CAPITOLUL VIII
AUDIEREA
Harry scoase un sunet de groază; nu se putu abține. Marea temniță în care intrase îi era îngrozitor de cunosŹcută. Nu numai că o mai văzuse, chiar mai fusese acolo. Acesta era locul pe care îl vizitase în Pensivul lui DumbleŹdore, locul unde urmărise cum familia Lestrange fusese condamnată la închisoare pe viață în Azkaban. Pereții erau din piatră întunecată, luminați slab de torțe. Băncile goale se ridicau de o parte și de alta în jurul lui, însă drept înainte, pe băncile de sus, văzu mai multe siluete în umbră. Până atunci vorbiseră încet, însă când ușa masivă se închise în urma lui Harry, se așternu o tăcere care nu preŹvestea nimic bun. În sala de judecată răsună vocea rece a unui bărbat. ? Ai întârziat. ? Îmi cer scuze, spuse Harry neliniștit. Nu ? n-am știut că s-a schimbat ora. ? Nu este vina Vrăjustiției, zise vocea. Ți-a fost trimisă o bufniță în această dimineață. Ia loc. Harry își coborî privirea către scaunul din mijlocul cameŹrei, ale cărui brațe erau acoperite cu lanțuri. Văzuse acele brațe prinzând viață și legând-o pe persoana care se așeza între ele. Pașii săi răsunară cu putere, în timp ce traversa poŹdeaua de piatră. Când se așeză prudent pe marginea scauŹnului, lanțurile zuruiră amenințător, însă nu îl fixară. ÎnceŹpând să se simtă rău, se uită în sus la oamenii așezați pe banca de deasupra. Erau cam cincizeci și toți, din câte își dădu seama, purtau robe de culoarea prunei cu un "V" argintiu, țesut pe partea dreaptă a pieptului, privindu-i de sus, unii cu expresii foarte austere, alții părând cu adevărat curioși. Chiar în mijlocul rândului din față stătea Cornelius Fudge, Ministrul Magiei. Fudge era un bărbat trupeș, care purta adeŹseori un melon verde praz, deși astăzi se lipsise de el; de aseŹmenea, se lipsise de zâmbetul indulgent pe care îl avusese odată când vorbise cu Harry. În stânga lui Fudge stătea o vrăjitoare cu maxilare proeminente și pătrățoase, cu părul cărunt și foarte scurt; purta monoclu și părea intransigentă, în dreapta lui Fudge stătea o altă vrăjitoare, însă se așezase atât de în spate pe bancă, încât chipul îi era în umbră. ? Foarte bine, spuse Fudge. Acuzatul fiind prezent ? în sfârșit ? să începem. Ești pregătit? strigă el într-o parte. ? Da, domnule, spuse o voce nerăbdătoare, pe care Harry o recunoscu. Fratele lui Ron, Percy, stătea chiar la capătul șirului de scaune judecătorești din față. Harry se uită la Percy, speŹrând să primească vreun semn de recunoaștere din partea lui, însă nu veni nici unul. Ochii lui Percy, din spatele ocheŹlarilor săi cu rame de corn, erau ațintiți asupra pergamenŹtului său, iar băiatul își ținea pana de scris în mână. ? Audierea disciplinară de pe doisprezece august, spuse Fudge pe un ton ascendent, iar Percy începu imediat să ia notițe, pentru delictele de încălcare a Decretului de RestricŹție Rezonabilă a Vrăjitorilor Minori și a Statutului InternaŹțional de Tăinuire, comise de către Harry James Potter, domiciliat la numărul patru, pe Aleea Boschetelor, Little Whinging, Surrey. Interogatori: Cornelius Oswald Fudge, Ministrul Magiei; Amelia Susan Bones, Șefa DepartamenŹtului de Punere în Vigoare a Legilor Magice; Dolores Jane Umbridge, Ministru-adjunct al Ministerului. Scribul