***
CAPITOLUL XXI I
O PROBĂ NEAȘTEPTATĂ
- Potter! Weasley! Fiți atenți!
Vocea supărată a profesoarei McGonagall le plesni urechile ca un bici, în timpul orei de Transfigurație din joia aceea, iar Harry și Ron tresăriră amândoi și ridicară privirile.
Era sfârșitul orei. Terminaseră ce aveau de făcut: bibiliŹcile pe care le transformaseră în cobai fuseseră închise în cușca de pe catedra profesoarei McGonagall (cobaiul lui Neville încă avea pene). Își copiaseră tema de pe tablă (Descrieți, cu exemple, modurile în care Vrăjile de Transformare trebuie adaptate când faceți schimbări între specii). Trebuia să se sune în orice moment, și Harry și Ron, care se luptau în fundul clasei cu baghetele false făcute de Fred și George, folosindu-le drept săbii, se uitară speriați la ea, Ron ținând în mână un papagal de metal, iar Harry o egretă de cauciuc.
- Se pare că Potter și Weasley s-au decis să se comporte conform vârstei lor, îi ironiză profesoara McGonagall, arunŹcându-le celor doi o privire supărată, când capul egretei lui Harry căzu pe jos, fiindcă fusese retezat de ciocul papagalului lui Ron cu câteva clipe mai înainte... Trebuie să vă spun ceva tuturor. Se apropie Balul de Crăciun, o parte tradițională a Turnirului celor trei vrăjitori și o ocazie pentru a ne cunoaște mai bine și a lega prietenii cu oaspeții noștri străini. Anul acesŹta, la bal vor participa doar cei din anul IV și din anii mai mari, deși puteți să invitați și elevi mai mici, dacă vreți...
Lavender Brown chicoti ascuțit. Parvati Patil o lovi tare în coaste, făcând eforturi să nu râdă și ea.
Amândouă se uitară la Harry. Profesoara McGonagall le ignoră, ceea ce lui Harry i se păru foarte nedrept, având în vedere că tocmai îi certase pe el și pe Ron.
- Veți purta robele festive, continuă profesoara McGoŹnagall, iar balul va avea loc în Marea Sală, va începe la opt fix, în seara de Crăciun, și va dura până la miezul nopții. Acum...
Profesoara McGonagall își roti ochii prin clasă.
- Balul de Crăciun este o șansă pentru noi toți, desigur, să... hm... să purtăm părul lăsat pe umeri, zise ea, pe un ton dezaprobator.
Lavender chicoti și mai tare, cu mâna la gură, ca să mai atenueze zgomotul. De data asta, Harry își dădu seama de ce râdeau fetele: profesoara McGonagall, cu părul ei strâns în coc, părea să nu fi purtat niciodată părul lăsat liber.
- Dar asta NU înseamnă, continuă profesoara McGonaŹgall, că standardul nostru referitor la comportamentul pe care îl așteptăm de la elevii de la Hogwarts s-a modificat fundamental. Voi fi extrem de nemulțumită dacă vreun elev de la Cercetași va face în vreun fel școala de rușine!
Sună clopoțelul, după care urmă vacarmul familiar de bănci trântite și de ghiozdane azvârlite sau aruncate pe umăr.
Profesoara McGonagall strigă, încercând să acopere zgomotul:
- Potter! Câteva cuvinte, te rog...
Presupunând că avea legătură cu egreta decapitată, Harry se apropie spășit de catedră. Profesoara McGonagall aștepŹtă până când plecară toți din clasă și apoi îi spuse:
- Potter, campionii și partenerii lor...
- Care parteneri? întrebă Harry.
Profesoara McGonagall îl privi nemulțumită, de parcă Harry încercase să facă o glumă.
- Partenerii voștri pentru Balul de Crăciun, Potter, zise ea tăios. Partenerii voștri de dans!
Stomacul lui Harry păru să se transforme subit într-o alună.
- Parteneri de dans?
Simți cum se înroșește puternic.
- Eu... nu dansez, zise el pe nerăsuflate.
- O, ba da, cum să nu dansezi? zise profesoara McGoŹnagall pe un ton enervat. După cum îți spuneam, conform tradiției, campionii și partenerii lor deschid balul.
