CAPITOLUL III
AVANGARDA
Tocmai am fost atacat de Dementori și aș putea fi exmatricuŹlat de la Hogwarts. Vreau să știu ce se întâmplă și când o să plec de-aici. Harry copie aceste cuvinte pe trei foi de pergament diferite în clipa în care ajunse la biroul din camera sa întunecoasă. Prima i-o adresă lui Sirius, a doua lui Ron și a treia lui HerŹmione. Bufnița sa, Hedwig, era la vânătoare; colivia ei era goală pe birou. Harry măsură camera în lung și în lat aștepŹtând întoarcerea păsării, cu capul crăpându-i de durere și cu creierul prea frământat, cu ochii usturîndu-l și înțepându-l de oboseală. Îl durea spatele din cauza faptului că îl cărase pe Dudley până acasă, iar cele două cucuie, unde fusese lovit de fereastră și de Dudley, zvâcneau dureros. Merse încolo și încoace, măcinat de furie și frustrare, scrâșŹnind din dinți, strângând din pumni și aruncând priviri mâniŹoase către cerul gol, presărat cu stele, de fiecare dată când treŹcea prin dreptul ferestrei. Dementorii trimiși după el, doamŹna Figg și Mundungus Fletcher urmărindu-i în taină, apoi susŹpendarea de la Hogwarts și înfățișarea la Ministerul Magiei -și totuși, nimeni nu îi spunea ce se întâmpla. Și despre ce, despre ce fusese Urlătoarea aceea? A cui voce răsunase atât de îngrozitor, de amenințător, în bucătărie? De ce era ținut captiv acolo, fără vești? De ce îl tratau ca pe un puști "Strică tot"? Nu mai face vrăji, stai în casă... Dădu cu piciorul în cufărul pentru școală când trecu pe lânŹgă el, însă, departe de a-și potoli supărarea, se simți și mai rău, fiindcă acum trebuia să suporte și durerea acută din degetul mare de la picior, pe lângă cea din restul corpului. Exact când șchiopăta pe lângă fereastră, Hedwig intră în zbor cu un fluturat delicat de aripi, ca o mică fantomă. ? Era și timpul! se răsti Harry, când ea ateriză încet pe colivia sa. Poți să o pui deoparte, am de lucru pentru tine! Ochii mari, rotunzi, de chihlimbar ai lui Hedwig îl priviră cu reproș de deasupra broaștei moarte din cioc. ? Vino aici, zise Harry, luând cele trei suluri mici de pergament și o sforicică de piele și legându-le de piciorul ei cu solzi. Du-le direct la Sirius, Ron și Hermione și să nu te întorci fără răspunsuri lungi. Dacă e nevoie, să-i ciupești până scriu răspunsuri suficient de lungi. Ai înțeles? Hedwig scoase un strigăt estompat, având încă broasca în cioc. ? Hai, du-te, spuse Harry. Plecă imediat. În clipa următoare, Harry se aruncă pe pat fără să se dezbrace și se uită la tavanul întunecat. Pe lângă faptul că exista, acum se simțea vinovat că fusese irascibil cu Hedwig; era singurul prieten pe care îl avea în casa de la numărul 4, Aleea Boschetelor. Însă avea să se revanșeze față de ea când avea să se întoarcă, aducându-i răspunsurile de la Sirius, Ron și Hermione. Sigur, urmau să-i răspundă cât de curând; doar nu puŹteau să ignore un atac al Dementorilor. Probabil că urma să se trezească dimineața următoare cu trei scrisori lungi pline de compasiune și planuri pentru plecarea sa imediată către Vizuină. Și, cu acest gând liniștitor, somnul coborî asupra sa, înăbușind orice alt gând. * Însă Hedwig nu se întoarse în dimineața următoare. Harry petrecu întreaga zi în camera sa, ieșind doar ca să se ducă la baie. De trei ori pe zi mătușa Petunia îi împingea mîncarea în cameră prin ușiță de pisică pe care o instalase unchiul Vernon cu trei veri în urmă. De fiecare dată când Harry o auzea apropiindu-se, încerca să o întrebe de Urlătoare, însă ar fi putut la fel de bine să interogheze o clanță, judecând după ce răspunsuri primea. Altfel, familia Dursley se ținea cât se poate de departe de camera lui. Harry nu găsea nici un motiv penŹtru a-și impune prezența asupra lor; o altă ceartă nu ar fi avut nici un rezultat, în afară, poate, de faptul că s-ar fi supărat atât de tare, încât ar fi făcut alte vrăji interzise. Așa continuară lucrurile timp de trei zile. Harry era