CAPITOLUL VI
NOBILA ȘI FOARTE VECHEA CASĂ BLACK
Doamna Weasley îi urmă sus supărată. ? Vreau să vă duceți direct la culcare, fără un cuvânt, zise ea când ajunseră la primul etaj. Mâine avem o zi plină. Presupun că Ginny a adormit, îi zise ea lui Hermione, așa că încearcă să nu o trezești. ? A adormit, da, sigur, spuse Fred în șoaptă, după ce HermiŹone le zise noapte bună și urcară la următorul nivel. Dacă Ginny nu este trează, așteptând-o pe Hermione să-i povestească tot ce s-a vorbit jos, atunci eu sunt un vierme fosforescent... ? Bine, Ron, Harry, spuse doamna Weasley la etajul doi, făcându-le semn spre camera lor. În pat cu voi! ? Noapte bună, le spuseră Harry și Ron gemenilor. ? Somn ușor, zise Fred, făcând cu ochiul. Doamna Weasley închise ușa după Harry cu un zgomot puternic și scurt. Camera părea, dacă era posibil, chiar mai umedă și mai sinistră decât la prima vedere. Tabloul gol de pe perete respira acum foarte încet și adânc, de parcă locaŹtarul său invizibil adormise. Harry își puse pijamaua, își scoase ochelarii și se băgă în patul său rece, în timp ce Ron arunca niște mâncare de bufnițe pe dulap, ca să le linișŹtească pe Hedwig și Pigwidgeon, care ciripeau și băteau din aripi neliniștite. ? Nu putem să le dăm drumul să se ducă la vânătoare în fiecare noapte, îi explică Ron lui Harry, în timp ce își punea pijamaua maro. Dumbledore nu vrea să zboare prea multe bufnițe prin piață, crede că o să pară ciudat. A da... am uitat... Se duse la ușă și o închise cu zăvorul. ? De ce ai făcut asta? ? Kreacher, spuse Ron când stinse lumina. În prima noapte a venit să bântuie pe aici la trei noaptea. Crede-mă, nu ți-ar plăcea să te trezești și să descoperi că îți inspectează camera. Se vârî în pat, se întinse sub plapumă și apoi se întoarse să se uite la Harry pe întuneric; Harry îi distinse silueta la lumina lunii care era filtrată prin fereastra mohorâtă. ? Tu ce zici? Harry nu avu nevoie să-l întrebe pe Ron la ce se referea. ? Păi, nu ne-au zis multe pe care nu le-am fi putut ghici noi înșine, nu-i așa? zise el, gândindu-se la tot ce se spusese jos. Adică, nu ne-au spus decât că Ordinul încearcă să-i îmŹpiedice pe oameni să i se alăture lui Cap... Ron se auzi trăgând aer în piept cu putere. ? Cap-de-Mort, zise Harry hotărât. Când o să începi să îi folosești numele? Sirius și Lupin îi spun pe nume. Ron ignoră această ultimă replică. ? Da, ai dreptate, zise el, știam deja aproape tot ce ne-au spus, folosind Urechile Extensibile. Singura noutate a fost... Poc. ? AAAU! ? Vorbește mai încet, Ron, sau o să vină mama. ? Ați Apărut exact pe genunchii mei! ? Da, mă rog, este mai greu pe întuneric. Harry văzu siluetele șterse ale lui Fred și George dându-se jos din patul lui Ron. Arcurile patului gemură și salteaua lui Harry se lăsă în jos cu câțiva centimetri când George se așeză lângă picioarele lui. ? Și, v-ați prins? zise George entuziasmat. ? Care este arma de care vorbea Sirius? zise Harry. ? Mai degrabă, care i-a scăpat, spuse Fred încântat, stând acum lângă Ron. De asta nu am auzit nimic cu Extensibilele, nu-i așa? ? Voi ce credeți că este? zise Harry. ? Poate fi orice, spuse Fred. ? Însă nu poate fi ceva mai îngrozitor decât blestemul AbraŹcadabra, nu-i așa? zise Ron. Ce este mai rău decât moartea? ? Poate că este ceva care poate omorî mulți oameni odată, sugeră George. ? Poate că este un mod deosebit de dureros de ucidere a oamenilor, spuse Ron temător. ? Are Blestemul Cruciatus pentru provocarea durerii, zise Harry, nu-i trebuie ceva mai eficient. Urmă o pauză și Harry știu că ceilalți, ca și el, se întrebau ce orori ar putea produce această armă. ? Și cine credeți că o are acum? întrebă George. ? Sper că este de partea noastră, zise Ron, părând puțin neliniștit. ? Dacă este, atunci probabil că o are Dumbledore, spuse Fred. ? Unde? zise Ron repede. La Hogwarts? ? Pun pariu că da! spuse George. Acolo a ascuns Piatra Filozofală. ? Însă o armă trebuie să fie mult mai mare decât Piatra! zise Ron. ? Nu neapărat, spuse Fred. ? Da, mărimea nu garantează puterea, zise George. Uită-te la Ginny. ? Ce vrei să spui? zise Harry. ? Nu ai fost niciodată la primire când a aruncat un BlesŹtem cu Salivă-de-Liliac, nu-i așa? ? Ssst! zise Fred, ridicându-se puțin de pe pat. Ascultați! Tăcură. Se auzeau pași pe scări. ? Mama, zise George, și fără să mai spună ceva, se auzi un poc și Harry simți cum greutatea dispăru de la picioarele patului său. Câteva secunde mai târziu, auziră podeaua scârțâind în fața ușii lor; era clar că doamna Weasley asculta la ușă, veriŹficând dacă vorbeau sau nu. Hedwig și Pigwidgeon ciripiră cu jale. Podeaua scârțâi iar și o auziră ducându-se sus ca să-i verifice pe Fred și George. ? Știi, nu are deloc încredere în noi, spuse Ron cu regret. Harry era sigur că nu avea să adoarmă; seara fusese atât de plină de lucruri la care trebuia să se gândească, încât era convins că va sta