Lui Harry îi veni deodată în minte imaginea lui, cu joben și frac, însoțit de o fată îmbrăcată cu o rochie dantelată, ca acelea pe care le purta Mătușa Petunia la petrecerile date la serviciul Unchiului Vernon.
- Eu nu o să dansez! se încăpățână el.
- Așa e tradiția, zise profesoara McGonagall hotărâtă. Ești campion și vei face ce trebuie ca reprezentant al școlii HogŹwarts! Așa că ai grijă să-ți faci rost de o parteneră, Potter!
- Dar... eu... nu...
- M-ai auzit, Potter, zise profesoara McGonagall, pe un ton care nu admitea replică.
*
În urmă cu o săptămână, ar fi spus că a găsi o parteneră de dans ar fi fost o nimica toată, în comparație cu înfrunŹtarea cu fiorosul dragon. Dar acum, că trecuse cu bine de acea încercare, când se gândea că va trebui să invite o fată la bal, se gândi că ar fi preferat să-l înfrunte încă o dată pe dragon!
Harry nu mai pomenise niciodată ca atâția elevi să se înscrie pe lista cu cei care rămâneau la Hogwarts de CrăŹciun. El rămânea mereu, desigur, pentru că alternativa era de obicei să se întoarcă în Aleea Boschetelor, însă până acum făcuse întotdeauna parte din minoritate. Anul acesta însă, majoritatea elevilor din anul IV și din anii mai mari păŹreau să se fi hotărât să rămână și parcă erau obsedați de bal! Sau, cel puțin, așa erau toate fetele și era uimitor câte fete apăruseră deodată la Hogwarts. Niciodată nu observase că erau atâtea. Fete care chicoteau și vorbeau în șoaptă pe coriŹdoare, fete care izbucneau în hohote de râs când treceau băieții pe lângă ele, fete comparând toaletele elegante pe care aveau să le poarte în seara de Crăciun...
- Oare de ce umblă mereu în grup? îl întrebă Harry pe Ron, când trecură pe lângă ei vreo douăsprezece fete, chiŹcotind și uitându-se la Harry. Cum poți să vorbești numai cu una din ele și să o inviți să meargă cu tine la bal?
- O prinzi cu lasoul? sugeră Ron pișicher. Ai vreo idee pe cine ai vrea să inviți?
Harry nu răspunse. Știa foarte bine pe cine i-ar fi plăcut să invite, dar cu adunarea curajului era o altă poveste... Cho era cu un an mai mare ca el. Era foarte frumușică și o foarte bună jucătoare de vâjthaț. De asemenea, era foarte populară în școală.
Ron păru să intuiască ce era în capul lui Harry.
- Ascultă-mă pe mine, nu o să ai nici o problemă. Ești campion. Tocmai l-ai învins pe dragon. Pun pariu că fetele or să stea la coadă să meargă cu tine la bal.
După ce își reînnodaseră prietenia, Ron evitase pe cât posibil să fie acru cu Harry. Ba mai mult, de obicei se doŹvedea că avea dreptate, spre uimirea lui Harry.
Chiar în ziua următoare, o fată cu părul creț din anul III de la Astropufi, cu care Harry nu vorbise în viața lui, îl invită să meargă cu ea la bal. Harry fu atât de șocat, încât refuză înainte să se gândească bine la posibilitatea aceea. Fata plecă, părând oarecum jignită, și Harry trebui să îndure ca Dean, Seamus și Ron să îl tachineze în privința ei, toată ora de Istoria Magiei. În ziua următoare, îl mai invitară două fete, una din anul II și (spre mândria lui) o fată din anul V, care chiar lăsa impresia că l-ar fi cotonogit, dacă ar fi refuzat-o.
- Arăta destul de bine, nu glumesc, zise Ron, după ce se opri din râs.
- Era cu o jumătate de metru mai înaltă decât mine, bombăni Harry absent. Imaginează-ți cum aș fi arătat, încerŹcând să dansez cu ea...
