CAPITOLUL X
LUNA LOVEGOOD
Harry avu o noapte foarte agitată. Părinții îi apărură și dispărură din vis, fără să vorbească vreodată; doamna Weasley plângea peste cadavrul lui Kreacher, privită de Ron și Hermione, care purtau coroane, iar el se văzu din nou mergând pe un coridor la capătul căruia era o ușă închisă. Se trezi brusc, din cauza înțepăturilor cicatricei, pentru a descoperi că Ron era deja îmbrăcat și vorbea cu el. ? ... ar fi bine să te grăbești, mama și-a ieșit din minți, zice că o să pierdem trenul... În casă era gălăgie mare. Din câte auzise în timp ce se îmbrăca, Harry înțelese că Fred și George își vrăjiseră cuferele să zboare până jos, ca să nu se mai obosească să le care, rezulŹtatul fiind că o loviseră din plin pe Ginny, împingând-o două etaje mai jos până în vestibul; doamna Black și doamna Weasley strigau amândouă cât puteau de tare. ? AR FI PUTUT SĂ SE LOVEASCĂ RĂU, IDIOȚILOR! ? CORCITURI JEGOASE, MÂNJIȚI CASA STRĂMOȘIŹLOR MEI! Hermione intră în grabă în cameră, părând tulburată, exact când Harry își încălța adidașii. Hedwig i se clătina pe umăr, iar ea îl ținea în brațe pe Șmecherilă, care era foarte neliniștit. ? Mama și tata tocmai au trimis-o înapoi pe Hedwig. Bufnița zbură mulțumită și se așeză pe colivia ei. ? Sunteți gata? ? Aproape. Ginny e bine? întrebă Harry, punându-și reŹpede ochelarii. ? A pus-o doamna Weasley pe picioare, zise Hermione. Dar Ochi-Nebun se plânge că nu putem să plecăm decât dacă vine și Sturgis Podmore, pentru că altfel paznicii or să fie cu unul mai puțin. ? Paznicii? zise Harry. Trebuie să mergem la King's Cross însoțiți de paznici? ? Tu trebuie să mergi la King's Cross însoțit de paznici, îl corectă Hermione. ? De ce? zise Harry enervat. Din câte știu eu, Cap-de-Mort se ascunde, sau vrei să-mi spui că o să sară de după un tomberon și o să încerce să mă omoare? ? Nu știu, însă asta spune Ochi-Nebun, zise Hermione neatentă, uitându-se la ceas. Dar, dacă nu plecăm curând, sigur o să pierdem trenul... ? VREȚI SĂ COBORÂȚI, ACUM, VĂ ROG! strigă doamŹna Weasley și Hermione tresări de parcă ar fi fost certată și ieși imediat din cameră. Harry o înșfăcă pe Hedwig, o băgă fără prea multă grijă în colivie și coborî în fugă după Hermione, târându-și cufăŹrul după el. Portretul doamnei Black urla furios însă nimeni nu se obosi să tragă draperiile deasupra lui; oricum era clar că urma să fie trezită iar de gălăgia de pe hol. ? Harry, tu vii cu mine și cu Tonks, strigă doamna WeasŹley, peste zbieretele continue "SÂNGE-MÂLILOR! GUŹNOAIELOR! FIINȚE JOSNICE!" Lasă-ți cufărul și bufnița, Alastor o să se ocupe de bagaje... ah, pentru numele lui Dumnezeu, Sirius, Dumbledore a spus nu! Un câine negru ca un urs apăruse lângă Harry, în timp ce acesta escalada diferite cufere care aglomeraseră holul, ca să ajungă la doamna Weasley. ? Ah, zău așa... zise doamna Weasley disperată. Mă rog, să fie pe răspunderea ta! Deschise ușa de la intrare cu putere și ieși în lumina slabă a soarelui de septembrie. Harry și câinele o urmară. Ușa se trânti în urma lor și țipetele doamnei Black amuțiră imediat. ? Unde este Tonks? zise Harry, uitându-se în jur, în timp ce coborau treptele de piatră ale casei de la numărul doisŹprezece, care dispăru în clipa în care ajunseră pe trotuar. ? Ne așteaptă chiar aici, spuse doamna Weasley bățoasă, luânŹdu-și ochii de pe câinele negru cu limba scoasă de lângă Harry. O bătrână îi întâmpină la colț. Avea părul cărunt și foarte creț și purta o pălărie mov care arăta ca o piftie. ? Bună, Harry, zise ea, făcându-i cu ochiul. Ar fi bine să ne grăbim, nu, Molly? adăugă ea, uitându-se la ceas. ? Știu, știu, gemu doamna Weasley, făcând pași din ce în ce mai mari, dar Ochi-Nebun a vrut să-l așteptăm pe SturŹgis... de ne-ar fi luat Arthur câteva mașini de la Minister... dar mai nou Fudge nu-l mai lasă să împrumute nici măcar niște călimări goale... cum pot să suporte Încuiații să călătoŹrească fără magie... Însă câinele mare și negru lătra fericit și se zbenguia în jurul lor, încercând să prindă porumbei și alergându-și proŹpria coadă. Harry nu putu să nu râdă. Sirius petrecuse foarte mult timp închis înăuntru. Doamna Weasley își strânse gura pungă într-un mod care o făcea să semene cu mătușa Petunia. Le trebuiră douăzeci de minute să ajungă la King's Cross pe jos și în acel timp nu mai avu loc