CAPITOLUL XXXI
N.O.V.-URILE
Euforia lui Ron pentru că-i ajutase pe Cercetași să câștige la mustață Cupa la vâjthaț era atât de mare, încât ziua următoare nu putu să facă nimic. Tot ce vroia era să discute despre meci, astfel încât lui Harry și Hermione le fu foarte greu să găsească un prilej ca să îi spună de Grawp. Nu că vreŹunul dintre ei s-ar fi chinuit din răsputeri; nici unul nu era dorŹnic să fie cel care avea să-l aducă pe Ron cu picioarele pe pământ într-un mod atât de brutal. Având în vedere că era o nouă zi frumoasă și caldă, îl convinseră să meargă cu ei să recapituleze sub fagul de pe marginea lacului, unde erau mai puține șanse să fie auziți decât în camera de zi. La început Ron nu fu foarte entuziasmat de această idee ? se simțea foarte bine când era bătut pe umăr de fiecare Cercetaș care trecea pe lângă scaunul lui, precum și de izbucnirile ocazionale din "Weasley e al nostru rege" ? dar după o vreme fu de acord că niște aer proaspăt avea să-i facă bine. Își împrăștiară cărțile la umbra fagului și se așezară, în timp ce Ron le descria primul gol salvat al meciului, probaŹbil pentru a treizecea oară. ? Vreau să spun că luasem deja un gol dat de la Davies, așa că nu eram tocmai încrezător, dar nu știu, când Bradley a veŹnit spre mine, ca din senin, mi-am zis poți să o faci! Și am avut cam o secundă pentru a hotărî în ce parte să zbor, știți, pentru că părea să țintească spre inelul din dreapta ? în dreapta mea, evident, și în stânga lui ? dar am avut un sentiment straniu că se prefăcea. Așa că am riscat și ara zburat în stânga ? în dreapta lui, vreau să spun ? și ? ei bine ? ați văzut ce s-a întâmplat, încheie el modest, dându-și părul pe spate, fără să fie nevoie, făcându-i să arate ca și când tocmai ar fi fost bătut de vânt și uitându-se în jur, ca să vadă dacă îl auziseră cei care erau cel mai aproape de ei ? un grup de Astropufi din anul trei. Și apoi, când Chambers a venit spre mine cu vreo cinci minute mai târziu... ce e? întrebă Ron, oprindu-se la jumătatea propoziției din cauza expresiei de pe chipul lui Harry. De ce zâmbești? ? Nu zâmbesc, spuse Harry repede, și se uită în jos la noŹtițele sale de la Transfigurare, încercând să pară cât mai serios. Adevărul era că Ron tocmai îi amintise foarte tare lui Harry de un alt jucător de vâjthaț care stătuse cândva chiar sub acest copac, ciufulindu-și părul. ? Mă bucur că am câștigat, atâta tot. ? Da, spuse Ron rar, savurând cuvintele, am câștigat. Ai văzut expresia de pe chipul lui Cho când Ginny a prins hoțoaica aia chiar sub nasul ei? ? Presupun că a plâns, nu-i așa? zise Harry cu amărăciune. ? Păi, da, însă de supărare, nu de altceva... zise Ron și se încruntă puțin. Dar ai văzut-o când și-a aruncat mătura după ce a aterizat, nu-i așa? ? Ăă... făcu Harry. ? Păi, de fapt... nu, Ron, zise Hermione, cu un oftat adânc, punându-și cartea deoparte și uitându-se la el cu părere de rău. Adevărul este că singura parte din meci pe care am văzut-o eu și Harry a fost primul gol al lui Davies. Părul proaspăt ciufulit al lui Ron păru să se pleoștească de dezamăgire. ? Nu v-ați uitat, zise el sfârșit, uitându-se când la unul, când la altul. Nu m-ați văzut când am apărat toate golurile alea? ? Păi... nu, spuse Hermione, întinzând o mână împăciuiŹtoare spre el. Dar, Ron, nu am vrut să plecăm ? am fost nevoiți! ? Da? zise Ron, a cărui față începuse să se înroșească. Cum așa? ? Din cauza lui Hagrid, spuse Harry. S-a hotărât să ne spună de ce e plin de vânătăi de când s-a întors de la uriași. A vrut să mergem cu el în Pădure, nu am avut de ales, știi cum e. Oricum... Povestea fu istorisită în cinci minute, la sfârșitul cărora indignarea lui Ron fusese înlocuită de o expresie de neîncredere totală. ? A adus unul cu el și l-a ascuns în pădure? ? Da, spuse Harry sumbru. ? Nu, zise Ron, ca și când, dacă ar fi spus-o atunci, nu mai putea să fie adevărat. Nu, nu se poate. ? Ei bine, uite că se poate, spuse Hermione cu fermitate. Grawp are cam cinci metri jumătate înălțime, îi place să dezrădăcineze pini înalți de aproape șapte metri și mă știe sub numele de Hermy. Ron râse neliniștit. ? Și Hagrid vrea ca noi să... ? ? Îl învățăm engleză, da, zise Harry. ? Și-a pierdut mințile, spuse Ron, pe un ton de admirație amestecată cu teamă. ? Da, zise Hermione enervată, dând o pagină din TransŹfigurarea semiavansată și uitându-se urât la o serie de diaŹgrame care arătau transformarea unei bufnițe într-un binoclu de operă. Da, încep să cred că așa este. Dar, din păcate, ne-a pus pe mine și pe Harry să i-o promitem. ? Păi, o să trebuiască să vă încălcați promisiunea și gata, spuse Ron hotărât. Adică, hai să fim serioși... avem de dat examene și mai avem atâtica ? ridică mâna, arătând cum degetul mare și arătătorul aproape că se atingeau ? până să fim dați afară. Și de fapt... Îl mai țineți minte pe Norbert? Îl mai țineți minte pe Aragog? Ne-a fost vreodată bine când am avut de-a face cu amicii monstruoși ai lui Hagrid? ? Știu, doar că... am promis, zise Hermione cu o voce mică. Ron își netezi iar părul, căzut pe gânduri. ? Păi, oftă el, Hagrid încă nu a fost dat afară, nu-i așa? A reŹzistat până acum, poate că o să reziste până se termină semestrul și nu o să mai trebuiască să avem nici o treabă cu Grawp. * Domeniul din jurul castelului strălucea în lumina soareŹlui, de parcă ar fi fost proaspăt pictat; cerul senin își zâmbea lui însuși în lacul de un luciu lin; peluzele verzi de satin făceau din când în când valuri din cauza unei adieri. Sosise luna iunie, dar pentru cei din anul cinci asta însemna un singur lucru: venise în sfârșit timpul N.O.V.?urilor. Profesorii nu le mai dădeau teme; orele erau dedicate recapitulării acelor subiecte despre care profesorii credeau că aveau cea mai mare probabilitate de fi date la examen. Atmosfera concentrată și înfrigurată alunga din mintea lui Harry aproape orice altceva în afară de N.O.V.?uri, deși se întreba din când în când, în timpul orelor de Poțiuni, dacă Lupin îi spusese vreodată lui Plesneală că trebuia să-l învețe pe Harry Occlumanție în continuare. Dacă o făcuse, atunci Plesneală îl ignorase pe Lupin cu desăvârșire, la fel cum îl ignora acum pe Harry. Asta era perfect pentru Harry; era și așa destul de ocupat și încordat fără să mai aibă ore în plus cu Plesneală și, spre ușurarea lui, Hermione era mult prea preocupată ca să îl cicălească din cauza Occlumanției; petreŹcea mult timp murmurând singură și nu mai pregătise haine pentru spiriduși de zile întregi. Nu era singura persoană care se purta ciudat pe măsura se apropiau N.O.V.