Cuvintele spuse de Hermione despre Krum îi răsunau neîncetat în minte: Îl plac fetele, doar pentru că este celeŹbru! Harry se îndoia că vreuna dintre fetele care îl inviŹtaseră până acum ar fi vrut să meargă cu el la bal dacă nu ar fi fost campionul școlii. Apoi se întrebă dacă l-ar fi deŹranjat asta, în cazul în care l-ar fi invitat Cho...
Dar, în mare, Harry trebui să admită că, până și cu desŹchiderea balului care îl aștepta în curând, viața lui era mult mai frumoasă de când trecuse de prima probă. Nu mai atrăgea nici pe departe atâta animozitate pe holuri ca înaŹinte, ceea ce bănuia că i se datora lui Cedric... Era convins că Cedric le spusese Astropufilor să nu se mai lege de Harry, drept mulțumire pentru pontul pe care i-l vânduse acesta despre dragoni. De asemenea, păreau să fie și mai puține insigne cu ȚINEȚI CU CEDRIC DIGGORY. Draco Reacredință, desigur, încă îi cita pasaje din articolul Ritei Skeeter, ori de câte ori avea ocazia, însă nu mai stârnea atâtea râsete ca în trecut... Și, parcă numai pentru a-l face și mai fericit pe Harry, nu apăruse nimic despre Hagrid în Profetul zilei.
- De fapt, nu era chiar atât de interesată de creaturile magiŹce, zise Hagrid, când, în timpul ultimei ore de Grija pentru creaturile magice din acel semestru, Harry, Ron și Hermione îl întrebară cum mersese cu articolul Ritei Skeeter.
Spre bucuria lor, Hagrid renunțase la contactul direct cu Homarii cu capete explozive, iar la ora aceea trebuiau doar să se adăpostească în spatele colibei sale, stând la masa din curte și pregătind o selecție proaspătă de mâncăruri cu care să îi tenteze pe Homari.
- Nu vroia decât să-i povestesc despre tine, Harry, conŹtinuă Hagrid încet. Ei bine, i-am spus că suntem prieteni de când m-am dus să te iau de la familia Dursley. Nu a trebuit să-l pui niciodată la punct? m-a întrebat ea. Nu a făcut niciodată tâmpenii la oră? I-am zis că nu și n-a părut deloc mulțumită. Ai crede că ar fi vrut să-i zic numai lucruri îngroŹzitoare despre tine, Harry...
- Bineînțeles că asta vroia, zise Harry, aruncând bucăți de ficat de dragon într-un bol mare de metal, după care își luă cuțitul să mai taie și altele. Nu poate să mai scrie în continuŹare despre tragedia micuțului erou tragic, ar deveni plictisitor!
- Da, acum îi trebuie o nouă perspectivă, Hagrid, zise Ron cu înțelepciune, în timp ce decojea ouăle de salamandră. Ar fi trebuit să zici că Harry este un delincvent irecuperabil!
- Dar nu e! zise Hagrid, părând cu adevărat șocat.
- Ar fi trebuit să-i ia interviu lui Plesneală, zise Harry sumbru. I-ar fi dat o grămadă de materiale la orice oră din zi sau din noapte. Potter a încălcat regulile din prima zi de când a sosit la Hogwarts...
- Asta a zis? întrebă Hagrid cu naivitate, în timp ce Ron și Hermione se prăpădeau de râs. Ei bine, poate că ai încălŹcat câte o regulă... două, Harry, dar ești un tip de treabă, de fapt, nu?
- Sigur că da, Hagrid, îl asigură Harry, zâmbind.
- Vii la balul de Crăciun, Hagrid? întrebă Ron.
- M-am gândit să vin și eu, da, mormăi Hagrid în barbă. Bănuiesc că o să fie foarte frumos... Tu o să deschizi dansul, nu, Harry? Cu cine mergi?
- Cu nimeni... încă, zise Harry, simțind iar cum se înroșește. Hagrid nu mai spuse nimic.