cuŹprins de o energie febrilă, care îl făcea să nu se poată apuŹca de nimic, timp în care se plimba prin cameră, mânios pe toți pentru că îl lăsau să fiarbă în toată nebunia aceea; încerŹca de asemenea o letargie atât de profundă, încât putea sta întins în pat cu orele, uitându-se amorțit în gol, copleșit de groază la gândul audierii de la Minister. Dacă aveau să ia o decizie contra lui? Dacă avea să fie exmaŹtriculat și bagheta avea să-i fie ruptă în două? Ce avea să facă, unde avea să se ducă? Nu putea să se întoarcă să trăiască tot timpul cu familia Dursley, nu acum, când cunoscuse cealaltă luŹme, cea în care îi era locul cu adevărat. Oare ar fi putut să se mute acasă la Sirius, așa cum îi sugerase Sirius cu un an în urŹmă, înainte să fi fost forțat să fugă de către Minister? Oare Harry avea să aibă voie să stea acolo singur, având în vedere că era încă minor? Nu cumva locul unde avea să se ducă urma să se fie hotărât de altcineva în locul lui? Oare încălcarea Statului Internațional de Tăinuire fusese destul de gravă ca să-l facă să ajungă într-o celulă din Azkaban? De câte ori îi venea acest gând, Harry se dădea jos din pat și începea iar să se plimbe. În a patra noapte după plecarea lui Hedwig, Harry era într-una din stările sale apatice, uitându-se la tavan, cu minŹtea extenuată și goală, când unchiul său intră în cameră. Harry se uită încet în jurul lui. Unchiul Vernon era îmbrăŹcat cu cel mai bun costum și avea pe chip o expresie de îngâmfare extremă. ? Ieșim, zise el. ? Poftim? ? Noi ? adică, mătușa ta, Dudley și cu mine ? plecăm. ? Bine. ? Nu ai voie să te atingi de televizor, casetofon sau oriŹcare dintre posesiunile noastre! ? Da. ? Nu ai voie să furi mâncare din frigider! ? Bine. ? O să închid ușa cu cheia. ? Așa să faci. Unchiul Vernon se uită urât la Harry, fiind evident susŹpicios din cauza lipsei sale de reacție, apoi ieși furtunos din cameră și închise ușa după el. Harry auzi cheia întorcându-se în broască și pașii grei ai unchiului Vernon coborând scările. Câteva minute mai târziu, auzi portierele trântindu-se, huruitul unui motor și zgomotul de neconfundat al mașinii care ieșea din parcare. Harry nu avea nici un sentiment special față de plecarea familiei Dursley. Pentru el nu conta dacă erau sau nu în casă. Nici măcar nu putea să-și adune destulă energie ca să se ridice și să aprindă lumina. Camera se întunecă încet în jurul său, în timp ce stătea întins, ascultând sunetele nopții de pe fereastra pe care o ținea mereu deschisă, așteptând momentul binecuvântat când avea să se întoarcă Hedwig. Casa goală scârțâia în jurul lui. Țevile gâlgâiau. Harry zăcea într-un fel de stupoare, fără să se gândească la nimic, suspendat în nefericire. Apoi auzi limpede un zdrang în bucătăria de dedesubt. Se ridică în capul oaselor ca ars, ascultând cu mare atenŹție. Nu avea cum să se fi întors familia Dursley, era mult prea curând, și oricum, nu le auzise mașina. Pentru câteva clipe fu liniște, apoi se auziră voci. Hoți, își zise el, coborând din pat ? însă o fracțiune de seŹcundă mai târziu își dădu seama că hoții ar fi vorbit în șoapŹtă, iar cine se plimba prin bucătărie era foarte clar că nu se străduia să o facă. Își înșfăcă bagheta de pe noptieră și rămase în fața ușii de la cameră, ascultând din răsputeri. În momentul următor, tresări când broasca scoase un clic puternic și ușa fu dată de perete. Harry rămase nemișcat, privind dincolo de ușa deschisă către palierul întunecat de la etaj, ciulindu-și urechile după alte sunete, însă fără să audă nimic. Ezită o clipă, apoi ieși ușor și în tăcere din cameră, ajungând la capătul scărilor. Inima îi urcase până în gât. Văzu câțiva oameni care stăteau în umbra holului de dedesubt și care se distingeau în lumina de pe stradă ce bătea prin ușa de sticlă; erau opt sau nouă, și toți, din câte își dădea seama, se uitau în sus la el. ? Lasă bagheta jos, băiete, înainte să scoți ochii