-urile. Ernie Macmillan adoptase obiŹceiul enervant de a-i interoga pe ceilalți în privința programelor de recapitulare. ? Câte ore credeți că recapitulați pe zi? îi întrebă el pe Harry și Ron când erau la coadă în fața clasei de Ierbologie, cu o scânteiere dementă în ochi. ? Nu știu, spuse Ron. Câteva. ? Mai multe sau mai puține de opt? ? Presupun că mai puține, spuse Ron, oarecum alarmat. ? Eu fac opt, spuse Ernie, umflându-și pieptul. Opt sau nouă. Fac o oră zilnic înainte de micul dejun. Opt ore în medie. Pot să fac zece într-o zi bună, la sfârșit de săptămână. Luni am făcut nouă ore și jumătate. Marți nu a fost așa de bine ? doar șapte ore și un sfert. Apoi miercuri... Harry îi fu deosebit de recunoscător profesoarei Lăstar pentru că îi zori să intre în sera numărul trei chiar în momentul acela, obligându-l pe Ernie să își întrerupă recitalul. Între timp, Draco Reacredință găsise un nou mod de a genera panică. ? Bineînțeles că nu contează ce știi, fu el auzit spunându-le tare lui Crabbe și Goyle în fața clasei de Poțiuni, cu câteva zile înainte de începerea examenelor, ci pe cine știi. Ei bine, tata este prieten de ani întregi cu șeful comisiei examenelor vrăjitorești ? bătrâna Griselda Marchbanks ? care a venit la noi la cină și așa mai departe... ? Crezi că e adevărat? le șopti Hermione alarmată lui Harry și Ron. ? Oricum, nu avem ce face, chiar dacă ar fi, spuse Ron sumbru. ? Nu cred că este adevărat, spuse Neville încet din spatele lor. Pentru că Griselda Marchbanks este o prietenă a mătușii mele și nu a vorbit niciodată de familia Reacredință. ? Cum e, Neville? întrebă Hermione imediat. E dură? ? Sincer să fiu, seamănă cu bunica, zise Neville pe o voce supusă. ? Dar faptul că o cunoști nu îți va dăuna, nu-i așa? îi spuse Ron încurajator. ? A, nu cred că o să conteze, zise Neville, parcă și mai amărât. Bunica îi spune tot timpul profesoarei Marchbanks că nu sunt la fel de bun ca tata... mă rog, v-ați dat seama cum e la Sf. Mungo. Neville se uită fix la podea. Harry, Ron și Hermione se priviră, dar nu știură ce să spună. Era pentru prima dată că Neville recunoștea că se întâlniseră la spitalul vrăjitorilor. Între timp, printre elevii din anul cinci și șapte se dezŹvoltase o piață neagră înfloritoare a ajutoarelor pentru concentrare, agilitate mintală și atenție. Harry și Ron fură foarte tentați de o sticlă din elixirul pentru creier al lui Baruffio, care le fu oferit de Eddie Carmichael, din anul șase de la Ochi-de-Șoim, care jura că numai datorită lui luase cele nouă N.O.V.-uri cu "Remarcabil" vara trecută și dădea o jumătate de litru cu doar doisprezece galioni. Ron îl asigură pe Harry că avea să-i dea banii înapoi pentru jumăŹtatea sa în clipa în care pleca de la Hogwarts și își lua o slujŹbă, însă, înainte să încheie afacerea, Hermione confiscase deja sticla de la Carmichael și vărsase conținutul la closet. ? Hermione, vroiam să cumpăr asta! strigă Ron. ? Fii serios! se rățoi ea. Ai putea să iei și pudra din gheară de dragon a lui Harold Dingle și să termini cu toate. ? Dingle are pudră din gheară de dragon? făcu Ron entuziasmat. ? Acum nu mai are, zise Hermione. Am confiscat-o și pe aia. Să știi că nimic din toate astea nu funcționează. ? Gheara de dragon funcționează, zise Ron. Se zice că e incredibilă, cică îți ridică creierul la un nivel superior, atingi apogeul deșteptăciunii pentru câteva ore ? Hermione, lasă-mă să iau un vârf, hai, nu are ce să-mi facă rău... ? Ba chestia asta poate, să știi, zise Hermione sumbru. Am verificat-o și de fapt sunt excremente uscate de Doxii. Această informație anulă dorința lui Harry și Ron de stimulanți pentru creier. Primiră orarele examenelor și detaliile procedurii pentru N.O.V.-uri în timpul următoarei ore de Transfigurare. ? După cum vedeți, le spuse profesoara McGonagall eleŹvilor, în timp ce își copiau datele și orele examenelor de pe tablă, N. O. V.-urile voastre se întind pe parcursul a două săpŹtămâni consecutive. Veți da examenele scrise dimineața și pe cele practice după-amiaza. Examenul practic de Astronomie va avea loc noaptea, bineînțeles. Acum trebuie să vă previn că pe lucrările voastre au fost aruncate cele mai intransigente Vrăji Antitrișat. Penele autorăspuns sunt interzise în sala de examen, la fel ca și globurile amintește-ți-tot, butonii-fițucă detașabili și cerneala autocorectoare. Mi-e teamă că în fiecare an se găsește cel puțin un elev care crede că poate să încalce regulile comisiei examenelor vrăjitorești. Tot ce pot să sper este că nu va fi vorba de un Cercetaș. Noua noastră... direcŹtoare ? profesoara McGonagall pronunță cuvântul cu aceeași expresie pe chip pe care o avea mătușa Petunia când privea un fir de praf deosebit de enervant ? i-a rugat pe șefii caselor să le spună elevilor lor că trișatul va fi pedepsit foarte sever, pentru că, desigur, rezultatele examenelor vor reflecta noul regim din școală al doamnei directoare... Profesoara McGonagall oftă ușor; Harry văzu cum i se dilatară nările nasului ascuțit. ? Totuși, acesta nu este un motiv pentru care să nu dați tot ce puteți. Trebuie să vă gândiți la viitorul vostru. ? Vă rog, doamnă profesoară, spuse Hermione, cu mâna ridicată, când vom primi rezultatele? ? Veți primi o bufniță pe parcursul lunii iulie, spuse proŹfesoara McGonagall. ? Perfect, zise Dean Thomas șoptit, nu trebuie să ne mai facem griji din cauza asta până la vacanță. Harry se imagină în dormitorul său din Aleea BoscheŹtelor peste șase săptămâni, așteptând rezultatele de la N.O.V.