Ultima săptămână a semestrului deveni tot mai obosiŹtoare. Școala vuia de zvonuri despre balul de Crăciun, deși Harry nu credea tot ce se zicea... De exemplu, că DumŹbledore cumpărase opt sute de butoaie de mied de la doamŹna Rosmerta. Dar părea să fie adevărat că le chemase pe Surorile Stranii. Harry habar n-avea cine sau ce erau SuroŹrile Stranii, având în vedere că nu ascultase niciodată un radio vrăjitoresc, însă deduse din entuziasmul celor care crescuseră ascultând RVA (Rețeaua Vrăjitorească Aeriană) că erau o formație faimoasă.
Unii dintre profesori, ca de exemplu micuțul Flitwick, renunțară să încerce să le predea lucruri importante, având în vedere că era clar că erau cu mințile în altă parte. Flitwick le dădu voie să se joace la ora lui din miercurea dinaintea balului și petrecu cea mai mare parte a orei discutând cu Harry despre Vraja de Chemare perfectă, pe care băiatul o folosise în prima sa probă a turnirului. Alți profesori nu fură însă la fel de generoși. Nimic nu îl împiedică pe profeŹsorul Binns, de exemplu, să predea despre revoltele vamŹpirilor... Dacă nici propria moarte nu îl împiedicase pe Binns să continue să predea, presupuneau că nu avea cum să-l oprească un lucru neînsemnat cum era Crăciunul.
Era incredibil cum reușea Binns să facă revoltele sângeŹroase și îngrozitoare să pară la fel de plictisitoare ca raportul lui Percy despre fundurile de ceaun. Profesoara McGonagall și profesorul Moody continuară să le predea la fel ca de obiŹcei, până în ultima secundă. Cât despre Plesneală, el ar fi fost de acord să-i lase să se joace în clasă la fel de mult cum și-ar fi dorit să-l adopte pe Harry! Privindu-i răutăcios pe toți, îi inforŹmă că le va testa antidoturile preparate la oră chiar pe ei, în ultima oră a semestrului.
- E de o răutate feroce, zise Ron cu amărăciune, în caŹmera de zi din Turnul Cercetașilor. Să ne testeze în ultima zi! Să distrugă ultima parte a semestrului cu o grămadă de recapitulări.
- Hmm... totuși, nu te văd extenuat de atâta învățat, nu? zise Hermione, uitându-se la el, pe deasupra notițelor ei la Poțiuni.
Ron era ocupat să clădească un castel din cărți de joc din pachetul său cu Pocnitori Asurzitoare, așa că nu o băgă în seamă. Oricum, era un mod mult mai interesant de a-ți petreŹce timpul, decât să citești niște cărți, așa cum făcea Hermione.
- Este Crăciunul, Hermione, zise Harry alene.
Așezat într-un fotoliu de lângă foc, citea pentru a zecea oară Zburând cu Tunurile din Chudley.
Hermione se uită crunt și la el.
- Puteai să te străduiești și tu mai mult, Harry, să faci și tu ceva constructiv, chiar dacă nu vrei să înveți să faci antiŹdoturile ca lumea!
- Ca de exemplu? întrebă Harry, privindu-l pe Joey Jenkinscare, jucător în echipa Tunurilor din Chudley, cum azvârle un balon-ghiulea către un înaintaș de la Liliecii din Ballycastle.
- Să vezi ce e cu oul ăla! șuieră Hermione.
- Haide, Hermione, mai am timp până pe douăzeci și patru februarie, zise Harry.
Își pusese oul în cufăr și nu îl mai deschisese după petreŹcerea din seara primei probe. Mai avea două luni și jumătate până când trebuia să știe ce însemna vaietul acela sfâșietor.
- Dar ar putea să-ți ia săptămâni întregi ca să descoperi despre ce este vorba! zise Hermione. O să arăți ca un prost, dacă toți ceilalți or să știe care e următoarea probă și tu nu!
- Lasă-l în pace, Hermione, merită o pauză, zise Ron și puse două cărți în vârful castelului, dar întreaga construcție explodă, pârlindu-i sprâncenele.
- Arăți foarte bine, Ron, sprâncenele tale or să se asorŹteze perfect cu roba festivă, să știi!
Erau Fred și George. Se așezară la masă, alături de Harry, Ron și Hermione, în timp ce Ron se simțea mai rău ca niciodată.