ore întregi examinând totul. Vroia să vorŹbească în continuare cu Ron, dar doamna Weasley cobora iar printre scârțâituri și, după ce plecă, îi auzi pe ceilalți urcând... de fapt, în fața camerei lui treceau încet într-o parte și în alta multe creaturi cu o grămadă de picioare, și Hagrid, profesorul de Grija față de Creaturile Magice, zicea "Frumuseți, nu-i așa, Harry? Semestrul ăsta o să studiem armele... " iar Harry observă că animalele aveau tunuri în loc de capete și că se întorceau cu fața spre el... se feri... Apoi simți că se pitise un ghem cald sub cearșaf, iar vocea răsunătoare a lui George umplea camera. ? Mama a zis să vă treziți, aveți micul dejun în bucătărie și după aceea vrea să o ajutați în salon, sunt mai multe DoŹxii decât credea, și a găsit un cuib de Pufghemi sub canapea. O jumătate de oră mai târziu, Harry și Ron, care se îmbrăŹcaseră și mâncaseră repede, intrară în salon, o cameră lungă, cu un tavan înalt și cu pereți verzi de culoarea măslinei, acoŹperiți cu tapiserii murdare. Covorul scotea norișori de praf de fiecare dată când călca cineva pe el și draperiile lungi de catiŹfea verzi ca mușchiul zumzăiau, de parcă ar fi fost pline de roiuri de albine invizibile. În jurul acestora erau strânși doamŹna Weasley, Hermione, Ginny, Fred și George, arătând toți cam ciudat, pentru că își legaseră câte o cârpă peste nas și gură. De asemenea, fiecare dintre ei ținea și o sticlă mare de lichid negru, cu o duză la gură. ? Acoperiți-vă fețele și luați-vă un spray, le zise doamna Weasley lui Harry și Ron de cum îi văzu, arătând spre alte două sticle de lichid negru care erau așezate pe o masă cu picioare din fusuri. Este Doxicid. Nu am văzut niciodată o infestare atât de gravă ? ce o fi făcut Spiridușul ăla de casă în ultimii zece ani... Chipul lui Hermione era pe jumătate ascuns de un șerŹvet, însă Harry o văzu clar aruncându-i doamnei Weasley o privire plină de reproș. ? Kreacher este foarte bătrân, probabil că nu a putut să... ? Ai fi uimită dacă ai ști câte poate să facă Kreacher când vrea, Hermione, zise Sirius, care tocmai intrase în cameră, ducând un sac pătat de sânge în care păreau să fie șobolani morți. Tocmai l-am hrănit pe Buckbeak, adăugă el, răspunŹzând privirii cercetătoare a lui Harry. Îl țin sus, în camera maică-mii. Oricum... biroul ăsta... Aruncă sacul de șobolani pe un fotoliu, apoi se aplecă să examineze dulăpiorul închis care, Harry observă acum penŹtru prima oară, se cutremura ușor. ? Ei bine, Molly, sunt destul de sigur că este un Bong, zise Sirius, uitându-se pe gaura cheii, dar poate că ar trebui să-l lăsăm pe Ochi-Nebun să arunce o privire înainte să-i dăm drumul ? din câte o știu pe mama, ar putea să fie ceva mult mai rău. ? Ai dreptate, Sirius, spuse doamna Weasley. Vorbeau amândoi pe un ton aparent destins și politicos, ceea ce îi spuse lui Harry că în mod sigur nici unul dintre ei nu uitase de discuția din seara precedentă. Se auzi un clopoțel sunând puternic la parter, urmat de o groază de urlete și gemete, la fel ca acelea declanșate seaŹra trecută de Tonks, când răsturnase suportul de umbrele. ? Le-am zis să nu sune la sonerie! spuse Sirius exasperat, ieșind grăbit din cameră. Îl auziră coborând furtunos pe scări, în timp ce strigătele doamnei Black cuprinseră casa din nou: ? Pete de dezonoare, corcituri mizere, trădători de sânge, progenituri ale gunoiului... ? Harry, te rog, închide ușa, zise doamna Weasley. Harry închise ușa de la salon, trăgând de timp cât mai mult cu putință; vroia să asculte ce se întâmpla jos. Era eviŹdent că Sirius reușise să tragă draperiile peste portretul mamei sale, pentru că femeia se oprise din țipat. Auzi pașii lui Sirius pe hol, pe urmă zuruitul lanțului de la ușa de la intrare și apoi o voce joasă, pe care o recunoscu drept cea a lui Kingsley Shacklebolt, care spunea: ? Hestia tocmai m-a înlocuit, așa că acum pelerina lui Moody este la ea, m-am gândit să îi las un raport pentru Dumbledore... Simțind ochii doamnei Weasley ațintiți asupra cefei sale, Harry închise ușa salonului cu regret și se întoarse în mijlocul Doxiilor. Doamna Weasley se aplecă pentru a cerceta pagina despre Doxii din Ghidul lui Gilderoy Lockhart despre paraziții domestici, care era deschis pe canapea. ? În ordine, trebuie să aveți grijă, pentru că Doxiile mușcă și au dinții otrăviți. Am o sticlă de antidot aici, însă aș prefera să nu aibă nimeni nevoie de ea. Se ridică, se așeză drept în fața draperiilor și le făcu semn să se apropie. ? Când dau semnalul, începeți să dați imediat cu spray, zise ea. Presupun că vor veni în zbor spre noi, însă pe sprayuri scrie că o singură pulverizare le paralizează. După ce sunt imobilizate aruncați-le pur și simplu în găleata asta. Se dădu cu grijă din linia focului și ridică propriul spray. ? Gata ? pulverizați! Harry pulverizase doar de două secunde, când o Doxie adultă veni în zbor dintr-un fald al