CAPITOLUL IV
NUMĂRUL DOISPREZECE, CASA CUMPLITĂ
? Ce este Ordinul ? ? începu Harry. ? Nu aici, băiete! se răsti Moody. Așteaptă până intrăm! Înșfăcă bucata de pergament din mâna lui Harry și îi dădu foc cu vârful baghetei. În timp ce mesajul fu devorat de flăcări și căzu plutind, Harry se uită iar la casele din jur. Ei erau în fața numărului unsprezece; se uită la stânga și văzu numărul zece; la dreapta însă, se afla numărul treisprezece. ? Dar unde este ? ? ? Gândește-te la ceea ce tocmai ai memorat, zise Lupin încet. Harry se gândi și, imediat ce ajunse la partea despre număŹrul doisprezece, Casa Cumplită, o ușă uzată apăru din senin între casele numărul unsprezece și treisprezece, urmată încet de niște pereți murdari și ferestre întunecate. Era ca și când s-ar fi dezvoltat o a treia casă, împingându-le în lateral pe cele care îi stăteau în cale. Harry privi cu gura căscată. Casetofonul de la numărul unsprezece huruia în continuare. Se părea că Încuiații dinăuntru nu simțiseră nimic. ? Haide, grăbește-te, mormăi Moody, împungându-l pe Harry cu un deget în spate. Harry urcă treptele uzate de piatră, uitându-se la ușa care tocmai se materializase. Vopseaua neagră era jerpelită și zgâriată. Clanța argintie avea forma unui șarpe încolăcit. Nu exista nici broască, nici cutie de scrisori. Lupin își scoase bagheta și bătu o dată la ușă. Harry auzi multe sunete metalice puternice și ceea ce părea să fie zorŹnăitul unui lanț. Ușa se întredeschise cu un scârțâit. ? Harry, intră repede, șopti Lupin, dar nu te duce mult înăuntru și nu atinge nimic. Harry trecu pragul către obscuritatea aproape totală de pe hol. Simțea umezeala, praful și un miros putred dulceag; locul avea aerul unei clădiri părăsite. Se uită peste umăr și îi văzu pe ceilalți venind în urma sa; Lupin și Tonks îi cărau cufărul și colivia lui Hedwig. Moody stătea pe ultima treapŹtă, eliberând bulgării de lumină pe care îi furase Stingătorul de la felinare; zburară înapoi la becurile lor și piața radie momentan într-o lumină portocalie înainte ca Moody să intre șchiopătând și să închidă ușa de la intrare, astfel încât întunericul de pe hol să fie complet. ? Aici... Atinse capul lui Harry cu bagheta; de data aceasta, Harry se simți de parcă i s-ar fi prelins ceva cald pe spate și înțelese că Vraja de Deziluzionare fusese făcută. ? Acum stați cu toții nemișcați, până fac puțină lumină, șopti Moody. Vocile susurate ale celorlalți îi dădură lui Harry un presenŹtiment neplăcut; era ca și când ar fi intrat în casa unei perŹsoane pe moarte. Auzi un sâsâit încet și apoi lămpile vechi cu gaz prinseră viață de-a lungul pereților, aruncând o lumină pâlpâitoare, fără putere, peste tapetul cojit și covorul tocit de pe un hol lung și întunecat, unde un candelabru ca o pânză de păianjen și portretele înnegrite de vreme atârnau încovoŹiate de pereți. Harry auzi ceva strecurându-se în spatele unei pardoseli neregulate. Și candelabrul, și sfeșnicele de pe o masă firavă din apropiere erau în formă de șerpi. Se auziră niște pași grăbiți și mama lui Ron, doamna Weasley, ieși pe o ușă de la capătul îndepărtat al holului. Zâmbea primitor în timp ce se apropia repede de ei, deși Harry observă că era ceva mai slabă și mai palidă decât ultiŹma dată când o văzuse. ? Vai, Harry, ce bine îmi pare să te revăd! șopti ea, prinzându-i într-o îmbrățișare de urs înainte să-l țină la disŹtanță și să îl examineze cu obiectivitate. Ești cam veștejit; treŹbuie să fii hrănit, însă mă tem că vei mai avea de așteptat până la cină. Se întoarse către gașca de vrăjitori din spatele lui și le șopti cu importanță: ? Tocmai a venit, a început întrunirea. Vrăjitorii din spatele lui Harry dădură toți semne de interes și entuziasm și începură să treacă pe lângă el către ușa pe care tocmai intrase doamna Weasley. Harry dădu să-l urmeze pe Lupin, dar doamna Weasley îl opri. ? Nu, Harry, întrunirea este doar pentru membrii OrdiŹnului. Ron și Hermione sunt sus, poți să stai cu ei până se termină întrunirea, după aceea o să luăm cina. Și vorbește încet pe hol, adăugă ea cu o șoaptă fermă. ? De ce? ? Nu vreau să se trezească ceva. ? La ce vă ? ? ? Îți explic mai târziu, trebuie să mă grăbesc, ar trebui să fiu la