- Ron, putem s-o împrumutăm pe Pigwidgeon? întrebă George.
- Nu, e plecată cu o scrisoare, zise Ron. De ce?
- Pentru că George vrea s-o invite la bal, răspunse Fred sarcastic.
- Pentru că vrem să trimitem o scrisoare, cap pătrat, de-aia! zise George.
- Cui îi tot scrieți? întrebă Ron.
- Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala, Ron, să nu ți-l pârŹlesc... ca să se asorteze cu sprâncenele, zise Fred, vânturându-și bagheta amenințător. Și... aveți partenere pentru bal?
- Nu, zise Ron.
- Păi, ar cam trebui să te grăbești, amice, sau cele intereŹsante or să fie invitate de alții, îi zise Fred.
- Dar tu cu cine mergi? zise Ron.
- Cu Angelina, zise Fred prompt, fără nici o urmă de jenă.
- Cum? făcu Ron șocat. Ai invitat-o deja?
- Bună idee, zise Fred.
Își întoarse capul și strigă către partea cealaltă a camerei:
- Hei! Angelina!
Angelina, care stătea de vorbă cu Alicia Spinnet lângă foc, se uită spre el.
- Ce e? strigă ea.
- Vrei să mergi cu mine la bal?
Angelina îi aruncă lui Fred o privire gânditoare.
- Bine, zise ea, după care se întoarse iar către Alicia și continuă să vorbească, cu o urmă de zâmbet pe chip.
- Vedeți? le zise Fred lui Harry și lui Ron, floare la ureche!
Se sculă de la masă, căscând plictisit, și spuse:
- Atunci trebuie să folosim o bufniță a școlii... George, hai odată!
Plecară. Ron încetă să își pipăie sprâncenele și se uită la Harry, pe deasupra ruinelor fumegânde ale castelului din cărți de joc.
- Ar cam trebui să ne hotărâm, știi tu... Să invităm pe ciŹneva... Are dreptate. Dacă nu vrem să mergem la bal cu doi troli...
- Hermione scoase un sunet de indignare.
- Doi... ce?
- Ei, știi tu, zise Ron, ridicând din umeri, mai bine mă duc singur decât cu... Eloise Midgeon!
- Acneea i s-a mai vindecat în ultimul timp... Și este foarŹte drăguță! îi luă Hermione apărarea.
- Da, dar nu are nasul... centrat! zise Ron.
- A, am înțeles, zise Hermione, zbârlindu-se ca un arici. Adică vrei să mergi cu cea mai frumoasă fată care o să acŹcepte să meargă cu tine, chiar dacă e groaznică în rest?
- Păi, da, cam așa m-am gândit, zise Ron.
- Mă duc să mă culc, se răsti Hermione și ieși ca o vijelie spre dormitorul fetelor, fără să mai spună un cuvânt.
*
Personalul de la Hogwarts, din dorința arzătoare de a-și impresiona musafirii de la Beauxbatons și de la Durmstrang, părea hotărât să facă școala și castelul să arate cât mai bine de Crăciunul acela. După ce fură plasate ornamentele, Harry observă că erau cele mai grozave pe care le văzuse vreodată în școală. Țurțuri care nu se topeau niciodată fuseseră agățați de balustradele scării de marmură, iar cei doisprezece brazi tradiționali de Crăciun din Marea Sală fuseseră decorați cu tot felul de ornamente, de la bobițe de vâsc luminoase până la bufnițe adevărate, din aur, care huhuiau vesele și până la armuri vrăjite, care cântau colinde ori de câte ori trecea cineŹva pe lângă ele. Era ceva cu totul deosebit să auzi un coif, de exemplu, cântând O, brad frumos!, deși nu știa decât jumăŹtate din versuri. De mai multe ori, îngrijitorul Filch trebuise să-l facă pe Peeves să iasă din armurile în care se ascunsese, umplând golurile dintre cântece cu versuri inventate de el foarte nepoliticoase, ba chiar jignitoare.
