CAPITOLUL II
CICATRICEA
Harry stătea întins pe spate, respirând greu, de parcă ar fi alergat până atunci. Se trezise dintr-un vis care părea foarte real, cu mâinile acoperindu-i fața. Vechea cicatrice de pe frunte, în formă de fulger, îi ardea sub degete, de parcă i-ar fi lipit cineva un fier de călcat încins pe piele. Se ridică, încă pipăindu-și cu o mână cicatricea, iar cu cealaltă căutându-și ochelarii prin întuneric. Îi găsi pe nopŹtieră și și-i puse la ochi. Imaginea camerei sale deveni mai clară, luminată numai de pâlpâirile portocalii ale felinarului de afară. Harry își trecu iar degetele peste cicatrice. Încă îl durea. Aprinse veioza de lângă el, se dădu jos din pat, traversă caŹmera, deschise dulapul și se uită în oglinda din interiorul ușii. Un băiat slăbuț, de paisprezece ani, îl privi din oglindă, cu niște ochii verzi și luminoși, nedumeriți, pe sub părul negru și ciufulit. Examină cu mai mare atenție cicatricea în formă de fulger. Părea normală, însă încă îi zvâcnea. Harry încercă să își amintească ce visa înainte de trezirea bruscă. Părea atât de real... Erau doi oameni pe care îi știa și un altul pe care nu îl mai văzuse... Se concentră din toate puterile, încruntându-se și încercând să-și amintească tot... În fața ochilor îi apăru imaginea neclară a unei camere întunecate... Și un șarpe pe covorul din fața șemineului... Un om scund... Era Peter Pettigrew, poreclit Șobo... Și o voce rece, ascuțită... Vocea lui Cap-de-Mort! Lui Harry i se păru că îi alunecă un cub de gheață în stomac, numai la gândul că... Strânse ochii și se strădui să își aducă aminte cum arăta Cap-de-Mort, însă îi fu imposibil... Nu își mai amintea decât că, în momentul în care fusese întors scaunul lui Cap-de-Mort, iar el, Harry, văzuse ce se afla în el, simțise o groază imensă, care îl trezise... Sau îl trezise durerea din cicatrice? Și cine era bătrânul? Pentru că văzuse cu siguranță un bătrân. Harry îl văzuse când se prăbușise. Totul deveni conŹfuz. Harry își puse mâinile la ochi, alungând imaginea dormiŹtorului său, încercând să o păstreze pe cea a camerei întuŹnecate, însă era ca și când ar fi încercat să păstreze apa între degete... Detaliile se estompau cu viteza cu care el încerca să le păstreze... Cap-de-Mort și Șobo vorbeau despre cineva pe care îl omorâseră, însă Harry nu putea să-și amintească numele... Și plănuiau să mai omoare pe cineva... Pe el! Harry își luă mâinile de pe față, deschise ochii și privi în jur, de parcă s-ar fi așteptat să găsească ceva neobișnuit. ÎnŹtâmplarea făcea ca în acea cameră să se afle multe lucruri neobișnuite. Un cufăr mare stătea deschis la picioarele paŹtului și în el erau un cazan, o mătură, niște robe negre și cărți de vrăji. Suluri de pergament năpădiseră partea de biŹrou neocupată de uriașa colivie goală în care se afla de obiŹcei bufnița sa albă, Hedwig. Pe jos, lângă patul său, stătea deschisă o carte. Citise din ea înainte să adoarmă. Toate poŹzele din carte erau mișcătoare. Oameni în robe portocalii ieŹșeau și intrau din cadru în cadru, călare pe mături, arunŹcându-și unul altuia o minge roșie. Harry se duse spre carte, o ridică și văzu cum unul dinŹtre jucători înscrie un punct extraordinar, trecând mingea printr-un coș aflat la o înălțime de douăzeci și cinci de meŹtri. Apoi închise cartea. Nici măcar meciul de vâjthaț care era, după părerea lui