curții de judecată, Percy Ignatius Weasley... ? Martor al apărării, Albus Percival Wulfric Brian DumŹbledore, zise încet o voce din spatele lui Harry, care întoarŹse capul atât de repede, încât făcu o întindere la gât. Dumbledore traversă sala senin, cu pași mari, purtând o robă lungă albastru închis, și o expresie de calm absolut. Barba și părul său lung argintiu străluceau în lumina torțeŹlor când ajunse lângă Harry și se uită în sus la Fudge, peste ochelarii în formă de semilună, așezați la jumătatea nasului foarte strâmb. Membrii Vrăjustiției începuseră să vorbească între ei. Acum toate privirile erau îndreptate spre Dumbledore. Unii păreau enervați, alții puțin speriați; însă două vrăjitoare mai în vârstă din rândul din spate își ridicară baghetele și le fluŹturară în semn de bun venit. Când îl văzu pe Dumbledore, Harry încercă un sentiment foarte puternic, o senzație întăritoare, plină de speranță, care semăna oarecum cu cea pe care i-o dăduse cântecul phoenixului. Vroia să-i întâlnească privirea, însă DumbleŹdore nu se uita la el; îl privea în continuare pe Fudge care era evident tulburat. ? A, zise Fudge, care părea derutat cu desăvârșire. DumŹbledore. Da ? hm ? să înțeleg că ai primit ? hm ? mesajul nosŹtru cu schimbarea orei și a ? hm ? locului de judecată? ? Cred că l-am ratat, spuse Dumbledore vesel. Cu toate acestea, datorită unei greșeli norocoase, am sosit la Minister cu trei ore mai devreme, așa că nu este nici o problemă. ? Da... păi... presupun că o să mai avem nevoie de un scaun ? eu ? Weasley, poți să...? ? Nici o problemă, zise Dumbledore binevoitor. Își scoase bagheta, o încercă puțin și chiar lângă Harry apăru din senin un fotoliu moale de pânză cerată. DumbleŹdore se așeză, își uni vârfurile degetelor lungi și îl urmări pe Fudge cu o expresie de interes politicos. Membrii VrăjusŹtiției încă șușoteau și se foiau neliniștiți; se calmară numai când vorbi Fudge. ? Da, spuse acesta iar, răsfoindu-și notițele. Bine, atunci. Acuzațiile. Da. Scoase o bucată de pergament din teancul din fața lui, trase aer în piept, și citi cu voce tare: ? Acuzațiile sunt după cum urmează: Faptul că a făcut o Vrajă Patronus în deplină cunoștință de cauză, cunoscând foarte bine caracterul ilegal al acțiunilor sale, după ce mai priŹmise în trecut un avertisment din partea Ministerului Magiei ca urmare a acuzațiilor asemănătoare, într-o zonă locuită de ÎnŹcuiați, în prezența unui Încuiat, pe 2 august la ora 9 și 23 de minute, ceea ce este un delict, conform paragrafului C al DeŹcretului de Restricție Rezonabilă a Vrăjitorilor Minori, 1875, și în egală măsură conform Articolului 13 al Statutului de TăinuŹire al Confederației Vrăjitorilor. Ești Harry James Potter, domiŹciliat la numărul patru, pe Aleea Boschetelor, Little Whinging, Surrey? zise Fudge, uitându-se urât la Harry peste pergament. ? Da, spuse Harry. ? Cu trei ani în urmă ai primit un avertisment oficial din partea Ministerului pentru folosirea magiei, este adevărat? ? Da, dar... ? Și totuși, ai creat un Patronus în noaptea zilei de doi august? spuse Fudge. ? Da, zise Harry, dar... ? Știind că nu ai voie să faci vrăji în afara școlii până nu împlinești șaptesprezece ani? ? Da, dar... ? Știind că erai într-o zonă