Și Harry încă nu o invitase pe Cho la bal. El și Ron deveŹneau din ce în ce mai îngrijorați, deși, după cum ținu să subŹlinieze Harry, Ron nu ar fi arătat nici pe departe la fel de prost ca el, dacă nu ar fi venit cu o parteneră, fiindcă Harry și partenera lui trebuiau să deschidă dansul, alături de ceiŹlalți campioni.
- Presupun că, orice ar fi, o să existe întotdeauna o Myrtle cea Plângăcioasă ca ultimă soluție, zise el posomorât, referindu-se la fantoma care bântuia baia fetelor de la al doilea etaj.
- Harry, trebuie să ne luăm inima în dinți și să o facem, zise Ron vineri dimineața, pe un ton care sugera asedierea unei fortărețe de necucerit. Când ne întoarcem în camera de zi diseară, o să avem amândoi partenere, da?
- Păi... bine, zise Harry, nu prea convins.
Dar de câte ori o zări pe Cho în acea zi - în pauze, apoi la prânz și o dată pe drumul către Istoria Magiei - fata era înconjurată de prieteni. Oare nu se ducea nicăieri singură? Ar fi putut să o pândească atunci când se îndrepta către baie? Dar nu - și acolo părea să meargă împreună cu patru sau cinci fete. Și totuși, dacă nu o făcea curând, Cho avea să își găsească un alt partener.
Se concentra cu greu la testul cu antidoturile, de la ora lui Plesneală, iar drept urmare uită să adauge ingredientul principal și asta îi atrase note mici, desigur. Și totuși, nu-i păsa. Era prea ocupat să își facă puțin curaj pentru a îndrăzŹni să o invite pe Cho. Când se termină ora, își înșfăcă ghiozŹdanul și ieși repede din clasă.
- Ne vedem la cină, le zise el lui Ron și Hermionei, și urcă scările în fugă.
Nu trebuia decât să o roage pe Cho să îi permită să îi spună ceva între patru ochi, doar atât...
Merse pe coridoarele aglomerate, căutând-o înfrigurat, și (mai devreme decât se așteptase) o găsi. Ieșea din clasa de Apărare contra Magiei Negre.
- Hm... Cho? Pot să vorbesc ceva cu tine?
Chicotitul ar trebui să fie interzis prin lege, își zise Harry mânios, când fetele din jurul lui Cho începură să își dea coate și să râdă. Cho fu de acord însă și îl urmă mai încolo, ca să nu-i audă colegele ei.
Harry se întoarse să se uite la ea și stomacul său tresări ciudat, de parcă nu ar fi văzut o treaptă la coborâre.
- Păi, începu el.
Nu putea să o invite. Nu putea, pur și simplu. Dar treŹbuia. Cho stătea acolo, nedumerită, uitându-se întrebător la el.
Cuvintele îi ieșiră pe gură, înainte ca Harry să îi comuŹnice limbii ce vroia să spună...
- Vreisămergicuminelabal?
- Poftim? zise Cho.
- Vrei... Vrei să mergi cu mine la bal? zise Harry.
De ce trebuia să se înroșească la față? De ce?
- Ah! zise Cho și se înroși și ea. Ah, Harry, îmi pare tare rău (și chiar părea să regrete), dar i-am promis deja cuiva că merg cu el...
- Ha, făcu Harry.
Ciudat... În urmă cu câteva clipe, i se părea că i se zvârcoŹlesc o puzderie de șerpi în stomac, dar dintr-o dată se simți de parcă stomacul i-ar fi dispărut cu totul...
- A, bine, zise el, nici o problemă, asta e...
- Îmi pare tare rău, repetă Cho iar.
- E în ordine, zise Harry.
Rămaseră acolo, uitându-se unul la celălalt, apoi Cho spuse:
- Atunci...
- Da, zise Harry.
- Atunci, la revedere, zise Cho, încă foarte roșie în obraji, și se îndepărtă grăbită.
Înainte să își poată pune frâu la gură, Harry strigă după ea:
- Cu cine te duci?
- Păi... cu Cedric, zise ea. Cedric Diggory...
- A, bine, făcu Harry.
Stomacul păru să îi revină la loc. Acum îl simțea de parcă i-l umpluse cineva cu plumb.