materialului, bătând din aripile strălucitoare ca de cărăbuș, cu dinții mici și ascuțiți ca acele, cu corpul său subțire acoperit cu un păr negru și des și cu cei patru pumnișori încleștați de supărare. Harry o nimeri chiar în față cu o doză de Doxicid. Încremeni în aer și căzu, cu o bufnitură surprinzător de puternică, pe covorul tocit de dedesubt. Harry o ridică și o aruncă în găleată. ? Fred, ce faci? zise doamna Weasley tranșant. PulveriŹzează imediat și arunc-o! Harry se uită în jur. Fred ținea o Doxie care i se zbătea între arătător și degetul mare. ? Bine, spuse Fred vesel, pulverizându-i rapid Doxiei substanța în față, încât creatura leșină, însă în clipa în care se întoarse doamna Weasley, cu spatele o puse în buzunar, făŹcând cu ochiul. ? Vrem să testăm veninul de Doxie pentru Cutiile de Gustări cu Surprize, îi spuse George în șoaptă lui Harry. Pulverizând cu dexteritate spre două Doxii deodată când acestea se aruncară direct spre nasul lui Harry, se apropie de George și murmură cu jumătate de gură: ? Ce sunt Cutiile de Gustări cu Surprize? ? O varietate de dulciuri de la care ți se face rău, șopti George, uitându-se prevăzător la spatele doamnei Weasley. Dar nu foarte rău, doar destul de rău ca să ieși din clasă când vrei. Fred și cu mine le prelucrăm vara asta. Dacă mănânci jumătatea portocalie a Pastilelor Vărsate, vomiți. În clipa în care ești dat afară din clasă și trimis repede în aripa spitalului, înghiți jumătatea mov ? care te face la fel de bine ca înainte, permițându-ți să urmezi orice activitate plăcută dorești timp de o oră, perioadă în care altfel te-ai fi plictisit crâncen. Oricum, asta spunem în reclame, șopti Fred, care acum ieșise din câmpul vizual al doamnei WeasŹley și lua niște Doxii pierdute de pe jos, punându-le și pe ele în buzunar. Însă tot mai trebuie să lucrăm puțin la ele. Momentan, instrumentele noastre de testare nu prea pot să se oprească din vărsat ca să înghită jumătatea mov. ? Instrumente de testare? ? Noi, zise Fred. Facem cu rândul. George a luat Iluzia Leșinului ? am încercat amândoi Nugaua Sânge-din-Nas. ? Mama a crezut că ne-am duelat, spuse George. ? Să înțeleg că a mai rămas valabil magazinul de glume? murmură Harry, prefăcându-se că aranja duza de la sticlă. ? Păi, încă nu am avut ocazia să ne luăm autorizația, zise Fred, vorbind și mai încet când doamna Weasley își șterse fruntea cu eșarfa, înainte să se întoarcă la atac, așa că moŹmentan îl conducem ca pe un serviciu poștal. Am făcut reclamă în Profetul zilei săptămâna trecută. ? Și totul datorită ție, amice, spuse George. Dar nu-ți face griji... mama habar nu are. Nu mai citește Profetul zilei, penŹtru că publică minciuni despre tine și Dumbledore. Harry zâmbi. Îi obligase pe gemenii Weasley să ia preŹmiul de o mie de galioni pe care îl câștigase în Turnirul Trivrăjitor, ca să-i ajute să își împlinească visul de a deschide un magazin de glume, însă tot era mulțumit să știe că rolul său în împlinirea planurilor lor rămăsese necunoscut doamŹnei Weasley. Femeia nu credea că a conduce un magazin de glume era o carieră potrivită pentru doi dintre fiii ei. Dedoxicizarea draperiilor luă cam toată dimineața. Era trecut de prânz când doamna Weasley își scoase în sfârșit eșarfa de protecție, se prăbuși într-un fotoliu lăsat și sări ca arsă, cu un strigăt de dezgust, după ce se așeză pe sacul de șobolani morți. Draperiile nu mai zumzăiau; atârnau strâmŹbe și umede de la pulverizatul continuu. Sub ele stăteau îngrămădite în găleată Doxiile inconștiente, lângă un casŹtron de ouă negre, pe care acum le mirosea Șmecherilă și spre care Fred și George aruncau priviri viclene. ? Cred că o să ne ocupăm de ele după prânz, arătă doamŹna Weasley spre dulapurile cu vitrine pline de praf, care erau așezate de o parte și de alta a șemineului. Erau pline de un amestec straniu de obiecte: o colecție de pumnale ruginite, gheare, o piele de șarpe încolăcită, mai mulŹte cutii de argint mate, inscripționate în limbi pe care Harry nu putea să le înțeleagă și, cel mai neplăcut, o sticlă de cristal decorată, cu un opal mare incrustat în dop, plină de ceea ce Harry era sigur că era sânge. Clinchetul soneriei se auzi iar. Toți se uitară la doamna Weasley. ? Stați aici, zise ea hotărâtă, înșfăcând sacul de șobolani în timp ce la parter urletele doamnei Black se declanșară din nou. O să vă aduc niște sandvișuri. Ieși din cameră, închizând cu grijă ușa în urma ei. ImeŹdiat, toți se duseră repede la fereastră, ca să se uite în fața ușii. Văzură creștetul unui cap blond-roșcat ciufulit și o grăŹmadă de ceaune în echilibru instabil. ? Mundungus! zise Hermione. De ce-o fi adus toate ceaunele alea? ? Probabil că vrea să caute un loc sigur unde să le țină, spuse Harry. Nu asta făcea în noaptea în care trebuia să mă urmărească pe mine? Nu cumpăra ceaune pe ascuns? ? Da, ai dreptate! zise Fred, când se deschise ușa de la intrare. Mundungus