nici un eveniment, atâta doar că Sirius sperie câteva pisici pentru a-l distra pe Harry. După ce ajunseră la gară, rămaseră degajat lângă bariera dintre peroanele nouă și zece până când drumul fu liber, apoi se rezemară pe rând de barieră și trecură încet pe peronul 9 și 3/4, unde se afla Expresul de Hogwarts, scoțând fum cenușiu deasupra peronului plin de elevi care se pregăteau de plecare și veniseră cu familiile. Harry inhală mirosul familiar și simți cum îi revine buna dispoziție... chiar se întorcea la școală... ? Sper ca ceilalți să ajungă la timp, spuse doamna Weasley neliniștită, uitându-se în urma ei la arcada de fier forjat care acoperea peronul prin care urmau să sosească și alții. ? Drăguț câine, Harry! strigă un băiat înalt cu bucle răsucite. ? Mersi, Lee, spuse Harry, zâmbind, în timp ce Sirius dădea din coadă înnebunit. ? Ce bine, zise doamna Weasley, părând ușurată, uite-l pe Alastor cu bagajele, uite... Cu o șapcă de ușier trasă peste ochii asimetrici, Moody trecu șchiopătând de arcadă, împingând un cărucior încărŹcat cu cuferele lor. ? Totul este în ordine, îi șopti el doamnei Weasley și lui Tonks, nu cred că am fost urmăriți... Câteva clipe mai târziu, domnul Weasley apăru pe peron cu Ron și Hermione. Aproape că descărcaseră căruciorul cu cufeŹre al lui Moody când Fred, George și Ginny apărură cu Lupin. ? Nici o problemă? mormăi Moody. ? Nimic, zise Lupin. ? Eu tot o să-l reclam pe Sturgis lui Dumbledore, spuse Moody, este a doua oară când nu a apărut săptămâna asta. A ajuns la fel de neserios ca Mundungus. ? Ei bine, aveți grijă de voi, zise Lupin, dând mâna cu toți. Ajunse la Harry la urmă și îl bătu pe umăr. ? Și tu, Harry. Ai grijă. ? Da, mergi pe burtă și fii cu ochii în patru, zise Moody, dând și el mâna cu Harry. Și nu uitați toți ? aveți grijă ce scrieți. Dacă aveți dubii, nu mai scrieți deloc. ? Mi-a părut foarte bine să vă cunosc pe toți, zise Tonks, îmbrățișându-le pe Hermione și Ginny. Presupun că ne vom vedea curând. Se auzi un fluierat de avertizare; elevii care erau încă pe peron începură să se urce grăbiți în tren. ? Repede, repede, zise doamna Weasley neatentă, îmbrăŹțișându-i la întâmplare și nimerindu-l pe Harry de două ori. Să scrieți... să fiți cuminți... dacă ați uitat ceva, o să vi le triŹmitem noi... urcați-vă, acum grăbiți-vă... Preț de o clipă, marele câine negru se așeză pe picioarele din spate și își puse labele din față pe umerii lui Harry, însă doamna Weasley îl împinse pe Harry spre ușa trenului, șoptind: ? Pentru numele lui Dumnezeu, Sirius, poartă-te ca un câine! ? Pe curând! strigă Harry pe fereastra deschisă când trenul se puse în mișcare, în timp ce Ron, Hermione și Ginny făceau cu mâna lângă el. Siluetele lui Tonks, Lupin, Moody și ale domnului și doamnei Weasley se micșorară rapid, însă câinele negru alerga pe sub fereastră, dând din coadă; oamenii de pe peŹron râdeau văzându-i cum fugea după tren, însă apoi Sirius dispăru după o curbă. ? Nu ar fi trebuit să vină cu noi, zise Hermione pe un ton îngrijorat. ? Ah, fii și tu mai veselă, zise Ron, nu a mai văzut lumiŹna zilei de luni întregi, săracul de el. ? Ei bine, zise Fred, împreunându-și mâinile, nu putem să stăm la taclale toată ziua, avem afaceri de discutat cu Lee. Ne vedem mai târziu, încheie el, luând-o apoi cu George spre dreapta, pe coridor. Trenul prindea în continuare viteză, astfel încât casele de dincolo de fereastră le zburau prin fața ochilor, iar ei se clătinau pe loc. ? Ce ziceți, să mergem să găsim un compartiment? întreŹbă Harry. Ron și Hermione schimbară o privire. ? Hm, zise Ron. ? Noi ? păi ? Ron și cu mine ar trebui să mergem în vaŹgonul Perfecților, spuse Hermione jenată. Ron nu se uită la Harry; părea să fi devenit foarte preŹocupat de unghiile de la mâna sa stângă. ? A, zise Harry. În ordine. Bine. ? Nu cred că trebuie să stăm acolo tot timpul, spuse HerŹmione repede. În scrisori ni se spunea că nu trebuie decât să primim instrucțiuni de la premiantul și premianta școlii și apoi să patrulăm pe culoare din când în când. ? Bine, zise Harry iar. Atunci, s-ar ? s-ar putea să vă văd mai târziu. ? Da, sigur că da, spuse Ron, aruncându-i lui Harry o privire nesigură, neliniștită. Mă simt groaznic că trebuie să merg acolo, aș prefera să ? dar trebuie ? adică, nu mă bucur deloc, eu nu sunt Percy, încheie el