plină de Încuiați? ? Da, dar... ? Perfect conștient de faptul că în acel moment erai foarŹte aproape de un Încuiat? ? Da, spuse Harry supărat, dar am făcut-o doar pentru că... Vrăjitoarea cu monoclu îl întrerupse cu o voce răsunătoare. ? Ai creat un Patronus capabil să zboare? ? Da, zise Harry, pentru că... ? Un Patronus concret? ? Un ? ce? spuse Harry. ? Patronusul tău avea o formă bine definită? Adică era mai mult decât vapori sau fum? ? Da, zise Harry, simțindu-se și nerăbdător și puțin disŹperat. Este un cerb, întotdeauna este un cerb. ? Întotdeauna? tună doamna Bones. Ai mai creat un Patronus până acum? ? Da, zise Harry, îl pot crea de mai bine de un an. ? Și ai cincisprezece ani? ? Da, și... ? Ai învățat asta la școală? ? Da, m-a învățat profesorul Lupin în anul trei, din cauza... ? Impresionant, spuse doamna Bones, uitându-se în jos la el, un Patronus adevărat la vârsta lui... cu adevărat, cât se poate de impresionant. Unii dintre vrăjitorii și vrăjitoarele din jur începuseră iar să șușotească; unii dădeau din cap aprobator, însă alții erau încruntați și clătinau din cap cu o vădită neplăcere. ? Nu se pune problema de cât de impresionantă a fost vraja, zise Fudge pe o voce nesigură. De fapt, cu cât a fost mai impresionantă, cu atât este mai rău, mă gândesc eu, având în vedere că băiatul a făcut-o chiar sub ochii unui Încuiat! Cei care se încruntaseră vorbiră acum în șoaptă, părând să fie de acord, însă mica și ipocrita încuviințare cu capul a lui Percy fu cea care îl făcu pe Harry să vorbească. ? Am făcut-o din cauza Dementorilor! spuse el tare, înaŹinte să îl mai poată întrerupe cineva din nou. Se așteptase la mai multe șușoteli, însă liniștea care se așternu păru să fie chiar mai apăsătoare decât înainte. ? Dementori? spuse doamna Bones după câteva clipe, riŹdicându-și sprâncenele groase, până când fu cât pe-aci să îi cadă monoclul. Ce vrei să spui, băiete? ? Vreau să spun că în gangul ăla au fost doi Dementori și că ne-au atacat pe mine și pe vărul meu! ? A, spuse Fudge iar, cu un zâmbet malițios, în timp ce se uita în jur la membrii Vrăjustiției, parcă invitându-i să se alăture glumei sale. Da. Da, mă gândeam eu că o să auzim ceva de genul acesta. ? Dementori în Little Whinging? zise doamna Bones, cu o voce foarte surprinsă. Nu înțeleg... ? Chiar nu înțelegi, Amelia? zise Fudge, zâmbind în continuare. Dă-mi voie să îți explic. S-a tot gândit și a ajuns la concluzia că Dementorii ar fi o scuză cât se poate de potriŹvită, Încuiații nu pot să-i vadă pe Dementori, nu-i așa, băŹiete? Foarte convenabil, extrem de convenabil... așa că nu avem decât cuvântul tău și nici un martor... ? Nu mint! spuse Harry tare, acoperind un nou val de șoapŹte din partea curții de judecată. Au fost doi, care veneau din câte un capăt al gangului, totul s-a întunecat, s-a făcut frig, iar eu vărul meu i-am simțit și am luat-o la fugă... ? De ajuns, de ajuns! zise Fudge, cu o expresie plină de superioritate pe chip. Îmi cer scuze că întrerup ceea ce sunt sigur că ar fi fost o poveste bine închegată... Dumbledore își drese vocea. Vrăjustiția amuți. ? De fapt, mai avem un martor al prezenței Dementorilor în acel gang, zise el. În afară de Dudley Dursley. Fața dolofană a lui Fudge păru să se