întrunire ? stai să îți arăt unde o să dormi. Ducând un deget la buze, îl conduse pe vârful picioarelor pe lângă două draperii lungi, mâncate de molii, în spatele cărora Harry bănui că trebuia să fi fost o altă ușă, și după ce ocoli un suport mare de umbrele, care arăta de parcă ar fi fost făcut din picioare tăiate de trol, începură să urce pe o scară întunecată, trecând pe lângă un șir de capete micșoŹrate, fixate pe niște plăci pe perete. O privire mai atentă îi dovedi lui Harry că erau capete de spiriduși de casă. Uimirea lui Harry se aprofundă cu fiecare pas pe care îl făcea. Ce Dumnezeu căutau într-o casă care arăta de parcă i-ar fi aparținut celui mai întunecat dintre vrăjitori? ? Doamnă Weasley, de ce ? ? ? Ron și Hermione or să-ți explice totul, dragule, acum chiar trebuie să mă grăbesc, șopti distrată doamna Weasley. Acolo ? ajunseseră la al doilea etaj ? tu stai la a doua ușă pe dreapta. Te chem când se termină. Și coborî iar grăbită. Harry traversă palierul murdar, apăsă pe clanța de la caŹmeră, care era în formă de cap de șarpe, și deschise ușa. Apucă să zărească o frântură din camera cu două paturi, cu tavanul înalt și întunecos; apoi se auzi un ciripit puternic, urmat de un strigăt și mai puternic, iar vederea îi fu complet blocată de o mare cantitate de păr foarte des. Hermione se aruncase asupra lui într-o îmbrățișare care aproape că îl dădu jos, în timp ce micuța bufniță a lui Ron, Pigwidgeon, se înŹvârtea entuziasmată în jurul capetelor lor. ? HARRY! Ron, a venit, a venit Harry! N-am auzit când ai sosit! Ah, ce faci? Ești bine? Te-ai supărat pe noi? Sunt convinsă că da, știu că scrisorile noastre au fost inutile, însă nu am putut să-ți spunem nimic, Dumbledore ne-a pus să jurăm că nu o s-o facem, ah, avem atâtea să-ți povestim, și tu de povestit nouă ? Dementorii! Când am auzit ? și audiŹerea de la Minister ? e de-a dreptul insuportabil, am căutat peste tot, nu pot să te exmatriculeze, pur și simplu nu pot, există o prevedere în Decretul de Restricție Rezonabilă a Vrăjitorilor Minori pentru folosirea magiei în cazul situațiilor de viață și moarte... ? Hermione, lasă-l să respire, zise Ron zâmbind, în timp ce închidea ușa după Harry. Părea să mai fi crescut cu câțiva centimetri în luna cât fuseseră despărțiți, ceea ce îl făcea mai înalt și mai deșirat ca niciodată, deși nasul lung, părul roșu-aprins și pistruii rămăseseră neschimbați. Încă zâmbind larg, Hermione îi dădu drumul lui Harry. Însă înainte ca acesta să poată să rostească un cuvânt, se auzi un sunet catifelat, un fluturat de aripi, și ceva alb zbură de pe un dulap întunecat și se așeză delicat pe umărul lui Harry. ? Hedwig! Bufnița albă ca zăpada țăcăni din cioc și îl ciupi ușor de ureche cu drag, în timp ce Harry îi mângâia penele. ? Parcă a înnebunit, zise Ron. Aproape că ne-a omorât cu ciupitul când a adus ultimele scrisori de la tine, uită-te și tu... Îi arătă lui Harry degetul arătător de la mâna dreaptă, pe care se vedea o tăietură aproape vindecată, dar foarte adâncă. ? A, da, spuse Harry. Îmi pare rău, dar vroiam niște răspunsuri, știi tu... ? Prietene, am vrut să ți le dăm, zise Ron. Hermione aproape că începuse să încărunțească, tot spunea că o să faci o prostie dacă vei rămâne de unul singur fără vești, dar Dumbledore ne-a făcut să... ? ... jurați că nu o să-mi spuneți, continuă Harry. Da, mi-a zis Hermione. Lumina caldă care se aprinsese în sufletul lui când își văŹzuse cei mai buni prieteni se stinse, de parcă stomacul i-ar fi fost inundat de ceva rece ca gheața. Dintr-o dată ? după ce o lună întreagă își tot dorise să-i vadă ? simți că ar fi preferat ca Ron și Hermione să-l lase în pace. Urmă o tăcere apăsătoare, timp în care Harry o mângâie mecanic pe Hedwig, fără să se uite la nici unul dintre cei doi. ? A părut să creadă că așa era cel mai bine, zise HerŹmione cu jumătate de gură. Mă refer la Dumbledore. ? Da, spuse Harry. Observă că și mâinile ei purtau urmele ciocului lui Hedwig și descoperi că nu îi părea rău deloc. ? Cred că și-a zis că erai cel mai în siguranță cu Încuiații... începu Ron. ? Zău? zise Harry, ridicând din sprâncene. A fost cumva vreunul dintre voi atacat de Dementori vara asta? ? Păi, nu ? dar de