CAPITOLUL XXXV
DINCOLO DE VĂL
Mai multe siluete negre apărură din senin în jurul lor, blocându-le calea în stânga și în dreapta; ochii le scliŹpeau prin găurile din glugi. Douăsprezece vârfuri aprinse de baghete erau îndreptate direct spre inimile lor; Ginny scoase un icnet de groază. ? Dă-mi-o, Potter, repetă vocea tărăgănată a lui Lucius Reacredință, care întinse mâna cu palma în sus. În stomacul lui Harry se căscă un gol teribil. Erau prinși și în inferioritate numerică. ? Dă-mi-o, spuse Reacredință din nou. ? Unde este Sirius? spuse Harry. Mai mulți Devoratori ai Morții râseră; o voce aspră de femeie din mijlocul siluetelor întunecate din dreapta lui Harry spuse triumfător: ? Lordul Întunecat are mereu dreptate! ? Mereu, îngână Reacredință. Acum, dă-mi profeția, Potter. ? Vreau să știu unde este Sirius! ? "Vreau să știu unde e Sirius!" îl imită femeia din stânga sa. Ea și colegii săi, Devoratori ai Morții, se apropiaseră atât de tare, încât ajunseseră la jumătate de metru de Harry și de ceilalți. Harry era orbit de lumina de la baghetele lor. ? L-ați prins, spuse Harry, ignorând panica crescândă din pieptul său și groaza cu care se luptase de când intrase pentru prima oară pe culoarul rândului nouăzeci și șapte. E aici. Știu că e aici. ? Copilașul s-a tlezit speliat și a clezut că ce a visat el e adevălat, spuse femeia pe o voce oribilă, imitând un bebeluș. Harry simți cum Ron se agită lângă el. ? Nu face nimic, murmură el. Nu încă... Femeia care îl imitase râse în gura mare. ? Îl auziți? Îl auziți? Le dă instrucțiuni celorlalți copii de parcă ar avea de gând să se lupte cu noi! ? Vai, nu îl cunoști pe Potter cum îl cunosc eu, Bellatrix, spuse Reacredință încet. Are o mare slăbiciune pentru faptele eroice; Lordul Întunecat înțelege asta. Acum, dă-mi profeția, Potter. ? Știu că Sirius este aici, spuse Harry, deși, din cauza panicii, i se strângea pieptul și avea senzația că nu mai putea să respire cum trebuie. Știu că e la voi! Mai râseră și alți Devoratori ai Morții, deși femeia hohoti cel mai tare. ? A sosit momentul să înveți diferența dintre viața reală și vise, Potter, spuse Reacredință. Acum dă-mi profeția, sau vom începe să ne folosim baghetele. ? Hai, faceți-o, spuse Harry, ridicându-și bagheta la niŹvelul pieptului. Și, în timp ce o făcea, cele cinci baghete ale lui Ron, Hermione, Neville, Ginny și Luna se ridicară de o parte și de alta a lui. Nodul din stomacul lui Harry se strânse. Dacă Sirius nu era acolo, își dusese prietenii la moarte fără absoŹlut nici un motiv... Însă Devoratorii Morții nu atacară. ? Dă-mi profeția și nimeni nu va fi rănit, spuse ReacreŹdință calm. Fu rândul lui Harry să râdă. ? Da, sigur! spuse el. Vă dau... profeția, da? Și o să ne lăsați să ne luăm tălpășița spre casă, nu-i așa? Cuvintele abia îi părăsiseră buzele când femeia Devorator al Morții strigă: ? Accio prof... Harry era pregătit pentru ea, strigă "Protego!" înainte ca ea să fi terminat de spus vraja și, deși sfera de sticlă îi aluneŹcase până la vârful degetelor, reuși să o țină în continuare. ? Vai, știe să se joace, Potter, bebelușul mititel, spuse ea, cu ochii ei sălbatici privindu-l prin găurile din glugă. Foarte bine, atunci... ? ȚI-AM ZIS, NU! răcni Lucius Reacredință la femeie. Dacă o spargi... ! Mintea lui Harry lucra febril. Devoratorii Morții voiau acesta sferă din fibre de sticlă. Pe el nu îl interesa deloc. Nu vroia decât să scape toți cu viață din povestea asta, să aibă grijă ca nici unul dintre prietenii lui să nu plătească vreun un preț cumplit pentru prostia lui... Femeia făcu un pas înainte, se îndepărtă de colegii ei și își dădu jos gluga. Azkabanul îi scofâlcise chipul lui Bellatrix Lestrange, făcându-i-l supt și ca un craniu, însă însuflețit de o lumină înfrigurată, fanatică. ? E nevoie de muncă de convingere? spuse ea, cu pieptul ridicându-i-se și coborându-i rapid. Foarte bine ? luați-o pe cea mai mică, le ordonă ea Devoratorilor Morții de lângă ea. Să se uite în timp ce-o torturăm pe fetiță. O s-o fac chiar eu. Harry simți cum ceilalți se strânseră în jurul lui Ginny; făcu un pas într-o parte, astfel încât ajunse chiar în fața ei, ținându-și profeția la piept. ? Voi fi nevoit să o sparg, dacă ataci pe vreunul dintre noi, îi spuse el lui Bellatrix. Nu cred că șeful tău o să fie foarte mulțumit dacă te întorci fără ea, nu? Ea nu se mișcă, ci doar se uită la el, umezindu-și buzele subțiri cu vârful limbii. ? Așa, spuse Harry, până la urmă, despre ce profeție vorbim? Își dădu seama că trebuia să vorbească întruna. Brațul lui Neville era lipit de al lui și îl simțea cum tremură; simțea în ceafă respirația rapidă a celorlalți. Spera că toți se gândeau din răsputeri la diverse metode de a scăpa, pentru că mintea lui era pustie. ? Ce profeție? repetă Bellatrix, cu zâmbetul pierindu-i de pe chip. Glumești, Harry Potter. ? Ba nu, nu glumesc, spuse Harry, uitându-se de la un DeŹvorator al Morții la altul și căutând o verigă slabă, un spațiu prin care ar fi putut să scape. De ce o vrea Cap-de-Mort? Mai mulți Devoratori ai Morții șuierară. ? Îndrăznești să-i pronunți numele? șopti Bellatrix. ? Da, spuse Harry, ținând în continuare strâns globul de sticlă, și așteptând o nouă încercare de a-l vrăji din partea ei. Da, pot să spun fără nici o problemă Cap... ? Taci din gură! urlă Bellatrix. Îndrăznești să-i pronunți numele cu buzele tale netrebnice, îndrăznești să îl întinezi cu limba ta de sânge semipur, îndrăznești să... ? Știai că și el are sânge semipur? zise Harry indiferent. Hermione scoase un mic geamăt în urechea lui. ? Cap-de-Mort? Da, mama lui a fost vrăjitoare, dar tatăl lui a fost Încuiat ? sau v-a zis că are sânge pur? ? STUPEF... ? NU! Un jet de lumină roșie țâșnise deja din vârful