoseala de piatră. Cădea prin ceva rece ca gheața și negru ca smoala... Era ca și când ar fi fost absorbit de un vârtej întunecat... Și deodată, se trezi stând pe o bancă de la capătul camerei din interiorul ligheanului, o bancă mult deasupra celorlalte. Se uită în sus, la tavanul înalt de piatră, așteptânŹdu-se să vadă fereastra circulară prin care tocmai se uitase, însă nu văzu nimic altceva decât piatră întunecată. Respirând greu și sacadat, Harry se uită în jur. Nimeni dintre vrăjitorii și vrăjitoarele din cameră (și erau cel puțin două sute) nu se uita la el. Nu păreau să fi observat că tocmai căzuse în mijlocul lor, din tavan, un băiat de paisprezece ani. Harry se întoarse către vrăjitorul de lângă el și scoase un strigăt de uimire care răsună în toată camera. Stătea chiar lângă Albus Dumbledore. - Domnule profesor! zise Harry, într-o șoaptă sugrumată. Îmi pare rău... nu am vrut... Mă uitam doar în ligheanul acela din dulapul dumneavoastră... Eu... Unde suntem? Dar Dumbledore nu se mișcă și nici nu îi vorbi. Îl ignoră complet. La fel ca toți ceilalți vrăjitori de pe bănci, se uita în colțul îndepărtat al camerei unde era ușa. Harry se uită derutat la Dumbledore, apoi la mulțimea tăcută, apoi iar la Dumbledore. Și în cele din urmă își dădu seama... Lui Harry i se mai întâmplase o dată să se găsească undeŹva unde nimeni nu putea să îl vadă sau să îl audă. Atunci căzuse printr-o pagină a unui jurnal fermecat direct în amintirea altcuiva... Și, dacă nu se înșela, se întâmplase tot ceva de genul acela... Harry își ridică mâna dreaptă, ezită și apoi o mișcă rapid în fața lui Dumbledore. Dumbledore nu clipi, nici nu se uită la Harry și nu se mișcă deloc. Și astfel, din punctul de vedere al lui Harry, problema fu lămurită. Dumbledore nu l-ar fi ignorat așa. Era într-o amintire și acela nu era DumŹbledore cel din prezent. Și totuși, nu avea cum să fie cu foarte mult timp în urmă... Dumbledore cel care stătea lângă el acum avea părul argintiu, exact ca în prezent. Dar ce era locul acesta? Ce așteptau toți vrăjitorii aceia? Harry se uită în jur cu și mai mare atenție. Camera, așa cum presupusese când o observase de deasupra, era cu siguŹranță sub pământ... Semăna mai mult cu o celulă decât cu o cameră, își zise. Avea un aer straniu și auster. Nu erau tablouri pe pereți și nici un fel de ornamente... Doar acele rânduri de bănci care se ridicau pe mai multe niveluri în jurul camerei, toate poziționate pentru a avea o priveliște limpede a scaunului cu lanțurile pe mânere. Înainte să ajungă la vreo concluzie asupra locului unde se aflau, Harry auzi pași. Ușa din colțul celulei se deschise și intrară trei oameni - sau mai bine zis, un om, încadrat de doi Dementori. Harry simți cum îi îngheață sufletul. Dementorii, creaŹturi înalte, cu glugi care le ascundeau fețele, se apropiau încet de scaunul din centrul camerei, fiecare strângând cu putere câte o mână a omului, cu brațele lor care păreau să fi intrat în putrefacție. Omul dintre ei părea că e gata să leșine în orice moment și Harry îl înțelese... Știa că Dementorii nu îi puteau face nimic într-o amintire, dar Harry avea întipărită clar în minte puterea lor. Mulțimea se dădu puțin înapoi când Dementorii îl puseră pe om în scaunul cu lanțuri și apoi ieșiră din cameră. Ușa se închise după ei. Harry se uită la omul care stătea în scaun și văzu că era Karkaroff. Spre deosebire de Dumbledore, Karkaroff părea mult mai tânăr. Avea părul negru și bărbuța la fel. Nu era îmbrăŹcat în blănuri mătăsoase, ci într-o robă subțire și ponosită. Tremura. Sub ochii lui Harry, lanțurile de pe mânerele scaunului se făcură brusc aurii și se încolăciră pe brațele lui Karkaroff, țintuindu-l acolo. - Igor Karkaroff, zise o voce dură din stânga lui Harry. Harry se uită în jur și îl văzu pe domnul Crouch ridicându-se din mijlocul băncii de lângă el. Părul lui Crouch era