intră cărându-și ceaunele și dispăru. ? Pe onoarea mea, mamei nu o să-i placă deloc chestia asta... El și George se duseră la ușă și rămaseră lângă ea, asculŹtând cu atenție. Țipetele doamnei Black se opriseră. ? Mundungus vorbește cu Sirius și Kingsley, murmură Fred, încruntându-se concentrat. Nu aud cum trebuie... crezi că am putea să riscăm să folosim Urechile Extensibile? ? Poate că merită, zise George. Aș putea să mă furișez sus și să iau vreo două... Însă chiar în acel moment se auzi o explozie de sunete la parter, care făcu Urechile Extensibile inutile. Auziseră cu toții exact ce striga doamna Weasley cât o țineau puterile. ? NU SUNTEM DEPOZIT DE BUNURI FURATE! ? Ador să o aud pe mama cum țipă la alții, spuse Fred, cu un zâmbet mulțumit pe chip, când întredeschise ușa cu câțiva centimetri, pentru ca vocea doamnei Weasley să poată păŹtrunde mai bine în cameră, este o schimbare foarte plăcută. ? COMPLET IRESPONSABIL, DE PARCĂ NU AVEM DESTULE PE CAP FĂRĂ SĂ ADUCI TU CEAUNE FURAŹTE ÎN CASĂ... ? Idioții o lasă să-și intre în mână, zise George, clătinând din cap. Trebuie să o oprești la început, altfel se ambalează singură și continuă așa ore întregi. Și abia așteaptă să-i zică vreo două lui Mundungus, încă de când a plecat pe furiș, când ar fi trebuit să te urmărească pe tine, Harry ? auzi-o, iar începe. E mama lui Sirius. Glasul doamnei Weasley se pierdu printre noile urlete și zbierete ale portretelor de pe hol. George dădu să închidă ușa ca să estompeze zgomotul, însă, înainte să o poată face, în cameră se strecură un spiriŹduș de casă. Cu excepția cârpei murdare, legată în jurul bazinului, era complet gol. Părea foarte bătrân. Pielea parcă îi era de șapte ori mai mare decât ar fi trebuit și, deși era chel, ca toți spiriŹdușii de casă, îi creștea mult păr alb din urechile mari ca de liliac. Ochii îi erau injectați și cenușii, iar nasul cărnos era mare și semăna cu un rât. Spiridușul nu îi băgă deloc în seamă pe Harry și pe ceiŹlalți. Purtându-se de parcă nu putea să-i vadă, își târî picioaŹrele cocoșat, încet și cu perseverență, către capătul îndepărŹtat al camerei, bombănind tot timpul în șoaptă pe o voce joasă, groasă ca a unei broaște-bou. ? ... miroase ca o gură de canal canal și e un criminal din cap până în picioare, dar nici ea nu este mai brează, trădăŹtoare de sânge afurisită, cu odraslele ei care distrug casa stăpânei mele, vai, biata mea stăpână, dacă ar ști, dacă ar ști ce gunoaie au intrat în casa ei, ce i-ar spune bătrânului Kreacher, vai, ce rușine, Sânge-Mâli, vârcolaci, trădători și hoți, bietul, bătrânul Kreacher, ce poate să facă... ? Bună, Kreacher, zise Fred foarte tare, trântind ușa. Spiridușul de casă încremeni locului, se opri din bomŹbănit și tresări extrem de surprins. ? Kreacher nu te-a văzut, tinere stăpân, zise el, întorcânŹdu-se și făcând o plecăciune în fața lui Fred. Stând mai departe cu fața spre covor, adăugă, perfect inteligibil: ? Progenitură afurisită de trădător de sânge. ? Poftim? zise George. Nu am auzit ultima parte. ? Kreacher nu a spus nimic, zise Spiridușul, făcând o a doua plecăciune către George și adăugând pe un ton clar: Uite-i și fratele geamăn, tot o bestie de pe altă lume. Harry nu știu dacă să râdă sau nu. Spiridușul se ridică, privindu-i pe toți răuvoitor și, aparent convins că nu puteau să îl audă, continuă să bombăne. ? ... și uite și Sânge-Mâlul, stând acolo dreaptă ca săgeaŹta, vai, dacă ar ști stăpâna mea, vai, cum ar mai plânge, și mai este și un băiat nou, Kreacher nu știe cum îl cheamă. Ce caută aici? Kreacher nu știe... ? Kreacher, el este Harry, zise Hermione. Harry Potter. Kreacher își deschise larg ochii spălăciți și bombăni mai repede și mai supărat ca niciodată. ? Sânge-Mâlul vorbește cu Kreacher de parcă este prieteŹna mea, dacă l-ar vedea stăpâna lui Kreacher într-o asemeŹnea companie, ah, ce ar spune... ? Nu-i spune Sânge-Mâl! ziseră Ron și Ginny într-un glas, furioși. ? Nu contează, șopti Hermione, nu este întreg la minte, nu știe ce... ? Nu te amăgi singură, Hermione, știe exact ce spune, zise Fred, privindu-i pe Kreacher cu o mare antipatie. Kreacher bombănea în continuare, cu ochii ațintiți asupra lui Harry. ? Este adevărat? Este Harry Potter? Kreacher vede cicaŹtricea, trebuie să fie adevărat, acesta este băiatul care l-a oprit pe Lordul Întunecat, Kreacher se întreabă cum a reușit... ? Ca noi toți, Kreacher, spuse Fred. ? Ce vrei, de fapt? întrebă George. ? Kreacher face curat, zise el evaziv. ? O scuză credibilă, spuse o voce din spatele lui Harry. Se întorsese Sirius, care se uita urât la spiriduș din ușă. Zgomotul de pe hol încetase; probabil că doamna Weasley și Mundungus își continuaseră cearta în bucătărie. Când îl văzu pe Sirius, Kreacher se aruncă într-o plecăciune ridicol de joasă, turtindu-și de podea nasul ca un rât. ? Ridică-te, spuse Sirius nerăbdător. Acum, ce pui la cale? ? Kreacher