asta a pus să fii urmărit mereu de oameni din Ordinul Phoenix. Harry simți un gol puternic în stomac, de parcă ar fi ratat o treaptă la coborâre. Deci, toată lumea știa că era supraveŹgheat, în afară de el. ? Și totuși, nu a prea funcționat, nu-i așa? zise Harry, străŹduindu-se să își mențină vocea egală. Până la urmă, tot a treŹbuit să mă descurc singur, nu? ? Era foarte supărat, spuse Hermione, cu o voce aproape îngrozită. Dumbledore. L-am văzut. Când a aflat că MundunŹgus a plecat înainte să i se termine tura. A fost înspăimântător. ? Ei bine, mă bucur că a plecat, zise Harry cu răceală. Dacă nu ar fi făcut-o, nu aș fi făcut vrăji și probabil că Dumbledore m-ar fi lăsat pe Aleea Boschetelor toată vara. ? Nu-ți faci... nu-ți faci griji pentru audierea de la Ministerul Magiei? întrebă Hermione încet. ? Nu, zise Harry sfidător. Se depărtă de ei, uitându-se în jur, cu Hedwig cuibărită cuminte pe umărul său, însă camera nu prea avea aerul să-l înveselească. Era umedă și întunecată. O fâșie goală de pânză într-o ramă înflorată de tablou era tot ceea ce alunga goliŹciunea pereților jerpeliți, și când Harry trecu pe lângă ea, i se păru că aude pe cineva care se ascundea, râzând malefic. ? Și de ce a vrut Dumbledore cu tot dinadinsul să mă țină pe întuneric? întrebă Harry, încă încercând din răsputeri să vorbească degajat. V-ați ? hm ? obosit cumva să-l întrebați? Ridică privirea exact la timp pentru a-i vedea schimbând o privire care îi spuse că se comportau exact așa cum se temuse că o vor face. Asta nu îi îmbunătăți cu nimic starea de spirit. ? I-am zis lui Dumbledore că vrem să-ți spunem ce se întâmplă, zise Ron. Crede-mă, prietene. Dar acum e foarte ocupat, l-am văzut doar de două ori de când am venit aici și era destul de grăbit. Doar ne-a pus să jurăm că nu o să-ți spunem lucruri importante când o să-ți scriem, a zis că bufŹnițele ar putea fi interceptate, atâta tot. ? Tot ar fi putut să mă țină la curent, dacă ar fi vrut, spuse Harry tranșant. Doar nu vreți să cred că nu știe alte metode de a trimite mesaje, în afară de bufnițe. Hermione se uită la Ron și apoi zise: ? Și eu m-am gândit la asta. Dar nu a vrut să știi nimic. ? Poate că are impresia că nu sunt de încredere, spuse Harry, urmărindu-le reacțiile. ? Nu fi prost, zise Ron, părând extrem de tulburat. ? Sau că nu pot să am singur grijă de mine. ? Bineînțeles că nu crede asta! spuse Hermione neliniștită. ? Și atunci, cum de a trebuit să stau la familia Dursley, în timp ce voi doi ați putut să fiți implicați în tot ce se întâmŹplă aici? zise Harry, cu vorbele rostogolindu-se unele după altele ca un șuvoi, pe un ton din ce în ce mai ridicat. Cum de voi aveți voie să știți tot ce se întâmplă? ? Nu avem! îl întrerupse Ron. Mama nu ne lasă să ne apropiem de întruniri, spune că suntem prea mici. Însă, înainte să mai zică ceva, Harry începu să strige. ? ȘI NU AȚI FOST LA ÎNTRUNIRI, MARE LUCRU! TOT AȚI FOST AICI, NU-I AȘA? TOT AȚI FOST ÎMPREUNĂ! EU, EU AM FOST BLOCAT LA FAMILIA DURSLEY O LUŹNĂ ÎNTREAGĂ! ȘI AM REZOLVAT MULT MAI MULTE DECÂT AȚI FĂCUT VOI VREODATĂ, IAR DUMBLEDORE O ȘTIE ? CINE A SALVAT PIATRA FILOZOFALĂ? CINE A SCĂPAT DE CRUPLUD? CINE V-A SALVAT PIELEA AMÂNDURORA DE DEMENTORI? Fiecare gând amar și resentiment care îi trecuse prin minte în ultima lună răbufneau acum din el: frustrarea din cauza lipŹsei de vești, durerea că fuseseră cu toții împreună fără el, supăŹrarea că fusese urmărit fără să i se fi spus ? toate sentimentele de care îi era pe jumătate rușine dădură pe afară. Hedwig se sperie de zgomot și zbură înapoi pe dulap; Pigwidgeon ciripi alarmat și se învârti și mai repede în jurul capetelor lor. ? CINE A TREBUIT SĂ TREACĂ DE DRAGONI, DE SFINCȘI ȘI DE ORICE ALTĂ FIINȚĂ SINISTRĂ ANUL TRECUT? CINE A VĂZUT CUM S-A ÎNTORS EL? CINE A TREBUIT SĂ SCAPE DE EL? EU! Ron stătea acolo cu gura întredeschisă, fiind evident uluit și negăsindu-și cuvintele, în timp ce Hermione îl privea aproape cu lacrimi în ochi. ? DAR DE CE AȘ ȘTI EU CE SE ÎNTÂMPLĂ? DE CE SĂ SE OBOSEASCĂ CINEVA SĂ ÎMI SPUNĂ? ? Harry, chiar am vrut să-ți spunem ? începu Hermione. ? PESEMNE CĂ NU AȚI VRUT PREA TARE, NU-I AȘA, ALTFEL MI-AȚI FI TRIMIS O BUFNIȚĂ, DAR DUMBLEŹDORE V-A PUS