negru, chipul său avea mult mai puține riduri și părea mult mai în formă și cu capul pe umeri. - Ai fost adus de la Azkaban ca să furnizezi dovezi MiniŹsterului Magiei. Ne-ai dat de înțeles că ai informații imporŹtante pentru noi. Karkaroff stătea cât de drept putea, strâns legat de scaun. - Da, domnule, zise el și, deși vocea îi era foarte speriată, Harry distinse în ea nota mieroasă bine cunoscută. Doresc să-i fiu de folos Ministerului. Vreau să ajut. Știu... Știu că Ministerul încearcă să... să-i adune pe ultimii susținători ai Lordului Întunecat. Sunt dornic să fiu de ajutor, după puŹterile mele... Băncile se umplură de zumzet. Unii îl priveau pe KarkaŹroff cu interes, alții cu o profundă neîncredere. Atunci Harry auzi clar o voce răgușită, din partea cealaltă a lui Dumbledore, care zise: - Ce mizerabil... Harry se aplecă în față să vadă dincolo de Dumbledore. Era Ochi-Nebun Moody... deși aspectul său era complet diferit. Nu avea ochiul magic, ci doi ochi normali. Amândoi îl priveau pe Karkaroff printre pleoape, cu un imens dispreț. - Crouch o să-i dea drumul, îi șopti Moody lui DumŹbledore. A făcut un târg cu el. Mi-a luat șase luni să îl descopăr și Crouch o să-i dea drumul, dacă o să-i furnizeze sufiŹciente nume noi. Să auzim informațiile, așa zic eu, și apoi să-l dăm imediat pe mâna Dementorilor. Dumbledore scoase un mic sunet dezaprobator pe nasul lung și coroiat. - Ah, am uitat... Ție nu-ți plac Dementorii, nu, Albus? zise Moody, cu un zâmbet diabolic. - Nu, zise Dumbledore calm, mă tem că nu. De mult timp sunt de părere că Ministerul greșește că se aliază cu asemenea creaturi... - Nu și pentru mizerabilii ca el, zise Moody încet. - Zici că vrei să ne dai nume, Karkaroff, zise domnul Crouch. Să le auzim, te rog... - Trebuie să înțelegeți, zise Karkaroff grăbit și neliniștit, că Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit opera întotdeauna într-un seŹcret desăvârșit... Prefera ca noi... ăăă... vreau să spun, susțiŹnătorii lui... Și acum regret, din tot sufletul, că m-am numărat printre ei... - Zi odată, șuieră Moody. - Nu știam niciodată numele tuturor confraților noștri... El era singurul care știa câți eram... Și cine anume... - Da, a fost o mișcare inteligență, nu-i așa, având în vedere că a avut grijă ca oamenii ca tine, Karkaroff, să nu poată să-i trădeze pe toți, murmură Moody. - Și totuși, zici că ai niște nume pentru noi? întrebă domŹnul Crouch. - Am, zise Karkaroff pe nerăsuflate. Și să știți că erau niște susținători importanți. Oameni pe care i-am văzut cu ochii mei urmându-i ordinele. Vă dau aceste informații pentru a deŹmonstra că mă dezic întru totul de el și că sunt copleșit de reŹmușcări atât de cumplite, încât abia mai pot să... - Care sunt aceste nume? întrebă domnul Crouch tăios. Karkaroff trase aer în piept. - Era Antonin Dolohov, zise el. L-am... L-am văzut torturând nenumărați Încuiați și... adversari ai Lordului Întunericului. - Și l-ai ajutat să o facă, bombăni Moody. - L-am prins deja pe Dolohov, zise Crouch. A fost prins la scurt timp după tine. - Într-adevăr? zise Karkaroff și ochii i se măriră. Sunt... Sunt încântat să aud asta... Însă nu părea prea încântat. Harry își dădu seama că aceste vești fuseseră un adevărat șoc pentru Karkaroff. Unul dintre numele date de el era inutil. - Alții? zise Crouch rece. - Da... Mai era Rosier, răspunse Karkaroff repede. Evan Rosier. - Rosier este mort, zise Crouch. Și el a fost prins curând după tine. A preferat să se lupte în loc să se predea și a fost ucis în timpul luptei. - Însă a luat și o bucată din mine cu el, șopti Moody din dreapta lui Harry. Harry se uită iar la el și îl văzu arătându-i lui Dumbledore spre bucata lipsă din nasul său. - Ro... Rosier a primit ce-a meritat! zise Karkaroff, în voce simțindu-i-se clar panica. Harry își dădu seama că Igor Karkaroff începea să își facă griji că nici una