CAPITOLUL XXII
SPITALUL SF. MUNGO
Harry fu atât de ușurat că era luat în serios, încât nu ezită, ci sări imediat din pat și își puse halatul și ochelarii la loc pe nas. ? Weasley, ar fi bine să vii și tu, spuse profesoara McGonagall. O urmară pe profesoara McGonagall, trecând pe lângă siŹluetele tăcute ale lui Neville, Dean și Seamus. Părăsiră dormiŹtorul, coborâră pe scara în spirală către camera de zi, ieșiră pe gaura portretului și merseră de-a lungul holului Doamnei Grase la lumina lunii. Harry se simți ca și când panica din inteŹriorul lui ar fi putut să dea pe afară în orice clipă; vroia să fugă și să-l strige pe Dumbledore; domnul Weasley pierdea sânge, în timp ce ei mergeau liniștiți; dacă acei colți (Harry încercă cu greu să nu spună în gând "colții mei") fuseseră veninoși? Trecură pe lângă Doamna Norris, care își întoarse ochii ca niște lanterne spre ei și scuipă puțin, însă profesoara McGonagall zise "Zât!". Doamna Norris se pierdu în umbră și, după câteva minute, ajunseră la himera de piatră care păzea intrarea în biroul lui Dumbledore. ? Fizzi wizzbi, zise profesoara McGonagall. Himera prinse viață și sări într-o parte; peretele din spatele său se despărți, dezvăluind o scară de piatră care se mișca mereu în sus, ca o scară rulantă în spirală. Toți trei pășiră pe treptele mișcătoare; peretele se închise în urma lor cu o bufnitură, iar ei avansară în cercuri strânse, până când ajunseră la ușa de stejar extrem de lustruită, cu cioŹcanul de aramă în formă de grifon. Deși trecuse cu mult de miezul nopții, se auzeau voci din cameră, ba chiar un zumzet. Se părea că Dumbledore avea cel puțin doisprezece musafiri. Profesoara McGonagall bătu de trei ori la ușă cu ciocanul în formă de grifon și vocile amuțiră subit, de parcă le-ar li oprit cineva. Ușa se deschise singură și profesoara McGoŹnagall îi conduse înăuntru pe Harry și pe Ron. Camera era în semiobscuritate; instrumentele ciudate de argint de pe mese erau tăcute și nemișcate, în loc să bâzâie și să scoată norișori de fum, așa cum făceau de obicei; portretele foștilor directori și directoare care împânzeau pereții dormeau înrămate. O pasăre magnifică, roșu cu auriu, de mărimea unei lebede, dormea pe stinghia sa, cu capul sub aripă, după ușă. ? A, dumneata ești, doamnă profesoară McGonagall... și... aha... Dumbledore stătea la birou, pe un scaun cu spătar înalt; se aplecă înainte în lumina împrăștiată de la lumânare peste hârtiile răsfirate în fața sa. Purta un magnific halat purŹpuriu, brodat cu auriu, peste o cămașă de noapte albă ca zăpada, însă părea să fie perfect treaz, cu ochii săi pătrunŹzători, albaștri, ațintiți asupra profesoarei McGonagall. ? Domnule profesor Dumbledore, Potter spune că a avut un... ei bine, un coșmar, zise profesoara McGonagall. Spune că... ? Nu a fost un coșmar, interveni Harry repede. Profesoara McGonagall își întoarse privirea spre Harry, Încruntându-se puțin. ? Foarte bine, Potter, atunci, vorbește-i domnului direcŹtor despre el. ? Dor... păi, chiar dormeam... spuse Harry îngrozit și ținând morțiș să îl facă pe Dumbledore să înțeleagă, dar puțin enervat de faptul că directorul nu îl privea, ci își examina proŹpriile degete încrucișate. Însă nu a fost un vis obișnuit... a fost ceva real... am văzut cum s-a întâmplat... Tatăl lui Ron ? domŹnul Weasley ? a fost atacat de un șarpe imens. Cuvintele părură să răsune în aer după ce le rosti, sunând puțin ridicol, chiar amuzant. Urmă o pauză, timp în care Dumbledore se lăsă pe spate și privi gânditor în tavan. Ron se uită când la Harry, când la Dumbledore, alb ca varul și șocat. ? Cum ai văzut asta? întrebă Dumbledore încet, contiŹnuând să nu se uite la Harry. ? Păi... nu știu, spuse Harry, destul de supărat. Dar ce contează? Presupun că am văzut-o în minte... ? M-ai înțeles greșit, spuse Dumbledore, pe același ton calm. Adică... Îți amintești... ăă... unde erai în timp ce priŹveai cum avea loc atacul? Stăteai cumva lângă victimă, sau priveai scena de sus? Era o întrebare atât de ciudată, încât Harry îl privi pe Dumbledore cu gura căscată; era ca și când ar fi știut... ? Eu eram șarpele, spuse el. Am văzut totul din perspectiva șarpelui. Pentru o clipă nu vorbi nimeni, apoi Dumbledore, uitânŹdu-se de data asta la Ron, care încă era alb ca varul, întrebă ceva mai tăios: ? Arthur este grav rănit? ? Da, spuse Harry hotărât. De ce erau atât de tari de cap, oare nu realizau cât de mult sângera cineva când era străpuns de niște colți atât de lungi? Și de ce nu îi făcea Dumbledore favoarea de a se uita la el? Însă Dumbledore se ridică atât de repede, că îl făcu pe Harry să tresară, și i se adresă unuia dintre portretele agățate foarte aproape de tavan. ? Everard, zise el tăios. Și tu, Dilys! Deschiseră ochii imediat un vrăjitor cu fața pământie, brunet și cu breton scurt, și o femeie mai în vârstă, cu bucle lungi și argintii din rama de alături, care păreau amândoi să fi dormit buștean. ? Ați ascultat? spuse Dumbledore. Vrăjitorul încuviință din cap, iar vrăjitoarea zise: ? Bineînțeles. ? Bărbatul este roșcat și poartă ochelari, spuse Dumbledore. Everard, trebuie să dai semnalul de alarmă, să ai grijă să fie găsit de cine trebuie... Amândoi încuviințară din cap și ieșiră din rame într-o parte, însă, în loc să intre în tablourile vecine (cum se întâmŹpla de obicei la Hogwarts), nu mai apărură din nou. Acum una dintre rame nu mai încadra decât un fundal de draŹperie întunecată, iar cealaltă un fotoliu frumos de piele. Harry observă că mulți dintre ceilalți directori și directoare de pe pereți, deși sforăiau și salivau foarte convingător, îi tot aruncau priviri fugare din când în când cu coada ochiuŹlui și înțelese deodată cu cine vorbise Dumbledore înainte să bată la ușă. ? Everard și Dilys au fost doi dintre cei mai apreciați directori, zise Dumbledore, trecând acum pe lângă Harry, Ron și profesoara McGonagall, pentru a se apropia de magŹnifica pasăre adormită pe stinghia