face curat, repetă Spiridușul. Kreacher trăiește ca să servească Nobila Casă Black ? ? Și este mai neagră pe zi ce trece, este groaznic de murdară, zise Sirius. ? Stăpânului i-a plăcut mereu această glumiță a sa, spuse Kreacher, făcând iar o plecăciune, și continuând în șoaptă: Stăpânul a fost un porc nerecunoscător, care i-a frânt inima mamei sale... ? Mama mea nu a avut inimă, Kreacher, se răsti Sirius. S-a menținut în viață doar din ciudă. Kreacher își plecă iar capul când vorbi. ? Cum zice stăpânul, murmură el mânios. Stăpânul nu merită nici să șteargă noroiul de pe pantofii mamei sale, vai, biata mea stăpână, ce ar zice dacă l-ar vedea pe Kreacher servindu-l, cât l-a urât, ce dezamăgire a fost... ? Te-am întrebat ce pui la cale, spuse Sirius cu răceală. De fiecare dată când apari prefăcându-te că deretici, duci ceva pe furiș la tine în cameră, ca să nu putem să îl aruncăm. ? Kreacher nu ar muta niciodată ceva de la locul său de drept din casa stăpânului, zise Spiridușul, care apoi murmură foarte repede: Stăpâna nu l-ar ierta niciodată pe Kreacher dacă ar fi arunŹcată tapiseria, de șapte secole este în familie, Kreacher trebuie să o salveze, Kreacher nu o să-l lase pe stăpân, pe trădătorii de sânge și pe odrasle să o distrugă... ? Mă gândeam eu că ar putea să fie asta, spuse Sirius, aruncând o privire disprețuitoare către peretele de vizavi. Nu mă îndoiesc că trebuie să-i fi pus în cârcă o altă Vrajă de Lipire Permanentă, însă dacă o să pot să scap de ea, sigur o voi face. Acum du-te, Kreacher. Se părea că Kreacher nu îndrăznea să nesocotească un ordin direct; cu toate acestea, privirea pe care i-o aruncă lui Sirius când își târî pașii pe lângă el era plină de o ură proŹfundă, așa că bombăni tot timpul până ieși din cameră. ? Se întoarce din Azkaban dându-i ordine lui Kreacher, ah, biata mea stăpână, ce ar spune dacă ar vedea casa acum, cu gunoaiele care trăiesc în ea, comorile ei aruncate, a jurat că nu o mai recunoștea ca mamă și s-a întors, se mai zice că este și criminal... ? Continuă să bombăni și chiar o să fiu criminal! spuse Sirius nervos și trânti ușa după spiriduș. ? Sirius, nu este întreg la cap, zise Hermione în apărarea lui, nu cred că își dă seama că îl auzim. ? A fost singur prea mult timp, spuse Sirius, primind ordine smintite de la portretul mamei și vorbind de unul singur, însă întotdeauna a fost un afurisit și un... ? Poate că, dacă l-ai elibera, zise Hermione plină de speŹranță, poate că... ? Nu putem să-l eliberăm, știe prea multe despre Ordin, spuse Sirius ferm. Și oricum, șocul l-ar ucide. Sugerează-i să plece din casa asta, și o să vezi cum o să reacționeze. Sirius traversă camera până unde era agățată pe toată lungimea peretelui tapiseria pe care încercase să o apere Kreacher. Harry și ceilalți îl urmară. Tapiseria părea extrem de veche; era decolorată și părea mâncată de Doxii în unele locuri. Totuși, firul de aur cu care era brodată încă scânteia cu destulă putere ca să arate ramificatul arbore genealogic care data din Evul Mediu (din câte își dădea seama Harry). Chiar în partea de sus era scris cu litere mari: Nobila și Foarte Vechea Casă Black "Toujours pur" ? Tu nu ești trecut aici! zise Harry, după ce examină cu atenție partea de jos a arborelui. ? Am fost aici, spuse Sirius, arătând o gaură mică, rotundă și arsă de pe tapiserie, care semăna cu o arsură de țigară. Iubitoarea mea mamă m-a scos după ce am fugit de acasă ? lui Kreacher chiar îi place să spună povestea în șoaptă. ? Ai fugit de acasă? ? Când aveam cam șaisprezece ani, spuse Sirius, mă sătuŹrasem. ? Unde te-ai dus? întrebă Harry, privindu-i cu ochii mari. ? La tatăl tău acasă, spuse Sirius. Bunicii tăi au fost foarte drăguți; într-un fel, m-au adoptat ca pe un al doilea fiu. Da, am stat la tatăl tău în vacanțele de vară, iar la șaptesprezece ani mi-am luat casa mea. Îmi lăsase unchiul Alphard o bucată destul de măricică de aur ? și el a fost șters de aici, probabil că ăsta este motivul ? oricum, după asta mi-am purtat singur de grijă. Însă am fost mereu bine venit la domŹnul și doamna Potter duminica la prânz. ? Dar... de ce ai...? ? Plecat? zâmbi Sirius cu amărăciune și își trecu degetele prin părul lung și nepieptănat. Pentru că îi uram pe toți: pe păŹrinții mei, cu obsesia lor pentru sângele pur, convinși că, dacă erai un Black, aveai sânge albastru... pe idiotul de frate-meu, destul de slab ca să îi creadă... uite-l aici. Sirius arătă cu degetul chiar la capătul arborelui, către numele "Regulus Black". Data nașterii era urmată de o dată a decesului (cam cu cincisprezece ani în urmă). ? Era mai mic ca mine, zise Sirius, și un fiu mult mai bun, după cum mi se reamintea tot timpul. ? Însă a murit, spuse Harry. ? Da, zise Sirius. Un tâmpit notoriu... s-a alăturat DevoŹratorilor Morții. ? Glumești! ? Haide, Harry, nu ai văzut destule în casa asta ca să-ți dai seama ce fel de vrăjitori au fost