dintre informațiile sale nu îi vor fi de folos Ministerului. Ochii lui Karkaroff se ațintiră către ușa din colț, în spatele căreia stăteau cu siguranță Dementorii, așteptându-l. - Alții? zise Crouch. - Da! zise Karkaroff. A mai fost și Travers... A ajutat la omorârea lui McKinnons! Și Mulciber... Se specializase în Blestemul Imperius, a determinat nenumărați oameni să facă lucruri îngrozitoare! Apoi Rookwood, care a fost spion și i-a dat informații prețioase Celui-Ce-Nu-Trebuie-Numit, chiar din interiorul Ministerului! Harry își dădu seama că de data asta Karkaroff o nimeŹrise. Mulțimea murmura ca un singur glas. - Rookwood? zise domnul Crouch, făcându-i semn unei vrăjitoare care stătea în fața lui și care începu să noteze ceva pe bucata ei de pergament. Augustus Rookwood de la Departamentul Misterelor? - Chiar el, zise Karkaroff entuziasmat. Cred că a folosit o rețea de vrăjitori în locuri sus-puse și din interiorul Ministerului, și din afara sa, pentru a strânge informații... - Însă pe Travers și Mulciber îi avem, zise domnul Crouch. Foarte bine, Karkaroff, dacă asta este tot, te vei înŹtoarce la Azkaban în timp ce noi vom decide... - Nu încă! strigă Karkaroff, părând chiar disperat. AștepŹtați, mai este cineva! Harry îl văzu transpirând în lumina torțelor, pielea sa albă contrastând puternic cu părul și barba. - Plesneală! strigă el. Severus Plesneală! - Plesneală a fost eliberat de acest consiliu, zise Crouch cu răceală. A garantat Albus Dumbledore pentru el. - Nu! strigă Karkaroff, zbătându-se în lanțurile care îl legau de scaun. Vă asigur! Severus Plesneală este un DevoŹrator al Morții! Dumbledore se ridică în picioare. - Am adus dovezi deja în această problemă, zise el calm. Severus Plesneală a fost într-adevăr un Devorator al Morții. Dar s-a alăturat părții noastre înainte de declinul Lordului Cap-de-Mort și a devenit spion pentru noi, riscându-și proŹpria viață. Acum este un Devorator al Morții în aceeași măsură în care sunt și eu. Harry se întoarse să se uite la Ochi-Nebun Moody. Avea o expresie extraordinar de sceptică în spatele lui Dumbledore. - Foarte bine, Karkaroff, zise Crouch rece, ne-ai fost de ajutor. Îți vom revizui cazul. Între timp, te vei întoarce în Azkaban... Vocea domnului Crouch se pierdu. Harry se uită în jur; celula se dizolva de parcă ar fi fost făcută din fum. Totul se ducea și nu își mai văzu decât propriul corp, restul era doar întuneric... Și atunci, încăperea se întoarse. Harry stătea pe un alt loc. Tot pe banca cea mai de sus, dar acum în stânga domnului Crouch. Atmosfera părea diferită, relaxată, chiar veselă. Vrăjitorii și vrăjitoarele de lângă pereți vorbeau unii cu alții, de parcă ar fi fost la un eveniment sportiv. O vrăjiŹtoare de la jumătatea băncilor de pe peretele de vizavi îi atrase atenția lui Harry. Avea părul blond tuns scurt, era îmbrăcată cu robă roșie și avea în gură vârful unei pene de culoarea, verde-crud. Era, negreșit, o Rita Skeeter mai tânără. Harry se uită în jur; Dumbledore stătea iar lângă el, îmbrăcat altfel. Domnul Crouch părea mai obosit și mai înspăimântător, mai nefericit... își zise Harry. Era o altă amintire, o altă zi... un alt proces. Ușa din colț se deschise și Ludo Bagman intră în cameră. Acesta însă nu era Ludo Bagman din prezent, ci un Ludo Bagman care era evident la apogeul carierei sale de vâjthaț. Nasul nu îi era spart. Era înalt și slab, dar musculos. BagŹman părea emoționat când se așeză pe scaun, dar nu fu înlănțuit acolo, ca Igor Karkaroff, iar Bagman, prinzând curaj din acest motiv, aruncă o privire mulțimii, le făcu câtorva cu mâna și reuși să zâmbească puțin. - Ludo Bagman, ai fost adus aici, în fața Consiliului de Legi Magice, ca să răspunzi în fața acuzațiilor despre activitatea ta de Devorator al Morții, zise domnul Crouch. Am auzit acuzații împotriva ta și suntem pe cale să dăm verdictul. Ai ceva de