de lângă ușă. Sunt atât de renumiți, încât amândoi au portrete și în alte instituții vrăjiŹtorești importante. Având în vedere că sunt liberi să se plimbe între propriile portrete, pot să ne spună ce se întâmŹplă în altă parte... ? Dar domnul Weasley poate fi oriunde! zise Harry. ? Vă rog să luați loc, toți trei, spuse Dumbledore, de parŹcă Harry n-ar fi zis nimic. Everard și Dilys s-ar putea să se înŹtoarcă abia peste câteva minute. Doamnă profesoară McGoŹnagall, te rog, mai adu niște scaune. Profesoara McGonagall își scoase bagheta din buzunarul halatului și o flutură; apărură din senin trei scaune, cu spătare drepte de lemn, foarte diferite de fotoliile confortabile pe care le crease Dumbledore la audierea lui Harry. Harry se așeză, privindu-l pe Dumbledore peste umăr. Acum, Dumbledore mângâia cu un deget capul auriu al lui Fawkes. Phoenixul se trezi imediat. Își întinse bine gâtul superb și îl cercetă pe Dumbledore cu ochii săi luminoși, dar întunecați. ? Ne trebuie un avertisment, îi zise Dumbledore foarte încet păsării. Avu o loc o străfulgerare de foc și phoenixul plecă. Acum Dumbledore se aplecă asupra unuia dintre instruŹmentele fragile de argint a căror funcție Harry nu o cunoscuse niciodată, îl duse la biroul său, se așeză iar cu fața la ei și îl atinse ușor cu vârful baghetei. Imediat, instrumentul prinse viață cu un clinchet ritmat. Din vârful micului tubuleț argintiu ieșeau norișori de fum verde deschis. Dumbledore privi fumul cu atenție și se încruntă. După câteva clipe, norișorii se transformară într-un șuvoi constant de fum din ce în ce mai dens, care se rotea în aer... din capătul său crescu un cap de șarpe care își desŹchidea larg fălcile. Harry se întrebă dacă instrumentul îi confirma istorisirea: se uită entuziasmat la Dumbledore, căutând un semn care să-i dea dreptate, dar Dumbledore nu își ridică privirea. ? Bineînțeles, bineînțeles, murmură Dumbledore ca penŹtru sine, observând în continuare șuvoiul de fum fără să dea nici un semn că ar fi fost surprins. Însă despărțiți în esență? Harry nu putu să-i dea de cap acestei întrebări. Însă șarpele de fum se separă imediat în alți doi șerpi, încolăcindu-se și unduindu-se amândoi în întuneric. Cu o expresie de mulțuŹmire sumbră, Dumbledore mai atinse ușor instrumentul cu bagheta; huruitul se diminuă și se pierdu, iar șerpii de fum se estompară, deveniră o ceață nedeslușită și dispărură. Dumbledore puse instrumentul înapoi pe măsuță. Harry văzu mulți directori urmărindu-i cu privirea din portrete și care, dându-și seama că Harry se uita la ei, se prefăcură repede că dormeau în continuare. Harry dori să întrebe la ce folosea instrumentul argintiu și ciudat, însă, înainte să o poată face, se auzi un strigăt din partea de sus a peretelui din dreapta lor; vrăjitorul pe care îl chema Everard reapăŹruse în tablou, gâfâind puțin. ? Dumbledore! ? Care sunt veștile? zise Dumbledore imediat. ? Am țipat până a venit cineva în fugă, spuse vrăjitorul, care își ștergea fruntea cu draperia din spatele său. I-am zis că auzisem ceva mișcându-se la parter ? nu erau siguri dacă să mă creadă sau nu, însă s-au dus jos să verifice ? știi că acoŹlo nu sunt portrete din care m-aș fi putut uita. Oricum, l-au adus sus câteva minute mai târziu. Nu arată bine, e plin de sânge, am alergat în portretul lui Elfrida Cragg ca să văd mai bine, în timp ce plecau... ? Bine, spuse Dumbledore, în vreme ce Ron avu o mișŹcare convulsivă. Atunci, să înțeleg că Dilys trebuie să-l fi văŹzut sosind... Peste câteva clipe, vrăjitoarea cu bucle argintii se întoarse și ea în tablou; se prăbuși tușind în fotoliu și zise: ? Da, l-au dus la Sf. Mungo, Dumbledore... l-au dus prin fața portretului meu... nu arată bine deloc... ? Mulțumesc, spuse Dumbledore și își întoarse privirea către profesoara McGonagall. Minerva, vreau să te duci și să-i trezești pe ceilalți copii Weasley. ? Desigur... Profesoara McGonagall se ridică și se îndreptă repede către ușă, iar Harry îi aruncă o privire piezișă lui Ron, care părea îngrozit. ? Și, Dumbledore... ce facem cu Molly? zise profesoara McGonagall, oprindu-se în fața ușii. ? O să se ocupe Fawkes după ce-o să se asigure că nu se apropie nimeni, zise Dumbledore. Însă s-ar putea să știe deja... ceasul ăla excelent pe care îl are... Harry știa despre ce ceas vorbea Dumbledore. Era unul care arăta nu ora, ci unde erau și cum se simțeau erau diferiții membri ai familiei Weasley și, cu o strângere de inimă, se gândi că limba domnului Weasley arăta chiar acum pericol de moarte. Însă era foarte târziu și probabil că doamna Weasley dormea, nu se uita la ceas. Harry îngheță când își aminti cum Bongul doamnei Weasley se transforŹmase în trupul neînsuflețit al domnului Weasley, cu ocheŹlarii strâmbi, cu sângele curgându-i pe față... Însă domnul Weasley nu avea să moară... nu se putea... Dumbledore cotrobăi acum într-un dulap aflat în spatele lui Harry și Ron. Se îndepărtă de el cu un ceainic vechi și înnegrit, pe care îl puse cu grijă pe birou. Ridică bagheta și murmură "Portus!" Ceainicul se cutremură pentru o clipă, strălucind cu o lumină albastră, ciudată; apoi se liniști tot cu un tremurat, la fel de negru ca și până atunci. Dumbledore se duse la un alt portret, de data asta la un vrăjitor cu o barbă ascuțită și cu o figură isteață, care fusese pictat îmbrăcat în culorile Viperinilor, verde cu argintiu, și părea să doarmă atât de profund, încât, când Dumbledore încercă să-l trezească, dădu impresia că nu-l auzise. ? Phineas. Phineas. Acum, subiecții portretelor care umpleau camera nu se mai prefăceau că dorm; se mișcau în rame, ca să vadă mai bine ce se întâmpla. Când vrăjitorul isteț continuă să simuŹleze somnul, unii dintre ei îl strigară și ei pe nume. ? Phineas! Phineas! PHINEAS! Nu putea să se prefacă în continuare; tresări teatral și deschise ochii mari. ? M-a strigat cineva? ? Phineas, vreau să-ți vizitezi iar celălalt portret, spuse Dumbledore. Am un