în familia mea? spuse Sirius cu încăpățânare. ? Și ? și părinții tăi au fost Devoratori ai Morții? ? Nu, nu, dar crede-mă, erau de acord cu viziunea lui Cap-de-Mort, sprijineau întru totul purificarea rasei vrăjiŹtorești, eliminarea celor cu părinți Încuiați și aducerea la puŹtere a celor cu sângele pur. Și nici nu erau singurii, au fost destul de mulți oameni, înainte să-și dea Cap-de-Mort arama pe față, care au crezut că avea o perspectivă foarte corectă asupra lucrurilor... Însă s-au speriat când au văzut ce era în stare să facă pentru a obține puterea. Dar la început părinții mei au crezut că Regulus a fost un fel de mic erou pentru că i s-a alăturat. ? A fost omorât de un Auror? întrebă Harry curios. ? O, nu, zise Sirius. Nu, a fost ucis de Cap-de-Mort. Sau, mai probabil, din ordinul lui Cap-de-Mort; mă îndoiesc că Regulus a fost vreodată destul de important ca să fie omorât de însuși Cap-de-Mort. Din câte am aflat după ce a murit, a intrat în joc, apoi s-a speriat din cauza a ceea ce i se cerea să facă și a încercat să se retragă. Ei bine, lui Cap-de-Mort nu poți să-i înmânezi pur și simplu demisia. Ai de ales între serviciul pe viață sau moartea. ? Prânzul, se auzi vocea doamnei Weasley. Ținea bagheta ridicată mult în fața ei, ducând în echiliŹbru pe vârf o tavă uriașă încărcată cu sandvișuri și prăjituri. Era foarte rumenă în obraji și părea încă supărată. Ceilalți se apropiară de ea, dornici să mănânce ceva, însă Harry rămase cu Sirius, care înaintase spre tapiserie. ? Nu m-am mai uitat la asta de ani de zile. Uite-l pe Phineas Nigellus... stră-stră-străbunicul meu, vezi?... Cel mai puțin iubit director al Școlii Hogwarts din toate timpurile... Araminta Meliflua... o vară a mamei mele... a încercat să dea o lege a Ministerului care să legalizeze vânatul Încuiaților... și draga mătușă Elladora... a instituit tradiția familiei de a decapita spiridușii de casă când deveneau prea bătrâni ca să ducă tăvile de ceai... desigur, de fiecare dată când în familia mea se năștea o persoană cât de cât normală, era dezŹmoștenită. Văd că Tonks nu este aici. Poate că de asta nu vrea să îi asculte Kreacher ordinele ? ar trebui să facă tot ce îi spune oricare membru al familiei... ? Tu și Tonks sunteți rude? întrebă Harry surprins. ? A, da, mama ei, Andromeda, a fost verișoara mea preferată, zise Sirius, cercetând cu atenție tapiseria. Nu, AnŹdromeda nu este aici, uite... Arătă către o altă arsură mică și rotundă dintre două nume, Bellatrix și Narcissa. ? Surorile Andromedei sunt încă aici pentru că ele au încheiat căsătorii minunate și respectabile de sânge-pur, însă Andromeda s-a căsătorit cu un bărbat cu părinți încuŹiați, Ted Tonks, așa că... Sirius mimă arderea tapiseriei cu o rază a baghetei și râse cu amărăciune. Harry, însă, nu râse; era prea ocupat să se uite la numele din dreapta urmei de arsură a Andromedei. O linie dublă de broderie aurie o lega pe Narcissa Black de Lucius Reacredință, iar o singură linie aurie verticală, porŹnită din numele lor, ducea la numele Draco. ? Ești rudă cu familia Reacredință! ? Toate familiile de sânge-pur sunt înrudite între ele, zise Sirius. Dacă vrei să îți lași fiii și fiicele să se căsătorească doar cu cei cu sânge-pur, nu prea ai de ales între mulți; am rămas foarte puțini. Molly și cu mine suntem veri prin alianță și Arthur este un fel de văr de-al doilea, renegat cândva. Însă nu are sens să îi căutăm aici ? dacă a fost vreodată o familie de trădători de sânge, aceasta este familia Weasley. Însă acum Harry se uita la numele din stânga numelui ars al Andromedei: Bellatrix Lestrange. ? Lestrange... zise Harry tare. Numele îi trezise o amintire; îl știa de undeva, însă penŹtru o clipă nu putu să-și dea seama de unde, deși îi dădu o senzație stranie, sinistră în stomac. ? Sunt în Azkaban, zise Sirius scurt. Harry îl privi curios. ? Bellatrix și soțul ei Rodolphus au fost aduși o dată cu Barty Crouch junior, zise Sirius, cu același ton brusc. Și fraŹtele lui Rodolphus, Rabastan, a fost cu ei. Atunci Harry își aminti. O văzuse pe Bellatrix Lestrange în interiorul Pensivului lui Dumbledore, instrumentul ciuŹdat în care puteau fi stocate gândurile și amintirile: o femeie înaltă, brunetă, cu ochi întunecați, care fusese judecată și își mărturisise devotamentul continuu pentru Lordul Cap-de-Mort, mândria că încercase să îl găsească după declinul său și convingerea că va fi cândva răsplătită pentru loialitate. ? Nu mi-ai zis niciodată că este... ? Chiar contează că este vara mea? se răsti Sirius. Din punctul meu de vedere, ei nu sunt familia mea. Ea cu siguŹranță nu este rudă cu mine. Nu am mai văzut-o de când aveam vârsta ta, dacă nu pui la socoteală momentul când am zărit-o intrând în Azkaban. Crezi că sunt mândru că am o rudă ca ea? ? Iartă-mă, spuse Harry repede, nu am vrut să ? am fost surprins, doar atât... ? Nu contează, nu îți cere scuze, murmură