cuiva, zise o voce joasă ca un mormăit. Inima lui Harry bătea necontrolat. Recunoscu vocea aceea, însă nu coborî bagheta. ? Domnul profesor Moody? zise el nesigur. ? Nu sunt foarte convins de "profesor", mormăi vocea, nu am prea apucat să predau, nu-i așa? Coboară, vrem să te vedem cum trebuie. Harry își lăsă puțin bagheta în jos, însă nu slăbi strânsoarea și nici nu se mișcă. Avea motive întemeiate să fie suspicios. Petrecuse de curând nouă luni în compania celui pe care el îl creŹdea Ochi-Nebun Moody doar ca să afle că nu era deloc Moody, ci un impostor; mai mult, un impostor care, înainte să fie demasŹcat, încercase să-l omoare. Însă înainte să se hotărască ce să faŹcă mai departe, o a doua voce ceva mai răgușită pluti spre etaj. ? E în ordine, Harry. Am venit să te luăm. Inima lui Harry tresări. Cunoștea și vocea aceea, deși nu o mai auzise de peste un an. ? D-domnul profesor Lupin? zise el, nevenindu-i să creadă. Dumneavoastră sunteți? ? De ce stăm cu toții pe întuneric? zise o a treia voce, aceasta cu totul nefamiliară, de femeie. Lumos. Se aprinse vârful unei baghete, luminând holul cu razele sale magice. Harry clipi. Oamenii de jos erau îngrămădiți în jurul capătului scărilor, privind concentrați în sus, spre el, unii întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. Remus Lupin era cel mai aproape de el. Deși era încă destul de tânăr, Lupin părea obosit și destul de bolnav; avea mai multe fire cărunte decât ultima oară când își luase la revedere de la el, iar robele îi erau mai peticite și mai zdrențăroase ca oricând. Cu toate acestea, îi zâmbea larg lui Harry, care încerŹcă să-i întoarcă zâmbetul, în ciuda stării sale de șoc. ? Aaaa, arată exact cum am bănuit, zise vrăjitoarea care ținea ridicată bagheta aprinsă. Părea cea mai tânără dintre ei; avea chipul palid, în formă de inimă, ochii negri scânteietori, și părul scurt, țepos, vopsit într-o nuanță stridentă de violet. ? Salut, Harry! ? Da, înțeleg la ce te referi, Remus, zise un vrăjitor negru și chel care stătea cel mai în spate, având o voce lentă, joasă și purtând un singur inel în ureche. Arată exact ca James. ? În afară de ochi, zise un vrăjitor din spate cu părul argintiu cu un glas subțire. Ochii sunt ai lui Lily. Ochi-Nebun Moody, care avea părul lung și grizonant și căruia îi lipsea o bucată mare din nas, se uita suspicios la Harry cu ochii săi asimetrici. Un ochi era mic, căprui și stiŹclos, celălalt era mare, rotund și de un albastru electric ? ochiul magic care putea să vadă prin pereți, prin uși și chiar prin ceafa lui Moody. ? Lupin, ești sigur că el este? mormăi el. Ar fi tare intereŹsant dacă ne-am întoarce cu cine știe ce Devorator al Morții care i-a furat înfățișarea. Ar trebui să-l întrebăm ceva ce numai Potter cel adevărat ar putea să știe. Doar dacă nu are cineva niște Veritaserum? ? Harry, ce formă ia Patronusul tău? întrebă Lupin. ? De cerb, zise Harry neliniștit. ? El este, Ochi-Nebun, spuse Lupin. Perfect conștient că toată lumea încă se holba la el, Harry coborî scările, vîrîndu-și bagheta în buzunarul de la spate al blugilor, în timp ce se apropia. ? Nu pune bagheta acolo, băiete! tună Moody. Dacă se aprinde? Vrăjitori mai mari ca tine au rămas fără șezut, să știi! ? Pe cine cunoști tu care a rămas fără șezut? îl întrebă interesată femeia cu părul violet pe Ochi-Nebun. ? Nu-ți face griji pentru asta, dar nu-ți ține bagheta în buzuŹnarul din spate! mormăi Ochi-Nebun. Norme elementare de protecție pentru baghete, nimeni nu se mai obosește cu asta, zise el, șchiopătând spre bucătărie. Și să știi că am văzut asta, adăugă el enervat, când femeia își roti ochii spre tavan. Lupin întinse mâna și îl salută pe Harry. ? Cum te simți? întrebă el, uitându-se atent la Harry. ? B-bine... Lui Harry aproape că nu-i venea să creadă că era adeŹvărat. Patru săptămâni fără să se întâmple nimic, nici cel mai mic semn al unui plan de a-l lua din