adăugat declarației tale, înainte de a ne pronunța? Lui Harry nu îi venea să creadă. Ludo Bagman, un Devorator al Morții? - Doar că, zise Bagman, zâmbind neliniștit, păi... știu că am fost cam prost... Unul sau doi vrăjitori și vrăjitoare zâmbiră indulgenți. Domnul Crouch nu păru să le împărtășească sentimentele. Se uita la Ludo Bagman cu severitate și cu un dispreț profund. - Nu ai zis niciodată un adevăr mai mare, băiete, îi spuse cineva răgușit lui Dumbledore din spatele lui Harry. Se întoarse și iar îl văzu pe Moody stând acolo. - Dacă nu aș fi știut că ai fost mereu cam tont, aș fi zis că un balon-ghiulea ți-a afectat mintea pentru totdeauna... - Ludovic Bagman, ai fost prins dându-le informații susțiŹnătorilor lui Cap-de-Mort, zise domnul Crouch. Pentru asta, propun o perioadă de prizonierat în Azkaban, o perioadă nu mai mică de... Însă imediat se auzi un vuiet de supărare dinspre mulțiŹmea aflată în cameră. Mai mulți vrăjitori și vrăjitoare de lângă pereți se ridicară, dând din capete și chiar din pumni, către domnul Crouch. - Dar v-am spus, n-am știut! strigă Bagman cu sinceriŹtate, căutând să acopere zgomotul mulțimii. Nici nu am bănuit! Bătrânul Rookwood a fost prieten cu tatăl meu... Niciodată nu mi-a trecut prin minte că ținea cu Știți-Voi-CiŹne! Am crezut că strângeam informații pentru ai noștri! Și Rookwood tot zicea că o să-mi găsească o slujbă la MinisŹter mai târziu... după ce mi se va termina perioada de gloŹrie în vâjthaț, mă înțelegeți... Adică, doar n-o să lovesc baloane-ghiulea toată viața, nu? Se auziră râsete dinspre mulțime. - Se va supune la vot, zise domnul Crouch cu răceală și se întoarse către partea dreaptă a camerei. Rog membrii juriului să ridice mâna... Cei în favoarea închisorii... Harry se uită către partea dreaptă a camerei. Nimeni nu ridică mâna. Mulți dintre vrăjitorii și vrăjitoarele din jur înceŹpură să aplaude. Una dintre vrăjitoarele din juriu se ridică. - Da? răcni Crouch. - Nu am vrea decât să-l felicităm pe domnul Bagman datorită splendidei evoluții pentru Anglia la meciul de vâjthaț de sâmbăta trecută împotriva Turciei, zise vrăjitoaŹrea pe nerăsuflate. Domnul Crouch era furios. Camera răsună de aplauze. Bagman se ridică și făcu o plecăciune, zâmbind. - Groaznic, îi spuse domnul Crouch cu patimă lui DumŹbledore, așezându-se, în timp ce Bagman ieșea din cameră. Rookwood să-i găsească o slujbă la Minister... Ziua în care ni se va alătura Ludo Bagman va fi cu adevărat o zi tristă penŹtru Minister... Și camera se dizolvă iar. Când se întoarse, Harry se uită în jur. El și Dumbledore stăteau în continuare lângă domŹnul Crouch, însă atmosfera era cât se poate de schimbată. Era o tăcere totală, întreruptă doar de plânsetele unei vrăjiŹtoare firave, ca un spic de grâu, care stătea lângă domnul Crouch. Avea o batistă pe care și-o ținea strâns la gură cu mâinile-i tremurânde. Harry se uită la Crouch și îl văzu mai sobru și mai cărunt ca înainte. O venă i se zbătea la tâmplă. - Adu-i, zise el și vocea îi răsună în încăperea tăcută. Ușa din colț se deschise iar. De această dată intrară șase Dementori, aducând cu ei patru oameni. Harry văzu mulŹțimea întorcându-se să se uite la Crouch. Câțiva începură să șoptească între ei. Dementorii îi puseră pe fiecare dintre cei patru oameni în cele patru scaune cu mânere cu lanțuri, care se aflau acum pe podeaua camerei. Cei patru erau un bărbat bine făcut, care se uita absent la Crouch, un alt bărbat mai slab și mai emoționat, ai cărui ochi cercetau mulțimea, o femeie cu păr negru, des și strălucitor și cu ochii umbriți, care stătea pe scaun de parcă ar fi stat pe un tron, și un băiat în jur de nouăsprezece ani, care părea cu adevărat îngrozit. Tremura, cu părul său galben-pai răvășit peste față și cu pielea pistruiată și albă ca laptele. Vrăjitoarea micuță și deliŹcată de lângă Crouch începu să se legene în față și