SĂ JURAȚI! ? Păi, da... ? PATRU SĂPTĂMÂNI AM STAT PE ALEEA BOSCHEŹTELOR, FURÂND ZIARE DIN COȘURI LE DE GUNOI CA SĂ AFLU CE SE ÎNTÂMPLĂ ? ? Am vrut să... ? PRESUPUN CĂ V-AȚI DISTRAT DE MINUNE, NU-I AȘA, ASCUNȘI AICI ÎMPREUNĂ... ? Nu, sincer... ? Harry, ne pare tare rău! zise Hermione disperată, acum cu ochii scânteindu-i de lacrimi. Harry, ai completă dreptate ? și eu aș fi fost supărată, dacă aș fi fost în locul tău! Harry se uită urât la ea, respirând adânc, apoi le întoarse iar spatele, măsurând camera în lung și în lat. Hedwig strigă posomorâtă. Urmă o pauză lungă, întreruptă doar de scârŹțâitul lugubru al scândurilor sub picioarele lui Harry. ? Și până la urmă ce e locul ăsta? se răsti el la Ron și Hermione. ? Sediul Ordinului Phoenix, zise Ron dintr-o suflare. ? O să se obosească cineva să îmi spună și mie ce este OrŹdinul Phoenix? ? Este o societate secretă, zise repede Hermione. DumŹbledore este șeful, el a fondat-o. Sunt cei care au luptat ultiŹma dată împotriva Știi-Tu-Cui. ? Cine face parte din ea? spuse Harry, oprindu-se locului, cu mâinile în buzunare. ? Destul de mulți oameni... ? Noi am cunoscut cam douăzeci, zise Ron, însă credem că sunt mai mulți. Harry se uită din nou urât la ei. ? Și... ? întrebă el, uitându-se când la unul, când la celălalt. ? Hm, zise Ron. Și, ce? ? Voldemort! spuse Harry mânios, iar Ron și Hermione tresăriră amândoi. Ce se întâmplă? Ce pune la cale? Unde e? Ce facem ca să-l oprim? ? Ți-am spus, Ordinul nu ne lasă să mergem la întruniri, spuse Hermione agitată. Așa că nu știm detaliile ? însă ne-am prins care este ideea în ansamblu, adăugă ea grăbită, văzând expresia de pe fața lui Harry. ? Știi, Fred și George au inventat Urechile Extensibile, spuse Ron. Sunt foarte folositoare. ? Urechi ? ? ? Extensibile, da. Numai că a trebuit să nu le mai folosim în ultima vreme, pentru că a aflat mama și și-a ieșit din minți. Fred și George au trebuit să le ascundă pe toate, ca să nu le arunce mama la gunoi. Însă le-am folosit un timp, înainte să-și dea seama mama de ce se întâmplă. Știm că unii membri ai Ordinului urmăresc Devoratori ai Morții recuŹnoscuți, le țin socoteala, știi... ? Unii dintre ei încearcă să îi recruteze pe alții în Ordin, zise Hermione. ? Și unii dintre ei păzesc ceva, spuse Ron. Vorbesc tot timpul de îndatoririle de pază. ? Nu cumva era vorba despre mine, nu? zise Harry sarŹcastic. ? A, ba da, spuse Ron, cu o expresie de înțelegere ilumiŹnată. Harry pufni. Se plimbă iar prin cameră, uitându-se în orice altă parte, în afară de locul unde stăteau Ron și Hermione. ? Și voi doi ce ați făcut, dacă nu ați avut voie să mergeți la întruniri? întrebă el. Ziceați că ați fost ocupați. ? Am fost, spuse repede Hermione. Am decontaminat caŹsa asta, a fost goală ani întregi și au crescut tot felul de chesŹtii pe aici. Am reușit să curățăm bucătăria, cea mai mare parte a dormitoarelor și cred că o să ne ocupăm de salon chiar mâi ? AARGH! Cu două pocnituri puternice, Fred și George, frații gemeni mai mari ai lui Ron, se materializaseră din senin în mijlocul camerei. Pigwidgeon ciripi mai nebunește ca niciodată și zbură ca săgeata lângă Hedwig pe dulap. ? Nu mai faceți chestia asta! le spuse Hermione sfârșită gemenilor, care erau la fel de roșcați ca Ron, însă mai îndeŹsați și puțin mai scunzi. ? Bună, Harry, zise George, zâmbindu-i larg. Ni s-a părut nouă că ți-am auzit glasul melodios. ? Harry, nu e bine să ții supărarea în suflet, las-o să iasă, spuse Fred, zâmbind și el. S-ar putea să mai fie vreo doi oameni la cinzeci de kilometri depărtare care să nu te fi auzit. ? Să înțeleg că ați trecut testele de Apariție? întrebă Harry morocănos. ? Cu brio, zise Fred, care ținea în mână ceva ce semăna cu o sfoară foarte lungă de culoarea pielii. ? V-ar fi luat cu vreo treizeci de secunde mai mult să coborâți pe scări, spuse Ron. ? Timpul înseamnă galioni, adică bani, frățioare, spuse Fred. Oricum, Harry, interferezi recepția. Urechi Extensibile, adăugă el drept răspuns sprâncenelor ridicate ale lui Harry și ridică sfoara care acum Harry văzu că se întindea până pe palier. Încercăm să auzim ce se întâmplă jos. ? Ar trebui să aveți grijă, zise Ron, uitându-se la o UreŹche, dacă mai vede