baghetei lui Bellatrix Lestrange, dar Reacredință o devie; vraja lui o făcu pe a ei să lovească raftul la jumătate de metru în stânga lui Harry, iar mai multe sfere de sticlă de pe el se sparseră. Două siluete alb-sidefii ca fantomele și fluide ca fumul se ridicară din cioburile de sticlă de pe podea și fiecare începu să vorbească; vocile lor se luară la întrecere, astfel încât nu se auziră decât fragmente din ce spuneau peste strigătele lui Reacredință și Bellatrix. ? ... de solstițiu va sosi o nouă..., spuse silueta unui bătrân cu barbă. ? NU ATACA! AVEM NEVOIE DE PROFEȚIE! ? Îndrăznește... uite-l cum îndrăznește... urlă Bellatrix incoerent. Stă acolo... sânge semipur mizerabil... ? AȘTEAPTĂ PÂNĂ LUĂM PROFEȚIA! răcni Reacredință. ? ... nici unul nu va mai veni după... rosti silueta unei tinere. Cele două siluete care țâșniseră din sferele sparte se toŹpiră și dispărură. Nu mai rămase nimic din ele sau din caseŹle lor de odinioară, în afară de niște cioburi de sticlă pe podea. Totuși, lui Harry îi veni o idee. Problema era cum să le-o comunice celorlalți. ? Nu mi-ați spus ce e atât de special la profeția asta pe care se presupune că ar trebui să v-o dau, zise el, trăgând de timp. Își mișcă piciorul puțin într-o parte, căutând să întâlŹnească piciorul altcuiva. ? Nu te ține de bancuri cu noi, Potter, spuse Reacredință. ? Nu mă țin, spuse Harry, gândindu-se pe jumătate la conŹversație, pe jumătate la piciorul său rătăcitor. Apoi găsi vârful pantofului altcuiva și călcă pe el. Icnetul subit din spatele lui îi spuse că era pantoful lui Hermione. ? Ce e? șopti ea. ? Dumbledore nu ți-a zis niciodată că motivul pentru care porți cicatricea aia este ascuns în măruntaiele DepartamenŹtului Misterelor? zise Reacredință batjocoritor. ? Eu... poftim? spuse Harry, uitând cu totul de plan. Ce-i cu cicatricea mea? ? Cum? șopti Hermione din spatele lui. ? Este posibil? spuse Reacredință, pradă unei încântări malițioase. Unii dintre Devoratorii Morții râdeau iar și, acoperit de râsul lor, Harry îi șopti lui Hermione, mișcându-și cât mai puțin buzele: ? Distrugeți rafturile... ? Dumbledore nu ți-a spus niciodată? repetă Reacredință. Ei bine, asta explică de ce nu ai venit mai devreme, Potter, Lordul Întunecat s-a întrebat de ce... ? ... Când spun acum... ? ... nu ai venit într-un suflet când ți-a arătat locul unde era ascunsă în vis. S-a gândit că vei vrea să auzi cuvintele cu exactitate, din cauza curiozității tale instinctive... ? Zău? spuse Harry. În spatele lui, mai degrabă o simți decât o auzi pe Hermione transmițându-le mesajul celorlalți și încercă să vorbească în continuare, ca să le distragă atenția Devoratorilor Morții. ? Deci, a vrut să vin să o iau, da? De ce? ? De ce? Repetă Reacredință încântat, nevenindu-i să creadă. Pentru că singurii oameni cărora le e permis să ia o profeție din Departamentul Misterelor, Potter, sunt cei despre care a fost făcută profeția, așa cum a descoperit Lordul Întunecat când a încercat să-i folosească pe alții ca să o fure pentru el. ? Și de ce a vrut să fure o profeție despre mine? ? Despre amândoi, Potter, despre amândoi... nu te-ai înŹtrebat niciodată de ce a încercat Lordul Întunecat să te omoare când erai bebeluș? Harry se uită fix la găurile prin care scânteiau ochii lui Reacredință. Oare profeția fusese motivul pentru care muriseră părinții lui, motivul pentru care purta cicatricea în formă de fulger? Oare răspunsul tuturor acestor întrebări era în mâna sa? ? Cineva a făcut o profeție despre Cap-de-Mort și despre mine? spuse el încet, uitându-se la Lucius Reacredință și strângându-și degetele în jurul sferei de sticlă calde pe care o ținea în mână, ceva mai mare decât o hoțoaică și încă aspră din cauza prafului. Și m-a pus să vin să o iau pentru el? De ce nu a venit să o ia el însuși? ? Să o ia singur? strigă Bellatrix, cu un hohot de râs sălbatic. Lordul Întunecat să intre în Ministerul Magiei, când ei habar n-au de întoarcerea lui? Lordul Întunecat să se deconspire în fața Aurorilor, când în clipa asta ei își pierd timpul cu dragul meu văr? ? Deci, v-a pus pe voi să-i rezolvați treburile murdare, da? spuse Harry. Așa cum a încercat să-l pună pe Sturgis să fure ? și pe Bode? ? Bravo, Potter, bravo... spuse Reacredință rar. Lordul Întunecat știe că nu ești lipsit de inteli... ? ACUM! strigă Harry. Cinci voci diferite din spatele său strigară "REDUCTO!" Cinci blesteme zburară în direcții diferite și rafturile de vizavi explodară când le atinseră; structura înaltă se cutremură iar o sută de sfere de sticlă se făcură bucăți. Apărură o mulțime de siluete alb sidefii și plutiră pe acolo, vocile lor răsunând din cine știe ce vremuri în furtuna de cioburi și așchii de lemn care cădeau acum ca o ploaie peste podea... ? FUGIȚI! strigă Harry, în timp ce rafturile se zgâlțâiau periculos și alte sfere de sticlă cădeau de sus. O apucă pe Hermione de robă și o trase înainte, ținând o mână deasupra capului, ca să se apere de bucățile de rafturi și de cioburi. Un Devorator al Morții se năpusti înainte prin norul de praf și Harry îi arse un cot în fața mascată; țipau cu toții, se auzeau strigăte de durere și bufnituri răsunătoare, în timp ce rafturile se prăbușeau unele peste altele, lăsând totuși să se audă fragmente din ceea ce spuŹneau clarvăzătorii eliberați din sfere... Harry descoperi că aveau cale liberă și îi văzu pe Ron, Ginny și Luna alergând dincolo de el, cu mâinile deasupra capului; ceva tare îl lovi pe obraz, dar își lăsă capul în jos și fugi mai departe; o mână îl prinse de umăr și o auzi pe Hermione strigând "Stupefy!" Mâna îi dădu drumul imediat... Erau la capătul rândului nouăzeci și șapte; Harry o luă la dreapta și goni cât îl țineau picioarele; auzi pași chiar în urma lui și