în spate pe locul ei, plângând în batistă. Crouch se ridică. Se uită la cei patru din fața lui și pe chipul său se citi ura. - Ați fost aduși în fața Consiliului pentru Legi Magice, zise el clar, ca să fiți judecați pentru o crimă atât de atroce, cum... - Tată, zise băiatul cu părul blond. Tată... te rog... - ... rareori am auzit în această sală, continuă Crouch, vorbind și mai tare, ca să acopere vocea fiului său. Am auzit dovezile împotriva voastră. Toți patru sunteți acuzați de capturarea unui Auror - Frank Poponeață - și atacarea lui cu Blestemul Cruciatus, crezând că știa unde se afla stăpânul vostru exilat, Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit... - Tată, nu eu am făcut-o! strigă băiatul din lanțuri. Nu am făcut-o, jur, tată, nu mă trimite înapoi la Dementori... - Apoi sunteți acuzați, urlă domnul Crouch, de folosirea Blestemul Cruciatus asupra soției lui Frank Poponeață, când a refuzat să vă dea informațiile cerute. Ați plănuit să-l readuceți la putere pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit și să reŹveniți la viețile voastre pline de violență și cruzime, pe care probabil că le-ați dus înainte, pe vremea acestuia. Acum, rog juriul să... - Mamă! strigă băiatul, și vrăjitoarea de lângă Crouch izbucni în plâns, legănându-se în față și în spate. Mamă, oprește-l, mamă, nu am făcut-o eu, nu am fost eu! - Acum, rog juriul, repetă domnul Crouch, să ridice mâna dacă membrii lui cred, ca și mine, că aceste crime merită încarcerarea pe viață la Azkaban. La unison, vrăjitoarele și vrăjitorii din partea dreaptă a camerei ridicară mâinile. Mulțimea începu să aplaude ca și pentru Bagman, având pe chipuri expresii de triumf sălbaŹtic. Băiatul începu să țipe. - Nu! Mamă, nu! Nu am făcut-o eu, nu, n-am știut! Nu mă trimite acolo, nu îl lăsa! Dementorii se întoarseră în cameră. Cei trei care fuseseră alături de băiat se ridicară în liniște de pe scaune. Femeia cu ochi întunecați se uită la Crouch și strigă: - Lordul Întunericului va renaște, Crouch! Aruncă-ne în Azkaban, dacă vrei, vom aștepta răbdători! Va renaște și va veni după noi, ne va răsplăti mult mai mult decât pe restul suporterilor săi! Am fost singurii care i-am rămas credinŹcioși! Am fost singurii care am încercat să-l găsim! Dar băiatul încerca să se lupte cu Dementorii, deși Harry văzu că încet-încet aceștia îi absorbeau puterea. Mulțimea vuia batjocoritoare, unii se ridicaseră, în timp ce femeia ieșea din cameră, iar băiatul continua să se lupte. - Sunt fiul tău! îi strigă el lui Crouch. Sunt fiul tău! - Nu ești fiul meu! strigă domnul Crouch, cu ochii bulbucați dintr-o dată. Eu nu am nici un fiu! Vrăjitoarea fragilă scoase un geamăt sfâșietor și apoi se prăbuși în scaun. Leșinase. Crouch părea să nu fi observat. - Duceți-i! răcni Crouch către Dementori atât de tare, încât îi ieșiră câțiva stropi de salivă din gură. Duceți-i, să puŹtrezească acolo! - Tată! Tată, nu am fost eu! Nu! Nu! Tată, te rog! - Harry, cred că a sosit timpul să ne întoarcem în biroul meu, zise o voce calmă în urechea lui Harry. Harry se sperie. Se uită în jur, apoi se uită în partea cealaltă, în direcția vocii. Era un Albus Dumbledore care stătea în dreapta sa, priŹvind cum fiul lui Crouch era dus de Dementori, și mai era un Albus Dumbledore în stânga sa, privindu-l în ochi. - Vino, zise Dumbledore cel din stânga sa și își puse mâna sub cotul lui Harry. Harry simți cum se ridică în aer, iar camera se dizolvă în jurul lui. Pentru un moment, totul se făcu negru și atunci se simți de parcă s-ar fi dat peste cap cu încetinitorul, aterizând brusc în picioare, în lumina orbitoare din biroul lui DumŹbledore. Ligheanul de piatră strălucea în fața sa, iar Albus Dumbledore stătea lângă el. - Domnule profesor, zise Harry speriat, știu că nu ar fi treŹbuit... Nu am vrut să... Ușa dulapului era întredeschisă și... - înțeleg, zise Dumbledore. Ridică