triumfător. ? Știu că nu ești Percy, spuse Harry și zâmbi. Dar, după ce Hermione și Ron își traseră cuferele după ei, alături de Șmecherilă și Pigwidgeon, care erau în colivie, spre capătul din față al trenului, Harry avu un sentiment straniu de pierdere. Nu mai călătorise niciodată cu Expresul de Hogwarts fără Ron. ? Hai, îi spuse Ginny, dacă ne grăbim, o să putem să le reținem locuri. ? Da, zise Harry, luând colivia lui Hedwig într-o mână și mânerul cufărului în cealaltă. Merseră cu greu pe culoar, uitându-se în drumul lor la compartimentele care erau deja pline, prin ușile cu ochiuri de geam. Harry nu putu să nu observe că mulți îi întorceau privirea cu mare interes și că și mai mulți le dădeau coate vecinilor și îl arătau cu degetul. După ce întâlni acest comŹportament în cinci compartimente consecutive, își aminti că Profetul zilei le spusese cititorilor toată vara ce mincinos fanŹfaron era. Se întrebă mohorât dacă oamenii care se uitau la el și șușoteau între ei credeau sau nu ce scria în articole. Chiar în ultimul compartiment se întâlniră cu Neville PopoŹneață, coleg cu Harry în anul cinci la Cercetași. Chipul său roŹtund lucea din cauza efortului de a-și târî cufărul și de a-și ține sub control broasca agitată, pe Trevor, cu o singură mână. ? Bună, Harry, gâfâi el. Bună, Ginny... este plin peste tot... nu am găsit loc... ? Ce tot spui? zise Ginny, care se strecurase pe lângă Neville ca să se uite în compartimentul din spatele lui. Este loc în ăsta, aici nu mai este decât Luna Lovegood... Neville murmură ceva, cum că nu vroia să deranjeze pe nimeni. ? Fii serios, spuse Ginny, râzând, nu este nici o problemă. Deschise ușa și își trase cufărul înăuntru. Harry și Neville o urmară. ? Bună, Luna, zise Ginny, ai ceva împotrivă dacă ne așezăm aici? Fata care stătea lângă fereastră își ridică privirea. Avea un păr blond șters, până în talie, despărțit în șuvițe, sprâncenele toarte deschise la culoare și ochii exoftalmici, care îi dădeau mereu o expresie surprinsă. Harry își dădu seama imediat de ce alesese Neville să treacă de acest compartiment. Fata avea o aură evidentă de sminteală. Poate că era din cauză că își puŹsese bagheta după ureche, ca să fie în siguranță, pentru că aleŹsese să poarte un colier de dopuri de Berezero, sau pentru că citea o revistă cu susul în jos. Ochii ei îl cercetară pe Neville și se opriră asupra lui Harry. Încuviință din cap. ? Mersi, zise Ginny, zâmbindu-i. Harry și Neville puseră cele trei cufere și colivia lui HedŹwig în locul pentru bagaje și se așezară. Luna îi privea peste revista ei cu susul în jos, care se numea Zeflemistul. Nu părea să fie nevoită să clipească la fel de des ca oamenii normali. Se uita întruna la Harry, care se așezase vizavi de ea și acum își dorea să nu o fi făcut. ? Ai avut o vară frumoasă, Luna? întrebă Ginny. ? Da, zise Luna visătoare, fără să-și dezlipească ochii de pe Harry. Da, să știi că a fost foarte plăcută. Tu ești Harry Potter, adăugă ea. ? Știu, zise Harry. Neville chicoti. Luna își aținti acum ochii apoși asupra lui. ? Dar nu știu cine ești tu. ? Eu nu sunt nimeni, spuse Neville repede. ? Nu este adevărat, zise Ginny tăios. Neville Poponeață -Luna Lovegood. Luna este în anul meu, dar la Ochii-de-Șoim. ? Munca neîntreruptă-i o mare comoară, zise Luna pe o voce cântătoare. Își ridică revista pusă invers destul de sus pentru a-și ascunde chipul și tăcu. Harry și Neville se uitară unul la ceŹlălalt cu sprâncenele ridicate. Ginny își înăbuși un chicotit. Trenul își continuă drumul zăngănind, ducându-i cu viteză spre niște zone de câmp deschis. Era o zi stranie, desŹtul de indecisă; când se făcea lumină în compartiment, când treceau pe sub niște nori cenușii, amenințători. ? Ghici ce am primit de ziua mea? spuse Neville. ? Un alt Amintește-ți Tot? zise Harry, evocând instruŹmentul din imitație de marmură pe care i-l trimisese bunica lui Neville ca să-i îmbunătățească memoria lacunară. ? Nu, spuse Neville. Însă mi-ar trebui unul, l-am pierdut pe cel vechi acum mult timp... nu, uite... Băgă mâna în ghiozdan și, după un pic de cotrobăială, scoaŹse ceva ce semăna cu un mic cactus gri pus într-un ghiveci, care încă părea să fie acoperit cu furunculi în loc de spini. ? Mimbulus mimbletonia, spuse el mândru. Harry se holbă la lucrul acela. Pulsa încet, având înfăŹțișarea sinistră