-uri. Ei bine, își zise el, cel puțin avea să știe că va primi cu siguranță o scrisoare în vara aceea. Primul examen, cel la Teoria Farmecelor, fu programat pentru luni dimineața. Harry fu de acord să o asculte pe HerŹmione duminică după prânz, dar regretă aproape imediat; era foarte agitată și îi tot smulgea cartea din mână, ca să verifice dacă răspunsese bine, ajungând să îl lovească puternic în nas cu marginea ascuțită a Realizărilor în fermecare. ? De ce nu te asculți singură? zise el hotărât, dându-i cartea înapoi, cu lacrimi în ochi de durere. Între timp, Ron citea notițele pe doi ani de la Farmece cu degetele băgate în urechi, mișcând din buze fără să scoată un sunet; Seamus Finnigan stătea întins pe spate pe podea, recitând definiția unui Farmec Substanțial, în timp ce Dean îl verifica după Manualul standard de vrăji, nivelul 5; Parvati și Lavender, care exersau Farmecele de Mișcare de bază, își făceau penarele să se întreacă în jurul marginii mesei. Cina fu un eveniment tăcut în seara aceea. Harry și Ron nu prea vorbiră, ci mâncară cu poftă, după ce învățaseră pe rupte toată ziua. Hermione, pe de altă parte, își tot punea deoparte cuțitul și furculița și se arunca sub masă după ghiozdan, din care înșfăca o carte ca să verifice vreo dată sau cifră. Ron tocmai îi spunea că ar trebui să mănânce liniștită, ca să poată dormi la noapte, când furculița îi căzu printre degetele amorțite și ateriză cu un zăngănit puternic pe farfurie. ? Vai, Dumnezeule, zise ea încet, holbându-se spre holul de intrare. Ei sunt? Ăia sunt examinatorii? Harry și Ron se întoarseră repede în loc. Dincolo de ușile Marii Săli o văzură pe Umbridge stând cu un grup mic de vrăjitori și vrăjitoare care păreau mai bătrâni decât lumea. Harry fu mulțumit să vadă că Umbridge era neliniștită. ? Să mergem să ne uităm mai de aproape? spuse Ron. Harry și Hermione încuviințară din cap și se apropiară grăbiți de ușa dublă dinspre holul de la intrare, încetinind în timp ce pășeau peste prag pentru a trece ca în transă pe lângă examinatori. Harry își zise că profesoara Marchbanks era vrăjitoarea micuță, cocoșată și cu un chip atât de ridat, încât arăta ca și când ar fi fost acoperit de pânze de păianjen; Umbridge vorbea cu ea respectuos. Profesoara Marchbanks părea puțin surdă; îi răspundea profesoarei Umbridge foarte tare, având în vedere că erau la doar treizeci de centimetri depărtare. ? Drumul a fost plăcut, drumul a fost plăcut, l-am mai făcut de o grămadă de ori până acum! zise ea nerăbdătoare. Ei bine, nu am mai vorbit de mult cu Dumbledore! adăugă ea, uitându-se prin sală, ca și când ar fi sperat ca acesta să apară subit dintr-un dulap de mături. Presupun că habar nu ai unde e, nu-i așa? ? Câtuși de puțin, zise Umbridge, aruncându-i o privire răuvoitoare lui Harry, Ron și Hermione, care acum zăboveau la capătul scărilor, în timp ce Ron se prefăcea că își leagă șireturile. Dar îndrăznesc să spun că Ministerul Magiei îi va da de urmă cât de curând. ? Mă îndoiesc, strigă micuța profesoară Marchbanks, poate doar dacă vrea el să fie găsit! Știu eu... a dat chiar cu mine examenele T.V.E.E. la Transfigurare și Farmece... a făcut cu bagheta niște lucruri pe care nu le mai văzusem niciodată până atunci. ? Da... mă rog... zise profesoara Umbridge, în timp ce Harry, Ron și Hermione urcau scara de marmură mișcânŹdu-și picioarele cât de încet puteau. Dați-mi voie să vă arăt cancelaria. Îndrăznesc să spun că v-ar prinde bine un ceai după drum. Fu o seară oarecum ciudată. Toată lumea încerca să recaŹpituleze câte ceva în ultimul moment, dar nimeni nu părea să aibă succes. Harry se duse la culcare devreme, dar apoi rămase treaz ore întregi sau cel puțin așa i se păru. Își aminti de consilierea profesională și de declarația lui McGonagall, că îl va ajuta să devină Auror, chiar dacă ăsta era ultimul lucru pe care avea să-l facă. Își dorea să fi vorbit de o ambiție mai accesibilă, acum că sosise timpul examenelor. Știa că nu era singurul care nu dormea, dar nici unul dintre ceilalți nu vorbi și până la urmă adormiră pe rând. Nici unul dintre elevii din anul cinci nu fu prea vorbăreț la micul dejun din ziua următoare: Parvati exersa în șoaptă incantații, în timp ce solnița din fața ei zvâcnea; Hermione recitea atât de repede din Realizări în fermecare încât ochii păreau să îi fie în ceață; Neville tot scăpa cuțitul și furculița, și dărâma borcanul de marmeladă. După ce micul dejun se termină, cei din anii cinci și șapte se învârtiră prin holul de la intrare, în timp ce ceilalți elevi se- duceau la ore; apoi, la nouă jumătate, fură chemați, clasă după clasă, înapoi în Marea Sală, care fusese rearanjată exact așa cum o văzuse Harry în Pensiv când tatăl său, Sirius și Plesneală își dăduseră N.O.V.-urile. Cele patru mese ale caselor fuseseră scoase și înlocuite cu multe mese de o perŹsoană, toate așezate înspre masa profesorilor din capătul sălii, unde profesoara McGonagall stătea cu fața la ei. După ce se așezară toți și se făcu liniște, ea zise "Puteți să începeți", și întoarse o clepsidră imensă, aflată pe biroul de lângă ea, pe care se mai găseau pene, călimări și pergaŹmente de rezervă făcute sul. Harry își întoarse foaia cu subiectul, cu inima bătându-i cu putere ? la trei rânduri în dreapta sa și cu patru locuri mai în față, Hermione scria deja ? și își coborî privirea asupra primului subiect: a) Recitați incantația și b) Descrieți mișcarea de baghetă necesară pentru a face obiectele să zboare. Harry își aminti brusc de o bâtă care zbură mult în aer și se lovi cu putere de capul tare al unui trol... surâzând, se aplecă peste foaie și începu să scrie. * ? Păi, n-a fost chiar așa de greu, nu-i așa? întrebă Hermione neliniștită în holul de intrare două ore mai târŹziu, ținând încă strâns în mână lucrarea. Nu sunt sigură că am scris cât