ligheanul, îl duse pe birou, unde îl așeză pe suprafața lăcuită, și se așeză pe scaunul din spatele acestuia. Și Harry făcu la fel, uitându-se la ligheanul de piatră. Conținutul se întorsese la starea sa de la început, alb-arginŹtiu, învârtindu-se și clocotind sub ochii lui. - Ce este? întrebă Harry cu o voce tremurată. - Acesta? Se numește Pensiv, zise Dumbledore. CâteŹodată descopăr - și sunt sigur că ți se întâmplă și ție - că am prea multe gânduri și amintiri în minte. - Hm, făcu Harry, care nu putea spune cu adevărat că i se întâmplase vreodată așa ceva. - În asemenea momente, zise Dumbledore, arătând către ligheanul de piatră, folosesc Pensivul. Și îmi extrag din minte gândurile în plus, le pun în lighean și le examinez când doresc. E mai ușor să observi lucruri care se leagă între ele, mă înțelegi, când sunt așa... - Vreți să spuneți... că acolo sunt gândurile dumneavoasŹtră? zise Harry, uitându-se la substanța albă din lighean. - Exact, zise Dumbledore. Dă-mi voie să-ți arăt... Dumbledore își scoase bagheta din buzunarul robei și îi puse vârful în părul său argintiu, chiar lângă tâmplă. Când își îndepărtă bagheta, păreau să atârne de ea niște fire de păr... Dar atunci Harry văzu că era o fâșie strălucitoare, de fapt, din aceeași substanță argintie stranie care umplea PenŹsivul. Dumbledore adăugă gândul proaspăt în lighean și Harry, uluit, își văzu propriul chip pe suprafața ligheanului. Dumbledore apucă Pensivul cu degetele sale lungi și îl scutură, ca un căutător de aur care ar căuta pepite prețiŹoase... iar Harry își văzu propria față schimbându-se ușor în cea a lui Plesneală, care deschise gura și vorbi cu tavanul, vocea sa având un pic de ecou: - Se va întoarce... și pentru mine, și pentru Karkaroff... mai puternic ca niciodată... - O legătură pe care nu aș fi putut s-o fac fără ajutor, oftă Dumbledore, dar nu contează. Privi peste ochelarii săi cu lentilele în formă de semilună la Harry, care se uita uimit la chipul lui Plesneală, care conŹtinua să se învârtă în lighean. - Foloseam Pensivul când a venit domnul Fudge la întâlŹnirea noastră și l-am pus la loc în grabă. Cu siguranță că nu am închis bine ușa dulapului. Normal, ți-a atras atenția. - Îmi cer scuze, murmură Harry. Dumbledore dădu din cap. - Curiozitatea nu este un blestem, zise el, dar ar trebui să fim precauți cu ea... Da, într-adevăr... Încruntându-se ușor, atinse gândurile din lighean cu vârŹful baghetei. Instantaneu, din el se ridică o figurină, o fată plinuță, încruntată, de aproximativ șaisprezece ani, care începu să se învârtă ușor, cu picioarele încă în lighean. Făcu abstracție de Harry și de profesorul Dumbledore. Când vorbi, vocea îi răsună ca a lui Plesneală, de parcă ar fi venit din adâncurile ligheanului de piatră: - M-a blestemat, domnule profesor Dumbledore, și eu doar îl tachinam că l-am văzut sărutând-o pe Florence, în spatele serelor, joia trecută... - Dar de ce, Bertha, zise Dumbledore cu tristețe, uitânŹdu-se la fata care acum se rotea tăcută, de ce l-ai urmărit? - Bertha? șopti Harry, uitându-se la ea. Este cumva... Sau a fost cumva Bertha Jorkins? - Da, zise Dumbledore, atingând iar gândurile din liŹghean cu vârful baghetei și Bertha se scufundă în ele, acesŹtea redevenind iar argintii și opace. Aceea a fost Bertha așa cum mi-o amintesc de pe vremea când era la școală. Lumina argintie a Pensivului lumină fața lui Dumbledore și Harry își dădu seama cât de bătrân părea. Știa, desigur, că Dumbledore avansa în vârstă, dar până atunci nu se gânŹdise niciodată că era un om bătrân. - Deci, Harry, zise Dumbledore încet, înainte să te pierzi în gândurile mele, vroiai să-mi spui ceva. - Da, zise Harry. Domnule profesor, eram la „Previziuni despre viitor” acum câteva minute și... Hm... am adormit! Ezită puțin, întrebându-se dacă urma o mustrare, dar Dumbledore nu zise decât: - E de