a unui organ intern bolnav. ? Este foarte, foarte rară, spuse Neville, zâmbind larg. Nu știu dacă mai există vreunul în serele de la Hogwarts. Abia aștept să i-l arăt doamnei profesoare Lăstar. Mi l-a cumpărat unchiul meu Algie din Asiria. O să încerc să aflu dacă pot să-l înmulțesc. Harry știa că materia preferată a lui Neville era IerboŹlogia, dar, oricât s-ar fi străduit, nu putea să-și dea seama la ce i-ar fi trebuit această plăntuță pipernicită. ? Face ? hm ? ceva? întrebă el. ? O grămadă de chestii! zise Neville mândru. Are un mecaŹnism extraordinar de apărare. Uite, ține-l pe Trevor, te rog... Îl aruncă pe Trevor în poala lui Harry și scoase o pană din ghiozdan. Ochii cât cepele ai Lunei Lovegood apărură din nou peste revistă, pentru a vedea ce făcea Neville. NeŹville o ținu pe Mimbulus mimbletonia la nivelul ochilor, cu limba între dinți, alese un loc și înțepă planta cu vârful penei de scris. Din fiecare furuncul al plantei țâșni un lichid dens, lipiŹcios, verde și în jeturi. Stropii atinseră tavanul, ferestrele, și stropiră revista Lunei Lovegood; Ginny, care își acoperise fața cu mâinile la timp, arăta ca și cum ar fi purtat o pălărie verde scârboasă, dar Harry, care avusese mâinile ocupate, ca să-l împiedice pe Trevor să scape, fu lovit direct în față. Mirosea a băligar rânced. Neville, care era și el ud leoarcă pe față și pe piept, își scutură capul ca să-și scoată lichidul din ochi. ?S-scuze! strigă el. Nu am mai încercat asta până acum... nu mi-am dat seama că o să fie atât de... dar nu vă faceți griji, Sevamizeră nu este otrăvitoare, adăugă el agitat, în timp ce Harry scuipa pe jos o gură plină de lichid. Exact în acel moment se deschise ușa compartimentului lor. ? A... bună, Harry, zise o voce emoționată. Aă... am picat prost? Harry își șterse lentilele ochelarilor cu mâna cu care nu-l ținea pe Trevor. O fată foarte drăguță, cu părul negru, lung și strălucitor stătea în prag, zâmbindu-i: Cho Chang, căutăŹtoarea echipei de vâjthaț a celor de la Ochi-de-Șoim. ? A... bună, spuse Harry în gol. ? Ăă... zise Cho. Păi... nu am vrut decât să te salut... la revedere. Îmbujorată, fata închise ușa și plecă. Harry se lăsă pe spăŹtarul scaunului și oftă adânc. Ar fi preferat ca Cho să-l fi găsit stând cu un grup de persoane foarte interesante, tăvăŹlindu-se pe jos de râs din cauza unei glume pe care tocmai o spusese; nu să stea cu Neville și "Nebuna" Lovegood, ținând o broască și plin de Sevămizeră. ? Nu contează, spuse Ginny încurajator. Uite, putem să scăpăm ușor de toate astea. Își scoase bagheta. ? Curățenius! Sevamizeră dispăru. ? Scuze, zise Neville iar, pe un ton foarte scăzut. Ron și Hermione apărură abia după o oră, timp în care căruciorul cu mâncare trecuse deja. Harry, Ginny și Neville își terminaseră pateurile cu dovleac și erau ocupați să facă schimb de surprize din broaștele de ciocolată, când ușa compartimentului se deschise și cei doi intrară, însoțiți de Șmecherilă și de Pigwidgeon, care ciripea ascuțit în colivie. ? Sunt mort de foame, zise Ron, punându-l pe PigwidŹgeon lângă Hedwig, înșfăcând o broască de ciocolată de la Harry și aruncându-se pe locul de lângă el. Rupse ambalajul, mușcă broasca de cap și se lăsă pe spate cu ochii închiși, de parcă ar fi avut o dimineață obositoare. ? Ei bine, există doi Perfecți din anul cinci pentru fiecare casă, spuse Hermione, părând foarte nemulțumită, în timp ce luă și ea loc. Un băiat și o fată din fiecare. ? Și ghici cine este Perfect la Viperini? zise Ron, cu ochii încă închiși. ? Reacredință, răspunse Harry imediat, convins că i se va confirma cel mai sumbru gând. ? Desigur, spuse Ron cu amărăciune, băgându-și în gură restul broaștei și luându-și încă una. ? Și vaca aia de Pansy Parkinson, spuse Hermione răutăŹcioasă. Nu știu cum a ajuns Perfectă când este mai proastă decât un trol inconștient... ? Dar de la Astropufi? întrebă Harry. ? Ernie Macmillan și Hannah Abbott, spuse Ron, în timp ce mânca. ? Și Anthony Goldstein și Padma Patil la Ochi-de-Șoim, spuse Hermione. ? Ai fost cu Padma Patil la balul de Crăciun, zise o voce neclară. Toți se întoarseră către Luna Lovegood, care îl privea fix pe Ron peste exemplarul din Zeflemistul. El își înghiți bucățica de broască de ciocolată. ? Da. Știu, zise el, părând ușor surprins. ? Nu prea i-a plăcut, îl informă Luna. Nu crede