CAPITOLUL XXXIV
DEPARTAMENTUL MISTERELOR
Harry apucă strâns coama celui mai apropiat Thestral, puse un picior pe o buturugă și se urcă stângaci pe spatele mătăsos al calului. Acesta nu protestă, ci își întoarse capul, cu colții dezveliți, și încercă să-i lingă roba în continuare. Descoperi că exista un mod de a-și fixa genunchii în spatele articulațiilor aripilor, care îi dădea un sentiment de mai mare siguranță, apoi se uită în jur la ceilalți. Neville se ridicase peste spinarea următorului Thestral și acum încerca să-și azvârle un picior peste spatele animalului. Luna era deja pe poziție, stând călare într-o parte și aranjându-și roba, ca și când ar fi făcut asta zilnic. Însă Ron, Hermione și Ginny, stăteau nemișcați pe loc, cu gura căscată și ochii mari. ? Ce e? zise el. ? Cum naiba să ne urcăm? zise Ron cu o voce slabă. Când noi nici măcar nu-i vedem? ? Ah, e ușor, spuse Luna, coborând amabilă de pe Thestral și ducându-se cu pași mari spre ei. Hermione și Ginny! Veniți aici... Îi trase până la ceilalți Thestrali din jur și-i ajută pe rând să încalece. Toți trei părură extrem de neliniștiți când le prinse mâinile în coama calului și le spuse să strângă tare, înainte să se întoarcă pe spinarea bidiviului ei. ? E incredibil, murmură Ron, mișcându-și mâna liberă cu sfială în sus și în jos pe grumazul calului său. Incredibil... de-aș putea să-l văd... ? Zi mersi că rămâne invizibil, spuse Harry sumbru. Deci, suntem gata? Încuviințară toți din cap și Harry văzu cinci perechi de genunchi încordându-se sub robe. ? În ordine... Se uită în jos, la ceafa neagră și lucioasă a Thestralului său, și înghiți în sec. ? Așa deci, la Londra, Ministerul Magiei, intrarea vizitaŹtorilor, spuse el nesigur. Ăă... dacă știți... unde mergeți... Preț de o clipă, Thestralul lui Harry nu făcu absolut nimic; apoi, cu o mișcare năvalnică, una care aproape că îl dădu jos, întinse ambele aripi; calul se lăsă în jos încet, apoi țâșni în sus atât de repede și de abrupt, încât Harry trebui să își încleșteze brațele și picioarele în jurul lui ca să nu-i alunece de pe spinaŹrea osoasă. Închise ochii și își lipi fața de coama mătăsoasă a calului, în timp ce treceau vijelios prin cele mai înalte ramuri ale copacilor și zburau mai departe, spre apusul sângeriu. Harry își zise că nu se mai mișcase niciodată atât de repede: Thestralul vâjâi pe deasupra castelului, aproape fără să dea din aripile mari; aerul din ce în ce mai rece îi biciuia chipul lui Harry; își miji ochii împotriva vântului puternic, se uită în jur și îi văzu pe cei cinci colegi ai săi zburând în urma sa, fiecare aplecat cât putea de jos peste grumazul Thestralului, ca să se apere de curentul de aer. Survolară domeniul de la Hogwarts și trecură de Hogsmeade; Harry vedea munți și văi dedesubtul lor. În timp ce lumina zilei începea să scadă, Harry zări mici mănunchiuri de lumini când trecură pe deasupra mai multor sate, apoi un drum șerpuitor pe care o singură mașină se îndrepta spre casă printre dealuri, ca o insectă... ? Este ciudat! abia îl auzi Harry pe Ron strigând de undeŹva din spate și își imagină cum trebuia să fie să gonești la înălțimea asta fără nici un suport vizibil. Veni și asfințitul: cerul prindea câte o nuanță de mov deschis, fiind plin de stele micuțe și argintii, iar în scurt timp doar luminile orașelor încuiate le arătară cât de deparŹte erau de pământ sau cât de repede zburau. Brațele lui Harry erau înfășurate strâns în jurul grumazului calului, iar băiatul își dori ca acesta să meargă și mai repede. Cât timp se scursese de când îl văzuse pe Sirius zăcând pe podeaua Departamentului Misterelor? Cât mai putea Sirius să-i rezisŹte lui Cap-de-Mort? Singurul lucru de care era sigur Harry era