ofilească, de parcă ar fi golit-o cineva de aer. Pentru câteva clipe se uită în jos la Dumbledore cu ochii mari, apoi, cu înfățișarea unui om care încerca să își vină în fire, spuse: ? Dumbledore, mă tem că nu mai avem timp să ascultăm alte povești cusute cu ață albă. Vreau să rezolvăm totul cât se poate de repede... ? S-ar putea să mă înșel, spuse Dumbledore binevoitor, însă sunt sigur că în Carta Drepturilor Vrăjustiției acuzatul are dreptul să prezinte martori la proces, nu? Doamnă Bones, nu este aceasta metoda Departamentului de Punere în Vigoare a Legilor? continuă el, adresându-se vrăjitoarei cu monoclu. ? Așa este, zise doamna Bones. Perfect adevărat. ? Mă rog, fie! se răsti Fudge. Unde este această persoană? ? Am adus-o cu mine, zise Dumbledore. E chiar la ușă. Să... ? ? Nu ? Weasley, du-te tu! răcni Fudge la Percy, care se ridică imediat, coborî în grabă treptele de piatră din loja judecătorilor și trecu în fugă pe lângă Dumbledore și Harry, fără să se uite la ei. O clipă mai târziu, Percy se întoarse, urmat de doamna Figg. Părea speriată și mai ciudată ca niciodată. Harry își dorea să-i fi dat prin cap să-și schimbe papucii de casă. Dumbledore se ridică și îi oferi locul său doamnei Figg, creând un altul pentru el. ? Numele complet? zise Fudge tare, după ce doamna Figg se așezase neliniștită chiar pe marginea fotoliului. ? Arabella Doreen Figg, spuse doamna Figg cu o voce treŹmurândă. ? Cine sunteți de fapt? zise Fudge pe un ton superior și plictisit. ? Locuiesc în Little Whinging, aproape de casa unde trăiește Harry Potter, zise doamna Figg. ? Noi nu avem înregistrată nici o altă vrăjitoare sau un alt vrăjitor în afară de Harry Potter, spuse doamna Bones imeŹdiat. Această situație a fost mereu monitorizată îndeaŹproape, având... având în vedere evenimentele trecute. ? Sunt o Non, zise doamna Figg. Așa că probabil că nu m-ați înregistrat, nu-i așa? ? O Non, da? spuse Fudge, privind-o cu atenție. O să veriŹficăm asta. Puteți să lăsați detaliile descendenței dumneavoasŹtră asistentului meu, Weasley. Apropo, Nonii îi pot vedea pe Dementori? întrebă el, uitându-se în stânga și în dreapta băncii. ? Da, putem! spuse doamna Figg indignată. Fudge se uită iar la ea, cu sprâncenele ridicate. ? Foarte bine, zise el nepăsător. Care este varianta dumŹneavoastră? ? Ieșisem să cumpăr mâncare de pisici de la magazinul din colț, din capătul Căii Wisteria, în jurul orei nouă, în seara zilei de doi august, spuse doamna Figg ca din pușcă, de parcă ar fi învățat ce să spună pe de rost, când am auzit un zgomot din gangul dintre Aleea Magnoliei și Calea Wisteria. Când m-am apropiat de intrarea în gang, am văzut niște Dementori care fugeau... ? Fugeau? zise doamna Bones tranșant. Dementorii nu fug, plutesc. ? Asta am vrut să spun, zise doamna Figg repede, lăsând să-i apară niște pete roz în obrajii ofiliți. Plutind de-a lungul gangului către doi băieți, din câte mi-am dat seama. ? Cum arătau? zise doamna Bones, închizându-și ochii pe jumătate, astfel încât marginea monoclului se pierdu în piele. ? Păi, unul era foarte mare și celălalt destul de slab... ? Nu, nu, spuse doamna Bones nerăbdătoare. DemenŹtorii... descrieți-i. ? Ah, spuse doamna Figg, și mai îmbujorată. Erau mari. Mari și purtau