alt mesaj. ? Să-mi vizitez celălalt portret? spuse Phineas cu o voce asŹcuțită, căscând lung și fals (ochii i se plimbară prin cameră și se ațintiră asupra lui Harry). O, nu, Dumbledore, astă-seară sunt prea obosit. Era ceva în glasul lui Phineas care îi era foarte cunoscut lui Harry. Unde îl mai auzise? Însă, înainte să se poată gândi, portretele de pe pereții din jur izbucniră într-o furtună de proteste. ? Nesupunere, domnule! răcni un vrăjitor corpolent, cu nasul roșu, vânturându-și pumnii. Abandonarea datoriei! ? Avem un jurământ de onoare să-l ajutăm pe actualul director de la Hogwarts! strigă un vrăjitor bătrân și firav, pe care Harry îl recunoscu drept predecesorul lui DumbleŹdore, Armando Dippet. Să-ți fie rușine, Phineas! ? Să-l conving eu, Dumbledore? strigă o vrăjitoare cu privirea sfredelitoare, ridicând o baghetă neobișnuit de groasă, care părea să fie o nuia din lemn de mesteacăn. ? Ah, fie, spuse vrăjitorul pe care îl chema Phineas, urmărind bagheta puțin neliniștit, deși e foarte posibil să-mi fi distrus deja portretul, așa a făcut cu cei mai mulți membri ai familiei... ? Sirius știe că n-are voie să îți distrugă portretul, spuse Dumbledore și Harry realiză imediat unde mai auzise vocea lui Phineas: era cea care vorbea din rama aparent goală din camera sa din Casa Cumplită. Trebuie să îi transmiți că Arthur Weasley a fost grav rănit și că soția lui, copiii și Harry Potter vor sosi cât de curând la el acasă. Ai înțeles? ? Arthur Weasley, rănit, soția, copiii și Harry Potter vin să stea acolo, repetă Phineas pe un glas plictisit. Da, da... foarte bine... Se aplecă spre rama portretului și dispăru chiar în clipa în care se deschise iar ușa biroului. Fred, George și Ginny intrară grăbiți de profesoara McGonagall, toți trei părând răvășiți și șocați, îmbrăcați în pijamale. ? Harry... ce se întâmplă? întrebă Ginny speriată. Doamna profesoară McGonagall ne-a spus că ai văzut cum a fost rănit tata... ? Tatăl vostru a fost rănit în timpul activității sale pentru Ordinul Phoenix, spuse Dumbledore, înainte ca Harry să poată vorbi. A fost dus la Spitalul Sf. Mungo de boli și afecțiuni magice. Vă trimit înapoi la casa la Sirius, care este mult mai convenabilă ca poziție față de spital decât Vizuina. Vă veți întâlni acolo cu mama voastră. ? Cum mergem? întrebă Fred, părând tulburat. Cu Polen Zvrr? ? Nu, zise Dumbledore, Polenul Zvrr nu este o cale sigură momentan, Rețeaua este urmărită. Veți folosi un Portal, continuă el și arătă spre ceainicul care stătea nevinovat pe birou. Nu așteptăm decât să se întoarcă Phineas Nigellus cu un răspuns... vreau să fiu sigur că avem cale liberă înainte să vă trimit... Se produse o străfulgerare de foc chiar în mijlocul biroului, lăsând în urmă o singură pană aurie, care pluti încet pe podea. ? Este avertismentul lui Fawkes, spuse Dumbledore, prinŹzând pana în cădere. Profesoara Umbridge a aflat că nu mai sunteți în paturile voastre... Minerva, du-te și taie-i calea... spune-i ceva, orice... Profesoara McGonagall dispăru cu un foșnet al rochiei. ? Spune c-o să fie încântat, zise o voce plictisită din spatele lui Dumbledore, semn că vrăjitorul pe nume Phineas reapăruse în fața steagului Viperinilor. Stră-strănepotul meu a avut mereu gusturi ciudate în materie de oaspeți. ? Atunci, veniți aici, le zise Dumbledore lui Harry și fraților Weasley. Și repede, înainte să ni se alăture cineva. Harry și ceilalți se strânseră în jurul biroului lui Dumbledore. ? Ați mai folosit un Portal? întrebă Dumbledore, iar ei încuŹviințară din cap, întinzând fiecare mâna ca să atingă o parte din ceainicul înnegrit. Bine. Atunci, la trei... unu... doi... Totul se întâmplă într-o fracțiune de secundă: în acea pauză infimă, înainte ca Dumbledore să zică "trei", Harry își ridică privirea spre el ? erau foarte aproape unul de altul -și privirea albastră și limpede a lui Dumbledore trecu de la Portal la chipul lui Harry. Imediat, pe Harry îl arse cicatricea îngrozitor, ca și când i-ar fi explodat din nou vechea rană ? iar în suflet îi crescu o ură atât de puternică, nechemată, nedorită, însă înfiorătoare, încât simți, în clipa aceea, că nu își dorea decât să atace ? să muște ? să își înfigă colții în omul din fața lui... ? ... trei. Harry simți o zvâcnire puternică în spatele buricului, pământul dispăru de sub el, iar mâna i se lipi de ceainic; se lovea de ceilalți, în timp ce goneau înainte într-un vârtej de culori și rafale de vânt, fiind trași înainte de ceainic... până când picioarele i se izbiră atât de tare de sol, încât îi cedară genunchii, ceainicul căzu zăngănind pe podea și o voce zise de undeva din apropiere: ? S-au întors, odraslele trădătoare de sânge. Oare e adevărat că tatăl lor e pe moarte? ? IEȘI! răcni o a doua voce. Harry se ridică și se uită în jur; ajunseseră în bucătaria sumbră din Casa Cumplită, numărul doisprezece. Singurele surse de lumină erau focul și o lumânare care picura, luminând ce mai rămăsese dintr-o cină solitară. Kreacher dispăru pe o ușă către hol, uitându-se înapoi răuvoitor, în timp ce își trăgea în sus cârpa din jurul șalelor; Sirius se apropie grăbit de ei toți, părând neliniștit. Era neras și încă îmbrăcat de zi; emana totodată un mic iz de băutură, asemănător puțin cu cel al lui Mundungus. ? Ce se întâmplă? zise el, întinzând o mână ca să o ajute pe Ginny să se ridice. Phineas Nigellus a zis că Arthur a fost grav rănit... ? Întreabă-l pe Harry, zise Fred. ? Da, vreau să aud și eu, spuse George. Gemenii și Ginny se holbau la el. Pașii lui Kreacher se opriseră pe treptele de dincolo de ușă. ? A fost... începu Harry, simțind că era chiar mai rău decât când le spusese lui McGonagall și Dumbledore. Am avut... un fel de... viziune... Și le spuse tot ce văzuse, deși schimbă povestea, ca să pară că privise de la distanță cum atacase șarpele, nu chiar cu ochii lui. Ron, care era încă foarte palid, îi aruncă o privire fugară, dar nu vorbi. După ce Harry