că nașul său nici nu făcuse ce dorise Cap-de-Mort, nici nu murise, pentru că era convins că, în oricare dintre aceste variŹante, ar fi simțit încântarea sau mânia lui Cap-de-Mort cuprinzându-i corpul, făcându-i cicatricea să ardă la fel de dureros ca în noaptea când fusese atacat domnul Weasley. Zburară mai departe prin întunericul tot mai dens; Harry își simțea fața rigidă și rece, picioarele îi amorțiseră de cât strânseră corpul Thestralului, însă nu îndrăznea să își schimŹbe poziția ca să nu alunece... Nu auzea nimic din cauza aeruŹlui care îi vâjâia în urechi, și avea gura uscată și înghețată, din cauza vântului rece al nopții. Nu mai știa cât de mult merseră; toată încrederea îi era în animalul de sub el, care gonea hotărât în noapte, abia dând din aripi, în timp ce zbuŹra mereu înainte. Dacă ajungeau prea târziu... Este încă în viață, se luptă, o simt... Dacă va hotărî Cap-de-Mort că Sirius nu va ceda... Aș ști... Harry simți un gol în stomac; capul Thestralului se înŹdreptă deodată spre pământ și Harry îi alunecă pe grumaz cu câțiva centimetri. În sfârșit, coborau... i se păru că aude un strigăt din spate și se întoarse, dar nu văzu nici urmă de corp în cădere... probabil că avuseseră toți un șoc când se schimbase direcția, la fel ca el. Acum luminile puternice portocalii erau din ce în ce mai mari și mai rotunde pretutindeni; vedeau acoperișurile clădirilor, șuvoaie de faruri ca niște ochi luminoși de inŹsecte, pătrate gălbui care erau de fapt ferestre. Foarte brusc, din câte li se păru, goneau spre trotuar; Harry strânse Thestralul cu toată puterea, și se pregăti pentru un impact subit, dar calul atinse solul întunecat la fel de ușor ca o umbră, iar Harry alunecă de pe spinarea sa, uitându-se în jur la strada unde zona aglomerată de trecere era încă la mică depărtare de cabina telefonică vandalizată, în lumina portocalie insiŹpidă a felinarelor. Ron ateriză puțin mai încolo și căzu imediat pe trotuar de pe grumazul Thestralului. ? Niciodată n-o s-o mai fac, spuse el, adunându-se de pe jos. Dădu să se îndepărteze de Thestral, dar, neputând să-l vadă, se lovi de partea lui posterioară și aproape că se prăŹbuși din nou. ? Absolut niciodată... a fost cea mai groaznică... Hermione și Ginny aterizară de-o parte și de alta a lui: amândouă se dădură jos de pe bidiviii lor cu ceva mai multă grație decât Ron, deși aveau cam aceeași expresie ușurată că ajunseseră iar cu picioarele pe pământ; Neville sări, treŹmurând, iar Luna descălecă lin. ? Și-acum, încotro? îl întrebă ea pe Harry cu o voce de un interes politicos, de parcă totul ar fi fost o excursie relaŹtiv interesantă. ? Aici, spuse el. Își mângâie repede Thestralul, recunoscător, iar apoi îi conŹduse repede spre cabina telefonică ponosită și deschise ușa. 1 ? Hai! îi îndemnă el pe ceilalți, când văzu că ezitau. Ron și Ginny intrară ascultători; Hermione, Neville și Luna se înghiontiră în urma lor; Harry aruncă o privire înapoi, spre Thestralii care acum căutau resturi de mâncare stricată pe pasajul de trecere, apoi se înghesui în cabină lângă Luna. ? Cine e cel mai aproape de receptor să formeze șase doi patru patru doi! zise el. O făcu Ron, cu brațul îndoit ciudat, ca să ajungă la caŹdran; după câteva clipe se auzi o voce calmă de femeie. ? Bun venit la Ministerul Magiei. Vă rog să spuneți cum vă numiți și ce doriți. ? Harry Potter, Ron Weasley, Hermione Granger, zise Harry foarte repede, Ginny Weasley, Neville Poponeață, Luna Lovegood... suntem aici ca să salvăm pe cineva, dacă nu ne-o ia înainte Ministerul dumneavoastră! ? Vă mulțumesc, spuse vocea calmă de femeie. Vizitatorilor, vă rog să luați insignele și să vi le prindeți în piept de robe. Șase insigne alunecară pe planul