Aleea Boschetelor, și deodată un grup întreg de vrăjitori se plimbau ca la ei acasă, de parcă ar fi fost un aranjament de mult stabilit. Aruncă o privire spre oamenii din jurul lui Lupin; încă îl priveau cu atenție. Fu foarte conștient de faptul că nu se pieptănase de patru zile. ? Sunt ? aveți mare noroc că familia Dursley este pleŹcată... bâigui el. ? Noroc, ha! zise femeia cu părul violet. Eu sunt cea care i-am făcut să nu ne stea în cale. Le-am trimis o scrisoare prin poșta Încuiată în care îi anunțam că au fost aleși să facă parte în Competiția celor Mai Îngrijite Peluze din Toată Anglia. Chiar acum se îndreaptă spre decernarea premiilor... sau cel puțin așa cred ei. Harry avu o viziune fulgerătoare cu chipul unchiului Vernon când va realiza că nu existase nici o Competiție a Celor Mai Îngrijite Peluze din Toată Anglia. ? Plecăm, nu-i așa? întrebă el. Curând? ? Aproape imediat, zise Lupin, doar așteptăm semnalul de plecare. ? Unde mergem? La Vizuină? întrebă Harry, plin de speranță. ? Nu la Vizuină, nu, zise Lupin, îndreptându-l pe Harry spre bucătărie, în timp ce mănunchiul de vrăjitori îi urmau, cu toții privindu-i curioși pe Harry. E prea riscant. Ne-am stabilit sediul într-un loc nedetectabil. A luat ceva timp... Ochi-Nebun Moody stătea acum la masa din bucătărie și bea din termos, cu ochiul magic mișcându-i-se în toate direcŹțiile, uitându-se la numeroasele aparate de uz casnic. ? Harry, acesta este Alastor Moody, continuă Lupin, arătând spre Moody. ? Da, știu, zise Harry stânjenit. Era ciudat să fie prezentat cuiva pe care crezuse că îl cunoscuse de un an. ? Și aceasta este Nymphadora... ? Nu îmi spune Nymphadora, Remus, zise vrăjitoarea tânără cutremurându-se. Mă cheamă Tonks. ? Nymphadora Tonks, care preferă să fie cunoscută doar după numele de familie, termină Lupin. ? Și tu ai face la fel dacă ai avea o mamă aiurită care te-a botezat Nymphadora, murmură Tonks. ? Iar el este Kingsley Shacklebolt. Arătă el spre vrăjitorul negru înalt, care făcu o plecăciune. ? Elphias Doge. Vrăjitorul cu voce subțire făcu semn cu capul. ? Dedalus Diggle... ? Ne-am mai întâlnit, chițăi entuziasmatul Diggle, dându-și jos jobenul violet. ? Emmeline Vance. O vrăjitoare impozantă cu un șal verde smarald lăsă capul în jos. ? Sturgis Podmore. Un vrăjitor cu maxilarul pătrățos și cu un păr des, galben pai, îi făcu cu ochiul. ? Și Hestia Jones. O vrăjitoare cu obrajii rumeni și părul negru îi făcu cu mâna de lângă prăjitorul de pâine. Harry înclină stânjenit capul către fiecare dintre ei când îi erau prezentați. Își dorea să nu se mai uite doar la el; era ca și când ar fi fost aruncat dintr-o dată în lumina reflectoarelor. De asemenea, se întreba de erau atât de mulți acolo. ? Un număr surprinzător de oameni s-au oferit voluntari ca să vină să te ia, zise Lupin, de parcă i-ar fi citit gândurile lui Harry, iar colțurile gurii i se mișcară puțin. ? Da, păi, cu cât mai mulți, cu atât mai bine, zise Moody posomorât. Potter, suntem garda ta. ? Doar așteptăm semnalul care să ne anunțe că putem să pornim în siguranță, spuse Lupin, uitându-se pe fereastra de la bucătărie. Avem cam cincisprezece minute. ? Foarte curați, nu-i așa, Încuiații ăștia? zise vrăjitoarea pe nume Tonks, care se uita prin bucătărie cu mare interes. Tatăl meu are părinții Încuiați și este de-a dreptul un snob bătrân. Presupun că variază, la fel ca și cu vrăjitorii. ? Hm ? da, zise Harry. Uitați, făcu el și se întoarse spre Lupin. Ce se întâmplă, n-am auzit nimic de la nimeni, ce vrea Cap... ? Mai multe vrăjitoare și vrăjitori scoaseră niște sunete șuierătoare; lui Dedalus Diggle îi căzu iar pălăria și Moody mormăi "Taci!" ? Poftim? zise Harry. ? Aici nu vorbim despre nimic, este prea riscant, zise Moody, întorcându-și ochiul normal spre Harry. Ochiul magic îi rămase ațintit pe tavan. ? La naiba, adăugă el supărat, punându-și o mână peste ochiul magic, se tot blochează de