termină, Fred, George și Ginny se holbară la el în continuare pentru o clipă. Harry nu știa dacă i se părea sau nu, dar citi în ochii lor o acuzațiile. Ei bine, dacă aveau să-l învinovățească pentru că văzuse atacul, era bucuros că nu le spusese că se aflase înăuntrul șarpelui. ? Mama e aici? spuse Fred, întorcându-se spre Sirius. ? Probabil că încă nici nu știe ce s-a întâmplat, zise Sirius. Era important să plecați de acolo înainte să poată să se bage Umbridge. Presupun că Dumbledore îi spune lui Molly chiar acum. ? Trebuie să mergem la Sf. Mungo, zise Ginny categoric. Își întoarse privirea spre frații ei; erau, desigur, încă în pijamale. ? Sirius, poți să ne împrumuți niște pelerine sau ceva de genul ăsta? ? Stați puțin, nu puteți să fugiți la Sf. Mungo! zise Sirius. ? Ba sigur că putem, dacă vrem, zise Fred, cu o expresie încăpățânată. Este tatăl nostru! ? Și cum aveți de gând să explicați că ați aflat că Arthur a fost atacat chiar înainte ca spitalul să-i anunțe soția? ? Ce contează? spuse George înflăcărat. ? Contează, pentru că nu e bine să atragem atenția asupra faptului că Harry are viziuni despre lucruri care se întâmplă la kilometri depărtare! zise Sirius supărat. Aveți idee ce ar deduce Ministerul din informația asta? Fred și George arătau de parcă n-ar fi dat doi bani pe ce deducea Ministerul. Ron era încă alb ca varul și tăcut. Ginny zise: ? Ar fi putut să ne spună altcineva... am fi putut să aflăm din altă parte, nu de la Harry. ? Ca de pildă? spuse Sirius nerăbdător. Fiți atenți, tatăl vostru a fost rănit în timp ce lucra pentru Ordin în împreŹjurări și așa suspecte, fără să afle copiii lui la doar câteva secunde după ce s-a întâmplat. Ați putea să faceți un mare rău Ordinului... ? Nu ne pasă de Ordinul ăsta tâmpit! strigă Fred. ? Este vorba de tatăl nostru, care e pe moarte! țipă George. ? Tatăl vostru a știut în ce s-a băgat și nu o să vă fie recuŹnoscător dacă faceți probleme Ordinului! spuse Sirius, la fel de supărat. Așa stau lucrurile ? de asta nu sunteți în Ordin -nu înțelegeți ? există lucruri pentru care merită să-ți dai viața! Ție ți-e ușor să spui, închis aici! răcni Fred. Pe tine nu te văd riscându-ți pielea! Ultima urmă de culoare din obrajii lui Sirius dispăru. Pentru o clipă arătă ca și când ar fi vrut să-l lovească pe Fred, dar, când vorbi, avea o voce de un calm forțat. ? Știu că este greu, dar trebuie să ne purtăm cu toții ca și când încă n-am ști nimic. Trebuie să stăm locului, cel puțin până când o să avem vești de la mama voastră, bine? Fred și George păreau încă revoltați. Ginny însă făcu câțiva pași spre cel mai apropiat scaun și se așeză terminată. Harry se uită la Ron, care făcu o mișcare ciudată, între o încuviințare din cap și o ridicare din umeri, și se așezară și ei. Gemenii se uitară urât la Sirius pentru încă o clipă, apoi șezură de o parte și de alta a lui Ginny. ? Așa, spuse Sirius încurajator, hai să... hai să bem cu toții ceva, cât timp așteptăm. Accio Berezero! Ridică bagheta în timp ce vorbi și șase sticle zburară din cămară către ei, alunecară pe masă, împrăștiind rămășițele cinei lui Sirius, și se opriră frumos în fața lor. Băură toți și pentru o vreme singurele sunete fură cele făcute de sfârâitul focului din bucătărie și de bufniturile ușoare ale sticlelor puse pe masă. Harry nu bău decât ca să facă ceva cu mâinile. Era inundat de o vină apăsătoare, care parcă fierbea. Nu ar fi ajuns acolo, dacă nu ar fi fost el; încă ar fi dormit în paturile lor. Și nu îl ajuta deloc să-și spună că, dând alarma, avusese grijă ca domnul Weasley să fie găsit, pentru că de fapt tocmai el și nimeni altul fusese cel care îl atacase pe domnul Weasley. Nu te prosti, nu ai colți, își spuse el, încercând să rămână calm, deși îi tremura mâna în care ținea sticla de Berezero, tu erai în pat, nu aveai cum să ataci pe nimeni... Însă atunci ce s-a întâmplat în biroul lui Dumbledore? se întrebă el. M-am simțit ca și când aș fi vrut să îl atac și Dumbledore... Puse sticla jos mai tare decât intenționase și vărsă din ea pe masă. Nu observă nimeni. Apoi farfuriile murdare din fața lor fură luminate de un foc care izbucni în aer și, în timp ce țipau șocați, un sul de pergament căzu pe masă cu o bufnitură, însoțit de o pană aurie din coadă de phoenix. ? Fawkes! zise Sirius imediat, înșfăcând pergamentul. Asta nu-i scrisul lui Dumbledore ? înseamnă că e un mesaj de la mama voastră ? uite... Îi aruncă scrisoarea lui George, care o deschise repede și citi cu voce tare: "Tata este încă în viață. Eu pornesc acum spre Sf. Mungo. Rămâneți unde sunteți. Vă trimit vești cât pot de repede. Mama." George se uită în jur. ? Încă în viață, zise el încet. Dar asta sună ca și când... Nu fu nevoie să termine propoziția. Și lui Harry îi suna ca și când domnul Weasley ar fi fost undeva între viață și moarte. Ron se holbă pe versoul scrisorii de la mama sa, încă extrem de palid, de parcă ar fi putut să-i spună niște cuvinte liniștitoare. Fred smulse pergamentul din mâna lui George și îl citi el însuși, iar apoi își ridică privirea spre Harry, care simțea iar cum îi tremura mâna pe sticla de Berezero și o strânse ca să se oprească din tremurat. Harry nu-și amintea dacă avusese vreo noapte mai lungă decât aceasta. Sirius sugeră la un moment dat, fără să fie foarte convins, că ar trebui să se ducă toți la culcare, dar expresiile dezgustate ale fraților Weasley fură un răspuns ediŹficator. În cea mai mare parte a timpului rămaseră tăcuți în jurul mesei, privind cum fitilul lumânării se cufunda din ce în ce mai tare în ceara lichidă, ducând din când în când sticla la buze, vorbind doar ca să întrebe cât era ceasul, întrebându-se cu voce tare ce se întâmpla și asigurându-se unul pe altul că, dacă ar fi existat vreo veste proastă, ar fi aflat imediat, pentru că doamna Weasley trebuia să fi ajuns de mult la Sf. Mungo. Fred ațipi, cu capul plecat într-o parte. Ginny era ghemuită ca o pisică pe scaun, însă avea