Harry, cel mai frumos sport din lume nu-l putea înveseli în acele clipe. Puse cartea pe noptieră, se duse la fereastră și trase draperiile pentru a cerceta strada. Aleea Boschetelor arăta ca orice stradă respectabilă dintr-o suburbie, într-o dimineață de sâmbătă. Toate draperiile erau trase la ferestre. Din câte putea să-și dea seama Harry prin întunericul nopții, nu era picior de om prin apropiere. Nici măcar o pisică! Și totuși... Și totuși... Harry se întoarse neliniștit în pat și se așeză, trecându-și iar un deget peste cicatrice. Nu durerea îl neliniștea... Harry avusese parte de multe dureri și lovituri. Cândva își pierduse toate oasele de la mâna dreaptă și apoi îi crescuseră dureros la loc, peste noapte. Nu cu mult după acea întâmplare, același braț îi fusese străpuns de un colț veninos, de vreo jumătate de metru. Nu mai departe de anul trecut, căŹzuse de la douăzeci și cinci de metri înălțime, de pe mătura sa zburătoare. Era obișnuit cu accidentele și rănile bizare, ineviŹtabile dacă urmezi cursurile de la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii, și mai și atragi necazurile ca un magnet... Nu, ceea ce îl neliniștea pe Harry era că data trecută, când îl duruse cicatricea, Cap-de-Mort se afla prin apropiŹere... Dar acum Cap-de-Mort nu putea fi pe acolo... Gândul ca acesta să se fi furișat pe Aleea Boschetelor i se părea absurd, imposibil... Harry ascultă cu atenție liniștea din jurul său. Oare ce se aștepta să audă? Scârțâitul unei trepte, fâsâitul unei peleriŹne? Tresări ușor când îl auzi pe vărul său, Dudley, sforăind puternic din camera alăturată. Harry îndepărtă gândurile negre. Era o prostie! Nu mai era nimeni în casă, în afară de Unchiul Vernon, Mătușa Petunia și Dudley, iar ei era limpede că încă dormeau, visând liniștit. Harry îi iubea la nebunie pe membrii familiei Dursley când... dormeau! Oricum, nu-i erau de nici un ajutor când erau treji. Unchiul Vernon, Mătușa Petunia și Dudley erau singurele rude în viață ale lui Harry și erau Încuiați, adică oameni non-magici. Urau și disprețuiau orice formă de magie, ceea ce însemna că Harry era la fel de dorit la ei în casă ca și petele de mucegai. Se chinuiseră să explice absențele lungi ale lui Harry din ultimii trei ani, când studia la Hogwarts, spunându-le tuturor că era plecat la St. Brutus, un institut de reeducare, foarte bun pentru cazurile disperate... Știau prea bine că Harry, fiind vrăjitor minor, nu avea voie să facă vrăji în afara școlii, însă tot îl învinuiau pentru orice lucru care nu mergea bine în casă. Harry nu putuse niciodată să aibă încredere în ei sau să le împărtășească ceva despre viața lui din lumea magiei. Doar gândul că s-ar fi putut duce la ei când se trezeau, numai ca să le spună că l-a durut cicatricea și să-și exprime grijile în legătură cu Cap-de-Mort, era pur și simplu ridicol. Și totuși, din cauza lui Cap-de-Mort ajunsese Harry să-și ducă zilele alături de familia Dursley. Dacă n-ar fi existat acest vrăjitor crunt, Harry nu ar fi avut cicatricea în formă de fulger de pe frunte. Dacă n-ar fi existat Cap-de-Mort, Harry ar fi avut părinți... Harry avea un an în noaptea când Cap-de-Mort, cel mai puternic vrăjitor al Întunericului din tot secolul, care tot acuŹmulase putere în ultimii unsprezece ani, venise la ei acasă și îi omorâse părinții. Cap-de-Mort îndreptase apoi bagheta către