mama una din astea... ? Merită riscul, au o întrunire foarte importantă, spuse Fred. Ușa se deschise și apăru o coamă lungă de păr roșcat. ? A, bună, Harry! zise veselă Ginny, sora mai mică a lui Ron. Mi s-a părut că ți-am auzit vocea. Întorcându-se către Fred și George, le spuse: ? Urechile Extensibile sunt o cauză pierdută, a aruncat o Vrajă Imperturbabilă asupra ușii de la bucătărie. ? De unde știi? zise George, părând dezamăgit. ? Tonks mi-a zis cum să aflu, zise Ginny. Arunci cu luŹcruri spre în ușă și, dacă nu o ating, înseamnă că ușa a fost Imperturbată. Am aruncat în ea cu niște bombe cu miros de baligă din capul scărilor și zboară în altă parte, așa că e imposibil să intre Urechile Extensibile prin gaură. Fred oftă adânc. ? Păcat. Chiar vroiam să aflu ce mai face bătrânul Plesneală. ? Plesneală! zise Harry. E aici? ? Da, spuse George, închizând prevăzător ușa și așezându-se pe unul dintre paturi, urmat de Fred și Ginny. Dă raportul. Strict secret. ? Idiotul, zise Fred alene. ? Acum este de partea noastră, spuse Hermione dojenitor. Ron pufni. ? Asta nu-l împiedică să fie un idiot. Se vede după cum se uită la noi. ? Nici lui Bill nu-i place de el, zise Ginny, de parcă asta lămurea problema. Harry nu era sigur dacă i se risipise furia; însă acum setea de informații era mai puternică decât pornirea sa de-a conŹtinua să țipe. Se așeză pe pat alături de ceilalți. ? Bill este aici? întrebă el. Credeam că lucrează în Egipt. ? S-a înscris pentru o slujbă de birou ca să poată să vină acasă și să lucreze pentru Ordin, zise Fred. Spune că îi este dor de morminte, dar există compensații, zâmbi el atotștiutor. ? Ce vrei să spui? ? O mai ții minte pe Fleur Delacour? spuse George. S-a angajat la Gringotts ca să își perfecționeze engleza... ? Iar Bill i-a dat multe lecții în particular, chicoti Fred. ? Și Charlie face parte din Ordin, zise George, dar e încă în România. Dumbledore vrea să vină cât mai mulți vrăjitori din străinătate, așa că Charlie încearcă să-și facă relații în timpul liber. ? Nu ar putea să facă și Percy asta? întrebă Harry. Din câte auzise ultima dată, al treilea frate Weasley lucra la Departamentul de Cooperare Magică Internațională din cadrul Ministerului Magiei. La auzul cuvintelor lui Harry, toți frații Weasley și HerŹmione schimbară priviri pline de semnificații negative. ? Orice ai face, să nu vorbești de Percy de față cu mama și tata, îi spuse Ron lui Harry pe un ton încordat. ? De ce nu? ? Pentru că, de fiecare dată când este menționat numele lui Percy, tata sparge orice se nimerește să aibă în mână și mama începe să plângă, spuse Fred. ? A fost groaznic, zise Ginny cu tristețe. ? Cred că am avut noroc că am scăpat de el, zise George. Nu l-am mai văzut niciodată pe tata certându-se cu cineva în halul ăla. De obicei, mama este cea care țipă. ? S-a întâmplat în prima săptămână după ce s-a terminat semestrul, zise Ron. Ne pregăteam să venim și să ne alăturăm Ordinului. Percy a venit acasă și ne-a spus că fusese promovat. ? Glumești? zise Harry. Deși știa foarte bine că Percy era extrem de ambițios, Harry avea impresia că Percy nu avusese mare succes cu prima sa slujŹbă de la Ministerul Magiei. Percy era vinovat de o relativ imŹportantă trecere cu vederea, neobservând că șeful său era conŹtrolat de Lordul Cap-de-Mort (nu că Ministerul ar fi crezut-o -toți erau de părere că domnul Crouch înnebunise). ? Da, am fost surprinși cu toții, spuse George, pentru că Percy a avut o grămadă de probleme din cauza lui Crouch, a avut loc o anchetă și tot tacâmul. Au spus că Percy ar fi trebuit să-și fi dat seama că Crouch o luase razna și să fi inŹformat un superior. Dar îl știi pe Percy, Crouch i-a lăsat conŹducerea, nu avea de gând să se plângă. ? Și atunci, cum de l-au promovat? ? Exact asta ne-am întrebat și noi, zise Ron, care părea foarte dornic să întrețină o conversație normală, acum că Harry se oprise din țipat. A venit acasă foarte mulțumit de el însuși ? chiar mai mulțumit decât de obicei, dacă poți să-ți imaginezi așa ceva ? și i-a spus tatei că îi fusese oferit un post chiar în cadrul biroului lui Fudge. Unul exŹtrem de bun pentru cineva care terminase Hogwarts abia de un an: Asistent al Ministrului. Cred