vocea Hermionei grăbindu-l pe Neville; drept înainte, ușa pe care intraseră era întredeschisă; Harry văzu lumina sclipitoare a borcanului în formă de clopot; se năpusti afară, strângând în continuare profeția în mână, și așteptă ca ceilalți să treacă pragul în fugă, înainte să trântească ușa după ei... ? Colloportus! făcu Hermione și ușa se închise cu un zgoŹmot ciudat ca un lipăit. ? Unde... unde sunt ceilalți? întrebă Harry. Crezuse că Ron, Luna și Ginny erau înaintea lor și că îi așteptau în camera asta, dar nu era nimeni acolo. ? Trebuie s-o fi luat în altă direcție, șopti Hermione cu o expresie îngrozită. ? Ascultați! șopti Neville. De dincolo de ușa pe care tocmai o ferecaseră răsunau pași și strigăte; Harry își apropie urechea de ușă ca să asculte și îl auzi pe Lucius Reacredință răcnind: ? Lăsați-l pe Nott, lăsați-l, am spus. Rănile sale vor fi o nimica toată pentru Lordul Întunecat pe lângă pierderea acelei profeții. Jugson, vino înapoi, trebuie să ne organizăm! O să ne împărțim pe perechi și o să căutăm. Și nu uitați, purtați-vă cu grijă cu Potter până când avem profeția, puteți să-i omorâți pe ceilalți, dacă e nevoie. Bellatrix, Rodolphus, voi luați-o la stânga; Crabbe, Rabastan, luați-o la dreapta. Jugson, Dolohov, ușa care e drept în față. Macnair și Avery, pe aici. Rookwood, acolo. Mulciber, vino cu mine! ? Ce facem? îl întrebă Hermione pe Harry, tremurând din cap până în picioare. ? Păi, în primul rând nu o să stăm aici, așteptând să ne găsească, spuse Harry. Hai să plecăm de lângă ușa asta. Fugiră cât putură de repede, dincolo de borcanul scânŹteietor în formă de clopot în care puiul intra și ieșea din oușor, către ieșirea care dădea în holul circular de la capăŹtul camerei. Aproape că ajunseseră acolo, când Harry auzi ceva mare și greu lovindu-se de ușa pe care Hermione o ferecase prin farmec. ? Dă-te la o parte! spuse o voce dură. Alohomora! În timp ce ușa se dădea de perete, Harry, Hermione și Neville se aruncară sub birouri. Vedeau cum se apropiau poalele robelor celor doi Devoratori ai Morții, care înaintau grăbiți. ? Ar fi putut să fugă direct spre hol, spuse vocea dură. ? Verifică sub birouri, zise o alta. Harry văzu genunchii Devoratorului Morții îndoindu-se; scoțând bagheta de sub birou, strigă, STUPEFY! Un jet de lumină roșie îl lovi pe cel mai apropiat DevoŹrator al Morții; acesta căzu peste un ceas cu pendulă și îl doborî; al doilea Devorator al Morții însă sărise într-o parte, ca să se ferească de vraja lui Harry, și avea bagheta îndrepŹtată spre Hermione, care se târa de sub un birou ca să țintească mai bine. ? Abra... Harry se năpusti pe podea și-l prinse pe Devoratorul Morții de genunchi, făcându-i să se prăbușească și să ținŹtească aiurea. Neville răsturnă un birou în graba sa de a ajuta; și, îndreptându-și bagheta disperat către cei doi care se luptau, strigă: ? EXPELLIARMUS! Și lui Harry, și Devoratorului Morții le zburară baghetele din mână și se întoarseră înapoi la intrarea în sala profeŹțiilor; amândoi se adunară de pe jos și se năpustiră după ele, Devoratorul Morții în frunte, Harry în urma lui și Neville la urmă evident îngrozit de ceea ce făcuse. ? Dă-te la o parte, Harry! strigă Neville, hotărât să își repare greșeala. Harry se aruncă într-o parte, în timp ce Neville ținti iar și strigă: ? STUPEFY! Jetul de lumină roșie zbură direct pe lângă umărul DevoŹratorului Morții și lovi un dulap cu vitrină de pe perete, plin cu o grămadă de clepsidre de diferite forme; dulapul se desŹfăcu în bucăți, cu cioburi zburând toate părțile, apoi se ridică la loc pe perete, complet reparat, după care mai căzu o dată, și se făcu țăndări... Devoratorul Morții își înșfăcase bagheta care zăcea pe podea, lângă borcanul scânteietor în formă de clopot. Harry se feri în spatele unui alt birou, în timp ce bărbatul se înŹtoarse; masca îi alunecase, astfel încât nu mai putea să vadă. Și-o smulse cu mâna liberă și strigă STUP... ? STUPEFY! țipă Hermione, care tocmai îi ajunsese din urmă. Jetul de lumină roșie îl lovi pe Devoratorul Morții în coșul pieptului. Acesta încremeni, cu brațul încă ridicat, iar bagheta îi căzu pe jos zăngănind. Se prăbuși pe spate, spre borcanul în formă de clopot. Harry așteptă să audă un bang și ca individul să se lovească de sticlă și să alunece pe lângă borcan, până pe podea, însă în loc de asta capul îi trecu prin suprafața borcanului în formă de clopot, ca un balon de săpun, iar apoi rămase întins cu fața în sus pe masă, cu capul în borcanul plin de un vânt scânteietor. ? Accio baghetă! strigă Hermione. Bagheta lui Harry zbură dintr-un colț întunecat în mâna fetei, care i-o aruncă lui Harry. ? Mersi, spuse el. În ordine, hai să plecăm de... ? Aveți grijă! spuse Neville îngrozit. Se holba la capul Devoratorului Morții, aflat în borcanul în formă de clopot. Toți trei își ridicară iar baghetele, dar nici unul nu atacă: priveau cu toții ce se întâmpla cu capul bărbatului, cu gura căscată și uluiți. Capul se micșora foarte repede, iar fiind din ce în ce mai chel, părul negru și barba nerasă se retrăgeau în craniu; obrajii deveneau netezi, craniul se rotunjea și era acoperit de un puf ca de piersică... Acum pe gâtul gros și musculos al Devoratorului Morții era cocoțat grotesc capul unui bebeluș, în timp ce creatura încerŹca să se ridice; dar chiar sub ochii copiilor rămași cu gurile căscate, capul începu să se mărească până la dimensiunea dinainte; îi creștea păr un des și negru din creștet și bărbie... ? Este timpul, spuse Hermione pe un ton uluit. Timpul... Devoratorul Morții își scutură iar capul slut, încercând să și-l limpezească, însă înainte să își vină în fire, capul începu să i se micșoreze iar până la dimensiunile pe care le avea când era un bebeluș... Se