înclinat pe care apăreau de obicei monedele nefolosite. Hermione le luă și i le dădu lui Harry peste capul lui Ginny, fără să spună nimic; Harry se uită la cea din vârf: Harry Potter, misiune de salvare. ? Vizitatori ai Ministerului, vi se cere să vă supuneți unei veŹrificări și să vă prezentați baghetele pentru înregistrare la biroŹul de securitate, care se află la capătul îndepărtat al atriumului. ? Bine! zise Harry tare, iar cicatricea îi zvâcni iar. Acum putem să mergem? Podeaua cabinei telefonice se cutremură și trotuarul se ridică dincolo de ferestrele ei de sticlă; Thestralii care căutau mâncare dispărură din vedere; întunericul se lăsă peste capetele copiilor și, cu un huruit surd, aceștia coborâră în adâncul Ministerului Magiei. O rază de lumină aurie le atinse picioarele și, răspândinŹdu-se, urcă pe corpurile lor. Harry își îndoi genunchii și își ținu bagheta la îndemână, foarte înghesuit, în timp ce se uita pe geam, ca să vadă dacă îi aștepta cineva în atriumul care părea complet gol. Lumina era mai slabă decât fusese în timpul zilei; nu ardeau focuri în șemineurile încastrate în pereți, însă când liftul se opri din alunecarea lui lină, văzu că simbolurile aurii șerpuiau în continuare pe tavanul albastru închis. ? Ministerul Magiei vă dorește o seară plăcută, spuse vocea ca femeii. Ușa cabinei telefonice se dădu la perete; Harry ieși, urmat de Neville și Luna. Singurul zgomot care se auzea în atrium era șuvoiul constant de apă din fântâna aurie, unde jeturile din baghetele vrăjitoarei și vrăjitorului, vârful săgeții centaurului, vârful pălăriei goblinului și ale urechilor spiridușului de casă continuau să stropească în bazinul din jur. ? Haideți, spuse Harry încet, iar cei șase alergară pe hol, cu Harry în frunte, trecând de fântână și îndreptându-se către biroul la care stătuse vrăjitorul de pază care cântărise bagheta lui Harry, și care acum era părăsit. Harry își zise că ar fi trebuit să se afle un om de pază acolo. Lipsa lui era un semn de rău augur, iar impresia i se consolidă când trecură pe poarta aurie și o luară către lifŹturi. Apăsă pe cel mai apropiat buton pe care scria "jos" și un lift apăru huruind aproape instantaneu, grilajele aurii se dădură în lături cu un zuruit puternic, răsunător, iar ei se năpustiră înăuntru. Harry apăsă repede pe butonul cu cifra nouă; grilajele se închiseră cu o bufnitură și liftul începu să coboare, zăngănind și huruind. Harry nu își dăduse seama cât de zgomotoase erau lifturile în ziua când venise cu domŹnul Weasley; era convins că gălăgia avea să-i trezească pe toți oamenii de pază din clădire, și totuși, când liftul se opri, vocea calmă a femeii zise"Departamentul Misterelor" și griŹlajul se deschise. Ieșiră pe holul unde nu se mișca nimic, în afară de torțele cele mai apropiate, care pâlpâiră din cauza curentului produs de mișcarea liftului. Harry se întoarse spre ușa neagră și simplă. După luni de zile în care o visase, era în sfârșit acolo. ? Să mergem, șopti el, și îi conduse pe hol, cu Luna chiar în urma lui, privind în jur cu gura întredeschisă. În ordine, fiți atenți, continuă el, oprindu-se din nou la doi metri de ușă. Poate că... poate că unii ar trebui să rămână aici ca să ? ca să facă de pază și... ? Și cum o să te anunțăm dacă vine cineva? întrebă Ginny, cu sprâncenele ridicate. Ai putea să fii la kilometri depărtare. ? Venim cu tine, Harry, spuse Neville. ? Hai să mergem mai departe, spuse Ron hotărât. Harry tot n-ar fi vrut să-i ia pe toți cu el, dar se părea că nu avea de ales. Se întoarse cu fața spre ușă și merse înainte... Exact ca în vis, ușa se deschise, iar el merse mai departe, urmat de ceilalți. Se aflau într-o cameră mare, circulară. Totul era negru