că se aștepta ca tata să fie nespus de impresionat. ? Numai că tata nu a fost, zise Fred sumbru. ? De ce? spuse Harry. ? Păi, se pare că Fudge cutreieră Ministerul, asigurându-se că nu a intrat nimeni în contact cu Dumbledore, zise George. ? Știi, mai nou numele lui Dumbledore este desconsiŹderat în Minister, spuse Fred. Toți cred că nu face decât să iște probleme, spunând că s-a întors Știi-Tu-Cine. ? Tata spune că Fudge a zis foarte clar că oricine e de parŹtea lui Dumbledore poate să-și elibereze biroul, zise George. ? Problema este că Fudge îl suspectează pe tata, știe că e în relații bune cu Dumbledore și întotdeauna l-a considerat pe tata un fel de ciudat, din cauza obsesiei sale pentru Încuiați. ? Dar ce legătură are asta cu Percy? întrebă Harry derutat. ? Ajung și la asta imediat. Tata bănuiește că Fudge îl ține pe Percy în biroul lui doar pentru că vrea să-l folosească ca să îi spioneze familia ? și pe Dumbledore. Harry scoase un fluierat jos. ? Însă Percy a fost încântat de asta. Ron râse sec. ? Și-a ieșit complet din minți. A zis ? mă rog, a zis o grăŹmadă de chestii groaznice. A zis că, de când a intrat în Minister, a trebuit să se lupte cu reputația jalnică a tatei, că tata nu are deloc ambiție și că de asta am fost mereu așa de ? știi tu ? nu am avut mulți bani, adică... ? Poftim? spuse Harry, nevenindu-i să creadă, în timp ce Ginny scoase un sunet ca de pisică supărată. ? Știu, zise Ron cu o voce joasă. Și a fost și mai rău. A spus că tata e un idiot fiindcă stă pe lângă Dumbledore, că Dumbledore o să aibă mari probleme, că tata o să se ducă la fund cu el, că el ? Percy ? știa cui îi este loial și că acesta este Ministerul. Și dacă mama și tata aveau de gând să trădeze Ministerul, avea să aibă grijă ca toată lumea să știe că nu mai făcea parte din familia noastră. În aceeași seară și-a făcut bagajele și a plecat. Acum trăiește aici, în Londra. Harry scăpă o înjurătură în gând. Întotdeauna îl plăcuse cel mai puțin pe Percy dintre frații Weasley, însă niciodată nu-și imaginase că acesta i-ar fi spus așa ceva domnului Weasley. ? Mamei nu i-a fost deloc ușor, zise Ron abătut. Știi tu, a plâns și altele de genul ăsta. A venit la Londra ca să încerce să discute cu Percy, dar el i-a trântit ușa în nas. Nu știu ce face dacă se vede cu tata la serviciu ? presupun că îl ignoră. ? Dar Percy trebuie să știe că s-a întors Cap-De-Mort, spuse Harry încet. Nu este prost, trebuie să știe că părinții voștri nu ar risca fără dovezi. ? Da, mă rog, și numele tău a fost menționat când s-au certat, zise Ron, aruncându-i lui Harry o privire pe furiș. Percy a zis că singura dovadă era cuvântul tău și... nu știu... nu credea că era de ajuns. ? Percy ia foarte în serios Profetul zilei, spuse Hermione caustic, și toți ceilalți dădură din cap. ? Despre ce vorbiți? întrebă Harry, uitându-se la fiecare dintre ei. Îl priveau cu toții circumspecți. ? Nu ai ? nu ai primit Profetul zilei? întrebă Hermione neliniștită. ? Ba da! zise Harry. ? L-ai... hm... citit pe îndelete? întrebă Hermione și mai agitată. ? Nu din scoarță-n scoarță, spuse Harry precaut. Dacă aveau de gând să zică ceva de Cap-de-Mort, ar fi fost știri de prima pagină, nu-i așa? Ceilalți tresăriră când auziră numele. Hermione se grăbi să continue: ? Păi, ar trebui să-l citești din scoarță-n scoarță ca să îl găŹsești, dar îți... hm... Îți menționează numele de câteva ori pe săptămână. ? Dar aș fi văzut... ? Nu dacă ai citit doar prima pagină, zise Hermione, clăŹtinând din cap. Nu vorbesc de articolele mari. Te strecoară din când în când, ca și când ai fi o glumă bine cunoscută. ? Ce vrei să ? ? ? De fapt, este cam răutăcios, zise Hermione pe o voce calmă forțată. Pur și simplu se bazează pe ce a scris Rita. ? Dar acum nu mai scrie, nu? ? A, nu, și-a ținut promisiunea ? nu că ar avea de ales, adăugă Hermione cu satisfacție. Însă a pus bazele pentru ceea ce încearcă ei să facă acum. ? Ce anume? spuse Harry nerăbdător. ? Bine, știi că a scris că leșini tot timpul, că spui că te doare cicatricea și toate astea. ? Da, spuse Harry, care nu avea cum să uite articolele Ritei Skeeter despre el. ? Păi, scriu despre tine de parcă ai fi o persoană care are halucinații, care