că te-ai purtat frumos cu ea, pentru că nu ai vrut să dansezi. Pe mine nu cred că m-ar fi deranjat, zise ea gânditoare, mie nu prea îmi place să dansez. Se retrase iar după Zeflemistul. Ron se holbă la revistă cu gura căscată pentru câteva clipe, apoi se uită la Ginny, căuŹtând un fel de explicație, dar Ginny își mușca pumnul ca să nu râdă. Ron clătină din cap uluit și apoi se uită la ceas. ? Ar trebui să patrulăm din când în când pe culoare, le spuse el lui Harry și Neville, și putem să-i pedepsim pe cei care nu se poartă cum trebuie. Abia aștept să-i prind cu ceva pe Crabbe și Goyle... ? Ron, nu ai voie să abuzezi de statutul tău! zise HerŹmione tăios. ? Da, sigur, pentru că Reacredință nu o să abuzeze deloc de statutul lui, spuse Ron sarcastic. ? Și atunci, o să te cobori la nivelul lui? ? Nu, doar o să am grijă să-i prind pe prietenii lui înainte să-i prindă el pe ai mei. ? Pentru numele lui Dumnezeu, Ron... ? O să-l fac pe Goyle să scrie versuri, o să moară, urăște să scrie, zise Ron fericit. Își coborî vocea până la mormăitul lui Goyle și, schiŹmonosindu-și fața cu o expresie de concentrare chinuită, mimă că scrie ceva în aer. Nu... am voie... să... semăn... cu... un... babuin... din... spate. Toți râseră, însă nimeni nu râse mai tare ca Luna LoveŹgood. Aceasta scoase un țipăt de fericire care o trezi pe Hedwig și o făcu să bată din aripi indignată, iar pe ȘmecheŹrilă îl făcu să sară pe raftul de bagaje, scuipând. Luna râse cu atâta poftă, încât îi scăpă din mâini revista care îi alunecă pe picioare și ajunse pe jos. ? A fost amuzant! Ochii ei mari înotau în lacrimi în timp ce încerca să respire, uitându-se la Ron. Cu totul derutat, băiatul se uită în jur la ceilalți, care acum râdeau de figura lui și de râsetele prelungi ale Lunei Lovegood, care se mișca în față și în spate, ținându-se cu mâinile de burtă. ? Ai pățit ceva? zise Ron, încruntându-se la ea. ? Un babuin... din spate! îngăimă ea, ținându-se de coaste. Toți ceilalți o priveau pe Luna cum râdea, dar Harry, uitânŹdu-se la revista de pe jos, observă ceva care îl făcu să o ridice iŹmediat. Fiind cu susul în jos, îi fusese greu să-și dea seama ce era imaginea de pe copertă, dar acum Harry își dădu seama că era o caricatură destul de nereușită a lui Cornelius Fudge; HaŹrry îl recunoscu doar datorită melonului prăzuliu. Una dintre mâinile lui Fudge era încleștată în jurul un săculeț cu galbeni cealaltă mână strângea de gât un goblin. Desenul era intitulat Până unde va merge Fudge pentru a câștiga Gringotts? Dedesubt era o listă cu titlurile altor articole din cuprinŹsul revistei. Corupție în Liga de Vâjthaț: Cum au luat Tornadele puterea Secretele vechilor rune dezvăluite Sirius Black: Răufăcător sau victimă? ? Pot să o iau puțin? o întrebă Harry nerăbdător pe Luna Fata încuviință din cap, privindu-i în continuare pe Ron cu respirația tăiată de râs. Harry deschise revista și-i cercetă cuprinsul. Până în acea clipă uitase complet de revista pe care i-o înmânase Kingsley domnului Weasley ca să i-o dea lui Sirius, însă trebuie să fi fost acest număr din Zeflemistul. Găsi pagina și începu să citească emoționat articolul. Și acesta era ilustrat de o caricatură destul de nereușit; de fapt, Harry nu și-ar fi dat seama că era Sirius, dacă nu ar fi avut un text explicativ. Sirius stătea cu bagheta scoasă pe un morman de oase de om. Titlul articolului era: SIRIUS BLACK ? ATÂT DE NEGRU PE CÂT SE ZICI Un criminal notoriu, sau un nevinovat cântăreț de succes? Harry trebui să citească prima propoziție de mai multe ori înainte să fie convins că nu o înțelesese greșit. De când era Sirius un cântăreț de succes? De paisprezece ani Sirius Black e considerat vinovat de uciderea în masă a doisprezece Încuiați nevinovați și a unui vrăjitor. Eva darea îndrăzneață de acum doi ani din Azkaban a declanșat cea mai complexă vânătoare de oameni organizată vreodată de MinisŹterul Magiei. Nici unul dintre noi nu ne-am întrebat dacă merită să fie prins iar și predat Dementorilor. DAR OARE CHIAR MERITĂ? Tocmai au ieșit la lumină noi probe uluitoare, conform căroŹra e posibil ca Sirius Black să nu fi comis crimele pentru care a fost trimis în Azkaban. De fapt, Doris Purkiss, din Little Norton, Calea Acanților numărul 18, spune că se prea poate ca Black să nici nu fi fost la locul crimei. Ceea ce nu înțeleg