când l-a purtat nenoroŹcitul ăla. Și, cu un lipăit neplăcut, foarte asemănător celui al unui dop care este scos din chiuvetă, își scoase ochiul. ? Ochi-Nebun, știi că este dezgustător, nu? zise Tonks pe un ton degajat. ? Harry, fii drăguț și dă-mi un pahar cu apă, ceru Moody. Harry se duse până la mașina de spălat vase, scoase un pahar curat și îl umplu cu apă de la chiuvetă, încă privit cu entuziasm de gașca de vrăjitori. Începea să-l deranjeze atenția lor implacabilă. ? Mulțam, zise Moody, când Harry îi dădu paharul. Dădu drumul ochiului magic în apă și îl împinse cu degeŹtul; ochiul se mișcă, uitându-se la fiecare dintre ei pe rând. ? Pe drumul de întoarcere vreau vizibilitate la trei sute șaizeci de grade. ? Cum o să ajungem unde ne-am propus? întrebă Harry. ? Pe mături, zise Lupin. E singura metodă. Ești prea tânăr ca să Apari, probabil că urmăresc Rețeaua Zvrr și instalarea unui Portal neautorizat o să ne coste mai mult decât viața. ? Remus spune că ești un zburător iscusit, zise Kingsley Shackebolt cu vocea sa joasă. ? Este nemaipomenit, zise Lupin, care se uită cât era ceaŹsul. Oricum, Harry, ar fi bine să te duci și să îți faci bagaŹjele, e de dorit să fim pregătiți când primim semnalul. ? Vin să te ajut, zise Tonks veselă. Îl urmă pe Harry înapoi pe hol și în sus pe scări, uitânŹdu-se în jur cu multă curiozitate și interes. ? Ciudat loc, spuse ea. Este puțin prea curat, înțelegi ce vreau să spun? Puțin anormal. Ah, mult mai bine, adăugă ea când intrară în camera lui Harry și acesta aprinse lumina. În camera lui era, cu siguranță, o dezordine mai mare decât în restul casei. Închis înăuntru timp de patru zile, fiind într-o stare foarte proastă, Harry nu se obosise să strângă după el. Majoritatea cărților pe care le avea erau risipite pe podea în locul în care încercase să-și distragă atenția cu fiecare dintre ele pe rând și le dăduse deoparte; colivia lui Hedwig trebuia curățată, căci începuse să miroasă; și cufărul îi era deschis, dezvăluind un talmeș-balmeș de haine Încuiate și robe de vrăjitor învălmășite, care erau împrăștiate pe podea în jurul acestuia. Harry începu să ridice cărțile și să le arunce grăbit în cuŹfăr. Tonks se opri în fața dulapului, ca să își privească autoŹcritic reflecția în oglinda din interiorul ușii. ? Știi, nu cred că violetul mă prinde cel mai bine, zise ea gânditoare, trăgând de o șuviță de păr țepos. Crezi că mă face să par puțin exagerată? ? Hm ? zise Harry, uitându-se la ea pe deasupra cărții Echipele de Vâjhaț din Marea Britanie și Irlanda. ? Da, așa este, zise Tonks hotărâtă. Își închise ochii, având o expresie chinuită, de parcă se străduia să își amintească ceva. O secundă mai târziu, părul i se făcuse roz bombon. ? Cum ai făcut asta? zise Harry, privind-o uimit, în timp ce ea deschise ochii. ? Sunt un Magmetamorf, spuse ea, uitându-se iar în oglindă și întorcându-și capul ca să poată să își vadă părul din toate unghiurile. Înseamnă că îmi pot schimba înfăŹțișarea după bunul plac, adăugă ea, observând expresia derutată a lui Harry în oglinda din spatele ei. Așa m-am năsŹcut. Am luat note maxime la Ascundere și Deghizare în cadrul cursului de Aurori fără să învăț deloc, a fost grozav. ? Ești un Auror? zise Harry, impresionat. Prinderea vrăjitorilor întunecați era singura carieră la care se gândise după Hogwarts. ? Da, spuse Tonks, părând să fie mândră. Și Kingsley la fel, ba chiar este un pic deasupra mea. Eu m-am calificat abia anul trecut. Era să pic la Sustragere și Depistare. Sunt teribil de neîndemânatică, ai auzit când am spart farfuria aia când am ajuns la parter? ? Poți să înveți cum să fii un Magmetamorf? o întrebă Harry, ridicându-se și uitând cu totul de făcutul bagajelor. Tonks chicoti. ? Pun pariu că ai dori să ascunzi cicatricea aceea din când în când, nu? Ochii ei se fixară pe semnul în formă de fulger de pe fruntea lui Harry. ? Da, mi-aș dori, murmură Harry, întorcându-se