Sirius. Se depărtă de tapiserie, cu mâinile băgate adânc în buzunare. ? Nu-mi place că sunt din nou aici, zise el, uitându-se prin salon. Nu m-am gândit că voi mai ajunge să fiu închis în casa asta. Harry îl înțelegea perfect. Știa cum s-ar fi simțit el, dacă ar fi crescut, crezând că scăpase pentru totdeauna de casa aceea, și s-ar fi întors să trăiască la numărul patru, pe Aleea Boschetelor. ? Desigur, este ideală ca sediu, zise Sirius. Tatăl meu a luat toate măsurile de securitate cunoscute vrăjitorilor când trăia aici. Nu poate fi detectată, ca să nu poată să vină nicioŹdată Încuiații aici ? de parcă ar fi vrut vreodată să o facă -și acum Dumbledore a adăugat și protecția sa, nu ar fi deloc ușor să găsești o casă mai sigură. Dumbledore este PăstrăŹtorul Secretului în numele Ordinului, știi bine ? nimeni nu poate să găsească sediul decât dacă îi spune el personal unde este ? acel bilet pe care ți l-a arătat Moody azi-noapte era de la Dumbledore... Sirius râse scurt, cu un râset asemănător cu un lătrat. ? Dacă ar putea să vadă părinții mei la ce folosește acum această casă... mă rog, portretul mamei mele ar trebui să te ajute să-ți faci o părere... Se încruntă o clipă, apoi oftă. ? Mi-ar plăcea să pot să ies din când în când și să fac ceva folositor. L-am întrebat pe Dumbledore dacă pot să te însoțesc la audiere ? ca Snuffles, bineînțeles ? pentru puțin suport moral, ce zici? Harry se simți ca și când stomacul i s-ar fi scurs în covorul plin de praf. Nu se mai gândise deloc la audiere de când luase cina seara precedentă; în vârtejul de a fi iar alături de oamenii săi preferați, și aflând tot ce se întâmpla, acest lucru îi ieșise complet din minte. La auzul cuvintelor lui Sirius, însă, i se întoarse sentimentul zdrobitor de groază. Se uită la Hermione și la frații Weasley, care își mâncau toți sandvișurile cu poftă, și se întrebă cum s-ar simți dacă s-ar întoarce la Hogwarts fără el. ? Nu-ți face griji, zise Sirius. Harry își ridică privirea și realiză că Sirius îl urmărise. ? Sunt sigur că o să se clarifice totul, sigur există ceva în Statutul Internațional de Tăinuire care permite folosirea magiei pentru a-ți salva propria viață. ? Dar, dacă or să mă exmatriculeze, zise Harry încet, pot să mă întorc aici și să trăiesc cu tine? Sirius zâmbi cu tristețe. ? O să vedem. ? M-aș simți mult mai liniștit în privința audierii dacă nu ar trebui să mă întorc la familia Dursley, insistă Harry. ? Trebuie să fie groaznici, dacă preferi locul ăsta, zise Sirius posomorât. ? Voi doi de acolo, grăbiți-vă, sau nu o să mai rămână nimic de mâncare! strigă doamna Weasley. Sirius mai oftă o dată profund, aruncă o privire sumbră taŹpiseriei, apoi el și Harry se duseră și li se alăturară celorlalți. Harry se strădui cât putu să nu se gândească la audiere în timp ce goliră dulapurile cu vitrină în seara aceea. Din fericire pentru el, era o activitate care necesita multă concentrare, având în vedere că multe dintre obiectele de acolo păreau toŹtal lipsite de dorința de a-și părăsi rafturile pline de praf. Sirius suferi o mușcătură urâtă de la o tabacheră argintie; în câteva clipe mâna mușcată fusese acoperită de un înveliș neplăcut ca o crustă, asemenea unei mănuși tari maro. ? Este în ordine, zise el, examinându-și mâna cu interes, înainte să o atingă ușor cu bagheta, aducând pielea la norŹmal, trebuie să fie niște pudră de Wartcap înăuntru. Azvârli cutia în sacul unde strânseseră obiectele din dulaŹpuri; Harry îl văzu mai târziu pe George înfășurându-și mâna cu grijă într-o cârpă și strecurând tabachera în buzuŹnarele sale deja pline de Doxii. Găsiră un instrument argintiu deloc atrăgător, ceva care semăna cu o pensetă cu multe picioare, care se cățără ca o insectă pe brațul lui Harry, când o ridică, și încercă să-l înțeŹpe. Sirius îl apucă și îl lovi cu o carte groasă intitulată NobiliŹmea naturii: genealogia vrăjitorească. Mai era acolo o cutie muzicală care, când era întoarsă cu cheia, cânta o melodie ușor sinistră, ca un clopoțel, și se treziră toți curios de slăbiți și adormiți, până când Ginny avu ideea deșteaptă de a trânŹti capacul; un medalion greu, pe care nici unul nu reuși să-l deschidă; mai multe sigilii vechi; și, într-o cutie plină de praf, un Ordinul lui Merlin Clasa Întâi, care îi fusese acorŹdat bunicului lui Sirius pentru "servicii aduse Ministerului". ? Înseamnă că trebuie să le fi dat o grămadă de aur, spuse Sirius disprețuitor, aruncând medalia în sacul de gunoi. Kreacher intră sfios în cameră de mai multe ori și încerŹcă să ia pe furiș diverse lucruri, ascunzându-le sub cârpa de la șale și murmurând blesteme îngrozitoare de fiecare dată când îl prindeau asupra faptului. Când Sirius smulse de la el un inel mare de aur, care purta blazonul familiei Black, Kreacher chiar izbucni în lacrimi de furie și părăsi camera suspinând încet și insultându-1 pe Sirius așa cum Harry nu mai auzise până