vrea atenție și care crede că este un erou tragic sau ceva de genul ăsta, zise Hermione foarte repede, de parcă ar fi fost mai puțin neplăcut pentru Harry să audă aceste fapte spuse rapid. Tot strecoară comentarii penibile la adresa ta. Dacă apare vreo poveste cusută cu ață albă, forŹmula e "O poveste demnă de Harry Potter", dacă are cineŹva un accident ciudat sau ceva asemănător, se spune "Să sperăm că nu i-a rămas o cicatrice pe frunte, că altfel o să ni se ceară să îl venerăm"... ? Dar eu nu vreau să mă venereze ? începu Harry enervat. ? Știu că nu, spuse Hermione repede, părând speriată. Știu, Harry. Dar îți dai seama ce încearcă să facă? Vor să te transforme într-o persoană pe care nu o s-o creadă nimeni. Fudge e în spatele poveștii ăsteia, pariez pe orice. Vor ca vrăjitorii de pe stradă să creadă că ești doar un prostovan care e un fel de păcăleală, care povestește tot felul de chestii ridicole, trase de păr, pentru că adoră să fie celebru și vrea să o țină așa în continuare. ? Eu nu am cerut nimănui ? nu am vrut ? Cap-de-Mort mi-a ucis părinții! îngăimă Harry. Am ajuns celebru pentru că mi-a omorât familia, dar nu a putut să mă omoare și pe mine! Cine și-ar dori să fie celebru pentru asta? Nu își dau seama că aș fi preferat să nu fi... ? Știm, Harry, spuse Ginny cu sinceritate. ? Și, bineînțeles, nu au zis un cuvânt despre cum ai fost atacat de Dementori, zise Hermione. Cineva le-a spus să tacă. Ăsta ar fi un subiect foarte important, Dementorii scăpați de sub control. Nici măcar nu au zis că ai încălcat Statutul Internațional de Tăinuire. Am crezut că o vor face, s-ar fi potrivit de minune cu imaginea asta a ta de prost care se dă mare. Credem că stau și așteaptă până când o să fii exmatriculat, când o să dea sfoară-n țară ? vreau să spun, dacă o să fii exmatriculat, evident, continuă ea grăbită. Chiar că nu ar trebui să te exmatriculeze, dacă își respectă propriile reguli, nu au nimic împotriva ta. Ajunseseră iar la audiere și Harry nu vroia să se gânŹdească la asta. Aruncă momeala după un alt subiect de disŹcuție, însă fu salvat de nevoia de a găsi unul de pașii care se auziră urcând scările. ? Hmm. Fred trase cu putere de Urechea Extensibilă; se mai auzi o pocnitură răsunătoare, iar el și George dispărură. Câteva clipe mai târziu, în prag apăru doamna Weasley. ? S-a terminat întrunirea, acum puteți să coborâți la cină. Toată lumea abia așteaptă să te vadă, Harry. Și cine a lăsat toate bombele acelea cu miros de baligă în fața ușii de la bucătărie? ? Șmecherilă, zise Ginny fără să roșească. Îi place la nebuŹnie să se joace cu ele. ? Ah, spuse doamna Weasley, credeam că ar fi putut să fie Kreacher, tot face lucruri ciudate de genul ăsta. Acum nu uiŹtați să vorbiți încet pe hol. Ginny, ești foarte murdară pe mâini, ce ai făcut? Te rog, du-te și spală-te înainte de cină. Ginny se strâmbă către ceilalți și ieși din cameră după mama ei, lăsându-l pe Harry singur cu Ron și Hermione. Amândoi îl priveau neliniștiți, de parcă se temeau că o să înceapă să țipe din nou, acum că plecaseră toți ceilalți. Văzându-i atât de agitați, se simți puțin rușinat. ? Știți... murmură el, dar Ron clătină din cap, și Hermione zise încet: ? Ne-am așteptat că o să te superi, Harry, chiar nu te înviŹnovățim, dar trebuie să înțelegi, zău că am încercat să-l convingem pe Dumbledore... ? Da, știu, zise Harry scurt. Căută un subiect care să nu aibă legătură cu directorul său, pentru că doar gândul la Dumbledore îl făcea iar să fiarbă pe dinăuntru de supărare. ? Cine este Kreacher? întrebă el. ? Spiridușul de casă care locuiește aici, zise Ron. Un smintit. Nu am mai întâlnit niciodată unul ca el. Hermione se încruntă la Ron. ? Nu este smintit, Ron. ? Dorința vieții lui este să-i fie tăiat capul și apoi agățat pe o placă, exact ca al mamei sale, spuse Ron sarcastic. Este ceva normal, Hermione? ? Păi... păi, dacă este un pic ciudat, nu-i este vina lui. Ron își roti ochii spre Harry. ? Hermione nu a renunțat încă la S.P.A.S. ? Nu este S.P.A.S! zise Hermione vehement. Este SocieŹtatea pentru apărarea spiridușilor. Nu sunt singură, iar Dumbledore a spus că ar trebui să fim drăguți cu Kreacher. ? Da, da, zise Ron. Hai să mergem, sunt