ochii deschiși; Harry vedea cum se reflecta lumina focului pe ei. Ron stătea cu capul în mâini și era imposibil de spus dacă era treaz sau dormea. Harry și Sirius se uitau din când în când unul la altul, intruși în nenoroŹcirea familiei, așteptând... așteptând... La cinci și zece dimineața, după ceasul lui Ron, ușa de la bucătărie se deschise și doamna Weasley intră în bucătărie. Era extrem de palidă, însă, când se întoarseră toți spre ea, Fred, Ron și Harry ridicându-se puțin de pe scaune, surâse șters. ? O să se facă bine, zise ea, cu vocea slăbită de oboseală. Doarme. Putem să mergem să-l vedem mai târziu. Acum stă Bill cu el; o să se învoiască în dimineața asta de la serviciu. Fred se lăsă pe spate, cu mâinile pe față. George și Ginny se ridicară, se duseră repede la mama lor și o îmbrățișară. Ron râse foarte tremurat și dădu pe gât restul de Berezero dintr-o înghițitură. ? Micul dejun! zise Sirius tare și vesel, ridicându-se în picioare dintr-o săritură. Unde este Spiridușul ăla de casă blestemat? Kreacher! KREACHER! Însă Kreacher nu răspunse la chemarea lui. ? Mă rog, asta e, murmură Sirius, numărându-i pe cei din fața lui. Deci, micul dejun pentru... să vedem... șapte perŹsoane... cred că niște costiță afumată cu ouă și niște ceai cu pâine prăjită... Harry se duse repede la aragaz ca să ajute. Nu vroia să deranjeze fericirea familiei Weasley și îi era groază de clipa când doamna Weasley îl va ruga să povestească iar viziunea. Însă abia scosese farfuriile din dulap când doamna Weasley le luă din mâinile lui și îl strânse în brațe. ? Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi fost tu, Harry, zise ea cu o voce înăbușită. Ar fi putut să treacă ore întregi fără să-l găsească pe Arthur, iar atunci ar fi fost prea târziu, dar datorită ție este în viață și Dumbledore a putut să se gândească la o explicație perfectă pentru faptul că Arthur era unde era, habar n-ai ce s-ar fi întâmplat altfel, uită-te la bietul Sturgis... Harry nu putea să suporte manifestarea de recunoștință, dar din fericire femeia îi dădu drumul, ca să se întoarcă spre Sirius și să-i mulțumească pentru că avusese grijă de copiii ei pe parcursul nopții. Sirius spuse că se bucura că putuse fi de ajutor și că spera că aveau să stea toți copiii cu el atâta timp cât domnul Weasley avea să fie în spital. ? Ah, Sirius, îți sunt foarte recunoscătoare... se pare că o să stea o vreme acolo și ar fi minunat să fim mai aproape... bineînțeles, asta s-ar putea să însemne că vom rămâne aici de Crăciun. ? Cu cât mai mulți, cu atât mai bine! zise Sirius atât de sincer, încât doamna Weasley îi zâmbi larg, își puse un șorț și începu să ajute la pregătirea micului dejun. ? Sirius, murmură Harry, neputând să mai suporte nici măcar o clipă. Pot să schimb o vorbă cu tine? Chiar acum? Intră în cămara întunecată și Sirius îl urmă. Fără vreo altă introducere, Harry îi expuse nașului său fiecare detaliu al viziunii pe care o avusese, inclusiv faptul că el însuși fusese șarpele care îl atacase pe domnul Weasley. Când se opri ca să tragă aer în piept, Sirius zise: ? I-ai spus asta lui Dumbledore? ? Da, zise Harry nerăbdător, însă nu mi-a spus ce înseamŹnă. Mă rog, în ultimul timp nu-mi mai spune nimic. ? Sunt convins că ți-ar fi spus, dacă ar fi fost ceva imporŹtant, zise Sirius calm. ? Dar asta nu este tot, zise Harry, ridicând puțin tonul. Sirius, cred... cred că înnebunesc. În biroul lui Dumbledore, chiar înainte să luăm Portalul... am crezut pentru câteva secunde că eram un șarpe, m-am simțit ca un șarpe... m-a durut foarte tare cicatricea când m-am uitat la Dumbledore. Sirius, am vrut să-l atac! Nu văzu decât o părticică din fața lui Sirius; restul era în întuneric. ? Trebuie să fi fost efectul viziunii, asta-i tot, zise Sirius. Încă te gândeai la visul acela sau ce-o fi fost și... ? Nu a fost asta, spuse Harry, clătinând din cap, a fost ca si când s-ar fi trezit ceva în mine, ca și când ar fi existat un șarpe în mine. ? Trebuie să dormi, spuse Sirius hotărât. O să mănânci ceva la micul dejun, apoi te duci sus să te culci și după prânz poți să te duci la Arthur cu ceilalți. Ești în stare de șoc, Harry; te învinovățești pentru ceva la care doar ai asistat, și a fost un noroc că te-ai nimerit acolo, pentru că altfel Arthur ar fi putut fi ucis. Nu îți mai face griji. Îl bătu pe Harry pe umăr și ieși din cămară, lăsându-l sinŹgur în întuneric. Toată lumea, în afară de Harry, își petrecu restul dimineții dormind. El se duse în camera pe care o împărțise cu Ron pe parcursul ultimelor săptămâni de vară, însă dacă Ron se băgă în pat și adormi în câteva minute, Harry rămase îmbrăcat, rezemat de barele reci de metal de la capul patului, stând voit într-o poziție inconfortabilă, hotărât să nu ațipească, îngrozit că ar putea să devină iar un șarpe în somn, să se trezească și să descopere că îl atacase pe Ron sau că se târâse prin casă după ceilalți... Când Ron se trezi, Harry se prefăcu degajat că trăsese și el un pui de somn odihnitor. Cuferele de la Hogwarts le sosiră în timp ce luau prânzul, ca să se poată îmbrăca în haine de Încuiați pentru drumul spre Sf. Mungo. Toți, în afară de Harry, fură extrem de fericiți și vorbăreți cât timp își schimbară robele cu blugi și tricouri cu mânecă lungă de bumbac. Când apărură Tonks și Ochi-Nebun ca să-i însoțească prin Londra, îi întâmpinară veseli, râzând de melonul pe care îl purta Ochi-Nebun, într-o poziție care să-i ascundă ochiul magic, și asigurându-l cu sinceritate că Tonks, care acum avea din nou părul scurt și roz aprins, avea să atragă mult mai puțin atenția în metrou decât el. Tonks se arătă foarte interesată de viziunea lui Harry despre atacul împotriva domnului Weasley, lucru pe care Harry nu vroia deloc să-l discute. ? Ai cumva sânge de clarvăzător în familie? întrebă ea curioasă, când se așezară unul lângă altul într-un metrou care huruia spre inima orașului. ? Nu, zise Harry, gândindu-se la profesoara