cu spatele. Nu îi plăcea când oamenii se holbau la cicatricea lui. ? Ei bine, mă tem că vei fi nevoit să te zbați ca să înveți chestia asta, zise Tonks. Magmetamorfii sunt foarte rari și se nasc așa, nu devin. Cei mai mulți vrăjitori trebuie să foloŹsească o baghetă sau poțiuni ca să își schimbe înfățișarea, însă, Harry, trebuie să ne grăbim, ar fi cazul să facem bagaŹjele, adăugă ea, simțindu-se vinovată și uitându-se în jur la toată harababura de pe jos. ? A, da, spuse Harry, luând alte câteva cărți. ? Nu fi prostuț, o să ia mult mai puțin timp dacă împaŹchetez ? eu! strigă Tonks, vânturându-și bagheta cu o mișcare lungă și cuprinzătoare deasupra podelei. Cărțile, hainele, telescopul și balanța se ridicară toate în aer și zburară valvârtej în cufăr. ? Nu este foarte ordonat, zise Tonks, ducându-se la cufăr și uitându-se în jos la învălmășala dinăuntru. Mama are o metodă de a face lucrurile să se aranjeze la fix ? poate să facă chiar și șosetele să se împerecheze singure ? însă nu am reușit niciodată să fac ca ea ? este un fel de șfichiuire... Șfichiui plină de speranță bagheta. Una dintre șosetele lui Harry se mișcă puțin și căzu inertă înapoi pe maldărul din cufăr. ? Asta e, spuse Tonks, trântind capacul cufărului, cel puțin este totul înăuntru. Nici ăsteia nu i-ar strica puțină curățenie. Îndreptă bagheta către colivia lui Hedwig. ? Curățenius. Și o parte din pene și murdărie se duseră. ? Ei, acum e ceva mai bine ? niciodată nu am înțeles genul ăsta de vrăji de gospodărie. Ia să vedem, am luat totul? Ceaunul? Mătura? Hopa! ? Un Fulger? Făcu ochii mari când văzu mătura din mâna dreaptă a lui Harry. Era mândria vieții lui, primită cadou de la Sirius ? o mătură de rang internațional. ? Și eu încă zbor pe o Cometă Două Sute Șaizeci, spuse Tonks invidioasă. Să trecem peste asta. Bagheta este tot în buzunar? Mai ai încă șezut? Bine, hai să mergem. Cufăr Locomotor. Cufărul lui Harry se ridică în aer câțiva centimetri. ȚinânŹdu-și bagheta ca pe maneta unui conductor, Tonks făcu în așa fel încât cufărul să plutească spre partea cealaltă a cameŹrei și să iasă pe ușă înaintea lor, în timp ce ea ținea colivia lui Hedwig în mâna stângă. Harry coborî scările în urma ei, luându-și mătura cu el. În bucătărie, Moody își pusese la loc ochiul, care se învârŹtea atât de rapid după ce fusese curățat, încât lui Harry i se făcea rău dacă se uita el. Kingsley Shacklebolt și Sturgis PodŹmore examinau cuptorul de microunde și Hestia Jones râdea de instrumentul de curățat cartofi pe care îl găsise în timp ce cotrobăise prin sertare. Lupin tocmai sigila o scriŹsoare adresată familiei Dursley. ? Perfect, zise Lupin, ridicându-și privirea când intrară Tonks și Harry. Cred că mai avem cam un minut. Probabil că ar trebui să mergem în grădină, ca să fim pregătiți. Harry, le-am lăsat unchiului și mătușii tale o scrisoare ca să nu își facă griji... ? Nu își vor face, spuse Harry. ? Pentru că ești în siguranță... ? Asta o să-i deprime. ? Și că o să îi revezi la vară. ? Chiar trebuie? Lupin zâmbi, dar nu răspunse. ? Băiete, vino aici, zise Moody cu asprime, făcându-i lui Harry semn cu bagheta să se apropie. Trebuie să te DeziŹluzionez. ? Trebuie să ce? spuse Harry neliniștit. ? Vrajă de Deziluzionare, zise Moody, ridicând bagheta. Lupin mi-a spus că ai o Pelerină Invizibilă, însă nu o să stea fixată când o să zburăm. Asta o să te ascundă mai bine. Gata! Îi atinse capul cu putere și Harry avu o senzație ciuŹdată, de parcă Moody tocmai spărsese un ou în locul acela; picături reci păreau să i se prelingă pe corp din locul de unde îl lovise vârful baghetei. ? Bună treabă, Ochi-Nebun, zise Tonks cu admirație, privind la abdomenul lui Harry. Harry se uită în jos la corpul său, sau mai degrabă la ceea ce fusese corpul său, pentru că acum nu mai arăta în nici un fel. Nu era invizibil; pur și simplu luase exact culoarea și textura aparatului de bucătărie din