înțeles... Continuă! - Păi, am avut un vis, zise Harry. Un vis despre Lordul Cap-de-Mort. Îl tortura pe Șobo... știți cine este Șobo... - Știu, zise Dumbledore prompt. Te rog, continuă. - Cap-de-Mort primise o scrisoare de la o bufniță. A zis ceva despre gafa lui Șobo care fusese reparată. A zis că cineŹva murise. Apoi a zis că Șobo nu va fi dat șarpelui drept hraŹnă - era și un șarpe lângă scaunul său. A zis... A zis că eu voi fi acela cu care se va hrăni șarpele. Apoi a aruncat un Blestem Cruciatus asupra lui Șobo... Și m-a durut cicatricea, zise Harry. M-am trezit, atât de tare m-a durut... Dumbledore se uită la el, fără să zică nimic. - Păi... Asta este tot, zise Harry. - Înțeleg, zise Dumbledore încet. Înțeleg. Și te-a mai duŹrut cicatricea anul acesta, în afară de atunci când te-a trezit din somn în timpul verii? - Nu... De unde știți că m-a trezit din somn în timpul verii? întrebă Harry uimit. - Nu ești singurul corespondent al lui Sirius, zise DumŹbledore. Și eu am ținut legătura cu el după ce a plecat de la Hogwarts anul trecut. Eu i-am sugerat peștera din munte ca fiind locul cel mai sigur unde să se ascundă. Dumbledore se ridică și începu să se plimbe în spatele biroului. Din când în când, își ducea vârful baghetei la tâmŹplă, mai scotea un gând argintiu strălucitor și îl adăuga celor din Pensiv. Gândurile dinăuntru începură să se învârtă atât de repede, încât Harry nu reuși să deslușească ceva clar. Era doar un amestec de culoare. - Domnule profesor? zise el încet, după câteva minute. Dumbledore se opri și se uită la Harry. - Scuzele mele, zise el încet și se așeză la birou. - Știți... Știți cumva de ce mă doare cicatricea? Dumbledore îl privi foarte pătrunzător pe Harry pentru o clipă și apoi spuse: - Am o teorie, doar o teorie... Cred că te doare cicatricea și când Lordul Cap-de-Mort este în apropierea ta, și când simte o ură cumplită față de tine... - Dar... de ce? - Pentru că sunteți legați de blestemul care a eșuat, zise Dumbledore. Aceea nu este o cicatrice obișnuită. - Deci, credeți... că faptele din vis... chiar s-au întâmplat? - Este posibil, zise Dumbledore. Așa cred... Probabil că da... Harry, l-ai văzut pe Cap-de-Mort? - Nu, zise Harry. Doar spatele scaunului său. Dar... nu aș fi avut ce să văd, nu? Adică, nu mai are corp, nu? Dar... cum ar fi putut să își țină bagheta? zise Harry încet. - Într-adevăr, cum? murmură Dumbledore. Cum... Nici Dumbledore și nici Harry nu vorbiră un timp. DumŹbledore se uita prin cameră, ducându-și din când în când vârful baghetei la tâmplă și adăugând un alt gând argintiu, strălucitor, în conținutul învolburat al Pensivului. - Domnule profesor, zise Harry în sfârșit, credeți că devine mai puternic? - Cap-de-Mort? întrebă Dumbledore, uitându-se la Harry peste Pensiv. Era o privire caracteristică, pătrunzătoare, pe care i-o mai aruncase Dumbledore și cu alte ocazii, iar Harry avea mereu senzația că Dumbledore putea să vadă prin el într-un mod în care nici măcar ochiul magic al lui Moody nu putea. - Încă o dată, Harry, nu-ți pot spune nimic clar... Astea sunt doar supozițiile mele, oftă el, părând mai bătrân și mai frământat ca niciodată. Anii în care Cap-de-Mort a ajuns la putere, zise el, au fost marcați de dispariții. Bertha Jorkins a dispărut fără urmă în locul unde se știe clar că a fost văzut Cap-de-Mort ultima dată. Și domnul Crouch a dispărut... Chiar în împrejurimile castelului nostru. Și a mai existat o a treia dispariție, una căreia Ministerul, din păcate, nu i-a acordat importanță, pentru că a fost vorba despre un ÎncuŹiat. Îl chema Frank Bryce și locuia în satul unde a crescut tatăl lui Cap-de-Mort. Bryce nu a mai fost văzut din august. Știi, eu citesc ziarele Încuiaților, spre deosebire de majoriŹtatea prietenilor mei de la Minister. Dumbledore se uită foarte serios la Harry, iar apoi continuă: - Aceste dispariții mi se pare că se leagă