pelerine. Lui Harry i se păru că, indiferent ce-ar fi spus doamna Figg, lăsa impresia că nu văzuse un Dementor decât în poze, iar poza nu putea să ilustreze cum erau aceste ființe în realiŹtate: modul sinistru în care se mișcau, plutind la câțiva cenŹtimetri de pământ; mirosul de putrefacție pe care îl răspânŹdeau; sau acel zgomot îngrozitor, ca un horcăit muribund, pe care îl făceau când absorbeau aerul din jur... În al doilea rând, un vrăjitor bondoc, cu o mustață mare și neagră, se apropie ca să-i șoptească ceva la ureche vecinei sale, o vrăjitoare cu părul creț. Aceasta zâmbi și încuviință din cap. ? Mari și îmbrăcați cu pelerine, repetă doamna Bones cu calm, în timp ce Fudge pufni în bătaie de joc. Am înțeles. Altceva? ? Da, zise doamna Figg. I-am simțit. S-a făcut frig peste tot, și să știți că era o seară foarte călduroasă de vară. Și m-am simțit... de parcă nu ar mai fi fost deloc fericire pe lume... și mi-am amintit... lucruri îngrozitoare... Vocea îi tremură și amuți. Ochii doamnei Bones se deschiseră puțin și Harry văzu niște urme roșii sub sprânceană, acolo unde îi intrase monoŹclul în piele. ? Ce au făcut Dementorii? întrebă ea, și Harry simți un val de speranță. ? I-au atacat pe băieți, zise doamna Figg, al cărei glas era acum mai încrezător și mai puternic, iar roșeața din obraji începuse să se estompeze. Unul dintre ei căzuse. Celălalt se dădea în spate, încercând să-l țină la distanță pe Dementor. Acela era Harry. A făcut două încercări, creând însă doar vapori argintii. La a treia încercare, a creat un Patronus care s-a repezit la primul Dementor și apoi, la îndemnul lui Harry, l-a alungat și pe al doilea de lângă vărul său. Și asta a fost... tot ce s-a întâmplat, încheie doamna Figg, oarecum nesatisfăcător. Doamna Bones se uită la doamna Figg în tăcere. Fudge nu o privea deloc, însă își tot frunzărea hârtiile. Într-un târŹziu, ridică privirea și zise, destul de agresiv: ? Deci, asta ați văzut? ? Asta a fost tot ce s-a întâmplat, repetă doamna Figg. ? Foarte bine, spuse Fudge. Sunteți liberă. Doamna Figg aruncă o privire speriată de la Fudge la Dumbledore, apoi se ridică și merse târșâit spre ieșire. Harry auzi cum se închide ușa în urma ei. ? Nu a fost un martor foarte convingător, zise Fudge cu superioritate. ? A, nu aș fi atât de sigură, zise doamna Bones, cu vocea ei răsunătoare. Este clar că a descris foarte bine efectele unui atac al Dementorilor. Și nu pot să-mi dau seama de ce ar spune că au fost acolo dacă nu ar fi fost cu adevărat. ? Însă Dementori care să se plimbe... printr-o suburbie Încuiată și pur și simplu să se nimerească să dea peste un vrăjitor? pufni Fudge. Șansele trebuie să fi fost foarte, foarte mici. Nici măcar Bagman nu ar fi pariat pe... ? A, cred că nici unul dintre noi nu este de părere că DeŹmentorii erau acolo din întâmplare, spuse Dumbledore calm. Vrăjitoarea care stătea în dreapta lui Fudge, cu chipul în umbră, se mișcă puțin, dar toți ceilalți rămaseră nemișcați și tăcuți. ? Și ce ar trebui să însemne asta? întrebă Fudge pe un ton glacial. ? Înseamnă că eu cred că li s-a ordonat să meargă acolo, spuse Dumbledore. ? Cred că ar trebui să existe o înregistrare undeva, dacă cineva le-a ordonat unor Dementori să se plimbe prin