știam la Farmece de Înveselire, pur și simplu nu am mai avut timp. Ați scris de Contrafarmecul pentru Sughițuri? Nu eram sigură dacă să o fac, mi s-a părut prea mult... iar la întrebarea douăzeci și trei... ? Hermione, spuse Ron aspru, am mai vorbit despre asta... nu refacem fiecare examen după aceea, este și așa destul de rău că trebuie să le susținem. Cei din anul cinci luară prânzul cu restul școlii (cele patru mese ale caselor reapăruseră la ora amiezii), apoi merseră în camera mică de lângă Marea Sală, unde trebuiau să aștepte examenul practic. În timp ce erau chemate grupuri mici de elevi în ordine alfabetică, cei care rămâneau în urmă murmuŹrau incantații și exersau mișcări de baghetă, împungându-se din greșeală din când în când în spate sau în ochi. Fu strigat numele lui Hermione. Tremurând, fata ieși din cameră cu Anthony Goldstein, Gregory Goyle și Daphne Greengrass. Elevii care fuseseră deja testați nu se mai întorŹceau după aceea, așa că Harry și Ron habar nu aveau cum se descurcase Hermione. ? O să se descurce, ții minte că a luat o sută douăzeci la sută la unul dintre testele noastre de Farmece? zise Ron. Zece minute mai târziu profesorul Flitwick strigă: ? Parkinson, Pansy ? Patil, Padma ? Patil, Parvati ?Potter, Harry. ? Succes, zise Ron încet, iar Harry intră în Marea Sală, strângând atât de tare bagheta, că îi tremură mâna. ? Domnul profesor Tofty este liber, Potter, chițăi profeŹsorul Flitwick, care stătea chiar lângă ușă. Îi făcu semn lui Harry către cel mai bătrân și mai chel dintre examinatori, care stătea la o măsuță în colțul îndeŹpărtat, aproape de profesoara Marchbanks, aflată la jumăŹtatea testării lui Draco Reacredință. ? Potter, da? spuse profesorul Tofty, consultându-și noŹtițele și uitându-se la Harry peste ochelarii cu rame subțiri când acesta se apropie. Celebrul Potter? Harry îl văzu cu coada ochiului pe Reacredință aruncânŹdu-i o privire usturătoare; paharul de vin pe care îl făcuse să plutească Reacredință căzu pe jos și se făcu zob. Harry nu putu să nu surâdă; profesorul Tofty îi întoarse surâsul încurajator. ? Asta este, zise el pe o voce tremurătoare de bătrân, nu e cazul să ai emoții. Acum, te rog să iei acest suport de ou și să-l pui să facă niște tumbe. Per ansamblu, lui Harry i se păru că merse destul bine. Vraja de Plutire fu evident mai bună decât cea a lui Reacredință, deși își dorea să nu fi încurcat incantația de schimbare a culorii cu Vraja de Creștere, căci șobolanul pe care ar fi trebuit să-l facă portocaliu se umflă într-un mod șocant și ajunse cât un bursuc, înainte Harry să îndrepte greșeala. Se bucură că Hermione nu fusese în sală în clipa aceea și că nu îl bătu la cap mai târziu. Însă lui Ron putea să-i spună; acesta făcuse o farfurie întinsă să se transforme într-o ciupercă mare și habar nu avea cum se întâmplase. Nu avură timp să își tragă sufletul în seara aceea; se duseră direct în camera de zi după cină și se cufundară în recapitularea pentru Transfigurare din ziua următoare. Harry se duse la culcare cu capul plin de scheme și teorii de vrăji complexe. Uită definiția unei Vrăji de Transformare în timpul lucrării scrise din dimineața următoare, dar i se păru că partea practică ar fi putut merge mult mai rău. Cel puțin făcuse întreaga iguană să dispară, în timp ce biata Hannah Abbot se pierduse cu totul la masa învecinată și reușise cumva să își multiplice dihorul într-un cârd de păsări flaminŹgo, făcând ca examinatorul ei să aștepte zece minute, până când păsările fură prinse și scoase din sală. Avură examenul la Ierbologie miercuri (cu excepția unei mușcături superficiale din partea unei flori de priboi cu colți, lui Harry i se păru că se descurcase destul de bine), urmat de Apărarea contra Magiei Negre. Aici, pentru prima oară, Harry fu convins că va lua examenul. Nu avu nici o problemă cu întrebările scrise și în timpul examenului pracŹtic se delectă de-a dreptul, făcând toate contrablestemele și vrăjile defensive chiar în fața lui Umbridge, care privea calmă de lângă ușa dublă ce dădea în holul de intrare. ? Ah, felicitări! strigă profesorul Tofty, care îl examina iar pe Harry, când acesta făcu o Vrajă perfectă de Alungare a unui Bong. Într-adevăr, foarte bine! Ei bine, cred că asta este tot, Potter... doar dacă... Se aplecă puțin înainte. ? Am auzit, de la bunul meu prieten Tiberius Ogden, că poți crea un Patronus? Pentru un punct în plus... ? Harry ridică bagheta, se uită direct la Umbridge și și-o imagină concentrată. ? Expecto patronum! Cerbul său argintiu țâșni din vârful baghetei și merse în galop de la un capăt la altul al sălii. Toți examinatorii se uitară în jur pentru a-i urmări drumul, iar după ce animalul se dizolvă în ceața argintie, profesorul Tofty aplaudă entuziŹasmat cu mâinile sale noduroase, cu venele bine conturate. ? Minunat! zise el. Foarte bine, Potter, poți să pleci! Când Harry trecu pe lângă Umbridge, lângă ușă, li se întâlniră privirile. În colțurile gurii ei mari și subțiri exista un surâs răuvoitor, dar lui nu îi pasă. În cazul în care nu se înșela (iar dacă da, nu avea de gând să îi spună nimănui), tocmai luase un "Remarcabil" la N. O. V. Vineri, Harry și Ron avură o zi liberă în timp ce Hermione dădu examen la Runele Antice, și, având în vedere că aveau tot sfârșitul de săptămână înaintea lor, își permiseră să facă o pauză de recapitulări. Se întinseră și căscară în dreptul ferestrei deschise, prin care intra aerul cald de vară, în timp ce jucau șahul vrăjitorilor. Harry îl văzu pe Hagrid în depărtare, predând unei clase la marginea Pădurii. Încercă să-și dea seama ce creaturi examinau ?crezu că erau unicorni, pentru că băieții păreau să stea puțin mai în spate ? când se deschise gaura portretului și Hermione trecu prin ea, părând foarte prost dispusă. ? Cum a fost la Rune? zise Ron, căscând și întinzându-se. ? Am tradus greșit ehwaz, zise Hermione mânioasă. ÎnŹseamnă parteneriat, nu apărare; l-am încurcat cu eihwaz. ? Mă rog, zise