unele de altele. Ministerul nu este de acord, după cum ai auzit, când aștepŹtai în fața biroului meu... Harry aprobă din cap. Iar se lăsă tăcerea, Dumbledore extrăgându-și gânduri din când în când. Harry simțea că ar fi trebuit să plece, dar curiozitatea îl reținu pe scaun. - Domnule profesor? zise el iar. Ăăă... Aș putea să vă întreb ceva despre... procesul acela la care am fost martor... în Pensiv? - Da, poți, zise Dumbledore cu seriozitate. Am fost la el de multe ori, dar unele procese îmi vin în minte mai des decât altele... Mai ales acum... - Știți... procesul la care asistam când m-ați găsit? Cel cu fiul lui Crouch? Păi... vorbeau despre părinții lui Neville, nu-i așa? Dumbledore îi aruncă lui Harry o privire tăioasă. - Ți-a povestit vreodată Neville de ce a fost crescut de buŹnica lui? zise el. Harry clătină din cap, întrebându-se în același timp cum putuse să nu-l întrebe pe Neville, deși îl cunoștea de aproaŹpe patru ani de zile. - Da, vorbeau de părinții lui Neville, zise Dumbledore. Tatăl lui, Frank, a fost Auror, exact ca profesorul Moody. După cum ai auzit, el și soția sa au fost torturați pentru a da informații despre locul unde se afla Cap-de-Mort după ce și-a pierdut puterile. - Deci, au murit? zise Harry încet. - Nu, zise Dumbledore, cu o voce plină de amărăciune, cum nu îl mai auzise Harry niciodată, au înnebunit. Sunt amândoi în spitalul Sf. Mungo pentru Boli și Răni Magice. Cred că Neville îi vizitează cu bunica lui, în vacanțe. Nu își recunosc copilul. Șocat, Harry rămase locului. Nu știuse niciodată... niciŹodată, în patru ani de zile, nu se deranjase să afle... - Soții Poponeață au fost foarte cunoscuți, zise DumbleŹdore. Atacul asupra lor s-a produs imediat după declinul lui Cap-de-Mort, când toată lumea a crezut că era în siguranță. Acel atac a cauzat un val de mânie mai puternic ca niciodată. Ministerul a fost sub mare presiune, i se cerea să-i prindă rapid pe vinovați. Din nefericire, mărturiile soților Poponeață au fost - având în vedere starea lor - nu tocmai de încredere... - Atunci, fiul domnului Crouch ar fi putut să nu fi fost implicat? zise Harry încet. Dumbledore clătină din cap. - Despre asta nu știu nimic! Harry rămase iar tăcut, privind conținutul vârtejului din Pensiv. Mai erau două întrebări pe care ardea de nerăbdare să le pună... însă acestea priveau vinovăția unor oameni în viață... - Hm, începu el, domnul Bagman... - ... nu a mai fost niciodată acuzat de activități ÎntuŹnecate, zise Dumbledore calm. - Da, zise Harry repede, uitându-se iar în Pensivul, al cărui conținut se învârtea mai încet, acum că Dumbledore nu mai adăuga gânduri. Și... Hm... Dar Pensivul păru să pună întrebarea în locul lui. Chipul lui Plesneală apăru iar pe suprafață. Dumbledore îl privi și apoi se uită la Harry. - Și nici profesorul Plesneală, zise el. Harry privi în ochii albaștri-deschis ai lui Dumbledore și întrebarea care îl chinuia cel mai mult îi ieși de pe buze, înaŹinte de a se putea opri: - Dar ce v-a făcut să credeți că a renunțat cu adevărat la Cap-de-Mort, domnule profesor? Dumbledore se uită în continuare în ochii lui Harry penŹtru câteva clipe și apoi zise: - Asta, Harry, rămâne între mine și domnul profesor Plesneală. Harry știu că întrevederea se terminase. Dumbledore nu părea supărat, totuși, în tonul său se simțea o notă finală care îi spunea lui Harry că era vremea să plece. Se ridică și Dumbledore făcu la fel. - Harry, zise el, când băiatul ajunsese la ușă, te rog să nu mai povestești nimănui despre părinții lui Neville. Este dreptul lui să le spună celorlalți, numai atunci când o să fie pregătit. - Da, domnule profesor, zise Harry, întorcându-se să plece. - Și... Harry se întoarse. Dumbledore stătea deasupra PenŹsivului, cu fața luminată de dedesubt și părând mai bătrân ca niciodată. Se uită o clipă la Harry și apoi spuse: - Mult succes la a treia probă!