acolo, inclusiv podeaua și tavanul; uși identice, fără plăcuțe și fără clanțe se găseau la intervale fixe pe pereții negri, iar între ele se vedeau lumânări ale căror flăcări erau albastre; lumina lor rece și neregulată se reflecta în podeaua lucioasă de marŹmură, lăsând impresia că dedesubt era o apă întunecată. ? Cineva să închidă ușa, murmură Harry. Regretă că dăduse acest ordin în clipa în care Neville îl execută. Fără raza lungă de lumină dinspre holul luminat de torțe din spatele lor, locul deveni atât de întunecos, încât pentru o clipă singurele lucruri pe care le văzură fură mănunchiurile de flăcări albastre care pâlpâiau pe pereți și reflecțiile lor fantomatice pe podea. În visul său, Harry traversa hotărât această cameră până la ușa de vizavi, după care ieșea liniștit. Dar aici erau vreo douăsprezece uși. Exact în timp ce se uita la cele din fața lui, încercând să decidă care era cea potrivită, se auzi un zgoŹmot răsunător, iar lumânările începură să se miște într-o parte. Camera circulară se învârtea. Hermione îl apucă pe Harry de braț, de parcă i-ar fi fost teamă că podeaua s-ar fi putut mișca și ea. Timp de câteva secunde, flăcările albastre din jurul lor își pierdură conturul și arătară ca niște raze de neon, în timp ce pereții se rotiră cu viteză; apoi, la fel de brusc cum înceŹpuse, huruitul încetă și totul redeveni inert. În ochii lui Harry se vedeau gravate niște dungi albastre; în afara lor, nu mai vedea nimic. ? Ce a fost asta? șopti Ron speriat. ? Cred că în felul ăsta nu ne-am dat seama pe care ușă am intrat, spuse Ginny cu o voce joasă. Harry realiză imediat că fata avea dreptate: nu putea să identifice ușa de ieșire, după cum îi era imposibil să vadă o furnică în cadrul ușii negre ca tăciunele; iar ușa pe care treŹbuiau să meargă mai departe putea fi oricare din cele douăsprezece din jur. ? Cum o să ieșim? spuse Neville neliniștit. ? Păi, acum nu asta contează, spuse Harry hotărât, clipind des, ca să își șteargă dungile albastre de pe ochi, și strângând bagheta mai tare ca niciodată. Nu o să fie nevoie să ieșim până nu o să-l găsim pe Sirius... ? Să nu te apuci să-l strigi! spuse brusc Hermione. Harry nu avusese niciodată mai puțină nevoie de sfatul ei, căci instinctul îi spunea să fie cât mai tăcut. ? Ia zi, pe unde mergem, Harry? întrebă Ron. ? Nu... Începu Harry și înghiți în sec. În visele mele inŹtram pe ușa de la capătul dinspre lifturi al holului, ajunŹgeam într-o cameră întunecată ? în asta ? și apoi intram pe o altă ușă, într-o cameră oarecum... sclipitoare. Ar trebui să, încercăm niște uși, spuse el grăbit, voi recunoaște drumul corect abia când îl voi vedea. Hai... Se duse direct la ușa din fața lui, iar ceilalți îl urmară îndeaproape. Își puse mâna pe suprafața sa rece și lucioasă, ridică bagheta, pregătit să atace în clipa în care ea avea să se deschidă, și împinse. Ușa se deschise fără probleme. După întunericul din prima cameră, lămpile care atârnau din tavan, ținute de niște lanțuri aurii, lăsau impresia că aceasŹtă cameră lungă și dreptunghiulară era mult mai luminoasă, deși nu existau luminile scânteietoare și pâlpâitoare pe care le văzuse Harry în vis. Locul era destul de pustiu, cu excepția câtorva birouri, iar în mijlocul camerei exista un bazin enorm de sticlă, plin cu un lichid verde închis, destul de mare ca să poată înota în el toți șase; în el pluteau într-o doară mai multe obiecte alb sidefii. ? Ce sunt chestiile alea? șopti Ron. ? Nu știu, spuse Harry. ? Sunt pești? șopti Ginny. ? Larve Aquavirius! spuse Luna entuziasmată. Tata a zis că Ministerul crește... ? Nu, spuse Hermione pe un ton straniu, după care se apropie și se uită pe geamul bazinului. Sunt creiere. ? Creiere? ? Da... oare