Harry; rostise blestemul cu care omorâse mulți vrăjitori și vrăjitoare în cursul ascensiunii sale, dar, oricât de incredibil ar părea, nu funcționase! În loc să omoare băiețelul, blestemul se întorsese asupra lui Cap-de-Mort. Harry supraviețuise, rămânând doar cu cicatricea în formă de fulger pe frunte, iar Cap-de-Mort fusese redus la ceva care abia mai trăia. Cu puteŹrile secate, aproape mort, vrăjitorul fugise. Teroarea în care trăise de atâta timp comunitatea secretă de vrăjitori și vrăjiŹtoare luase sfârșit. Adepții lui Cap-de-Mort se împrăștiaseră care încotro, iar Harry Potter devenise celebru. Descoperise că era vrăjitor când împlinise unsprezece ani. Fusese un șoc destul de mare pentru Harry, însă faptul că a aflat că toată lumea de pe ascunsul tărâm al magiei îi știa numele a fost și mai tulburător. Ajuns la Hogwarts, Harry observase cum toți întorceau capetele ca să îl privească și auzise șoaptele lor de admirație. Acum se obișnuise însă. La sfârșitul acestei veri începea cel de-al patrulea an la Hog- warts, iar Harry număra cu nerăbdare câte zile mai erau pâŹnă când avea să se întoarcă la castel. Mai rămăseseră însă două săptămâni întregi până la reînŹceperea școlii. Privi din nou deznădăjduit în jurul său, iar ochii i se opriră pe cele două felicitări pe care i le trimiseseŹră prietenii săi cei mai buni, la sfârșitul lui iulie. Ce-ar fi daŹcă le-ar scrie și le-ar spune că l-a durut cicatricea? Dintr-o dată, auzi în minte vocea Hermionei Granger, ascuțită și cuprinsă de panică: Te-a durut cicatricea? Harry, asta este ceva foarte important... Scrie-i profesorului DumŹbledore! Iar eu mă duc să caut în Cele mai des întâlnite afecțiuni și dureri magice, poate găsesc ceva despre dureri de cicatrice, făcute de un blestem... Da, acesta ar fi fost sfatul Hermionei: să se ducă imediat la Director, iar între timp să consulte o carte! Harry privi pe fereastră cerul întunecat, negru-albăstrui. Se îndoia că acum i-ar putea fi de ajutor vreo carte... Din câte știa, el era sinŹgura persoană care supraviețuise unui blestem ca acela al lui Cap-de-Mort... Ținând cont de acest fapt, era foarte puțin probabil să găsească simptomele sale menționate în Cele mai des întâlnite afecțiuni și dureri magice. Cât despre disŹcuția cu profesorul Dumbledore, Harry habar nu avea unde își petrecea acesta vacanțele de vară. Se distră puțin în sinea lui, imaginându-și-l pe Dumbledore, cu barba lui lungă și arŹgintie, cu robele sale de vrăjitor și pălăria ascuțită, stând pe o plajă, pe undeva, și ungându-se cu cremă împotriva soareŹlui pe nasul lung și coroiat. Totuși, oriunde s-ar fi aflat DumŹbledore, Harry era sigur că Hedwig l-ar fi putut găsi. Bufnița lui Harry reușise să ducă întotdeauna scrisorile la destinație, chiar și fără adresă. Însă ce să-i scrie? Dragă domnule profesor Dumbledore, mă scuzați că vă deranjez, dar azi-dimineață m-a durut cicatricea. Al dumneaŹvoastră, Harry Potter. Chiar și în mintea lui, aceste cuvinte sunau stupid. Penibil! Așa că încercă să-și imagineze reacția celuilalt bun prie- ten al său, Ron Weasley, și instantaneu îi apăru în minte chipul pistruiat și nasul lung al lui Ron, dezorientat comŹplet. Te-a durut cicatricea? Dar nu se poate... nu are cum să fie Știi-Tu-Cine aproape de tine, nu? Adică... ai ști, nu? Ar încerca să-ți vină iar de hac, nu? Nu știu, Harry, poate că e normal să