Ron leneș, este o singură greșeală, nu-i așa, tot o să iei... ? Ah, taci din gură! zise Hermione supărată. Poate să fie greșeala care face diferența între un examen luat și unul picat. Mai mult, cineva a mai pus un Niffler în biroul lui Umbridge. Nu știu cum au trecut de ușa aia nouă, dar tocŹmai am fost acolo și Umbridge urlă din toți rărunchii ? se pare că a încercat s-o muște de picior... ? Foarte bine, ziseră Harry și Ron într-un glas. ? Nu este foarte bine! zise Hermione cu patimă. Crede că Hagrid e de vină, țineți minte? Și nu vrem ca Hagrid să fie dat afară! ? Acum predă; nu poate să dea vina pe el, spuse Harry, făcând un gest spre fereastră. ? Ah, Harry, ești atât de naiv uneori. Tu chiar crezi că Umbridge va aștepta să aibă dovezi? zise Hermione, din cale-afară de nervoasă, după care se duse ca o furtună spre dormitorul fetelor, trântind ușa după ea. ? O fată de zahăr, cu o fire atât de dulce, spuse Ron foarte încet, împingându-și regina ca să-i ia unul dintre caii lui Harry. Proasta dispoziție a Hermionei dură cea mai mare parte a sfârșitului de săptămână, deși lui Harry și Ron le fu ușor să o ignore, având în vedere că petrecură aproape toată sâmbăta și duminica recapitulând la Poțiuni pentru luni ? examenul pe care Harry îl așteptase fără nici o tragere de inimă ? și despre care era sigur că va pune capăt ambițiilor sale de a deveni Auror. Într-adevăr, lucrarea i se păru grea, deși se gândi că ar fi putut să ia note maxime la întrebarea despre Polipoțiune; putu să-i descrie efectele cu exactitate, după ce o băuse în anul doi fără să aibă voie. Examenul practic de după-amiază nu fu atât de rău pe cât se așteptase. Dat fiind că Plesneală lipsi de la eveniment, descoperi că fu mult mai relaxat decât de obicei când făcu poțiunea. Neville, care stătea foarte aproape de Harry, părea la rândul lui mai fericit decât îl văzuse Harry vreodată la orele de Poțiuni. Când profesoara Marchbanks zise, "Îndepărtați-vă de ceaune, vă rog, examenul a luat sfârșit", Harry astupă terŹmosul cu mostra, simțind că, deși nu era posibil să nu fi obținut o notă bună izbutise, cu puțin noroc, să nu pice. ? Mai sunt doar patru examene, zise Parvati Patil sfârșită, în timp ce se îndreptau spre camera comună a Cercetașilor. ? Doar! spuse Hermione tăios. Eu am Aritmanție și proŹbabil că este cea mai grea materie dintre toate! Nimeni nu fu atât de nesăbuit încât să-i dea o replică, așa că nu putu să-și verse nervii pe nici unul dintre ei și se mulțumi să se certe cu niște elevi din primul an pentru că râdeau prea tare în camera de zi. Harry decise să se comporte bine la examenul de Grijă față de Creaturile Magice de marți, ca să nu îl dezamăgească pe Hagrid. Examenul practic avu loc după-amiaza pe peluza de la marginea Pădurii Interzise, unde elevilor li se ceru să identifice corect Knarlul ascuns printre doisprezece arici (șmecheria era să le oferi lapte pe rând: Knarlii, ființe extrem de suspicioase, ai căror spini aveau multe proprietăți magice, o luau de obicei razna din cauza a ceea ce lor li se părea o tentativă de a-i otrăvi); apoi să arate mânuirea corectă a unui Apărarc; să hrănească și să curețe un Crab de Foc fără să aibă parte de arsuri grave; și să aleagă, dintr-o varietate de mâncăruri, regimul pe care i l-ar prescrie unui unicorn bolnav. Harry îl văzu pe Hagrid uitându-se neliniștit pe fereastra colibei sale. Când examinatorul lui Harry, de data acesta o vrăjitoare scundă și dolofană, îi zâmbi și îi spuse că putea să plece, îi făcu semn lui Hagrid că totul era bine, înainte să se întoarcă la castel. Lucrarea teoretică de la Astronomie de miercuri dimiŹneața decurse destul de bine. Harry nu fu convins că nimeŹrise corect numele tuturor ciclurilor lunare ale lui Jupiter, dar cel puțin era sigur că nici unul dintre ele nu era acoperit de o gaiță. Trebuiră să aștepte până seara examenul practic de Astronomie; în schimb, după-amiaza fu dedicată PreziŹcerilor despre Viitor. Chiar și după așteptările modeste ale lui Harry la Preziceri despre Viitor, examenul decurse foarte rău. Ar fi putut la fel de bine să încerce să vadă imagini mișcătoare pe birou decât în globul de cristal care se încăpățâna să rămână pustiu; se pierdu cu totul la cititul în frunze de ceai, declarând că se părea că profesoara Marchbanks va întâlni cât de curând un străin brunet, rotund și slinos, după care puse capac întreguŹlui fiasco, încurcând linia vieții cu cea a minții în palma ei și informând-o că ar fi trebuit să moară marțea trecută. ? Păi, eram pregătiți să picăm la asta, zise Ron sumbru când coborâră scara de marmură. Tocmai îl făcuse pe Harry să se simtă puțin mai bine, spunându-i că îi descrisese examinatorului cu lux de amăŹnunte un bărbat urât, cu un neg pe nas, din globul său de cristal, doar pentru a-și ridica privirea și a descoperi că descrisese reflecția examinatorului. ? Nu ar fi trebuit să fi ales cursul ăsta de la bun început, spuse Harry. ? Totuși, cel puțin acum putem să renunțăm la el. ? Da, spuse Harry. Nu mai trebuie să ne prefacem că ne pasă ce se întâmplă când se împrietenesc prea tare Jupiter cu Uranus. ? Și de acum înainte, nu îmi mai pasă dacă în frunzele mele de ceai scrie "mori, Ron, mori" ? nu mă uit la ele decât când sunt la gunoi, acolo unde le e locul. Harry râse tocmai când Hermione se apropie în fugă din spatele lor. Harry se opri imediat din râs, ca să n-o supere. ? Cred că am făcut bine la Aritmanție, spuse ea, iar Harry și Ron răsuflară amândoi ușurați. Mai avem să ne uităm peste hărțile cerului înainte de cină... Când ajunseră în vârful Turnului de Astronomie la ora unsprezece, descoperiră că era o noapte perfectă pentru privit cerul: senină și fără strop de vânt. Domeniul era scălŹdat în lumina argintie a lunii și aerul era puțin cam răcoros. Fiecare dintre ei își pregăti telescopul și, când profesoara Marchbanks dădu semnalul, începură să umple harta goală a cerului pe care o primiseră. Profesoara Marchbanks și profesorul