ce fac cu ele? Harry i se alătură lângă bazin. Într-adevăr, acum că le veŹdea de aproape, nu era nici o îndoială. Scânteind sinistru, creierele apăreau și dispăreau, plutind în adâncul lichidului verde, ca niște conopide vâscoase. ? Hai să plecăm de aici, spuse Harry. Nu e bine, trebuie să încercăm altă ușă. ? Și aici sunt uși, spuse Ron, arătând spre pereți. Lui Harry i se făcu inima cât un purice; cât de mare era locul ăsta? ? În visul meu, treceam din camera aceea întunecată într-o a doua, spuse el. Cred că ar trebui să ne întoarcem și să încerŹcăm de-acolo. Așa că reveniră grăbiți în camera circulară și întunecată; formele fantomatice ale creierelor pluteau acum prin fața ochilor lui Harry, în locul flăcărilor albastre ale lumânărilor. ? Stai puțin! spuse Hermione tăios, când Luna dădu să închidă ușa de la camera creierelor. Marchează! Trasă cu bagheta un "X" de foc care se fixă pe ușă. Imediat ce ușa se închise în urma lor, se auzi un alt huruit puternic, și din nou peretele începu să se învârtă foarte repede, dar acum aproape în fiecare albastru pal exista o ceață roșu-aurie și, după ce totul încremeni la loc, "X"-ul de foc încă ardea, arătându-le ușa pe care o încercaseră deja. ? Bună idee, spuse Harry. În ordine, hai acum să o încerŹcăm pe asta... Se apropie de ușă și o deschise, cu bagheta încă ridicată, pe când ceilalți rămăseseră în spatele lui. Această cameră era mai mare decât cea dinainte, slab luminată și dreptunghiulară, iar mijlocul era scobit, forŹmând o gaură mare de piatră, de vreo șapte metri adâncime. Stăteau la capătul a ceea ce păreau să fie niște șiruri de bănci de piatră, care mărgineau camera și coborau în trepte ca un amfiteatru, semănând leit cu sala unde fusese judecat Harry de Vrăjustiție. Însă în locul unui scaun cu lanțuri era un podium ridicat chiar în mijlocul gropii, pe care se găsea o arcadă de piatră care părea atât de veche, fisurată și în ruină, încât Harry se miră că stătea încă în picioare. Fără să fie sprijinită de vreun perete din jur, arcada era împodobită cu o draperie sau cu un văl negru și ponosit, care, în ciuda faptului că aerul rece din jur era perfect inert, flutura foarte ușor, ca și când tocmai ar fi fost atins. ? Cine este acolo? spuse Harry, sărind cu un rând mai jos. Nu răspunse nimeni, însă vălul flutură și se mișcă în conŹtinuare. ? Ai grijă! șopti Hermione. Harry coborî rândurile unul câte unul, până când ajunse pe fundul de piatră al gropii adâncite. Pașii săi răsunară puternic, în timp ce se apropia încet de podium. Arcada în formă de arc frânt părea mult mai înaltă de unde stătea acum decât i se păruse când se uita la ea de deasupra. Și totuși, vălul se mișca ușor, de parcă cineva tocmai trecuse dincolo de el. ? Sirius? vorbi Harry din nou, dar de data asta mai încet, fiindcă se apropiase. Avea ciudata impresie că se afla cineva chiar de partea cealaltă a arcadei. Strângându-și tare bagheta, dădu ocol poŹdiumului, dar nu văzu pe nimeni; în partea cealaltă nu se vedea decât vălul negru și ponosit. ? Hai să mergem! strigă Hermione de la jumătatea trepŹtelor de piatră. Nu e ce ne trebuie Harry, să mergem. Părea speriată, mult mai speriată decât fusese în camera în care înotau creierele. Și totuși, lui Harry i se păru că arcaŹda avea un fel de frumusețe aparte, deși era veche. Îl intriŹga vălul care flutura ușor; simțea un fel de dorință foarte puternică de a urca pe podium și de a trece prin el. ? Harry, hai să mergem, bine? spuse Hermione și mai hotărâtă. ? Bine, spuse el, dar nu se mișcă. Tocmai auzise ceva. Dinspre partea cealaltă a vălului se auzeau șoapte slabe, vorbe murmurate. ? Ce-ai spus? zise el foarte tare, astfel încât cuvintele îi răsunară peste tot în jurul băncilor