Little Whinging! răcni Fudge. ? Nu și dacă în ultimul timp Dementorii primesc ordine de la altcineva decât de la Ministerul Magiei, zise DumbleŹdore calm. Ți-am împărtășit deja părerea mea în ceea ce privește acest subiect, Cornelius. ? Da, așa este, spuse Fudge cu voce tare, și nu ara nici un motiv care să mă împiedice să cred că părerile tale sunt mai mult decât niște simple vorbe în vânt, Dumbledore. DemenŹtorii rămân în Azkaban și fac tot ce le cerem noi să facă. ? Atunci, zise Dumbledore încet, dar limpede, trebuie să ne întrebăm de ce cineva din Minister le-a ordonat unor Dementori să se ducă în acel gang pe doi august. În liniștea desăvârșită care întâmpină aceste cuvinte, vrăjiŹtoarea din dreapta lui Fudge se aplecă în față, astfel încât Harry îi văzu chipul pentru prima oară. Arăta exact ca o broască mare și palidă. Era destul de îndesată, cu o față lată, fără trăsături puternice, un gât la fel de mic ca al unchiului Vernon și o gură foarte mare, cu buŹzele de culoarea cărbunelui. Avea ochii mari, rotunzi și puțin exoftalmici. Chiar și micuța fundă de catifea neagră prinsă în părul scurt și creț îi aducea aminte de o muscă mare, pe care era pe cale să o prindă cu limba sa lipicioasă. ? Curtea îi dă cuvântul lui Dolores Jane Umbridge, Ministrul-adjunct, zise Fudge. Vrăjitoarea vorbi pe o voce subțire, agitată, ca de fetiță, care îl șocă pe Harry; acesta se așteptase la un mormăit. ? Sunt sigură că trebuie să vă fi înțeles greșit, domnule profesor Dumbledore, spuse ea cu un surâs prostesc, care îi lăsă ochii mari și rotunzi la fel de reci ca întotdeauna. Ce prostie din partea mea. Însă pentru un minuțel am avut senŹzația că sugerați că Ministerul Magiei a ordonat ca acest băiat să fie atacat! Râse ca un clopoțel, făcând ca lui Harry să i se ridice păŹrul pe ceafă. Alături de ea râseră și alți câțiva membri ai VrăŹjustiției. Însă era cât se poate de clar că nici unul dintre ei nu era cu adevărat amuzat. ? Dacă este adevărat că Dementorii primesc ordine doar de la Ministerul Magiei, și este adevărat și că doi Dementori i-au atacat pe Harry și pe vărul său cu o săptămână în urmă, atunci rezultă în mod logic că cineva din cadrul Ministerului ar putea să fi ordonat atacul, zise Dumbledore politicos. Desigur, acești Dementori ar fi putut să fie în afara conŹtrolului Ministerului... ? Nu există nici un Dementor care să nu fie sub controlul Ministerului! se răsti Fudge, care se făcuse roșu ca un rac. Dumbledore își înclină capul într-o mică plecăciune. ? Atunci Ministerul va face negreșit o anchetă completă, pentru a afla de ce erau Dementorii atât de departe de Azkaban și de ce au atacat fără permisiune. ? Nu tu decizi ce face sau nu face Ministerul Magiei, Dumbledore! tună Fudge, având acum o nuanță de magenŹta de care unchiul Vernon ar fi fost mândru. ? Bineînțeles că nu, spuse Dumbledore cu blândețe. Eu doar îmi exprimam convingerea că această problemă nu va rămâne neinvestigată. Se uită la doamna Bones, care își aranjă monoclul și îi întoarse privirea, încruntându-se puțin. ? Aș vrea să vă reamintesc tuturor că nu comportamenŹtul acestor Dementori, care s-ar putea să fie niște produse ale imaginației acestui băiat, este subiectul acestei audieri! zise Fudge. Suntem aici