auzi un strigăt dintr-o cameră din apropiere, urmat de o bufnitură și un țipăt. ? RON? strigă Harry, întorcându-se repede de la transforŹmarea monstruoasă care avea loc în fața lor. GINNY? LUNA? ? Harry! strigă Hermione. Devoratorul Morții își scosese capul din borcanul în formă de clopot. Înfățișarea sa era cu totul bizară: micuțul său cap de bebeluș plângea tare, în timp ce brațele sale groase se zbăteau periculos în toate părțile, ratându-l de puŹțin pe Harry, care se ferise. Harry ridică bagheta, dar, spre uimirea lui, Hermione îl prinse de mână. ? Nu-i poți face rău unui bebeluș! Nu aveau timp să dezbată acest subiect; Harry auzi alți pași din ce în ce mai tare dinspre Sala Profeției și își dădu seama, prea târziu, că nu ar fi trebuit să fi țipat și să fi dezvăluit unde erau. ? Hai! spuse el și lăsându-l pe urâtul Devorator al Morții cu cap de bebeluș clătinându-se în urma lor, o luară împreŹună la fugă către ușa care era deschisă la capătul opus al caŹmerei și dădea spre holul întunecat. Alergaseră până la jumătatea distanței, când Harry văzu pe ușa deschisă încă doi Devoratori ai Morții traversând în fugă camera neagră către ei; cotind la stânga, dădu în schimb într-un birou mic, întunecat și înghesuit, și trânti ușa după ei. ? Collo... începu Hermione, dar, înainte să poată finaliza vraja, ușa se dădu de perete și cei doi Devoratori ai Morții se năpustiră înăuntru. Cu un urlet triumfător, strigară amândoi: ? IMPEDIMENTA! Harry, Hermione și Neville fură aruncați pe spate în aer; Neville se trezi peste birou și dispăru din câmpul vizual; Hermione se izbi de o bibliotecă și fu imediat bombardată de o cascadă de cărți grele; Harry se lovi cu ceafa de pereŹtele de piatră din spatele său; în fața ochilor îi apărură niște luminițe și pentru o clipă fu prea amețit și derutat ca să poată reacționa. ? L-AM PRINS! strigă Devoratorul Morții cel mai apropiŹat de Harry. ÎNTR-UN BIROU DE LA... ? Silencio! țipă Hermione și vocea bărbatului se stinse. Continuă să dea din buze prin gaura din masca sa, dar nu ieși nici un sunet. Fu dat la o parte de celălalt Devorator al Morții. ? Petrificus Totalus! strigă Harry, în timp ce al doilea Devorator al Morții își ridica bagheta. Brațele și picioarele sale i se strânseră și creatura căzu pe covor la picioarele lui Harry, rigid ca o scândură, cu fața în jos, și fără să se poată mișca. ? Bravo, Ha... Însă Devoratorul Morții pe care Hermione tocmai îl amuțise făcu brusc o mișcare amplă cu bagheta; o rază din ceea ce părea să fie un foc mov trecu de-a curmezișul peste pieptul lui Hermione. Fata scoase un mic "Ah!" de uimire și se prăbuși pe podea, unde rămase inertă. ? HERMIONE! Harry căzu în genunchi lângă ea, în timp ce Neville se târa repede spre ea pe sub birou, cu bagheta ridicată în fața lui. Devoratorul Morții trase un șut spre capul lui Neville când apăru ? piciorul lui rupse bagheta lui Neville în două și intră în coliziune cu fața sa. Neville scoase un urlet de durere și se ghemui, cu mâna la gură și la nas. Harry se întoarse cu baŹgheta ridicată și văzu că Devoratorul Morții își smulsese masca și avea bagheta îndreptată direct spre el. Recunoscu chipul prelung, palid și schimonosit din Profetul zilei: era al lui Antonin Dolohov, vrăjitorul care îi omorâse pe frații Prewett. Dolohov rânji. Cu mâna liberă, arătă întâi spre profeția pe care Harry o ținea încă strâns în mână, spre sine, iar apoi spre Hermione. Deși nu mai putea să vorbească, era foarte limpede la ce se referea. Dă-mi profeția, sau o să pățești la fel ca ea... ? De parcă nu o să ne omori oricum, imediat după ce ți-o dau! spuse Harry. Un strigăt de panică din capul lui îl împiedică să gânŹdească normal: avea o mână pe umărul lui Hermione, care încă era caldă, dar nu îndrăznea să se uite la ea pe îndelete. Dă Doamne să nu fi murit, dă Doamne să nu fi murit, e vina mea dacă a murit... ? Harry, orice ai face, spuse Neville, ieșind de sub birou și coborându-și mâinile pentru a-și arăta nasul spart, cu sânŹgele șiroindu-i peste gură și bărbie, nu i-o da! Se auzi o bufnitură dincolo de ușă și Dolohov se uită pesŹte umăr. În prag apăruse Devoratorul Morții cu un cap de bebeluș. Creatura plângea, rotindu-și pumnii masivi peste tot în jur. Harry profită de ocazie: ? PETRIFICUS TOTALUS! Vraja îl lovi pe Dolohov înainte să se poată apăra și-l făcu să cadă în față peste camaradul său, rămânând amândoi rigizi ca niște scânduri și incapabili să se miște un centimetru. ? Hermione, spuse Harry imediat, scuturând-o, în timp ce Devoratorul cu cap de copil dispărea iar plângând din câmpul lui vizual. Hermione, trezește-te... ? Ce i-a făcut? spuse Neville, târându-se de sub birou ca să îngenuncheze de partea cealaltă a lui Hermione, cu sânŹgele șiroindu-i din nasul care i se umfla rapid. ? Nu știu... Neville îi căută pulsul lui Hermione. ? Are puls, Harry, sunt convins. Harry fu cuprins de un val atât de puternic de ușurare, încât pentru o clipă se simți zăpăcit. ? Trăiește? ? Da, cred că da. Urmă o pauză, timp în care Harry ciuli urechile ca să audă sunetul altor pași, dar nu desluși decât bâiguielile și plânsetele Devoratorului cu cap de bebeluș din camera vecină. ? Neville, nu suntem departe de ieșire, șopti Harry. Suntem chiar lângă camera circulară... dacă ai putea să ajungi în capătul celălalt și să găsești ușa potrivită, înainte să vină alți Devoratori ai Morții, pun pariu că ai duce-o pe HermiŹone pe hol și până în lift... Apoi poți să găsești pe cineva... să dai alarma... ? Și tu ce o să faci? spuse Neville, ștergându-și nasul însângerat cu mâneca și încruntându-se la Harry. ? Trebuie să îi găsesc pe ceilalți, spuse Harry. ? Păi, o să-i găsim împreună, spuse Neville hotărât. ? Dar Hermione... ? O luăm cu noi, spuse