de piatră. ? N-a vorbit nimeni, Harry! spuse Hermione, apropiindu-se acum de el. ? Cineva șoptește de acolo, spuse el, îndepărtându-se de față și continuând să se încrunte la văl. Tu ești, Ron? ? Eu sunt aici, prietene, spuse Ron, apărând într-o parte a arcadei. ? Nu mai aude nimeni? întrebă Harry, pentru că șoaptele și murmurul erau din ce în ce mai tari. Fără să vrea cu adevărat să o facă, se trezi că pusese un picior pe podium. ? Și eu îi aud, șopti Luna, apropiindu-se dintr-o parte a arcadei și uitându-se la vălul care se mișca. Sunt oameni înăuntru! ? Cum adică, "înăuntru"? întrebă Hermione, sărind de pe ultima treaptă și părând mult mai supărată decât cerea ocazia. Nu există nici un "înăuntru", e doar o arcadă, nu e loc ca să fie cineva acolo. Harry, încetează, vino încoace... Îl apucă de braț și îl trase, dar el se opuse. ? Harry, se presupune că suntem aici ca să-l salvăm pe Sirius! spuse ea cu o voce subțire și încordată. ? Sirius, repetă Harry, uitându-se în continuare fermecat la vălul care flutura încontinuu. Da... Ceva îi reveni în sfârșit în minte; Sirius prins, legat și torturat, iar el se holba la arcada asta... Se îndepărtă de podium cu câțiva pași și își dezlipi ochii de pe văl. ? Hai să mergem, spuse el. ? Asta am tot încercat să îți... mă rog, hai! spuse Hermione, ocolind prima podiumul. În partea cealaltă, Ginny și Neville se holbau și ei la văl, părând în transă. Fără să spună nimic, Hermione o apucă pe Ginny de braț, Ron îl înșfăcă pe Neville de mână, și îi conduseră hotărâți spre cea mai joasă bancă de piatră, după care urcară înapoi până la ușă. ? Ce crezi că a fost arcada aia? o întrebă Harry pe HerŹmione, după ce se întoarseră în camera circulară întunecată. ? Nu știu, dar, indiferent ce-a fost, era periculoasă, spuse ea cu fermitate, trasând iar un "X" de foc pe ușă. Din nou, peretele se roti și apoi deveni nemișcat. Harry se apropie de o altă ușă la întâmplare și împinse. Ușa nu se clinti. ? Ce este? spuse Hermione. ? Este... Închisă... spuse Harry, sprijinindu-se de ușă cu toată greutatea, fără s-o poată urni. ? Înseamnă că asta e ușa care trebuie, nu? spuse Ron entuziasmat, alăturându-i-se lui Harry în încercarea de a deschide ușa cu forța. Așa trebuie să fie! ? Dați-vă la o parte! spuse Hermione tăios. Își îndreptă bagheta către locul unde ar fi trebuit să fie în mod normal broasca și zise "Alohomora!" Nu se întâmplă nimic. ? Cuțitul lui Sirius! spuse Harry. Îl scoase dintr-un buzunar al robei și îl strecură în crăpătuŹra dintre ușă și perete. Ceilalți îl urmăriră nerăbdători, în timp ce el îl plimbă de sus până jos, îl scoase și apoi se împinse iar cu umărul în ușă. Rămase la fel de bine închisă. Mai mult, când Harry se uită la cuțit, văzu că i se topise lama. ? În ordine, nu intrăm în camera asta, spuse Hermione pe un ton decis. ? Dar dacă tocmai asta e cea care trebuie? spuse Ron, uitându-se la ea cu un amestec de teamă și dorință. ? Nu are cum să fie, Harry putea să treacă de toate ușile în visul lui, zise Hermione, marcând ușa cu un alt "X" de foc, în timp ce Harry își vâra la loc în buzunar mânerul inutil al cuțitului lui Sirius. ? Știi ce ar putea să fie acolo? spuse Luna entuziasmată, în timp ce peretele începea să se învârtească din nou. ? Fără îndoială, ceva viermuitor, spuse Hermione încet, iar Neville râse scurt și încordat. Peretele se opri și Harry, cu un sentiment de disperare crescândă, deschise următoarea ușă. ? Asta e! O recunoscu imediat după lumina frumoasă, jucăușă, cu scânteieri de diamant. În timp ce ochii lui Harry se obișnuiau cu strălucirea puternică, văzu mai multe ceasuri care sclipeau de pe toate suprafețele, ceasuri mici și mari, pendule și ceaŹsuri de masă, atârnând