McGonagall și simțindu-se insultat. ? Nu, spuse Tonks meditativă, nu, presupun că de fapt nu faci profeții, nu-i așa? Adică, nu vezi viitorul, vezi prezentul... e ciudat, nu? Însă folositor... Harry nu răspunse; din fericire, se dădură jos la următoarea stație, chiar în inima Londrei, și în învălmășeala de la coborâre îi lăsă pe Fred și pe George să se interpună între el și Tonks, care mergea înaintea lor. Urcară toți pe scara rulantă, cu Moody clămpănind după ei în urma grupului, cu melonul lăsat pe frunte și cu o mână noduroasă băgată între nasturii hainei și strângând bagheta. Lui Harry i se păru că simte ochiul ascuns privindu-l cu atenție. Încercând să evite alte întrebări despre visul său, îl întrebă pe Ochi-Nebun unde era Sf. Mungo. ? Nu e departe de aici, mormăi Moody în timp ce ieșeau în aerul de iarnă pe o stradă largă, cu magazine, plină de oameni care își făceau cumpărăturile de Crăciun. Îl împinse pe Harry puțin în față și șchiopătă chiar în urma lui; Harry știa că, sub pălăria strâmbă, ochiul i se rotea în toate direcțiile. ? Nu a fost ușor să găsim un loc bun pentru spital. Pe Aleea Diagon nu era nicăieri destul spațiu și nu puteam să-l conŹstruim sub pământ, ca Ministerul ? nu ar fi fost sănătos. Până la urmă, am reușit să obținem o clădire aici. Ideea era că vrăjiŹtorii bolnavi puteau să vină și să plece amestecându-se în mulțime. Îl prinse pe Harry de umăr ca să nu fie separați de un cârd de cumpărători care țineau cu orice preț să intre în magazinul de dispozitive electrice din apropiere. ? Gata, zise el o clipă mai târziu. Ajunseseră în fața unui magazin universal mare, de modă veche și din cărămidă roșie, numit Purge & Dowse Ltd. Locul avea un aer sărăcăcios, mohorât; vitrinele erau forŹmate din câteva manechine ciobite, cu perucile strâmbe, așezate la întâmplare și prezentând niște modele vechi de cel puțin zece ani. Pe toate ușile prăfuite se găseau anunțuri mari pe care scria: "Închis pentru renovare." Harry auzi foarte clar o femeie voluminoasă, încărcată cu pungi de cumpărături, spunându-i prietenei ei, când trecură prin dreptul lor: ? Magazinul ăsta nu e niciodată deschis... ? În ordine, zise Tonks, făcându-le semn către o vitrină in care nu se afla nimic, în afară de un manechin deosebit de urât, cu gene false și o rochie verde, cu șorț, de nailon. E toată lumea gata? Încuviințară din cap, strângându-se în jurul ei. Moody îl împinse o dată pe Harry între omoplați ca să meargă mai în față și Tonks se aplecă foarte aproape de geam, uitându-se în sus la manechinul extrem de urât și aburind geamul cu respirația. ? Salut, zise ea, am venit să-l vedem pe Arthur Weasley. Harry se gândi cât era de absurd ca Tonks să se aștepte ca manechinul s-o audă când ea vorbea atât de încet, dinŹcolo de un paravan de sticlă, cu autobuzele care huruiau în spatele lor și toată gălăgia de pe strada plină de cumpărăŹtori. Apoi își aminti că manechinele nu auzeau oricum. În clipa următoare rămase șocat, cu gura căscată, când manechinul încuviință puțin din cap și le făcu un semn cu degeŹtul, iar Tonks le apucă pe Ginny și pe doamna Weasley de coate, trecu direct prin geam și dispăru. Fred, George și Ron trecură după ele. Harry se uită în jur la mulțimea care se înghesuia; nimeni nu părea să aibă vreo privire de aruncat spre vitrinele atât de urâte de la Purge Dowse Ltd.; de asemenea, nimeni nu părea să fi observat că șase oameni tocmai dispăruseră din senin în fața lor. ? Hai, mormăi Moody, dându-i iar un ghiont în spate lui Harry, după care pășiră împreună prin ceea ce părea să fie o perdea de apă rece, deși la ieșire le fu cald și își dădură seama că rămaseră uscați. Nu mai era nici urmă de manechinul urât sau de locul un de fusese. Erau într-un fel de cameră de primire aglomerată, unde stăteau mai multe vrăjitoare și vrăjitori pe scaune instabile de lemn, unii arătând perfect normal, frunzărind numere vechi din Săptămânalul vrăjitoarelor, alții având niște chipuri desfigurate, cu trompe de elefant, de exemplu, sau niște mâini care le ieșeau direct din piept. În sală era o gălăgie aproape la fel de mare ca și pe stradă, pentru că mulți pacienți scoteau sunete foarte ciudate: o vrăjitoare cu chipul transpirat din mijlocul rândului din față, care își făcea vânt energic cu un Profetul zilei, slobozea întruna un șuierat ascuțit, în timp ce îi ieșea fum pe gură; un vrăjitor zdrențăros dintr-un colț suna ca un clopoțel de fiecare dată când se mișca și, cu fiecare clinchet, îi vibra capul îngrozitor, astfel încât trebuia să se prindă de urechi ca să îl țină nemișcat. Vrăjitori și vrăjitoare cu robe verzi își notau diverse lucruri pe niște clipboard-uri ca al lui Umbridge. Harry observă emblema brodată pe pieptul lor: o baghetă și un os intersectate. ? Sunt doctori? îl întrebă încet pe Ron. ? Doctori? făcu Ron speriat. Încuiații ăia smintiți care taie oamenii? Nu, sunt Vindecători. ? Aici! strigă doamna Weasley peste clinchetul redeșteptat al vrăjitorului din colț, iar ei o urmară la coada din fața unui birou de informații unde se afla o vrăjitoare blondă, plinuță. Peretele din spatele ei era plin cu anunțuri și afișe pe care erau scrise lucruri de genul: UN CEAUN CURAT PREVINE TRANSFORMAREA POȚIUNILOR ÎN OTRĂVURI și ANTIŹDOTURILE SUNT ANTIPATICE DACĂ NU SUNT APROBATE DE UN VINDECĂTOR CALIFICAT. Mai era și un portret mare al unei vrăjitoare cu bucle lungi argintii, care purta inscripția: Dilys Derwent Vindecătoare la Sf. Mungo 1722-1741 Directoare a Școlii Hogwarts de Farmece și Vrăjitorii 1741-1768 Dilys urmărea grupul familiei Weasley de parcă i-ar fi numărat membrii; când Harry îi întâlni privirea, aceasta îi făcu repede cu ochiul, ieși din tablou printr-o parte și dispăru. Între timp, la începutul cozii, un vrăjitor tânăr executa un număr de dans chiar la fața locului și încerca, printre strigăte de durere, să-i explice încurcătura vrăjitoarei de la birou. ? Sunt... au... pantofii ăștia pe care mi