Neville hotărât. O duc eu ? tu lupți cu ei mai bine decât mine... Se ridică și-i apucă unul dintre brațele lui Hermione, uitându-se fix la Harry, care ezită, apoi apucă celălalt braț și îl ajută pe Neville să ridice corpul inert al lui Hermione să și-l pună în cârcă. ? Stai puțin, spuse Harry, înșfăcând bagheta lui Hermione de pe podea și dându-i-o lui Neville furtunos, ar fi bine s-o iei. Neville lovi cu piciorul bucățile rupte ale baghetei sale, în timp ce mergeau încet spre ușă. ? Bunica o să mă omoare, spuse Neville gros, cu sângele țâșnindu-i pe nas în timp ce vorbea. Aia era vechea baghetă a tatălui meu. Harry scoase capul pe ușă și se uită precaut în jur. Devoratorul cu cap de copil urla și se lovea de lucruri, distrugând ceasuri cu pendulă, răsturnând birouri, plângând și fiind confuz, în timp ce dulapul cu vitrină despre care Harry bănuia acum că adăpostea Clepsidre ale Timpului continua să cadă, să se facă țăndări și să se repare pe peretele din spatele lor. ? Sigur nu o să ne vadă, șopti el. Hai... rămâi în spatele meu... Ieșiră pe furiș din birou și se întoarseră spre ușa ce dădea în holul negru care acum părea complet pustiu. Făcură câțiva pași înainte, Neville clătinându-se puțin din cauza greutății lui Hermione; ușa Camerei Timpului se trânti în urma lor și pereții începură iar să se rotească. Se părea că lovitura pe care o primise la ceafă îl destabilizase puțin pe Harry; acesta își îngustă ochii, balansându-se puțin, până când pereții se opriră din nou. Cu o strângere de inimă, Harry văzu că "X"-urile de foc ale lui Hermione se șterseseră de pe uși. ? Ia zi, pe unde crezi că ar trebui să... ? Însă înainte să se poată hotărî pe care dintre ele să încerce, o ușă din dreapta se dădu de perete și trei siluete țâșniră înăuntru. ? Ron! strigă Harry răgușit, alergând spre ei. Ginny, toată lumea... ? ? Harry, spuse Ron, chicotind ușor, împleticindu-se înainte apucându-l pe Harry de robe și privindu-l în gol, aici erai... ha ha... arăți ciudat, Harry... ești de-a dreptul răvășit... Chipul lui Ron era foarte palid, iar din colțul gurii i prelingea un firișor întunecat. O clipă mai târziu îi cedară genunchii, însă se ținu strâns în continuare de roba lui Harry, astfel încât acesta se văzu atras într-o poziție care-l făcea să semene cu un arc. ? Ginny? zise el speriat. Ce s-a întâmplat? Însă Ginny clătină din cap și alunecă lângă perete, așezându-se, gâfâind și ținându-se de gleznă. ? Cred că are glezna ruptă, am auzit ceva pârâind, șopti Luna, care stătea aplecată peste ea și părea singura nevătăŹmată. Patru din ei ne-au urmărit într-o cameră plină de planete; a fost un loc foarte straniu, un timp pur și simplu am plutit în întuneric... ? Harry, am văzut planeta Uranus de aproape! spuse Ron, chicotind în continuare ușor. Te-ai prins, Harry? Am văzut planeta Uranus... ha ha ha... În colțul gurii lui Ron apăru un balonaș de sânge care se sparse. ? ... oricum, unul dintre ei a apucat-o pe Ginny de picior, am folosit Blestemul Reducător și i-am aruncat-o pe Pluto drept în nas, dar... Luna făcu un gest descurajat spre Ginny, care de-abia mai respira, cu ochii închiși în continuare. ? Și Ron? spuse Harry temător, în timp ce Ron continua să chicotească, atârnat mai departe de roba lui Harry. ? Nu știu cu ce l-au lovit, spuse Luna cu tristețe, dar a luat-o puțin razna. Abia am reușit să-l aduc. ? Harry, spuse Ron, trăgându-i urechea acestuia aproape de gură și chicotind ca prostul, știi cine e fata asta, Harry? E Lunatica... Lunatica Lovegood... ha ha ha... ? Trebuie să ieșim de aici, spuse Harry hotărât. Luna, poți s-o ajuți pe Ginny? ? Da, spuse Luna, punându-și bine bagheta după ureche, iar apoi înconjurând-o cu brațul pe Ginny și ridicând-o. ? Am doar ceva la gleznă, pot să mă descurc singură! spuse Ginny iute, însă în clipa următoare căzu și se prinse de Luna. Harry trase brațul lui Ron peste umărul său la fel cum, cu atâtea luni în urmă, îi trăsese brațul lui Dudley. Se uită în jur: aveau o șansă de unu la doisprezece să ajungă să niŹmerească ieșirea din prima... Îl cără pe Ron spre o ușă; erau la câțiva metri de ea, când o altă ușă din sală se deschise larg și intrară în fugă trei Devoratori ai Morții, cu Bellatrix Lestrange în frunte. ? Uite-i! urlă ea. Mai multe Vrăji de Împietrire fulgerară prin cameră; Harry sparse ușa dinaintea lui ca să intre, îl aruncă fără meŹnajamente pe Ron într-o parte și se întoarse, ținându-și capul jos, ca să-l ajute pe Neville să intre cu Hermione. TreŹcură toți pragul chiar la timp pentru a putea trânti ușa în fața lui Bellatrix. ? Colloportus! strigă Harry și auzi trei corpuri izbindu-se de partea cealaltă a ușii. ? Nu contează! spuse o voce de bărbat. Putem să intrăm și altfel ? I-AM PRINS, SUNT AICI! Harry se întoarse brusc; erau iar în Camera Creierelor și, bineînțeles, pereții erau plini de uși. Auzi pași dinspre sala din spatele lor, în timp ce alți Devoratori ai Morții veneau în fugă pentru a li se alătura primilor. ? Luna, Neville, ajutați-mă! Cei trei goniră prin cameră, ferecând ușile în drum; Harry se lovi de o masă și se rostogoli în graba de-a ajunge la următoarea ușă: ? Colloportus! Se auziră pași care fugeau dincolo de uși și din când în când un alt corp masiv se izbea de una dintre ele, făcând-o să pârâie și să se cutremure; Luna și Neville vrăjeau ușile de-a lungul peretelui de vizavi, iar apoi, în timp ce Harry ajungea la capăt, o auzi pe Luna strigând: ? Collo ? aaaaaaaaargh... Se întoarse la timp pentru a o vedea zburând; cinci DevoŹratori ai Morții se năpusteau înăuntru pe ușa la care Luna nu ajunsese la timp; fata se lovi de un birou, alunecă de pe el pe podea, pe partea cealaltă, unde rămase întinsă, la fel de inertă ca Hermione. ? Prindeți-l