pentru a examina încălcarea DecreŹtului Restricției Rezonabile a Vrăjitorilor Minori de către Harry Potter! ? Desigur, spuse Dumbledore, însă prezența Dementorilor în acel gang este deosebit de importantă. Clauza numărul șapte a decretului susține că magia poate fi folosită de față cu Încuiații în circumstanțe excepționale, și cum acele circumŹstanțe excepționale includ situațiile care pun în primejdie viața unui vrăjitor, a unei vrăjitoare, sau a oricăror magicieni, sau Încuiați care sunt prezenți în momentul în care... ? Vă mulțumim, dar cunoaștem foarte bine clauza număŹrul șapte! se răsti Fudge. ? Desigur, zise Dumbledore respectuos. Atunci suntem de acord că folosirea Vrăjii Patronus de către Harry în această situație se încadrează exact în categoria circumstanŹțelor excepționale pe care le descrie această clauză, nu? ? Dacă au fost Dementori, ceea ce mă îndoiesc. ? Ați auzit-o de la un martor ocular, întrerupse DumbleŹdore. Dacă încă vă îndoiți de veridicitatea celor spuse, chemați-o înapoi, puneți-i iar întrebări. Sunt sigur că nu va avea nimic împotrivă. ? Eu ? asta ? nu ? bâigui Fudge, răsfoind hârtiile în fața sa. Este ? vreau ca asta să se termine azi, Dumbledore! ? Dar, bineînțeles, nu ar conta de câte ori ați audia un martor, dacă alternativa ar fi o gravă eroare judiciară, zise Dumbledore. ? Eroare judiciară, pe naiba! spuse Fudge cât de tare putu. Te-ai deranjat vreodată să numeri câte povești de tot râsul a inventat băiatul acesta, Dumbledore, în timp ce înŹcerca să acopere folosirea flagrantă a magiei în afara școlii? Presupun că ai uitat de Vraja de Plutire pe care a folosit-o acum trei ani... ? Nu am făcut-o eu, ci un spiriduș de casă! zise Harry. ? AUZIȚI? răcni Fudge, gesticulând animat spre Harry. Un spiriduș de casă! Într-o casă de Încuiați! Haida-de. ? Spiridușul de casă despre care este vorba lucrează acum pentru Școala Hogwarts, zise Dumbledore. Dacă doriți pot să-l chem aici într-o clipită, ca să vă dea detalii. ? Eu ? nu ? nu am timp să ascult spiriduși de casă! Oricum, nu este singura ? și-a umflat mătușa, pentru numeŹle lui Dumnezeu! strigă Fudge, dând cu pumnul în masa juraților și zdruncinând o călimară. ? Și ați fost foarte binevoitori atunci și nu I-ați acuzat, accepŹtând, bănuiesc, faptul că nici cei mai mari vrăjitori nu își pot controla întotdeauna sentimentele, zise Dumbledore calm, în timp ce Fudge încerca să șteargă cerneala de pe hârtii. ? Și nici n-am ajuns la ce face la școală. ? Însă, având în vedere că Ministerul nu are autoritatea de a-i pedepsi pe elevii de la Hogwarts pentru purtarea din timpul școlii, comportamentul lui Harry de acolo nu este relevant penŹtru această audiere, zise Dumbledore, la fel de politicos ca întotdeauna, însă având acum o urmă de răceală în voce. ? Oho! zise Fudge. Nu este treaba noastră ce face la școală, da? Așa crezi? ? Ministerul nu are puterea de a-i exmatricula pe elevii de la Hogwarts, Cornelius, așa cum ți-am amintit în noaptea zilei de doi august, spuse Dumbledore. Și nici nu are dreptul să confiște baghetele până când nu a fost dovedită cu succes veridicitatea acuzațiilor, așa cum ți-am reamintit tot în noaptea zilei de doi august. În graba ta lăudabilă de a te asigura de apliŹcarea a legii, se