i-a dat fratele meu ? au ? îmi mănâncă ? AU ? picioarele ? uitați-vă la ei, treŹbuie să fie ? AAAU ? vrăjiți sau ceva de genul ăsta și nu pot să AAAAAUUU mi-i scot. Sărea de pe un picior pe altul, de parcă ar fi dansat pe cărbuni încinși. ? Pantofii nu vă împiedică să citiți, nu-i așa? zise vrăjitoaŹrea blondă enervată, arătând spre un afiș mare din stânga biroului ei. Trebuie să mergeți la Afecțiuni Vrăjite, la etajul patru. Așa cum scrie și în ghidul etajelor. Următorul! Grupul Weasley avansă puțin, în timp ce vrăjitorul se dădea la o parte șchiopătând și țopăind, iar Harry trecu în revistă ghidul etajelor: ACCIDENTE CU OBIECTE..................................Parter Ceaune care explodează, baghete care dau rateuri, accidente cu mături etc. AFECȚIUNI INDUSE DE CREATURI....................Etajul I Mușcături, înțepături, arsuri, spini sub piele etc. VIRUȘI MAGICI ..................................................Etajul II Boli contagioase, de exemplu: pojar-de-dragon, greață-efemeră, ciupercă-scrofus etc. OTRĂVIRE CU POȚIUNI ȘI PLANTE.....................Etajul III Eczeme, regurgitării, râs necontrolat etc. AFECȚIUNI VRĂJITE ..........................................Etajul IV Vrăji permanente, blesteme, farmece aplicate greșit etc CEAINĂRIA VIZITATORILOR MAGAZINUL SPITALULUI....................................Etajul V DACĂ NU SUNTEȚI SIGURI UNDE VREȚI SĂ VĂ DUCETI, NU PUTEȚI SA VORBIȚI NORMAL SAU NU SUNTEȚI ÎN STARE SĂ VĂ AMINTIȚI DE CE SUNTEȚI AICI, VRĂJITOAREA NOASTRĂ DE LA RECEPȚIE VA FI ÎNCÂNTATĂ SĂ VĂ AJUTE. Acum, în fața cozii apăru un vrăjitor foarte bătrân, cocoșat, cu o pâlnie la ureche. ? Am venit să-l văd pe Broderick Bode! spuse el răgușit. ? Salonul patruzeci și nouă, dar mă tem că vă pierdeți timpul, zise vrăjitoarea scurt. Să știți că este complet zăpăcit ? încă se crede ceainic. Următorul! Un vrăjitor aparent destul de supărat își ținea fetița strâns de gleznă, în timp ce ea zbura deasupra capului său, folosinŹdu-și aripile, mari și pline de pene, care îi crescuseră chiar din spate prin costumaș. ? Etajul patru, zise vrăjitoarea pe o voce plictisită, fără să întrebe, iar bărbatul dispăru pe ușa dublă de stejar de lângă birou, ținându-și fetița ca pe un balon cu o formă ciudată. Următorul! Doamna Weasley se apropie de birou. ? Bună ziua, zise ea, soțul meu, Arthur Weasley, ar fi treŹbuit să fie mutat în alt salon în dimineața asta, puteți să ne spuneți...? ? Arthur Weasley? spuse vrăjitoarea, verificând o listă lungă din fața ei. Da, etajul întâi, a doua ușă pe dreapta, Salonul Dai Llewellyn. ? Mulțumesc, zise doamna Weasley. Haideți. O urmară pe ușa dublă și de-a lungul holului îngust ce se întindea dincolo de ea, încadrat de alte portrete ale unor vindecători celebri și luminat de bule de cristal pline de lumânări care pluteau aproape de tavan, arătând ca niște clăbuci de săpun. Trecură pe lângă ei alte vrăjitoare și vrăjiŹtori îmbrăcați în robe galben-verzui, care intrau și ieșeau pe ușă; după ce trecură pe lângă o ușă, holul se umplu de un fum galben și un miros urât, iar din când în când auziră niște vaiete din depărtare. Urcară un etaj și intrară pe holul Afecțiunilor Induse de Creaturi, unde pe a doua ușă de la dreaptă scria: Salonul Periculos Dai Llewellyn: Mușcături grave. Dedesubt era un carton într-un suport de aramă pe care era scris de mână: Vindecător principal: Hippocrate Smethwyck. Vindecător asistent: Augustus Pye. ? Molly, noi așteptăm afară, zise Tonks. Arthur nu ar treŹbui să aibă prea mulți vizitatori odată... la început ar trebui să fie doar familia. Ochi-Nebun își mormăi acordul cu această idee și se spriŹjini de peretele din hol, cu ochiul magic rotindu-i-se în toate direcțiile. Harry se dădu și el în spate, dar doamna Weasley întinse o mână și îl împinse pe ușă, zicând: ? Nu te prosti, Harry, Arthur vrea să-ți mulțumească. Salonul era mic și destul de sărăcăcios, iar unica fereasŹtră era îngustă și amplasată sus, cu fața spre ușă. Lumina venea în principal de la bulele de cristal strălucitoare care erau strânse în mijlocul tavanului. Pereții erau acoperiți cu casete de stejar, iar de unul dintre ei era agățat un portret al unui vrăjitor care părea destul de rău, cu textul: Urquhart Rackharrow, 1612-1697, inventatorul Blestemului Scoaterii Intestinelor. Erau doar trei pacienți. Domnul Weasley se găsea în patul din capătul îndepărtat al salonului, lângă fereastră. Harry fu mulțumit și ușurat să vadă că era sprijinit pe mai multe perne și citea Profetul zilei la raza solitară de lumină care îi cădea pe pat. Își ridică privirea, în timp ce ei se apropiau de el, și zâmbi larg când văzu cine erau. ? Salut! strigă el, aruncând Profetul la o parte. Bill tocmai a plecat, Molly, a trebuit să se întoarcă la lucru, însă a zis ci trece pe la tine mai târziu. ? Cum te simți, Arthur? întrebă doamna Weasley, aplecându-se să-l sărute pe obraz și uitându-se la el neliniștită. Încă pari destul de slăbit. ? Mă simt foarte bine, zise domnul Weasley vesel, ridicându-și brațul sănătos ca s-o îmbrățișeze pe Ginny. Dacă mi-ar putea scoate bandajele, aș pleca acasă. ? De ce nu pot să ți le scoată, tată? întrebă Fred. ? Păi, încep să sângerez într-o veselie de fiecare dată când încearcă, zise domnul Weasley voios, întinzând mâna după bagheta care era pe noptieră și agitând-o, astfel încât lângă patul său apărură șase scaune pentru toți. Se pare că în colții șarpelui a fost un fel de otravă destul de neobișnuită, care nu lasă rănile să se vindece. Însă sunt convinși că vor găsi un antidot; mi-au zis că au avut cazuri mult mai grave decât al meu, iar între timp tot ce trebuie să fac este să iau o Poțiune Extra-Sânge din oră în oră. Dar tipul ăla de acolo, spuse el, coborându-și vocea și făcând semn cu capul spre patul de vizavi, în care se găsea un bărbat care părea să fie verzui și bolnav și se uita la tavan, bietul om, a fost mușcat de un om-lup. Nu există nici un leac. ? Un om-lup? șopti