Tofty se plimbară printre ei, urmărindu-i cum notau pozițiile precise ale stelelor și ale planetelor pe care le observau. Era o liniște totală, în afară de foșnitul pergamentelor, de scârțâitul ocazional al unui telescop când era fixat pe suport și de scriŹjelitul multor pene. Trecu o jumătate de oră, apoi o oră; pătrățelele de lumină aurie reflectată care dansau dedesubt, pe pământ, începură să dispară, în timp ce sfeșnicele care luminau ferestrele castelului se stingeau. Însă, după ce Harry completă constelația Orion pe harta sa, ușa dublă de la intrarea în castel se deschise direct sub parapetul unde se afla, astfel încât lumina se revărsă pe treptele de piatră până peste peluză. Harry se uită în jos, în timp ce schimba puțin poziția telescopului, și văzu cinci sau șase siluete alungite mergând pe iarba bine luminată, înainte ca ușa să se închidă și domeniul să redevină o mare de întuneric. Harry se uită iar prin telescop și reglă claritatea, examinând acum planeta Venus. Se uită la hartă ca să noteze planeta, dar ceva îi atrase atenția; oprindu-se cu pana suspendată deasupra pergamentului, scrută domeniul întunecat și văzu șase siluete traversând peluza. Dacă nu s-ar fi mișcat, și dacă lumina lunii nu le-ar fi argintat creștetele, nu le-ar fi putut deosebi de pământul întunecat pe care mergeau. Chiar și de la distanța aceasta, Harry avu sentimentul bizar că recunoștea mersul persoanei celei mai bondoace dintre ele, care părea să conŹducă grupul. Nu pricepea de ce ieșea Umbridge la plimbare după mieŹzul nopții, și nu oricum, ci însoțită de cinci persoane. Apoi cineva tuși în spatele lui, iar el își aminti că era în mijlocul unui examen. Uitase cu totul de poziția lui Venus. LipinŹdu-și ochiul de telescop, o regăsi și fu iar pe cale să o noteze pe hartă când, cu urechile ciulite după orice sunet, auzi un ciocănit în depărtare care răsună pe domeniul pustiu, urŹmat imediat de lătratul înăbușit al unui câine mare. Ridică privirea, cu inima bătându-i cu putere. Ferestrele lui Hagrid erau luminate și oamenii pe care îi observase traverŹsând peluza erau acum conturați în dreptul lor. Ușa se desŹchise și Harry văzu limpede șase siluete bine definite trecând pragul. Apoi ușa se închise din nou și se făcu liniște. Harry se simți foarte neliniștit. Se uită în jur, ca să vadă dacă Ron sau Hermione observaseră și ei același lucru, dar profesoara Marchbanks trecu chiar în clipa aceea prin spatele lui și, nevoind să pară că se uita pe furiș la lucrările altora, Harry se aplecă grăbit peste harta sa celestă și pretinse că adăuga date, în timp ce se uita de fapt la coliba lui Hagrid. Acum siluetele se mișcau dintr-un capăt în altul al colibei, întunecând temporar ferestrele. Simți ochii profesoarei Marchbanks ațintiți pe ceafa lui și își lipi iar ochiul de telescop, uitându-se la luna a cărei poziție o înregistrase cu o oră înainte, dar, când profesoara Marchbanks se îndepărtă, auzi un răcnet dinspre coliba din depărtare, care răsună în noapte, ajungând direct în vârful Turnului de Astronomie. Mai mulți elevi din jurul lui Harry își abandonară telescoapele și priviră în schimb spre coliba lui Hagrid. Profesorul Tofty tuși încă o dată scurt și sec. ? Hai, încercați să vă concentrați, fetelor și băieților, zise el cu blândețe. Cei mai mulți se întoarseră la telescoape. Harry privi în stânga. Hermione se uită încremenită la coliba lui Hagrid. ? Ăă ? mai aveți douăzeci de minute, spuse profesorul Tofty. Hermione tresări și se întoarse imediat la harta celestă; Harry își coborî privirea spre a lui și observă că notase greșit planeta Venus, confundând-o cu Marte. Se aplecă să o corecteze. Se auzi un BANG puternic dinspre domeniu. Mai mulți strigară "Au!", căci se loviră cu capătul telescopului peste nas când se grăbiră să vadă ce se întâmpla dedesubt. Ușa lui Hagrid se deschise la perete și ceilalți îl văzură foarte bine la lumina care se revărsa din colibă, o siluetă masivă, răcnind și agitându-și pumnii, înconjurată de șase oameni, care, judecând după firele de lumină roșie pe care le aruncau asupra ei, păreau să încerce s-o Împietrească. ? Nu! strigă Hermione. ? Draga mea! spuse profesorul Tofty pe un ton scandaŹlizat. Suntem la un examen! Însă nimeni nu mai era atent câtuși de puțin la hărțile cerului. Încă zburau raze de lumină roșie lângă coliba lui Hagrid, și totuși, păreau să ricoșeze din el; Hagrid era încă în picioare, nemișcat, și se lupta din câte vedea Harry. Pe domeniu răsunară strigăte și urlete, iar un bărbat strigă: ? Fii rațional, Hagrid! Hagrid răcni: ? La naiba cu rațiunea, nu mă lua așa, Dawlish! Harry văzu mica siluetă a lui Colț cum încerca să-l apere pe Hagrid, sărind întruna pe vrăjitorii din jurul lui, până când una dintre Vrăjile de Împietrire îl atinse și căzu la pământ. Hagrid scoase un urlet de furie, îl ridică în aer pe vinovat și îl aruncă; bărbatul zbură la vreo doi metri și nu se mai ridică. Hermione icni, acoperindu-și gura cu ambele mâini; Harry se uită la Ron și văzu că și el părea speriat. Nici unul dintre ei nu îl mai văzuse vreodată pe Hagrid supărat de-adevăratelea. ? Uite! chițăi Parvati, care se apleca peste parapet și arăta spre poalele castelului, unde se deschisese iar ușa de la intrare. Pe domeniul întunecat se revărsă un nou val de lumină și o singură umbră lungă, neagră, străbătea acum peluza. ? Haideți! zise profesorul Tofty neliniștit. Să știți că mai aveți doar șaisprezece minute! Însă nimeni nu îi acordă nici cea mai mică atenție: o urmăreau cu toții pe persoana care alerga spre încăierarea care se încinsese lângă coliba lui Hagrid. ? Cum îndrăzniți? strigă silueta, în timp ce fugea. Cum îndrăzniți! ? E McGonagall! șopti Hermione. ? Lăsați-l în pace! Lăsați-l în pace, am spus! se auzi vocea profesoarei McGonagall în noapte. Din ce motiv îl atacați? Nu a făcut absolut nimic ca să justifice o asemenea... Hermione, Parvati și Lavender țipară toate trei. Siluetele din jurul colibei lui Hagrid