doară din când în când cicatricele obținute în urma blestemelor... O să îl întreb pe tata... Domnul Weasley era un vrăjitor de renume, care lucra la Oficiul de folosire nepermisă a magiei, însă nu prea avea experiență în materie de blesteme, cel puțin din câte știa Harry. În orice caz, lui Harry nu îi surâdea ideea ca toți membrii familiei Weasley să afle că el, Harry, o luase razna din cauza câtorva clipe de durere. Doamna Weasley s-ar agita mult mai mult decât Hermione, iar Fred și George, frații lui Ron, gemenii care aveau acum șaisprezece ani, ar crede că Harry și-a pierdut spiritul de aventură. Familia Weasley era preferata lui Harry. Spera să-l invite în curând să stea la ei (Ron spusese ceva despre Cupa Mondială de Vâjthaț) și nu i-ar fi convenit ca șederea la ei să fie punctată mereu de întrebări alarmate despre cicatricea lui. Harry își apăsă fruntea cu pumnii. Ceea ce își dorea de fapt (și aproape că îi era rușine s-o recunoască față de el însuși) era să aibă și el pe cineva - un vrăjitor adult - căruia să-i poată cere sfatul fără să se simtă prost, așa, ca unui părinte, care să țină la el și care să aibă experiență în Magia Neagră... Și atunci găsi soluția. Era atât de simplu și atât de evident, încât nu îi venea să creadă că nu se gândise mai înainte: Sirius! Harry sări din pat, traversă camera repede și se așeză la birou. Trase o bucată de pergament către el, își înmuie pana de uliu în cerneală și scrise: Dragă Sirius... Apoi făcu o pauză, gândindu-se cum să se exprime mai biŹne, încă minunându-se de faptul că nu se gândise la Sirius de la bun început. Ei, poate că nici nu era chiar atât de uimitor... Aflase că Sirius era nașul lui numai în urmă cu două luni. Exista o explicație foarte simplă pentru absența lui Sirius din viața de până atunci a lui Harry... Sirius fusese închis la Azkaban, îngrozitoarea temniță a vrăjitorilor, păzită strașnic de creaturi înfiorătoare, numite Dementori, niște bestii oarbe, care absorbeau energia din sufletele prizonierilor. Aceștia veniseră să-l caute pe Sirius la Hogwarts, după ce reușise să evadeze de la Azkaban. Sirius fusese închis deŹgeaba. Era nevinovat de toate crimele pentru care fusese condamnat. Toate erau opera lui Peter Pettigrew, zis Șobo, adeptul lui Cap-de-Mort. Aproape toată lumea îl credea mort pe Pettigrew, ucis de Sirius Black. Dar Harry, Ron și Hermione, care știau adevărul, reușiseră în anul precedent să îl demaște pe Șobo, deși numai profesorul Dumbledore îi crezuse. Timp de o oră - minunată oră! - Harry fusese convins că putea pleca în sfârșit de la familia Dursley, pentru că Sirius îi oferise un cămin, de îndată ce numele i-ar fi fost reabiliŹtat. Însă pierduse această șansă, fiindcă Șobo reușise să scaŹpe, înainte de a fi predat Ministerului Magiei, astfel că Sirius fusese nevoit să fugă iar, ca să scape cu viață. Harry îl ajuŹtase să fugă, călare pe Buckbeak, Hipogriful lui Hagrid. Și de atunci, Sirius era fugar. Harry se gândise toată vara la căminul pe care ar fi putut să-l aibă, dacă nu le-ar fi scăpat Șobo. Îi venise și mai greu să se întoarcă la rudele lui, știind că fusese atât de aproape de a scăpa de ele pentru totdeauna. Cu toate acestea, Sirius îl ajutase pe Harry, chiar dacă nu putea fi cu el. Datorită lui Sirius, Harry putea să-și țină acum în camera lui toate lucrurile de școală. Înainte, familia DurŹsley