în spațiile dintre biblioteci sau stând pe birourile care împânzeau camera, astfel încât ticăitul acela neobosit cuprinse locul ca un fel de marș de mii de pași minusculi. Sursa luminii jucăușe ca de diamant era un clopot de cristal înalt, aflat la capătul îndepărtat al camerei. ? Pe aici! Inima lui Harry bătea cu putere, acum că știa că erau pe drumul cel bun. Îi conduse de-a lungul spațiului îngust dinŹtre șirurile de birouri, îndreptându-se, la fel ca în vis, către sursa de lumină, respectiv către clopotul de cristal ca un borcan, aproape la fel de înalt ca el, care era așezat pe un birou și părea plin de rafale sclipitoare de vânt. ? Vai, uite! spuse Ginny când se apropiară, arătând chiar spre centrul clopotului. În curentul scânteietor dinăuntru plutea un ou mic, lumiŹnos ca o bijuterie. În timp ce se ridica în borcan, se sparse și din el ieși o pasăre colibri care fu purtată până în vârful borcanului, dar, când căzu pe pala de vânt, penele sale se acoperiră cu mâzgă și se umeziră, iar până să fi fost purtată la loc pe fundul borcanului se închisese iarăși în ou. ? Mergeți mai departe! spuse Harry tăios, pentru că Ginny dădea semne că ar fi vrut să se oprească și să urmăŹrească oul transformându-se la loc în pasăre. ? Ai pierdut timpul lângă arcada aia veche! spuse ea supărată, dar îl urmă dincolo de borcanul în formă de clopot, către singura ușă din spatele lui. ? Asta e, spuse Harry din nou, iar acum inima îi bătea atât de tare, încât avea impresia că nu mai putea să vorŹbească. Pe aici... Se uită în jur la toți; își scoseseră baghetele și păreau dintr-o dată serioși și neliniștiți. Se uită iar la ușă și împinse. Ușa se deschise la perete. Ajunseseră în locul căutat: un spațiu înalt ca al unei catedrale și plin doar de rafturi înalte, înțesate cu sfere mici și prăfuite de sticlă. Acestea sclipeau șters în lumina care venea dinspre mai multe suporturi de lumânări puse la inŹtervale fixe de-a lungul rafturilor. La fel ca acelea aflate în camera circulară din urma lor, flăcările erau albastre. CameŹra era foarte rece. Harry avansă și se uită la unul dintre culoarele întunecate aflate între două rânduri de rafturi. Nu auzea nimic și nici nu vedea cel mai mic semn de mișcare. ? Ai spus că era rândul nouăzeci și șapte, șopti Hermione. ? Da, șopti Harry, uitându-se acum la capătul celui mai apropiat rând. Sub un suport de lumânări cu flăcări albastre care era prins de el strălucea cifra cincizeci și trei. ? Cred că trebuie să o luăm la dreapta, șopti Hermione, scrutând următorul rând. Da... ăla e cincizeci și patru... ? Pregătiți-vă baghetele, spuse Harry încet. Merseră pe furiș înainte, uitându-se în urma lor, în timp ce treceau pe culoare lungi de rafturi, ale căror capete erau cufundate aproape total în întuneric. Mici etichete îngălŹbenite de vreme fuseseră puse sub fiecare sferă de cristal de pe rafturi. Unele dintre ele avea o lumină stranie, lichidă; altele erau șterse și întunecate ca niște becuri explodate. Trecură de rândul optzeci și patru... optzeci și cinci... Harry era cu urechile ciulite, după cel mai mic sunet care să indice o mișcare, dar poate că lui Sirius i se pusese căluș, sau poate că își pierduse cunoștința... sau, spuse o voce nechemată din capul său, s-ar putea să fie deja mort... Aș fi simțit, își spuse el, cu inima palpitându-i acum în dreptul mărului lui Adam, aș fi știut deja... ? Nouăzeci și șapte, șopti Hermione. Rămaseră grupați la capătul rândului, uitându-se la culoarul de alături. Nu era nimeni acolo. ? E chiar la capăt, spuse Harry, căruia i se uscase puțin gura. Nu se vede bine de-aici. Și îi conduse printre șirurile suprapuse ale sferelor de sticlă, dintre care unele luminară ușor când trecură prin