oamenii este că Sirius Black este un pseudoŹnim, zise doamna Purkiss. Cel pe care lumea îl consideră Sirius Black este de fapt Stubby Boardman, vocalistul unei formații în voŹgă, Hobgoblinii, care s-a retras din viața publică după ce a fost loŹvit cu o rapiță sălbatică în ureche într-un concert ținut în biserica din Little Norton, cu aproape cincisprezece ani în urmă. Eu l-am recunoscut din clipa în care i-am văzut poza în ziar. Adevărul este că Stubby nu ar fi avut cum să comită acele crime, pentru că în ziŹua în cauză s-a întâmplat să se bucure de o cină romantică în comŹpania mea. I-am scris Ministrului Magiei și aștept ca acesta să îl reabiliteze cu desăvârșire pe Stubby, alias Sirius, în orice moment. Harry termină de citit și se uită la pagină, nevenindu-i să creadă. Poate că era o glumă, își zise el, poate că în revista aceasta se publicau adeseori înșelătorii. Dădu câteva pagini înapoi și găsi articolul despre Fudge. Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, a negat că are vreun plan de a lua în stăpânire conducerea Băncii Gringotts, când a fost ales Ministrul Magiei, cu cinci ani în urmă. Fudge a insisŹtat mereu că nu își dorește nimic mai mult decât să "coopereze în pace" cu cei care ne păzesc aurul. DAR OARE CHIAR ASTA DOREȘTE? Surse apropiate Ministrului ne-au dezvăluit de curând că amŹbiția supremă a lui Fudge este să obțină controlul resurselor de aur ale goblinilor și că nu va ezita să folosească forța dacă va fi nevoie. "Și nici nu ar fi pentru prima oară", a declarat un funcționar din Minister. Cornelius "Sfarmă-Goblini" Fudge, așa îi spun priŹetenii. Dacă l-ați putea auzi când crede că nu-l aude nimeni, vai, vorbește mereu de goblinii cărora le-a făcut de petrecanie; a pus să fie înecați, a pus să fie aruncați de pe clădiri, a pus să fie otrăviți, sau a pus să se facă plăcinte din ei... Harry nu mai citi mai departe. Fudge o fi avut multe defecte, dar lui Harry îi era foarte greu să și-l imagineze orŹdonând coacerea unor plăcinte din goblini. Frunzări restul revistei. Oprindu-se la fiecare câteva pagini, citi: o acuzație conform căreia Tornadele din Tutshill câștigau teren Liga de Vâjthaț printr-o combinație de șantaj, mături ferme cate ilegal și tortură; un interviu cu un vrăjitor care pretinŹdea că zburase pe lună pe o Măturin Șase și adusese un sac de broaște de pe lună, ca să o dovedească; plus un articol despre vechile rune, care cel puțin explica de ce citea Luna Zeflemistul cu susul în jos. Conform revistei, dacă inversai runele, obțineai o vrajă care transforma urechile dușmanuŹlui în fructe. De fapt, în comparație cu restul articolelor din Zeflemistul, ideea că Sirius ar putea să fie de fapt vocalistul Hobgoblinilor era destul de rațională. ? Ai găsit ceva interesant? îl întrebă Ron când Harry închise revista. ? Sigur că nu, spuse Hermione usturător, înainte ca Harry să poată să răspundă. Zeflemistul este o tâmpenie, toată lumea știe. ? Ba pardon, zise Luna, a cărei voce își pierduse deodată nota visătoare. Tatăl meu este editorul. ? Eu ? ah, spuse Hermione, părând stânjenită. Păi... are unele părți interesante... adică, este destul de... ? Aș vrea să mi-o dai înapoi, spuse Luna cu răceală și, aplecându-se o smulse din mâinile lui Harry. Dând paginile până la numărul cincizeci și șapte, o întoarse din nou cu susul în jos și dispăru în spatele ei, exact când ușa compartimentului se deschise pentru a treia oară. Harry se uită în jur; se așteptase la așa ceva, însă asta nu făcea cu nimic mai plăcută întâlnirea cu Draco Reacredință, care îi rânjea încadrat de amicii săi, Crabbe și Goyle. ? Ce e? zise el agresiv, înainte ca Reacredință să poată deschide gura. ? Ai grijă cum te porți, Potter, sau o să-ți dau ore de deŹtenție, zise rar Reacredință, care avea părul blond și lins și bărbia ascuțită, exact ca tatăl lui. Știi, spre deosebire de tine, eu am fost numit Perfect, ceea ce înseamnă că, spre deoseŹbire de tine, am dreptul de a pedepsi. ? Da, zise Harry, dar tu, spre deosebire de mine, ești un idiot, așa că ieși și lasă-ne în pace. Ron, Hermione, Ginny și Neville râseră. Reacredință strânse din dinți. ? Spune-mi, Potter, cum e să ți-o ia înainte Weasley? întrebă el. ? Taci din gură, Reacredință, zise Hermione tăios. ? Se pare că am atins punctul sensibil, spuse Reacredință, rânjind. Ei bine, ai