aruncară nu mai puțin de patru Vrăji de Împietrire asupra profesoarei McGonagall. La jumătatea distanței dintre colibă și castel, razele roșii se întâlniră asupra ei; pentru o clipă deveni luminoasă și radie o culoare roșie, stranie, apoi căzu imediat la pământ, pe spate, se lovi de sol cu putere și nu se mai mișcă. ? Himere sălbatice! strigă profesorul Tofty, care părea să fi uitat și el cu totul de examen. Fără nici un avertisment! Ce comportament barbar! ? LAȘILOR! urlă Hagrid. Vocea ajunse limpede până în vârful turnului, și alte câteŹva lumini se aprinseră la loc în castel. LAȘI AFURISIȚI! LUAȚI ASTA, ȘI ASTA... ? Vai de mine... icni Hermione. Hagrid le dădu doi pumni masivi atacatorilor care se aflau cel mai aproape de el; judecând după prăbușirea lor imediată, își pierduseră cunoștința. Harry îl văzu pe Hagrid aplecându-se și crezu că fusese până la urmă învins de vrajă. Dar, din contră, în clipa următoare Hagrid se ridică din nou în picioare, având în spate ceea ce părea să fie un sac ? abia pe urmă Harry realiză că avea pe umeri trupul inert al lui Colț. ? Prindeți-l, prindeți-l! strigă Umbridge, dar ultimul ajuŹtor care îi rămăsese părea foarte reticent să intre în raza de acțiune a pumnilor lui Hagrid. Mai mult, se dădea înapoi așa de repede, încât se împieŹdică de unul dintre colegii lui care își pierduseră cunoștința și căzu. Hagrid se întorsese deja și o luase la fugă avându-l pe Colț atârnat după gât. Umbridge aruncă o ultimă Vraja de Împietrire după el, dar îl rată, iar Hagrid, alergând cu viteză maximă spre porțile îndepărtate, dispăru în noapte. Urmă o tăcere cutremurătoare, care dură un minut cât o veșnicie, în timp ce toți se uitau cu gura căscată spre domeŹniu. Apoi vocea profesorului Tofty spuse șters: ? Ăă... mai aveți cinci minute. Deși umpluse doar două treimi din harta cerului, Harry își dorea cu disperare ca examenul să se termine. Când în sfârșit acest lucru se întâmplă, el, Ron și Hermione își băgară grăbiți telescoapele în huse și coborâră în fugă scara în spirală. Nici unul dintre elevi nu se ducea la culcare; vorŹbeau toți cu voce tare și plini de entuziasm, la capătul scărilor, despre scena la care fuseseră martori. ? Femeia aia malefică! icni Hermione, aproape sugruŹmată de furie. Să încerce să îl ia pe Hagrid prin surprindere în toiul nopții! ? E evident că a vrut să evite încă o scenă ca aceea cu Trelawney, spuse Ernie Macmillan cu înțelepciune, alăturânŹdu-li-se pe furiș. ? Hagrid s-a descurcat bine, nu? spuse Ron, mai degrabă alarmat decât impresionat. Cum de au ricoșat de pe el toate vrăjile alea? ? Probabil că de la sângele de uriaș, spuse Hermione tulŹburată. Este foarte greu să împietrești un uriaș, sunt ca trolii, foarte rezistenți... dar biata doamnă profesoară McGonagall... patru Vrăji de Împietrire direct în piept și nu mai e nici ea tocmai tânără, nu-i așa? ? Groaznic, groaznic, spuse Ernie, clătinând dezaprobaŹtor din cap. Ei bine, eu mă duc să mă culc. Noapte bună. Elevii din jurul lor se îndepărtau încet, vorbind în continuare înfrigurați despre ceea ce văzuseră. ? Cel puțin nu au reușit să-l ducă pe Hagrid în Azkaban, zise Ron. Presupun că s-a dus să i se alăture lui DumbleŹdore, nu-i așa? ? Cred că da, spuse Hermione, gata să se pună pe plâns. Ah, e îngrozitor, chiar am crezut că Dumbledore se va întoarce cât de curând, dar acum l-am pierdut și pe Hagrid. Se târâră înapoi în camera de zi a Cercetașilor, pe care o găsiră plină. Agitația de pe domeniu alertase câțiva oameni, care se grăbiseră să-și trezească prietenii. Seamus și Dean, care sosiseră înaintea lui Harry, Ron și Hermione, le povesteau acum tuturor ce văzuseră și auziseră din vârful Turnului de Astronomie. ? Dar de ce să-l dea afară pe Hagrid acum? întrebă AngeŹlina Johnson, clătinând din cap. Nu este aceeași situație ca la Trelawney; a predat mult mai bine ca de obicei anul ăsta! ? Umbridge îi urăște pe semioameni, spuse Hermione cu amărăciune, prăbușindu-se pe un scaun. A vrut dintotdeauŹna să-l dea afară pe Hagrid. ? Și a crezut că Hagrid îi punea Nifflerii în birou, interŹveni Katie Bell. ? Ah, la naiba, zise Lee Jordan, acoperindu-și gura. Eu i-am pus Niffleri în birou. Fred și George mi-au lăsat câțiva; i-am făcut să intre plutind pe fereastra ei. ? Oricum l-ar fi dat afară, spuse Dean. Era prea apropiat de Dumbledore. ? Așa este, zise Harry, cufundându-se într-un fotoliu de lângă cel al lui Hermione. ? Sper doar că profesoara McGonagall e teafără, zise Lavender cu ochii în lacrimi. ? Au adus-o înapoi la castel, am văzut pe fereastra de la dormitor, zise Colin Creevey. Nu arăta foarte bine. ? O s-o vindece doamna Pomfrey, spuse Alicia Spinnet hotărâtă. Până acum nu a dat greș cu nimeni. Se făcu aproape patru dimineața înainte să se elibereze camera de zi. Harry era perfect treaz; îl măcina imaginea lui Hagrid alergând în noapte; era atât de supărat pe Umbridge, încât nu putea să găsească o pedeapsă destul de aspră pentru ea, deși sugestia lui Ron de a o servi ca mânŹcare unui Homar Exploziv cu capă era demnă de admirație. Adormi contemplând planuri de răzbunare teribile și se trezi trei ore mai târziu, simțindu-se extrem de obosit. Ultimul examen, cel la Istoria Magiei, urma să aibă loc abia după-amiază. Harry și-ar fi dorit mult să se culce la loc după micul dejun, însă contase pe dimineața aceea pentru o mică recapitulare de ultimă oră, așa că stătu cu capul în mâini lângă o fereastră din camera de zi, încercând din răsputeri să nu adoarmă, cât timp citi o parte din stiva de notițe de un metru înălțime pe care i le împrumutase Hermione. Cei din anul cinci intrară în Marea Sală la ora două și se așezară în fața subiectelor de examen puse cu fața în jos. Harry se simțea epuizat. Nu vroia decât să termine cu asta, ca să poată să se ducă la culcare; a doua zi, el și Ron aveau să se ducă pe terenul de vâjthaț, să zboare pe mătura lui Ron și să se bucure fiindcă scăpaseră de recapitulare. ? Întoarceți subiectele, zise