dreptul lor... ? Ar trebui să fie pe-aici, șopti Harry, convins că fiecare pas pe care îl făcea avea să-l apropie de silueta zdrențăroasă a lui Sirius, aflată pe podeaua întunecată. ? Harry? spuse Hermione încet, însă el nu vru să răspundă. Avea gura foarte uscată. ? Undeva pe... aici... spuse el. Ajunseră la capătul rândului și ieșiră iar lângă lumina slabă a unei lumânări. Nu era nimeni acolo. Nu era decât o tăcere prăfuită, asurzitoare. ? Ar putea să fie... șopti Harry răgușit, uitându-se de-a lungul următorului culoar. Sau poate... Se grăbi să se uite ceva mai departe. ? Harry? făcu Hermione iar. ? Ce? se răsti el. ? Nu... nu cred că Sirius este aici. Nu vorbi nimeni. Harry nu vru să se uite la nici unul dintre ei. Îi era rău. Nu înțelegea de ce Sirius nu era acolo. Trebuia să fie acolo. Dar aici îl văzuse... Alergă pe culoarul de la capătul rândurilor, uitându-se de-a lungul lor. Trecu prin dreptul mai multor intervale pustii. Fugi în direcția opusă și trecu iar pe lângă prietenii săi, care îl urmăreau cu ochii mari. Nu se vedea nici urmă de Sirius. Și nimic care să indice vreo luptă. ? Harry? strigă Ron. ? Cee? Nu voia să audă ce avea de spus Ron; nu voia să îl audă spunându-i că fusese un prost, sau să-i sugereze că ar trebui să se întoarcă la Hogwarts, dar se înroșea și simțea că ar fi vrut să se ascundă mult timp aici, în întuneric, înainte să înfrunte lumina puternică din atriumul de mai sus și privirile acuzatoare ale celorlalți... ? Ai văzut asta? întrebă Ron. ? Ce? zise Harry, trezindu-se la viață și simțind că trebuia să dea peste un semn că Sirius fusese acolo. Se întoarse cu pași mari spre locul unde stăteau cu toții, ceva mai jos, pe rândul nouăzeci și șapte, dar îl descoperi doar pe Ron, care se holba la una dintre sferele prăfuite de pe un raft. ? Ce e? repetă Harry morocănos. ? Are... are numele tău pe ea, spuse Ron. Harry se apropie puțin. Ron arătă spre una dintre sferele mici de sticlă, care radia o lumină lăuntrică, ștearsă, deși era foarte prăfuită și părea neatinsă de ani buni. ? Numele meu? zise Harry cu o voce albă. Făcu un pas înainte. Fiind mai mic decât Ron, trebui și își întindă gâtul ca să citească eticheta gălbuie, lipită pe raft chiar sub sfera prăfuită de sticlă. Cu un scris filiform, fusese trecută o dată din trecutul destul de îndepărtat, sub care stătea scris: S. P. T lui A. P. W. B. D. Lordul întunericului și (?) Harry Potter Harry se uită la el cu ochii mari. ? Ce-i asta? întrebă Ron neliniștit. Ce caută numele tău acolo? Se uită la celelalte etichete de pe porțiunea aceea de raft. ? Eu nu sunt aici, zise el perplex. Și nici ceilalți. ? Harry, nu cred că ar trebui să o atingi, spuse Hermione tăios, când el întinse mâna. ? De ce nu? zise el. Are legătură cu mine, nu? ? Nu o face, Harry, spuse Neville dintr-o dată. Harry se uită la el. Chipul rotund al lui Neville lucea puțin de transpirație. Arăta de parcă nu ar fi putut să suŹporte și mai mult suspans. ? Are numele meu pe ea, spuse Harry. Știind că era imprudent, își lipsi degetele de suprafața prăfuită a sferei. Se așteptase să fie rece, dar se înșelase. Din contră, era ca și când ar fi stat la soare ore întregi, ca și când ar fi fost încălzită de lumina care radia din ea. Așteptând, sperând chiar, că avea să se întâmple ceva dramatic, ceva interesant, care să facă în așa fel încât călătoŹria lor să fi meritat osteneala, Harry ridică sfera de sticlă de pe raft și se uită la ea. Nu se întâmplă absolut nimic. Ceilalți se strânseră în jurul lui, privind sfera, în timp ce el o elibera de pojghița de praf care o împovăra. În clipa aceea, chiar din spatele lor, o voce tărăgănată spuse: ? Bravo, Potter. Acum Întoarce-te, încet și frumos, și dă-mi-o.