lihnit. Îi conduse ieșind din cameră și ajungând pe palier, însă înainte ca ei să poată coborî scările ? ? Stați așa! șopti Ron, întinzând o mână ca să-i oprească pe Harry și Hermione să meargă mai departe. Sunt încă pe hol, poate auzim ceva. Cei trei se uitară cu grijă peste balustrade. Holul posoŹmorât de dedesubt era plin de vrăjitoare și vrăjitori, inclusiv toți cei din garda lui Harry. Șușoteau entuziasmați între ei. Chiar în centrul grupului Harry văzu capul întunecat, cu părul soios și nasul proeminent, al profesorului de la HogŹwarts pe care îl plăcea cel mai puțin, profesorul Plesneală. Harry se aplecă și mai mult peste balustradă. Era foarte interesat de ce făcea Plesneală pentru Ordinul Phoenix... Un fir subțire de sfoară de culoarea pielii coborî prin fața ochilor lui Harry. Ridicând privirea, îi văzu pe Fred și George la etajul de mai sus, lăsând în jos cu grijă Urechea Extensibilă către mănunchiul întunecat de oameni de dedesubt. O clipă mai târziu însă, începură să se îndrepte toți către ușa de la intrare, ieșind din raza lor vizuală. ? La naiba, Harry îl auzi șoptind pe Fred, în timp ce ridiŹca iar Urechea Extensibilă. Auziră ușa de la intrare deschizându-se, apoi închizându-se. ? Plesneală nu mănâncă niciodată aici, îi spuse încet Ron lui Harry. Slavă Domnului. Hai. ? Și, Harry, nu uita să nu ridici vocea pe hol, șopti Hermione. Când trecură pe lângă șirul de capete de spiriduși de casă de pe perete, îi văzură pe Lupin, doamna Weasley și Tonks în fața ușii de la intrare, închizând magic numeroasele broaște și yale după cei care tocmai plecaseră. ? Mâncăm în bucătărie, șopti doamna Weasley, întâlninŹdu-i la capătul scărilor. Harry, dragă, dacă traversezi pe vârŹfuri holul este chiar pe ușa aceea... ZDUF. ? Tonks! strigă doamna Weasley exasperată, întorcându-se să se uite în spatele ei. ? Îmi pare rău! se văită Tonks, care era întinsă pe podea. Este suportul ăla idiot de umbrele, e a doua oară când mă împiedic de... Însă restul cuvintelor sale fu acoperit de un urlet îngroziŹtor, care îți spărgea timpanele și îți îngheța sângele în vine. Draperiile roase de molii pe lângă care trecuse Harry mai devreme se îndepărtaseră, însă în spatele lor nu se afla nici o ușă. Pentru o fracțiune de secundă, Harry crezu că se uita pe o fereastră, de partea cealaltă a ferestrei fiind o bătrână cu o pălărie neagră, care țipa întruna, de parcă ar fi fost torturată ? abia pe urmă își dădu seama că era doar un portret în măriŹme naturală, însă foarte realist, și cel mai neplăcut pe care îl văzuse vreodată. Bătrânei îi curgea saliva din gură, i se roteau ochii, pielea gălbejită de pe față i se întindea la maximum când țipa; de-a lungul holului din spatele lor, se treziră și celelalte portrete și începură și ele să urle, încât Harry chiar închise ochii și își acoperi urechile din cauza zgomotului. Lupin și doamna Weasley alergară înainte și încercară să tragă draperiile peste bătrână, însă acestea nu cedau, iar ea striga mai tare ca niciodată, vânturând niște mâini cu gheare, de parcă ar fi încercat să le sfâșie fețele. ? Gunoaie! Mizerii! Produse de mâna a doua de noroi și josŹnicie! Corciturilor, mutanților, ciudaților, plecați de-aici! Cum îndrăzniți să mânjiți casa strămoșilor mei... Tonks își ceru scuze repetate, târând înapoi piciorul uriaș și greu de trol; doamna Weasley renunță la tentativa de a trage draperiile și merse grăbită dintr-un capăt în altul al hoŹlului, Împietrind cu bagheta toate celelalte portrete; un bărŹbat cu părul lung și negru ieși furtunos pe o ușă din fața lui Harry. ? Taci, cotoroanță nenorocită, taci din GURA! răcni el, apucând draperia pe care o abandonase doamna Weasley. Chipul bătrânei păli. ? Tuuuuu! urlă ea, cu ochii ieșindu-i din orbite la vederea bărbatului. Trădător de sânge, abominabilule, rușine din sânŹgele meu! ? Am spus ? taci ? DIN GURA! tună bărbatul și, cu un efort extraordinar, el și Lupin reușiră să unească draperiile la loc. Urletele bătrânei se pierdură și se lăsă o tăcere asurziŹtoare. Gâfâind puțin și dându-și părul lung și negru din ochi, Sirius, nașul lui Harry, se întoarse cu fața către el. ? Bună, Harry, zise el sumbru, înțeleg că ai cunoscut-o deja pe mama mea.