grijă ce faci, Potter, pentru că îți voi fi pe urme ca un câine, în caz că vei călca greșit. ? Ieși! spuse Hermione, ridicându-se. Râzând batjocoritor, Reacredință îi aruncă o privire maleŹfică lui Harry și plecă, cu Crabbe și Goyle mergând greoi în urŹma lui. Hermione trânti ușa compartimentului după ei și se întoarse să se uite la Harry, care își dădu seama imediat că și ea realizase ce spusese Reacredință și era la fel de enervată ca el. ? Aruncă-mi încă o broască, zise Ron, care era clar că nu observase nimic. Harry nu putea să vorbească liniștit de față cu Neville și Luna. Schimbă o altă privire neliniștită cu Hermione, iar apoi se uită pe fereastră. Crezuse că faptul că Sirius venise cu el la gară fusese destul de distractiv, dar deodată i se păru ceva nesăbuit, daŹcă nu chiar periculos... Hermione avusese dreptate... Sirius nu ar fi trebuit să fi venit. Dacă domnul Reacredință obserŹvase câinele negru și îi spusese lui Draco? Dacă își dăduse seama că soții Weasley, Lupin, Tonks și Moody știau unde se ascundea Sirius? Sau fusese doar o coincidență că ReacreŹdință folosise cuvântul "câine"? Vremea rămase incertă, în timp ce se îndreptau spre nord. Ploaia udă ferestrele destul de discret, apoi soarele își făcu apariția efemer, înainte să fie iar acoperit de nori. Pe urmă se așternu întunericul și în vagoane se aprinseră lămpile. Luna strânse Zeflemistul, îl puse cu grijă în geantă și în schimb începu să se holbeze la toți cei care erau în compartiment. Harry stătea cu fruntea lipită de geamul trenului, încerŹcând să zărească primul Școala Hogwarts din depărtare, însă era o noapte fără lună și fereastra brăzdată de ploaie era murdară. ? Ar fi bine să ne schimbăm, zise Hermione până la urmă, și toți își deschiseră cuferele fără greutate și își scoaŹseră robele de școală. Ea și Ron își prinseră cu grijă insignele de Perfecți în piept. Harry îl văzu pe Ron uitându-se la reflecția sa din geaŹmul întunecat. În sfârșit, trenul începu să încetinească și auziră obișnuiŹta gălăgie, în timp ce toți elevii se îmbulziră să-și strângă bagajele și animalele, pregătiți să coboare. Având în vedere că Ron și Hermione trebuiau să supravegheze coborârea, dispărură iar din vagon, lăsându-i pe Harry și pe ceilalți să aibă grijă de Șmecherilă și de Pigwidgeon. ? Duc eu bufnița aia, dacă vrei, îi spuse Luna lui Harry, întinzând mâna spre Pigwidgeon, în timp ce Neville îl băga pe Trevor cu grijă într-un buzunar interior. ? Ah ? ăă ? mersi, spuse Harry, dându-i colivia și ținând-o mai bine pe Hedwig în brațe. Ieșiră cu greu din compartiment, simțind prima înțepătură a aerului nopții pe fețe când se alăturară mulțimii de pe culoar. Încet, avansară către uși. Harry simți mirosul de pini care încadrau aleea către lac. Coborâră pe peron și se uitară în jur, cuvintele familiare: "Anul întâi aici... cei din anul întâi... " Însă nu le auzi. În schimb, o voce destul de diferită, o voce vioaie, de femeie, strigă: ? Cei din primul an să se alinieze aici, vă rog! Toți cei din anul întâi să vină la mine ! Un felinar se apropie clătinându-se de Harry și, la lumiŹna sa, văzu bărbia proeminentă și tunsoarea severă a profeŹsoarei Grubbly-Plank, vrăjitoarea care îi ținuse locul lui Hagrid pentru o vreme la lecțiile de Grijă pentru Animalele Magice de anul trecut. ? Unde e Hagrid? zise el tare. ? Nu știu, spuse Ginny, dar ar fi bine să ne dăm din drum, blocăm ușa. ? A, da... Harry și Ginny fură despărțiți cât timp merseră de-a lunŹgul peronului și ieșiră din gară. Înghiontit în mulțime, Harry se strădui să îl zărească pe Hagrid prin întuneric; treŹbuia să fie acolo, Harry contase pe asta ? revederea cu Hagrid era unul dintre lucrurile pe care le așteptase de atâta timp. Însă nu era nici urmă de el. Nu se poate să fi plecat, își spuse Harry, în timp ce trecu încet de o ușă îngustă, care dădea spre drumul din față, unde ajunseseră și ceilalți. Probabil că doar a răcit sau ceva de genul ăsta... Se uită în jur după Ron și Hermione, dorind să știe ce credeau despre întoarcerea profesoarei Grubbly-Plank, însă nici unul dintre ei nu era pe aproape, așa că se lăsă împins spre drumul spălat de ploaie din fața Gării Hogsmeade. Aici erau cele cam o sută de trăsuri fără cai care îi duceau întotdeauna la castel pe elevii care trecuseră de primul an. Harry se uită repede la ele, se