Uitând complet de cină, se întoarse agale către Turnul Cercetașilor, vocea lui Cho răsunându-i în minte la fiecare pas pe care-l făcea: Cedric... Cedric Diggory... Începuse să-l placă pe Cedric. Fusese în stare chiar să uite că îl bătuse o dată la vâjthaț, că era chipeș și popular, și chiar că era camŹpionul preferat al tuturor. Acum se gândi însă că de fapt Cedric nu era decât un băiețel frumușel, bun de nimic, și care nu avea creier nici cât să umple o lingură.
- Zâne sprințarei îi spuse el monoton doamnei grase...
Parola fusese schimbată cu o zi înainte.
- Da, într-adevăr, dragule! zise ea, aranjându-și noua bentiță de beteală, în timp ce deschidea tabloul, ca să îl lase pe Harry să intre în camera de zi.
Ajuns acolo, Harry se uită în jur și, spre marea lui surŹpriză, îl văzu pe Ron stând într-un colț îndepărtat, negru la față de supărare. Ginny stătea cu el, vorbindu-i pe un ton calm, liniștitor.
- Ce faci, Ron? zise Harry, alăturându-se celor doi.
Ron se uită la Harry, cu o expresie de furie și groază cumplită pe chip.
- De ce am făcut-o? zise el derutat. Nici acum nu știu de ce a trebuit s-o fac!
- Ce să faci? zise Harry.
- Păi... tocmai a invitat-o pe Fleur Delacour să meargă cu el la bal, zise Ginny.
Părea că se străduiește să nu zâmbească, continuând să-l bată pe spate pe Ron, ca să îl liniștească.
- Ce ai făcut? zise Harry.
- Nu știu de ce am făcut-o! strigă iar Ron. Ce-o fi fost în capul meu? Erau oameni în jur... Peste tot! Am înnebunit... Ce-am făcut? Toți erau de față! Treceam pur și simplu pe lângă ea în holul de la intrare și am văzut-o stând de vorbă cu Diggory... Și nu știu ce mi-a venit... Am întrebat-o!
Ron gemu și își ascunse fața în palme. Continuă să vorŹbească, deși abia puteau să înțeleagă ceva.
- S-a uitat la mine de parcă eram un fel de melc vâscos și scârbos, sau ceva de genul ăsta. Nici măcar nu mi-a răspuns. Și atunci... Nu știu ce s-a întâmplat... Am revenit la normal, probabil, și am luat-o la fugă!
- Este din neamul Ielelor, zise Harry. Ai avut dreptate, bunica ei a fost așa... Nu ești tu de vină, pun pariu că ai treŹcut pe lângă ea când încerca să-l prindă în mreje pe Diggory și ai fost lovit și tu de farmecele ei... Dar își pierdea timpul, îți spun eu, el... merge cu Cho Chang!
Ron își ridică privirea.
- Tocmai am invitat-o să meargă cu mine, zise Harry posomorât, și mi-a spus că merge cu Cedric...
Lui Ginny îi pieri brusc zâmbetul.
- E groaznic, zise Ron, suntem singurii care nu avem partenere... Ei bine, în afară de Neville... Hei, ghici pe cine a invitat el? Pe Hermione!
- Poftim? se miră Harry, luat prin surprindere de asemeŹnea vești.
- Da, știu că e caraghios, dar așa e! zise Ron, colorânŹdu-se puțin când începu să râdă. Mi-a zis chiar el după Poțiuni! Mi-a spus că Hermione a fost mereu foarte drăguță cu el, că l-a ajutat la teme și alte chestii de-astea... Hermione i-a zis însă că a fost invitată deja de altcineva. Ha! Să fim serioși! Pur și simplu nu a vrut să meargă cu Neville... Adică, cine ar vrea?
- Termină! zise Ginny supărată. Nu mai râde...
Chiar atunci intră și Hermione prin gaura tabloului.
- De ce n-ați venit la cină? întrebă ea, apropiindu-se.
- Pentru că... Ah, puteți să terminați cu râsul ăsta? TocŹmai au fost amândoi refuzați de fetele pe care le-au invitat la bal! zise Ginny.
Asta îi reduse la tăcere și pe Harry, și pe Ron.