nu-i permisese acest lucru. Strădaniile rudelor lui Harry de a-l face cât mai nefericit fuseseră oarecum temperate de frica de puterile lui. Din această cauză, în fiecare vară, înainŹte de vara aceea, îi închideau cufărul de școală în nișa de sub scări. Atitudinea lor se schimbase însă de când aflaseră că nașul lui Harry era un criminal periculos. (Harry uitase înadins să le spună că Sirius era nevinovat!) Harry primise două scrisori de la Sirius, de când se întorŹsese în casa de pe Aleea Boschetelor. Amândouă fuseseră aduse nu de bufnițe (cum se obișnuiește la vrăjitori), ci de păŹsări tropicale mari, viu colorate. Hedwig nu îi privise cu ochi buni pe acești intruși fosforescenți și acceptase cu greu să le dea voie să bea din vasul ei de apă, înainte de a face călătoria înapoi. Lui Harry, pe de altă parte, îi plăcuseră, fiindcă îl duceau cu gândul la palmieri și la nisipul fin și alb, sperând că, oriunde ar fi fost (Sirius nu pomenea niciodată lucrul acesŹta, ca nu cumva scrisorile să fie interceptate), nașul lui se simŹțea bine. Lui Harry îi venea greu să-și imagineze că DemenŹtorii puteau să supraviețuiască multă vreme în soarele puterŹnic. Poate că de aceea plecase Sirius spre sud. Scrisorile lui Sirius, care erau acum ascunse sub scândura dezlipită de sub patul lui Harry, păreau vesele și în amândouă Sirius îi reaminŹtea lui Harry că putea să apeleze la el ori de câte ori avea nevoie. Ei bine, acum chiar că avea nevoie... Lumina de la lampa lui Harry părea să slăbească, o dată ce lumina rece și cenușie care preceda răsăritul se furișa în cameră. În sfârșit, când soarele răsărise de-a binelea, când pereții camerei sale se făcuseră aurii și din camera UnŹchiului Vernon și a Mătușii Petunia răzbăteau zgomote, Harry își curăță biroul de bucățile de pergament mototolite și reciti scrisoarea. Dragă Sirius, Îți mulțumesc pentru ultima scrisoare. (Pasărea aceea a fost enormă, abia a putut să intre pe fereastră!) Aici lucrurile sunt ca de obicei. Regimul pe care îl ține Dudley nu merge foarte bine. Mătușa mea l-a găsit ieri ascunzând gogoși în camera lui. l-au spus că n-or să-i mai dea atât de mulți bani de buzunar, dacă o să continue să măŹnânce pe ascuns, așa că Dudley 5-a supărat foarte tare și și-a azvârlit jocul PlayStation pe fereastră. Jocul e un fel de chestie computerizată, cam stupid de fapt, având în vedere că nici măcar nu are Mega Mutilation, Partea a III-a, care să-i mai distragă atenția de la mâncare. Eu sunt bine, mai ales din cauză că toți sunt îngroziți că o să apari și o să-i transformi în lilieci, dacă te rog eu! Totuși, azi-dimineață s-a întâmplat ceva straniu. M-a durut iar cicatricea. Data trecută când s-a întâmplat, a fost pentru că intrase Cap-de-Mort în castelul Hogwarts. Dar presupun că nu are cum să fie în apropierea mea acum, nu? Știi cumva dacă cicatricele făcute de blesteme dor, chiar dacă au trecut mai mulți ani? O să-ți trimit scrisoarea cu Hedwig, când se întoarce. Acum e plecată la vânat. Salută-l pe Buckbeak din partea mea. Harry Da, își zise Harry, pare să fie bine. Nu era cazul să-i mai spună și de vis, nu vroia să pară foarte îngrijorat. Împachetă pergamentul și îl puse pe birou, pregătit pentru când se va întoarce Hedwig. Apoi se ridică, se întinse și deschise iar dulapul. Fără să se uite în oglindă, începu să se îmbrace, pentru a coborî la micul dejun.