pe Potter! urlă Bellatrix și fugi spre el; Harry se feri de ea și alergă înapoi spre capătul camerei; era în siŹguranță, atâta timp cât credeau că ar putea lovi profeția... ? Hei! spuse Ron, care se ridicase cu greu și acum mergea spre Harry clătinându-se ca și când ar fi fost beat și chicotind. Hei, Harry, sunt creiere înăuntru, ha ha ha, nu-i așa că e ciudat, Harry? ? Ron, dă-te la o parte, lasă-te în jos... Dar Ron își îndreptase deja bagheta spre bazin. ? Sincer, Harry, sunt creiere ? uite ? Accio creier! Totul păru să încremenească pentru o clipă. Harry, Ginny, Neville și toți Devoratorii Morții se întoarseră fără voia lor să se uite la partea de sus a bazinului, în clipa când un creier țâșni din lichidul verde ca un pește jucăuș; pentru o clipă păru să rămână suspendat în aer, apoi se apropie de Ron învârtindu-se și din el zburară un fel de panglici de imagini, desfășurându-se ca niște role de film... ? Ha ha ha, Harry, uită-te la el, spuse Ron, privindu-l cum își lepăda conținutul. Harry, vino să-l atingi; pariez că treŹbuie să fie ciudat... ? RON, NU! Harry nu știa ce se putea întâmpla dacă Ron atingea tentaculele de gânduri care acum fluturau în urma creierului, dar era convins că nu avea să fie ceva de bine. Se năpusti înainte, dar Ron întinsese mâinile și prinsese deja creierul. În clipa în care luă contact cu pielea sa, tentaculele înceŹpură să se înfășoare în jurul mâinilor lui Ron ca niște frânghii. ? Harry, uite ce s-a în tâmp... Nu ? nu ? nu îmi place ? nu, oprește-te ? oprește-te... Însă panglicile subțiri se învârteau acum în jurul pieptuŹlui lui Ron; trase și încercă să le rupă, în timp ce creierul se strângea în jurul lui ca trupul unei caracatițe. ? Diffindo! strigă Harry, încercând să taie antenele care se înfășurau strâns în jurul lui Ron sub ochii săi, însă acestea nu se rupseră. Ron căzu, luptându-se în continuare cu legăturile. ? Harry, îl sufocă! țipă Ginny, imobilizată pe podea din cauŹza gleznei rupte, iar apoi un jet de lumină roșie țâșni din una dintre baghetele Devoratorilor Morții și o lovi direct în față. Se prăbuși într-o parte și rămase acolo, pierzându-și cunoștința. ? STUBEFY! strigă Neville, întorcându-se și fluturând baŹgheta lui Hermione către Devoratorii Morții care se apropiŹau, STUBEFY! STUBEFY! Însă nu se întâmplă nimic. Unul dintre Devoratorii Morții aruncă el însuși o Vrajă de Împietrire spre Neville; îl rată la mustață. Harry și Neville erau acum singurii care se luptau cu cei cinci Devoratori ai Morții, dintre care doi trimiteau raze de lumină ca niște săgeți, care nu îi nimeriră, dar lăsară urme de cratere în peretele din spatele lor. Harry o luă la fugă, în timp ce Bellatrix Lestrange se năpustea direct spre el: ținând profeția sus deasupra capuŹlui, alergă spre capătul camerei; nu-i trecea prin minte decât să îi îndepărteze pe Devoratorii Morții de ceilalți. Se părea că tactica funcționase; o luară la goană după el, dărâmând scaune și mese, însă neîndrăznind să îl vrăjească, pentru a nu atinge profeția, iar el țâșni pe ultima ușă care mai era deschisă, cea pe care intraseră chiar Devoratorii Morții, rugându-se în gând ca Neville să rămână cu Ron și să găsească o cale de a-l elibera. Alergă cam un metru în interiorul noii camere și simți cum dispare podeaua... Cădea din treaptă în treaptă, rostogolindu-se pe fiecare până la ultima, cu o bufnitură care îi tăie respirația. Ateriză pe spate în groapa cufundată unde arcada de piatră se afla pe] podium. În toată camera răsuna râsul Devoratorilor Morții: ridică privirea și îi văzu pe cei cinci care fuseseră în Camera Creierelor coborând spre el, în timp ce tot atâția apărură pe alte uși și începură să sară rând după rând către el. Harry se ridică, deși picioarele îi tremurau atât de tare, încât abia dacă îl susțineau: profeția era în continuare întreagă, ca prin minuŹne, în mâna sa dreaptă. Se dădu în spate, uitându-se în jur și încercând să-i țină sub ochi pe toți Devoratorii Morții. PicioaŹrele i se loviră de ceva tare: ajunsese la podiumul pe care se găsea arcada. Se urcă pe el cu spatele. Devoratorii Morții se opriră cu toții. Unii gâfâiau la fel de tare ca el. Unul dintre ei sângera rău. Dolohov, eliberat de Blestemul Corp-Fedeleș, se uita urât, cu bagheta îndreptată direct spre chipul lui Harry. ? Potter, cursa ta a luat sfârșit, spuse tărăgănat Lucius Reacredință, dându-și jos masca. Acum fii băiat cuminte și dă-mi profeția. ? Dă-le... dă-le drumul celorlalți și a ta e! spuse Harry disperat. Câțiva Devoratori ai Morții râseră. ? Nu ești în situația de a te târgui, Potter, spuse Lucius Reacredință, iar chipul său palid se îmbujoră de încântare. Știi, noi suntem zece și tu ești singur... sau nu te-a învățat Dumbledore să numeri? ? Nu e sindur! strigă o voce de deasupra lor. Bai sunt și eu! Lui Harry i se strânse inima: Neville cobora lojile de piaŹtră către ei, ținând strâns în mână bagheta lui Hermione. ? Neville ? nu ? Întoarce-te la Ron... ? STUBEFY! strigă Neville iar, îndreptându-și pe rând baŹgheta către fiecare Devorator al Morții. STUBEFY! STUBE... Unul dintre cei mai masivi Devoratori ai Morții îl înșfăcă pe Neville din spate, imobilizându-i brațele. Băiatul se zbătu și dădu din picioare; câțiva Devoratori râseră. ? Ăsta-i Poponeață, nu? zise batjocoritor Lucius ReacreŹdință. Păi, bunică-ta s-a obișnuit să piardă membri ai familiei din cauza noastră... moartea ta nu va constitui un mare șoc. ? Poponeață? repetă Bellatrix și un zâmbet cu adevărat malefic îi lumină chipul supt. Vai, am avut plăcerea de a-ți cunoaște părinții, băiete. ? Știu! răcni Neville și se zbătu atât de tare în strânsoarea celui care îl imobilizase, încât Devoratorul Morții strigă: ? Să-l împietrească cineva! ? Nu, nu, nu, spuse