spatele său. Părea să fi deŹvenit un cameleon uman. ? Haideți, zise Moody, deschizând ușa din dos cu bagheta. Ieșiră cu toții pe peluza extrem de bine îngrijită a unchiuŹlui Vernon. ? Noapte senină, mormăi Moody, cu ochiul său magic scrutând văzduhul. Nu ne-ar fi stricat ceva mai mulți nori. Așa, îi strigă lui Harry, o să zburăm în formație compactă. Tonks o să fie chiar în fața ta, ține-te aproape de ea. Lupin o să te acopere pe dedesubt. Eu o să fiu în spatele tău. Ceilalți o să se învârtă în jurul nostru. Nu rupem rândurile pentru nimic pe lume, ai înțeles? Dacă unul dintre noi este omorât... ? Există o probabilitate ridicată? întrebă Harry neliniștit, însă Moody îl ignoră. ? Ceilalți vor continua să zboare, nu vă opriți, nu rupeți rândurile. Dacă ne elimină pe toți și tu, Harry, supraŹviețuiești, ariergarda este pregătită să ne înlocuiască; zboară în continuare spre est și ei ți se vor alătura. ? Nu mai fi atât de voios, Ochi-Nebun, o să creadă că nu tratăm lucrurile cu seriozitate, zise Tonks, în timp ce lega cufărul lui Harry și colivia lui Hedwig cu un ham care atârŹna de mătura ei. ? Eu doar îi spun băiatului care este planul, mormăi Moody. Datoria noastră este să-l ducem în siguranță la SeŹdiu și, dacă murim încercând... ? Nu o să moară nimeni, zise Kingsley Shacklebolt cu vocea sa joasă, liniștitoare. ? Încălecați măturile, acesta este primul semnal! spuse Lupin tranșant, arătând spre cer. Mult, mult deasupra lor, izbucnise o ploaie de scântei roșii printre stele. Harry își dădu seama imediat că erau scântei de baghetă. Își trecu piciorul drept peste Fulger, apucă strâns coada și o simți vibrând încet, de parcă ar fi fost și ea la fel de nerăbdătoare ca el să fie iar în aer. ? Al doilea semnal, haideți! zise Lupin tare când mai multe scântei explodară foarte sus deasupra lor. Harry se ridică în forță de la sol. Aerul răcoros al nopții îi trecea prin păr, în timp ce grădinile îngrijite și pătrate de pe Aleea Boschetelor se îndepărtau, micșorându-se rapid în petice verzi și negre întunecate, iar orice gând referitor la audierea de la Minister îi fu șters din minte, de parcă l-ar fi risipit vântul. Se simțea de parcă inima sa avea să explodeze de bucurie; zbura iar, zbura departe de Aleea Boschetelor, așa cum visase să o facă toată vara, se ducea acasă... Preț de câteva clipe minunate, toate problemele păreau să nu mai însemne nimic, absolut nimic pe cerul vast și înstelat. ? Mult la stânga, mult la stânga, se uită în sus un Încuiat! strigă Moody din spate. Tonks coti și Harry o urmă, privindu-și cufărul balansânŹdu-se cu putere sub mătura ei. ? Trebuie să mai urcăm... circa un sfert de kilometru! Ochii lui Harry lăcrimară de frig, în timp ce zburară în sus; nu putea să vadă nimic dedesubt, în afară de niște luŹmini cât un vârf de ac, care erau niște faruri și felinare. Două dintre acele luminițe ar fi putut să fie ale mașinii unchiului Vernon... familia Dursley trebuia să se îndrepte chiar atunci către casa lor goală, furioasă din cauza comŹpetiției inexistente de peluze... Harry râse la acest gând, însă glasul îi fu acoperit de fluturatul robelor celorlalți, scârțâitul hamului în care se aflau cufărul și colivia și șuieratul vântuŹlui din urechile lor, în timp ce goneau prin văzduh. De o lună nu se simțise atât de viu sau atât de fericit. ? Spre sud! strigă Ochi Nebun. Oraș la orizont! Zburară la dreapta, ca să evite să treacă direct pe deaŹsupra strălucitoarei rețele de luminițe de sub ei. ? Țineți spre sud și urcați în continuare, e un nor jos în față în care putem să ne pierdem! zise Moody. ? Nu trecem prin nici un nor! strigă Tonks supărată, o să ne udăm leoarcă, Ochi-Nebun! Harry fu ușurat să o audă spunând asta; mâinile înceŹpuseră să-i amorțească pe mânerul Fulgerului. Își dorea să se fi gândit să-și pună o haină, începuse să tremure. Își schimbau din când cursul, conform instrucțiunilor lui Ochi-Nebun. Ochii