pare, fără să îți fi dat seama, sunt sigur, că ai trecut tu însuți cu vederea niște legi. ? Legile pot fi schimbate, spuse Fudge sălbatic. ? Sigur că da, spuse Dumbledore, plecându-și capul. Și este evident că tu faci multe schimbări, Cornelius. Păi, în puținele săptămâni care au trecut de când mi s-a cerut să păŹrăsesc Vrăjustiția, a început deja să devină un obicei susțineŹrea unui întreg proces penal pentru a rezolva simpla probleŹmă a vrăjilor făcute de minori! Câțiva vrăjitori de deasupra lor se mișcară în scaune tulŹburați. Fudge prinse o nuanță puțin mai închisă de cărămiŹziu, însă vrăjitoarea ca o broască din dreapta sa îl privea pe Dumbledore cu un chip inexpresiv. ? Din câte știu eu, continuă acesta, nu există nici o lege în acest loc conform căreia să fie de datoria acestui tribunal să-l pedepsească pe Harry pentru vrăjile făcute. A fost acuŹzat de un anumit delict și și-a prezentat apărarea. Acum tot ce putem să facem, el și cu mine, este să așteptăm verdictul dumneavoastră. Dumbledore își uni iar vârfurile degetelor și nu mai zise nimic. Fudge se uită urât la el, fiind evident că era mânios. Harry îl privi cu coada ochiului pe Dumbledore, căutând o încurajare; nu era foarte sigur că Dumbledore făcuse bine să reamintească Vrăjustiției că, de fapt, era timpul să ia o decizie. Însă și de această dată, Dumbledore părea imun la încercarea lui Harry de a-i întâlni privirea. Se uită în conŹtinuare în sus, la băncile unde toată Vrăjustiția se cufundase în conversații grăbite în șoaptă. Harry privi în jos. Inima, care părea să i se fi umflat, ajunŹgând la o dimensiune anormală, îi palpita cu putere în coșul pieptului. Se așteptase ca audierea să dureze mult mai mult. Nu era deloc convins că făcuse o impresie bună. De fapt, nu spusese prea multe. Ar fi trebuit să explice mai detaliat ce se întâmplase cu Dementorii, cum se împiedicase, cum și el, și Dudley aproape că fuseseră sărutați... De două ori se uită în sus la Fudge și deschise gura penŹtru a vorbi, însă inima sa mărită îi astupa căile respiratorii și de fiecare dată trase aer în piept și își coborî din nou privirea asupra pantofilor. Atunci se opriră șoaptele. Harry vroia să se uite în sus la judecători, însă descoperi că era mult, mult mai ușor să își examineze șireturile în continuare. ? Cine e pentru retragerea tuturor acuzațiilor? spuse vocea răsunătoare a doamnei Bones. Capul lui Harry se ridică brusc. Erau mâini ridicate, multe... mai mult de jumătate! Respirând foarte repede, încercă să le numere, dar, înainte să termine, doamna Bones spuse: ? Și cei pentru condamnare? Fudge ridică mâna; la fel și vreo șase vrăjitori, inclusiv vrăjitoarea din dreapta sa, vrăjitorul mustăcios și femeia cu părul creț din al doilea rând. Fudge se uită în jur la toți, arătând de parcă i-ar fi rămas ceva mare blocat în gât, apoi lăsă mâna jos. Trase aer în piept de două ori și zise, cu o voce distorsionată de furie: ? Foarte bine, foarte bine... retragerea tuturor acuzațiilor. ? Minunat, zise Dumbledore vioi, ridicându-se sprinten, scoŹțându-și bagheta și făcând ca cele două fotolii de pânză cerată să dispară. Ei bine, ar cam trebui să plec. O zi bună tuturor. Și, fără să se uite măcar o dată la Harry, ieși repede din încăpere.