Bellatrix, care părea în transă, însuflețită de entuziasm, în timp ce se uita la Harry, apoi la Neville. Nu, hai să vedem cât rezistă Poponeață înainte să cedeze ca părinții lui... asta dacă nu vrea Potter să ne dea profeția. ? Nu le-o ba! răcni Neville, care părea să-și fi pierdut mințile, dând din picioare și smucindu-se, în timp ce Bellatrix se apropia de el și de cel care îl ținea, cu bagheta ridiŹcată. NU LE-O BA; HARRY! Bellatrix ridică bagheta. ? "Crucio!" Neville țipă și își ridică picioarele la piept, astfel încât Devoratorul Morții care îl imobiliza îl ținu o clipă suspendat în aer. Devoratorul îi dădu drumul și Neville căzu pe jos, zvârcolindu-se și urlând de mama focului. ? Asta a fost doar de gust! spuse Bellatrix, ridicându-și bagheta astfel încât strigătele lui Neville încetară, iar băiatul rămase plângând la picioarele ei. Se întoarse și se uită la Harry. ? Acum, Potter, ori ne dai profeția, ori privești cum miŹcuțul tău prieten moare în chinuri! Harry nu trebui să se gândească; nu avea de ales. Profeția era încinsă din cauza căldurii palmei în care o ținuse. O întinse resemnat, iar Reacredință se năpusti s-o ia. Atunci, mult deasupra lor, se mai deschiseră două uși și intrară în fugă alți cinci oameni: Sirius, Lupin, Moody, Tonks și Kingsley. Reacredință se întoarse și ridică bagheta, însă Tonks trimise o Vrajă de Împietrire direct spre el. Harry nu aștepŹtă să vadă dacă îl nimerea, ci sări de pe podium, dându-se la o parte. Atenția Devoratorilor Morții fu atrasă de apariția membrilor Ordinului, care acum îi bombardau cu vrăji, în timp ce săreau din treaptă în treaptă către podeaua cufunŹdată. Printre siluete grăbite și mulțimea de fulgere, Harry îl văzu pe Neville târându-se. Evită un alt jet de lumină roșie și se aruncă pe burtă la podea, ca să ajungă la el. ? Ești bine? strigă el, în timp ce încă o vrajă zbură la câțiva centimetri deasupra capetelor lor. ? Da, spuse Neville, încercând să se ridice. ? Și Ron? ? Cned că e bine ? când am plecad încă se lubda cu creierul... Podeaua de piatră dintre ei explodă, lovită de o vrajă și creând un crater chiar unde fusese mâna lui Neville cu doar câteva secunde mai înainte; amândoi se îndepărtară în patru labe de locul acela, iar apoi un braț gros apăru din senin, îl apucă pe Harry de gât și îl ridică, astfel încât bombeurile sale abia dacă mai atingeau podeaua. ? Dă-mi-o, mârâi o voce în urechea sa, dă-mi profeția... Bărbatul apăsă atât de tare pe traheea lui Harry, încât acesta nu mai putea să respire. Cu ochii înlăcrimați, îl văzu pe Sirius duelându-se cu un Devorator al Morții la vreo trei metri depărtare; Kingsley se lupta cu doi odată; Tonks, aflat la jumătatea lojilor de pe scări, arunca vrăji spre Bellatrix ?nimeni nu părea să-și dea seama că Harry murea. Își întoarse bagheta într-o parte către agresor, dar nu avea energia necesară ca să rostească o incantație, iar când palma liberă a bărbatului cotrobăi după mâna în care Harry ținea strâns profeția... ? AARGH! Neville țâșnise ca din senin; neputând să rostească o vrajă, băgase lui bagheta Hermione cu putere în gaura unui ochi din masca Devoratorului Morții. Bărbatul îi dădu druŹmul lui Harry imediat cu un urlet de durere. Harry se întoarse repede cu fața la el și spuse: ? STUPEFY! Devoratorul Morții se prăbuși pe spate, iar masca îi alunecă: era Macnair, așa-zisul ucigaș al lui Buckbeak, având acum unul dintre ochi umflat și injectat. ? Mersi! îi spuse Harry lui Neville, trăgându-l deoparte, în timp ce Sirius și Devoratorul Morții cu care se lupta se clătinară pe lângă ei, duelându-se atât de aprig, încât baghetele abia se mai vedeau. Apoi piciorul lui Harry atinse ceva rotund și tare și alunecă. Pentru o clipă crezu că scăpase profeția, dar apoi văzu ochiul magic al lui Moody rostogolindu-se pe podea. Posesorul său zăcea pe o parte, sângerând la cap, iar acum atacatorul său se năpustea către Harry și Neville: era Dolohov, al cărui chip prelung și palid era schimonosit de bucurie. ? Tarantallegra! strigă el, cu bagheta îndreptată spre Neville, ale cărui picioare începură imediat să danseze step înfrigurate, făcându-i să-și piardă echilibrul și să cadă iar pe jos. Acum, Potter... Făcu aceeași mișcare largă cu bagheta pe care o folosise asupra lui Hermione exact în clipa în care Harry țipă "Protego!" Harry simți ceva lovindu-i fața ca un cuțit bont; forța cu care îl izbi îl făcu să cadă într-o parte, peste picioarele lui Neville, care se zbăteau, dar Vraja Scut oprise pericolul cel mare. Dolohov ridică iar bagheta. ? "ACCIO PRO... " Sirius țâșni ca din senin, îl lovi cu umărul pe Dolohov și îl azvârli din drum. Profeția zbură iar până la vârful degetelor lui Harry, dar acesta reuși să o păstreze. Acum Sirius și Dolohov se duelau, cu baghetele mișcându-se ca niște săbii, cu scântei zburând din vârfurile lor... Dolohov își retrase bagheta ca să facă aceeași mișcare largă pe care o folosise asupra lui Harry și Hermione. Ridicându-se dintr-o săritură, Harry strigă, "Petrificus Totalus!" Din nou, brațele și picioarele lui Dolohov se strânseră și bărbatul se prăbuși pe spate, aterizând cu o bufnitură. ? Bravo! strigă Sirius, împingându-i capul lui Harry, în timp ce două Vrăji de Împietrire zburau spre ei. Acum, vreau să ieși de... Amândoi se lăsară în jos; un jet de lumină verde îl ratase de puțin pe Sirius. În partea cealaltă a camerei, Harry o văzu pe Tonks căzând de la jumătatea treptelor de piatră, silueta ei inertă rostogolindu-se de pe un bloc de piatră pe altul. Bellatrix fugi triumfătoare spre locul unde se încăieŹrară ceilalți. ? Harry, ia profeția, ia-l pe Neville și fugi! strigă Sirius, năpustindu-se să-i iasă în cale lui Bellatrix. Harry nu mai văzu ce se întâmplă după aceea: Kingsley îi apăru în față, blocându-i câmpul vizual, luptându-se cu Rookwood, ciupit de vărsat și fără mască; un alt jet de lumină verde zbură peste capul lui Harry chiar în clipa când el se repezi la Neville... ? Poți să stai în picioare? îi urlă el la ureche lui Neville, în timp ce picioarele acestuia zvâcneau și se smuceau neconŹtrolat. Ia-mă pe după gât... Neville se conformă, iar Harry îl ridică de jos. Băiatul continuă să facă eforturi ca să nu cadă la loc, iar atunci, ca din senin, un bărbat se năpusti asupra lor: amândoi căzură pe spate, iar picioarele lui Neville începură să se miște freŹnetic, ca ale unui cărăbuș întors pe spate, Harry ridică mâna dreaptă, ca să încerce să salveze micul glob de sticlă care era pe punctul de-a se sparge. ? Profeția, dă-mi profeția, Potter, i se răsti Lucius Reacredință la ureche, și Harry simți cum vârful baghetei lui Reacredință îl apasă tare între coaste. ? Nu, lasă-mă în pace... Neville ? prinde-o! Harry trimise profeția rostogolindu-se pe podea, moŹment în care Neville se întoarse repede pe spate, luă globul și îl strânse la piept. Reacredință își îndreptă bagheta spre el, dar Harry își duse bagheta iar peste umăr și strigă, "Impedimenta!" Reacredință fu aruncat pe spate. În timp ce Harry se aduna iar de pe jos, se uită în jur și îl văzu pe Reacredință izbindu-se de podiumul pe care se duelau acum Sirius și Bellatrix. Reacredință își îndreptă din nou bagheta spre Harry și Neville, însă, înainte să poată trage aer în piept ca să atace, Lupin sărise deja între ei. ? Harry, strânge-i pe ceilalți și DU-TE! Harry îl apucă pe Neville de umerii robei și îl ridică la nivelul primului rând de loji de piatră; picioarele lui Neville zvâcniră, se smuciră și refuzară să îi susțină greutatea; Harry trase iar cu toată puterea și mai urcară o treaptă... O vrajă lovi rândul de piatră lângă picioarele lui Harry; piaŹtra se sparse, iar băiatul căzu înapoi pe treapta de dedesubt. Neville se prelinse în jos, cu picioarele zvâcnindu-i și fluturând în continuare, dar izbuti să vâre profeția în buzunar. ? Hai! spuse Harry disperat, trăgându-l de robă. Încearcă să te împingi în picioare... Trase din nou cu putere și roba lui Neville se rupse de-a lungul cusăturii din stânga. Micul glob de fibră de sticlă îi căzu din buzunar și, înainte ca vreunul dintre ei să poată să-l prindă, fu lovit de unul dintre picioarele lui Neville, care se zbăteau; globul zbură la vreo trei metri în dreapta lor și se făcu țăndări pe treapta de mai jos. În timp ce amândoi se uitau la locul unde se spărsese, îngroziți de ceea ce se întâmŹplase, iată că se ridică o siluetă alb-sidefie, cu ochii foarte mari, neobservată de nimeni altcineva în afară de ei. Harry vedea cum i se mișcau buzele, dar în bufniturile, țipetele și strigătele din jurul lor, nu auzi nici măcar un cuvânt din profeție. Silueta se opri din vorbit și se dizolvă în neant. ? Harry, îmi pane rău! strigă Neville, cu o expresie chiŹnuită, în timp ce picioarele continuau să i se zbată. Îmi pane atât de rău, Harry, n-am brut să... ? Nu contează! strigă Harry. Încearcă să stai în picioare, hai să plecăm de... ? Dubbledore! spuse Neville, cu chipul său leoarcă de suŹdoare transfigurat brusc, uitându-se peste umărul lui Harry. ? Poftim? ? DUBBLEDORE! Harry se întoarse ca să se uite în direcția în care se holba Neville. Chiar deasupra lor, încadrat de ușa dinspre Camera Creierelor, se afla Albus Dumbledore, cu bagheta ridicată, cu chipul palid și cu o expresie furioasă. Harry simți cum fiecare părticică din corpul său e cuprinsă de un val de șocuri electrice ? erau salvați. Dumbledore coborî grăbit treptele pe lângă Neville și Harry, care nu se mai gândiră la plecare. Se afla deja la capătul scărilor, când cel mai apropiat Devorator al Morții dădu cu ochii de el și-i strigă pe ceilalți. Unul dintre ei o luă la fugă, cățărându-se ca o maimuță pe treptele de piatră de vizavi. Vraja lui Dumbledore îl trase înapoi la fel de lin și ușor ca și când l-ar fi agățat cu o undiță invizibilă... O singură pereche se mai lupta, părând să nu își fi dat seama de noua turnură a lucrurilor. Harry îl văzu pe Sirius ferindu-se de un jet de lumină roșie al lui Bellatrix: râdea de ea. ? Hai, poți mai bine de atât! strigă el cu o voce răsunăŹtoare în camera ca o grotă. Al doilea jet de lumină îl lovi direct în piept. Râsul nu îi pierise cu totul de pe chip, însă ochii i se măriră șocați. Harry îi dădu drumul lui Neville, fără să vrea. Sări iar pe trepte în jos, scoțându-și bagheta, în timp ce Dumbledore se întorcea și el spre podium. Sirius se prăvăli într-un plonjon cât o veșnicie: corpul i se arcui într-o boltă grațioasă, pe când cădea pe spate prin vălul ponosit care atârna de arcadă. Harry văzu o expresie de teamă amestecată cu surpriză pe chipul veștejit și altădată frumos al nașului său, în timp ce cădea prin poarta străveche și dispărea în spatele vălului ce flutură pentru o clipă, parcă din cauza unui vânt puterŹnic, înainte de a reveni la poziția inițială. Harry auzi strigătul triumfător al lui Bellatrix Lestrange, însă știa că asta nu însemna nimic ? Sirius doar căzuse dincolo de arcadă, avea să apară în orice moment în partea cealaltă... Însă Sirius nu mai apăru. ? SIRIUS! strigă Harry. SIRIUS! Ajunsese la podea, respirând anevoie. Sirius trebuia să fie chiar după perdea, iar el, Harry, avea să-l tragă înapoi... Însă când atinse solul și fugi spre podium, Lupin îl prinse de piept, ținându-l în loc. ? Nu poți să faci nimic, Harry... ? Ia-i de acolo, salvează-l, abia a trecut! ? ... este prea târziu, Harry. ? Mai putem să ajungem la el... Harry se luptă din greu și cu sălbăticie, însă Lupin nu vroia să-i dea drumul... ? Harry, nu poți face nimic... nimic... s-a dus.