întoarse ca să-i caute în conŹtinuare pe Ron și Hermione și apoi avu un șoc. Trăsurile nu mai erau fără cai. Între hulube se aflau niște creaturi. Dacă ar fi trebuit să le dea un nume, presupunea că le-ar fi spus cai, deși aveau și ceva de reptilă. Erau comŹplet descărnați, iar pielea neagră le atârna de scheletul din care erau vizibile toate oasele. Capetele erau ca ale unor dragoni, iar ochii albi și mari nu aveau pupile. Din fiecare parte a greabănului porneau niște aripi mari, negre, de piele, care arătau ca și cum ar fi fost ale unor lilieci uriași. Stând nemișcați și tăcuți în întunericul care se așternea, creaturile păreau stranii și sinistre. Harry nu putea să înțeleagă de ce erau trase trăsurile de acești cai îngrozitori, când puteau foarte bine să se deplaseze singure. ? Unde este Pig? se auzi vocea lui Ron, chiar în spatele lui Harry. ? L-a luat fata aia, Luna, zise Harry, întorcându-se repeŹde, nerăbdător să vorbească cu Ron despre Hagrid. Unde crezi că... ? Este Hagrid? Nu știu, spuse Ron, părând îngrijorat. Sper să fie bine, că dacă nu... Puțin mai încolo, Draco Reacredință, urmat de o mică gașcă de amici, printre care și Crabbe, Goyle și Pansy ParŹkinson, dădea din drum niște elevi timizi din anul doi, pentru ca el și amicii săi să ia o trăsură numai pentru ei. Câteva clipe mai târziu, Hermione ieși gemând din mulțime. ? Reacredință a fost rău cu niște elevi din primul an mai devreme. Jur că o să-l reclam, are insigna de trei minute și o folosește ca să intimideze lumea mai rău ca niciodată... Unde e Șmecherilă? ? E la Ginny, zise Harry. Uite-o... Ginny tocmai ieșise din mulțime, strângându-l în brațe pe Șmecherilă, care se tot foia. ? Mersi, zise Hermione, scăpând-o pe Ginny de pisică. Hai să luăm o trăsură împreună, înainte să se umple toate... ? Nu l-am găsit încă pe Pig! spuse Ron, dar Hermione se îndrepta deja spre cea mai apropiată trăsură liberă. Harry rămase în urmă cu Ron. ? Ce crezi că sunt ființele alea? îl întrebă el pe Ron, făcând semn cu capul către caii îngrozitori, în timp ce restul elevilor trecură pe lângă ei. ? Ce ființe? ? Caii ăia... Luna apăru cu colivia cu Pigwidgeon în brațe; micuța bufniță ciripea entuziasmată, ca de obicei. ? Poftim, zise ea. E o bufniță mică și drăguță, nu-i așa? ? Ăă... da... e de treabă, spuse Ron aspru. Păi, atunci, haideți să mergem... ce ziceai, Harry? ? Te întrebam ce sunt ființele alea ca niște cai? zise Harry, în timp ce el, Ron și Luna se îndreptară spre trăsura în care Hermione și Ginny se urcaseră deja. ? Care ființe ca niște cai? ? Ființele ca niște cai care trag trăsurile! spuse Harry nerăbdător. Erau la doar doi metri de cea mai apropiată dintre ele, (are îi privea cu ochii săi albi și pustii. Ron, însă, îi aruncă o privire perplexă lui Harry. ? Despre ce vorbești? ? Vorbesc despre ? uite! Harry îl apucă de umăr pe Ron și îl întoarse, astfel încât acesta să fie față în față cu calul înaripat. Ron se uită direct la el pentru o clipă, apoi îl privi iar pe Harry. ? Și la ce ar trebui să mă uit? ? La ? acolo, între hulube! Înhămat la trăsură! Este chiar acolo, în față... Însă în timp ce Ron continuă să arate derutat, lui Harry îi trecu prin minte un gând ciudat. ? Nu... nu-i vezi? ? Ce să văd? ? Nu vezi de cine sunt trase trăsurile? Acum Ron păru cu adevărat alarmat. ? Harry, te simți bine? ? Eu... da... Harry se simți cu totul uimit. Calul era acolo, în fața lui, lucind în lumina slabă care venea dinspre ferestrele gării din spatele lor și scoțând aburi pe nări în aerul rece al nopții. Și totuși, dacă nu se prefăcea ? și dacă era așa, era o glumă foarte proastă ? Ron nu putea să-i vadă deloc. ? Ce zici, ne urcăm? spuse Ron nesigur, uitându-se la Harry de parcă și-ar fi făcut griji pentru el. ? Da, zise Harry. Da, hai... ? Este în ordine, spuse o voce visătoare de lângă Harry, când Ron dispăru în interiorul întunecat al trăsurii. Să știi că nu înnebunești sau ceva de genul ăsta. Și eu îi văd. ? Da? spuse Harry disperat, întorcându-se spre Luna. Observă reflectarea cailor cu aripi de liliac în ochii ei mari și argintii. ? O, da, zise Luna, i-am văzut din prima zi când am venit aici. Au tras mereu trăsurile. Nu-ți face griji. Ești la fel de sănătos la cap ca mine. Surâzând slab, se urcă în interiorul umed al trăsurii, după Ron. Harry o urmă, fără să se fi liniștit de tot.