profesoara Marchbanks din fața sălii, întorcând clepsidra uriașă. Puteți să începeți. Harry se uită fix la prima întrebare. Trecură câteva secunde până când își dădu seama că nu înțelesese un cuvânt; atenția îi fu atrasă de o viespe care zumzăia lângă una dintre ferestrele înalte. Încet, fără tragere de inimă, începu să scrie răspunsul. Îi era foarte greu să își amintească numele și încurca datele întruna. Pur și simplu sări peste întrebarea numărul patru (După părerea ta, legislația baghetelor a condus sau a contribuit la prevenirea mai eficientă revoltelor goblinilor din secolul al optsprezecelea?), cu gândul că se va întoarce la ea la sfârșit, dacă va mai avea timp. Știuse întrebarea numărul cinci (Cum a fost încălcat Statutul de Tăinuire în 1749 și ce măsuri au fost luate pentru a împiedica repetarea acestui fapt?), dar îl măcina bănuiala că sărise peste niște elemente importante; avea impresia că vampirii apăreau și ei pe undeva prin poveste. Căută mai încolo o întrebare la care să poată răspunde cu siguranță și ochii i se fixară asupra întrebării numărul zece: Care au fost circumstanțele care au condus la formarea Confederației Internaționale a Vrăjitorilor și de ce vrăjitorii din Liechtenstein au refuzat să facă parte din ea? Știu asta, își zise Harry, deși creierul îi era adormit și vlăŹguit. Vedea imaginea titlului, scris de Hermione: Formarea Confederației Internaționale a Vrăjitorilor... Citise notițele cu pricina chiar în dimineața aceea. Începu să scrie, ridicându-și ochii din când în când ca să se uite la clepsidra mare de pe biroul de lângă profesoara Marchbanks. Stătea chiar în spatele lui Parvati Patil, al cărei păr lung și negru cădea până peste spătar. O dată sau de două ori se trezi uitându-se la reflexele aurii care străluceau pe el când își mișca puțin capul, și trebui să și-l clatine el însuși ca să se limpezească. ... primul Mugwump suprem al Confederației Internaționale a Vrăjitorilor a fost Pierre Bonaccord, dar numirea sa a fost contesŹtată de comunitatea vrăjitorească din Liechtenstein, pentru că... Peste tot în jurul lui Harry, penele scrijeleau pe pergaŹmente ca niște șobolani care scormoneau și zgâriau. Soarele îi bătea cu putere în ceafă. Ce făcuse Bonaccord de-i jignise pe vrăjitorii din Liechtenstein? Harry avea impresia că era ceva în legătură cu trolii... se uită iar în gol la capul lui Parvati. Dacă ar putea să practice Legilimanția, să deschidă o fereaŹstră în ceafa ei și să vadă ce făcuseră trolii ca să creeze o prăŹpastie între Pierre Bonaccord și Liechtenstein... Harry închise ochii și își ascunse chipul în mâini, astfel încât roșul aprins al pleoapelor sale se făcu negru și rece. Bonaccord dorise să oprească vânarea trolilor și le conferise drepturi... dar Liechtenstein avea probleme cu un trib de troli de munte deosebit de sângeroși... asta era. Deschise ochii; îl usturară și-i lăcrimară când văzu pergaŹmentul alb, strălucitor. Încet, scrise două rânduri despre troli, iar apoi le reciti. Nu părea ceva foarte informativ și detaliat, și totuși, era convins că notițele lui Hermione despre Confederație se întindeau pe pagini întregi. Închise ochii din nou, încercând să le vadă, să-și aducă aminte... Confederația avusese prima întâlnire în Franța, da, scrisese deja despre asta... Goblinii încercaseră să vină, dar fuseseră excluși... scrisese și despre asta... Nimeni din Liechtenstein nu voise să vină... Gândește-te, își spuse el, cu chipul în mâini, în timp ce în jurul lui penele scrijeleau răspunsuri interminabile, iar nisipul se scurgea în clepsidra din față... Mergea iar de-a lungul coridorului răcoros și întunecat către Departamentul Misterelor, cu pași hotărâți și conŹsecvenți, luând-o din când în când la fugă, decis să ajungă în sfârșit la destinație... Ușa neagră se deschise în fața lui ca de obicei, iar el se trezi în camera circulară cu multe uși... Traversă imediat podeaua de piatră și trecu de a doua ușă... pe pereți și pe podea erau petice jucăușe de lumină și se auzea clinchetul acela mecanic, dar nu avea timp să exploreze, trebuia să se grăbească... Parcurse în fugă distanța până la a treia ușă, care se deschise de perete ca celelalte... Iarăși era într-o clădire de mărimea unei catedrale, plină de rafturi și sfere de sticlă... acum inima îi bătea foarte repede... de data acesta avea să ajungă acolo... În dreptul numărului nouăzeci și șapte, o luă la stânga și merse grăbit pe coridorul încadrat de două rânduri... Dar chiar la capăt văzu o siluetă doborâtă, formă neagră, care se mișca la podea ca un animal rănit... stomacul lui Harry se strânse de frică... și de bucurie... O voce îi părăsi buzele ? o voce stridentă, rece, golită de orice bunătate umană... ? Ascultă-mă... hai, îndreapt-o în jos... eu nu o pot atinŹge... dar tu poți... Silueta neagră de pe podea se mișcă puțin. Harry văzu o mână albă cu degete lungi, care țineau strâns o baghetă ridicându-se în continuarea propriului braț... auzi vocea striŹdentă și rece spunând "Crucio!" Bărbatul de pe podea scoase un strigăt de durere și încerŹcă să se ridice, dar căzu pe spate, zvârcolindu-se. Harry râse. Ridică bagheta, blestemul se destrămă, iar silueta gemu și rămase nemișcată. ? Lordul Cap-de-Mort așteaptă... Foarte încet, cu brațele tremurându-i, bărbatul de pe podea își ridică umerii cu câțiva centimetri și își înălță capul. Chipul îi era pătat de sânge și totuși, rigid și sfidător... ? Va trebui să mă omori, șopti Sirius. ? Fără îndoială că o voi face până la urmă, spuse vocea rece. Dar mai întâi mi-o vei aduce, Black... crezi că asta de până acum a fost durere? Mai gândește-te... avem ore întregi înainte și nu e nimeni care să te audă țipând... Dar cineva țipă când Cap-de-Mort își coborî iar bagheta; cineva urlă și căzu de pe un birou fierbinte pe podeaua rece de piatră; Harry se trezi când se lovi de pământ, țipând în continuare, cu cicatricea arzându-l, în timp ce Marea Sală exploda peste tot în jurul lui.