doamna Weasley alarmată. E prudent dacă stă într-un salon comun? Nu ar trebui să fie într-o caŹmeră privată? ? Mai sunt două săptămâni până la luna plină, îi reaminti domnul Weasley în șoaptă. Vindecătorii au vorbit cu el toată dimineața, știți voi, încercând să-l convingă că va putea să ducă o viață aproape normală. I-am zis ? fără să dau nume, bineînțeles ? însă i-am zis că eu însumi cunosc un om-lup, o persoană foarte drăguță, căreia i se pare că poate controla ușor situația. ? Și ce-a spus? întrebă George. ? A spus că mă mușcă dacă nu tac din gură, zise domnul Weasley cu tristețe. Și femeia aia de acolo, continuă el și arată celălalt pat care mai era ocupat, aflat chiar lângă ușă, nu vrea să le spună vindecătorilor ce anume a mușcat-o, ceea ce ne face pe toți să credem că trebuie să fi fost un animal deținut în ilegalitate. Orice o fi fost, a mușcat-o zdravăn de picior. Când îi scot bandajele, miroase foarte urât. ? Ia zi, tată, ai de gând se ne spui ce s-a întâmplat? întreŹbă Fred, trăgându-și scaunul mai aproape de pat. ? Păi, știți deja, nu-i așa? zise domnul Weasley, zâmbindu-i edificator lui Harry. Este foarte simplu ? avusesem o zi toarte lungă, eram la datorie, am ațipit, m-a luat ceva prin surprindere și m-a mușcat. ? Scrie de felul cum ai fost atacat în Profet? întrebă Fred, arătând ziarul pe care îl aruncase deoparte domnul Weasley. ? Nu, sigur că nu, spuse domnul Weasley, cu un zâmbet destul de amar, Ministerul nu vrea să știe toată lumea că un șarpe mare și urât a reușit să... ? Arthur! îl preveni doamna Weasley. ? ... să... ăă... Îmi vină de hac, zise repede domnul Weasley, deși Harry era foarte sigur că nu asta intenționase să spună. ? Și unde erai când s-a întâmplat, tată? întrebă George. ? Asta este treaba mea, zise domnul Weasley, deși o spuŹse cu un surâs. Înșfăcă Profetul zilei, îl deschise furtunos și zise: ? Tocmai citeam despre arestarea lui Willy Widdershins când ați venit voi. Știți că s-a dovedit că Willy era în spatele toaletelor care vomitau astă-vară? Unul dintre blesteme s-a întors asupra lui, toaleta a explodat și l-au găsit zăcând inconștient printre dărâmături, acoperit din cap până în picioare cu... ? Când spui că erai "la datorie", îl întrerupse Fred cu o voce joasă, ce făceai de fapt? ? Ai auzit ce a zis tatăl tău, șopti doamna Weasley, nu discutăm despre asta aici! Arthur, zi-i mai departe despre Willy Widdershins. ? Păi, nu mă întrebați cum, dar a scăpat de acuzația cu toaletele, zise domnul Weasley sumbru. Nu pot să presupun decât că aurul a schimbat sorții... ? O păzeai, nu-i așa? zise George încet. Arma? Chestia pe care o vrea Știi-Tu-Cine? ? George, taci din gură! se răsti doamna Weasley. ? Oricum, zise tare domnul Weasley, de data asta Willy a fost prins vânzându-le clanțe mușcătoare Încuiaților și nu cred că o să poată să se mai fofileze și din povestea asta, întrucât, conform articolului, doi Încuiați și-au pierdut câteŹva degete și acum sunt la Sf. Mungo pentru refacerea urgenŹtă a oaselor și o modificare de memorie. Gândiți-vă puțin, Încuiați la Sf. Mungo! Mă întreb în care salon sunt? Și se uită entuziasmat în jur, de parcă s-ar fi așteptat să vadă un afiș. ? Harry, nu ziceai că Știi-Tu-Cine are un șarpe? întrebă Fred, uitându-se la tatăl său ca să-i vadă reacția. Unul mare? L-ai văzut în noaptea când s-a întors, nu-i așa? ? Ajunge, zise doamna Weasley supărată. Ochi-Nebun și Tonks sunt afară, Arthur, vor să vină să te vadă. Și voi toți, așteptați afară, adăugă ea către copiii ei și Harry. După aceea puteți să veniți să vă luați la revedere. Hai. Se întoarseră în grup compact pe hol. Ochi-Nebun și Tonks intrară și închiseră ușa salonului în urma lor. Fred ridică din sprâncene. ? Bine, zise el calm, cotrobăind prin buzunare, să fie cum vor ei. Să nu ne spună nimic. ? Pe astea le cauți? zise George, ridicând ceva care semăŹna cu o sfoară încurcată de culoarea pielii. ? Mi-ai citit gândurile, zise Fred, zâmbind. Hai să vedem dacă Sf. Mungo pune Farmece Imperturbabile pe ușile de la saloane, ce ziceți? El și George descurcară sfoara și separară cinci Urechi Extensibile. Fred și George le împărțiră celorlalți. Harry ezită să ia una. ? Haide, Harry, ia-o! I-ai salvat viața tatei. Dacă are cineŹva dreptul să tragă cu urechea la ce spune, tu ești ăla. Zâmbind împotriva voinței sale, Harry luă capătul sforii și și-l băgă în ureche așa cum făcuseră gemenii. ? În ordine, hai, șopti Fred. Sforile de culoarea pielii se zvârcoliră ca niște viermi lungi și subțiri, șerpuind pe sub ușă. La început, Harry nu auzi nimic, însă apoi tresări când o auzi pe Tonks vorbind în șoapŹtă, la fel de limpede ca și când ar fi fost chiar lângă el. ? ... au căutat în toată zona, dar nu au găsit șarpele nicăieri. Arthur, se pare că a dispărut după ce te-a atacat... Dar să nu-mi spui că Știi-Tu-Cine și-a imaginat că ar putea să intre un șarpe, nu? ? Presupun că l-a trimis ca iscoadă, mormăi Moody, pentru că nu a prea avut succes până acum, nu-i așa? Nu, cred că încearcă să-și dea seama cu ce are de-a face și, dacă Arthur nu ar fi fost acolo, creatura ar fi avut mult mai mult timp să se uite prin jur. Deci, Potter zice că a văzut cum s-a întâmplat? ? Da, spuse doamna Weasley destul de neliniștită. Știți, Dumbledore chiar pare să se fi așteptat ca Harry să vadă ceva de genul ăsta. ? Da, mă rog, zise Moody, e ceva ciudat cu puștiul Potter, o știm cu toții. ? Dumbledore dădea impresia că-și face griji pentru Harry când am vorbit cu el de dimineață, șopti doamna Weasley. ? Sigur că-și face griji, mormăi Moody. Băiatul vede lucruri prin ochii șarpelui Știi-Tu-Cui. Bineînțeles, Potter nu-și dă seama ce înseamnă, dar, dacă îl stăpânește Știți-Voi-Cine... Harry își scoase Urechea Extensibilă din propria ureche, cu inima bătându-i foarte tare și cu sângele ridicându-i-se la cap. Se uită în jur la ceilalți. Toți se holbau la el, cu firele atârnându-le din urechi și părând dintr-o dată temători.