- Mulțumim mult, Ginny, zise Ron sumbru.
- Toate fetele drăguțe merg cu altcineva, nu, Ron? îl înŹtrebă Hermione cu un aer de superioritate. Eloise Midgen a început să pară chiar drăguță în condițiile astea, nu? Ei bine, sunt sigură pe vei găsi pe cineva care să vrea să meargă cu tine...
Dar Ron se uita la Hermione de parcă o vedea deodată în altă lumină.
- Hermione, Neville are dreptate... Chiar ești o fată...
- Vai, ce observație profundă, zise ea ironic.
- Adică, vreau să spun că ai putea să mergi cu unul dinŹtre noi!
- Nu, nu pot! E bine? se răsti Hermione.
- Of, haide, zise el grăbit, avem nevoie de partenere, o să arătăm ca niște proști dacă venim singuri, toți ceilalți au...
- Nu pot să merg cu nici unul dintre voi, zise Hermione, înroșindu-se puternic. Pentru că merg cu altcineva, de-aia!
- Ba nu! zise Ron. Ai spus asta numai ca să scapi de Neville!
- Ce spui? zise Hermione și ochii îi scânteiară periculos. Doar pentru că ție ți-a luat trei ani să-ți dai seama, Ron, nu înseamnă că nimeni altcineva nu a observat că sunt fată!
Ron se uită la ea, apoi zâmbi iar.
- Bine, bine, ești fată, zise el. E de ajuns? Acum vii?
- Ți-am mai spus! zise Hermione foarte supărată. Merg cu altcineva!
Și se duse repede către dormitorul fetelor.
- Minte, zise Ron monoton, privind-o cum se îndepărta.
- Ba nu minte, zise Ginny încet.
- Da? Atunci, cu cine merge? întrebă Ron tăios.
- Nu îți spun, e treaba ei, zise Ginny.
- Da, zise Ron, care părea terminat, a început să devină deŹranjant, de-acum... Ginny, tu te poți duce cu Harry și eu pur și simplu o să...
- Nu pot, zise Ginny și se înroși și ea. Eu merg cu... cu NeŹville. M-a invitat după ce l-a refuzat Hermione și m-am gânŹdit că... altfel nu o să mă pot duce și eu la bal... Doar nu sunt în anul patru...
Părea extrem de nefericită.
- Cred că mă duc să iau cina, continuă ea, ridicându-se și ducându-se către gaura tabloului, cu capul aplecat.
Ron îl privi pe Harry cu ochii mari.
- Ce-au pățit cu toatele? întrebă el.
Dar Harry tocmai le văzuse pe Parvati și pe Lavender intrând prin gaura tabloului. Venise timpul pentru măsuri drastice.
- Așteaptă aici, îi zise el lui Ron și se ridică, se duse la Parvati și o întrebă:
- Parvati, vrei să mergi cu mine la bal?
Parvati fu cuprinsă de o criză de chicoteli. Harry așteptă să îi treacă isteria, cu degetele încrucișate în buzunarele robei.
- Da, bine, zise ea în cele din urmă, roșind foarte tare.
- Mersi, zise Harry, ușurat. Lavender, vrei să mergi cu Ron?
- Se duce cu Seamus, zise Parvati și amândouă chicotiră mai tare ca niciodată.
Harry oftă.
- Îți vine în minte cineva care să vrea să meargă cu Ron? zise el, coborându-și vocea ca să nu-l audă Ron.
- Ce zici de Hermione Granger? zise Parvati.
- Se duce cu altcineva.
Parvati păru șocată.
- Daaa? Cu cine? întrebă ea curioasă foc.
Harry ridică din umeri.
- Habar n-am! zise el. Ia spune, cum rămâne cu Ron?
- Păi, zise Parvati încet, presupun că sora mea ar putea... Padma, știi tu... De la Ochi-de-Șoim. O întreb, dacă vrei...
- Da, ar fi grozav, zise Harry. Îmi spui ce-a zis, da?
Și se întoarse la Ron, simțind că balul ăsta nu merita atâta bătaie de cap și sperând din tot sufletul că nasul Padmei Patil era centrat!