lui Harry erau întredeschiși contra palelor de vânt glacial din cauza cărora începuseră să-l doară urechile; numai o dată ținea minte să îi fi fost atât de frig pe mătură, pe durata meciului de vâjthaț contra Astropufilor în anul trei, care avusese loc în timpul unei furtuni. Garda din jurul său se rotea încontinuu, ca niște uriașe păsări de pradă. Harry pierŹdu noțiunea timpului. Se întrebă de cât timp zburau, părea să fi trecut cel puțin o oră. ? O luăm spre sud-vest! urlă Moody. Ca să evităm auŹtostrada! Acum lui Harry îi era atât de frig, încât se gândea cu jind la interioarele confortabile și uscate ale mașinilor care treŹceau pe dedesubt, apoi, chiar cu și mai mare drag, la călăŹtoritul cu Polen Zvrr; o fi fost neplăcut să te învârți prin șemineuri, dar cel puțin era cald printre flăcări... Kingsley Shacklebolt zbură în jurul lui, cu chelia și cercelul strălucinŹdu-i puțin în lumina lunii... acum Emmeline Vance era în dreapta sa, cu bagheta scoasă, întorcând capul când la stânŹga, când la dreapta... apoi și ea zbură dedesubtul lui, pentru a fi înlocuită de Sturgis Podmore... ? Ar trebui să ne întoarcem puțin, doar ca să ne asigurăm că nu suntem urmăriți! strigă Moody. ? AI ÎNNEBUNIT, OCHI-NEBUN? urlă Tonks din față. Am înghețat cu toții pe mături! Dacă o să tot deviem de la curs, ajungem acolo săptămâna viitoare! Și oricum, aproape că am sosit! ? E momentul să începem coborârea! se auzi vocea lui Lupin. Harry, ia-te după Tonks! Harry o urmă pe Tonks în coborâre. Se îndreptau spre cel mai mare complex de lumini pe care îl văzuse până atunci ? o masă uriașă ca din cruciulițe strălucea în linii și tabele și se împletea cu petice de negru închis. Zburară din ce în ce mai jos, până când Harry putu să vadă stopurile și felinarele, hornurile și antenele de televiziune distincte. Își dorea foarte mult să ajungă pe pământ, deși era convins că cineva va trebui să îl dezghețe de pe mătură. ? Gata! strigă Tonks, și după câteva secunde aterizară. Harry ajunse la sol chiar în urma ei și nimeri pe un petic de iarbă neîngrijită, din mijlocul unei mici piețe. Tonks dezlega deja cufărul lui Harry. Tremurând, Harry se uită în jur. Fațadele posomorâte ale caselor din jur nu erau primiŹtoare; unele aveau ferestrele sparte, scânteind monoton în lumina felinarelor, vopseaua se cojea de pe multe uși și în fața mai multor trepte de la intrare erau grămezi de gunoi. ? Unde suntem? întrebă Harry, însă Lupin spuse încet: ? Așteaptă puțin. Moody cotrobăia prin buzunarele robei, cu mâinile sale noduroase înțepenite de frig. ? Am găsit-o, mormăi el, ridicând și aprinzând ceea ce semăna cu o brichetă argintie. Cel mai apropiat felinar se stinse cu un păcănit. Aprinse iar bricheta; se stinse și următorul felinar; o aprinse în conŹtinuare, până când se stinseră toate felinarele din piață și singura lumină care rămăsese venea dinspre ferestrele cu draperii și dinspre semiluna de deasupra. ? L-am împrumutat de la Dumbledore, mormăi Moody, punând Stingătorul în buzunar. Asta o să aibă grijă de Încuiații care se uită pe geam, înțelegi? Acum haide, repede. Îl luă pe Harry de braț și îl trecu dincolo de peticul de iarbă, după care traversară strada și ajunseră pe trotuar; Lupin și Tonks îi urmară, cărând cufărul lui Harry între ei, în timp ce restul gardei, toți cu baghetele scoase, îi flancau. Zgomotul înăbușit al unui casetofon se auzea de la o feŹreastră de la etajul celei mai apropiate case. Dinspre grăŹmada de saci plini ochi de gunoi, chiar dincolo de poarta stricată, venea un miros pregnant de gunoi putrezit. ? Aici, mormăi Moody, aruncând o bucată de pergament către mâna Deziluzionată a lui Harry și ținând bagheta aprinsă aproape de ea, ca să lumineze scrisul. Citește repede și memorează. Harry se uită în jos la foaie. Scrisul strâns îi era oarecum cunoscut. Sediul Ordinului Phoenix poate fi găsit la numărul doisŹprezece, Casa Cumplită, Londra.