atunci. ? A fost al tatălui meu, spuse Sirius, aruncând inelul în sac. Kreacher nu i-a fost chiar așa devotat cum i-a fost maŹmei mele, însă tot l-am prins îmbrățișând o pereche de panŹtaloni vechi ai tatălui meu săptămâna trecută. * Doamna Weasley îi puse pe toți la treabă pe parcursul urŹmătoarelor câteva zile. Le trebuiră trei zile să decontamiŹneze salonul. Până la urmă, singurele lucruri de nedorit care rămăseseră erau tapiseria arborelui genealogic al famiŹliei Black, care rezistase tuturor încercărilor de a o dezlipi de pe perete, și biroul mișcător. Moody nu venise încă la sediu, așa că nu puteau fi siguri ce era în el. După salon trecură la sufrageria de la parter unde găsiră niște păianjeni mari cât farfuriile ascunși pe sub niște dulapuri (Ron ieși repede din cameră ca să-și facă un ceai și se întoarse o oră și jumătate mai târziu). Serviciul de porțelan, care purta blazonul și motto-ul familiei Black, fu aruncat cu totul într-un sac, fără nici un fel de ceremonie, de către Sirius, și aceeași soartă o avură o serie de fotografii vechi în rame de argint, pătate, ai căror locatari țipară sfâșietor când se sparse geamul care îi acoperea. Poate că Plesneală considera munca lor "curățenie", dar, după părerea lui Harry, chiar erau în război cu casa, care se lupta cu toate forțele, sprijinită de Kreacher. Spiridușul de casă continua să apară de câte ori se adunau, iar bombăniŹtul lui era din ce în ce mai jignitor, în timp ce încerca să scoată orice apuca din sacii de gunoi. Sirius merse atât de departe, încât îl și amenință cu hainele, însă Kreacher îl fixă cu o privire spălăcită și zise, "Stăpânul trebuie să facă așa cum dorește, " înainte să se întoarcă cu spatele și să bolŹborosească foarte tare, "însă stăpânul nu îl va alunga pe Kreacher, nu, pentru că Kreacher știe ce pun la cale, o, da, complotează împotriva Lordului Întunecat, da, cu acești Sânge-Mâli, trădători și gunoaie..." După care Sirius, ignorând protestele lui Hermione, îl apucă pe Kreacher de turul cârpei de pe șale și-l aruncă afară din cameră. Soneria suna de câteva ori pe zi, moment în care mama lui Sirius reîncepea să urle, iar Harry și ceilalți încercau să tragă cu urechea la ce spunea musafirul, deși înțelegeau foarte puțin din clipele când îi vedeau și din frânturile de conversație auzite, înainte ca doamna Weasley să-i cheme înapoi la treabă. Plesneală mai intră și ieși din casă de câteva ori, deși, spre ușuŹrarea lui Harry, nu ajunseră niciodată față-n față; Harry o zări și pe profesoara de Transfigurare, doamna McGonagall, care arăta foarte ciudat îmbrăcată cu o rochie și o haină de ÎncuŹiați, părând prea ocupată ca să zăbovească. Uneori, însă, muŹsafirii rămâneau să ajute. Tonks li se alătură într-o după-amiaŹză memorabilă, când găsiră un căpcăun bătrân și rău în toaleŹta de la etaj, iar Lupin, care stătea în casă cu Sirius, dar pleca pentru perioade lungi de timp pentru a îndeplini sarcini misŹterioase pentru Ordin, îi ajută să repare o pendulă care avea neplăcutul obicei de a-i lovi cu putere pe cei ce treceau pe lânŹgă ea. Mundungus mai crescu puțin în ochii doamnei WeasŹley, salvându-l pe Ron de niște robe vechi și mov care încerŹcaseră să-l sugrume când le scosese din dulap. În ciuda faptului că încă nu dormea bine, că încă visa coriŹdoare și uși închise care făceau să-l usture cicatricea, Harry reuși să se distreze pentru prima oară în acea vară. Atâta timp cât era ocupat, era mulțumit; însă, când acțiunea scădea, de fiecare dată când își lăsa garda jos, sau zăcea extenuat pe pat, privind umbrele neclare care se plimbau pe tavan, se întorcea la gândul înspăimântător al audierii de la Minister. Frica îl înțepa în capul pieptului ca niște ace când se întreba ce i se va întâmpla dacă va fi exmatriculat. Această idee era atât de groaznică, încât nici nu îndrăznea să o spună cu voce tare, nici măcar lui Ron și Hermione, care, deși vorbeau adeseori în șoaptă între ei și-i aruncau priviri îngrijorate, îi urmau exemŹplul și nu discutau despre asta. Câteodată, nu putea să-și îmŹpiedice imaginația să nu-i arate un reprezentant anonim al MiŹnisterului care îi rupea bagheta în două, ordonându-i să se întoarcă la familia Dursley... dar el nu avea de gând să se ducă înapoi. Era hotărât în privința asta. Avea să se întoarcă aici, în Casa Cumplită, și să trăiască lângă Sirius. Se simți de parcă i-ar fi căzut o cărămidă în stomac când doamna Weasley se întoarse către el în timpul cinei de miercuri seara și zise încet: ? Ți-am călcat cele mai bune haine pentru mâine dimiŹneață, Harry, și de asemenea aș vrea să te speli pe cap astă-seară. O primă impresie bună poate face minuni. Ron, Hermione, Fred, George și Ginny tăcură cu toții și se uitară la el. Harry dădu din cap și încercă să-și mănânce friptura în continuare, însă gura i se uscase atât de tare, încât nu putea să mestece. ? Cum o să ajung acolo? o întrebă pe doamna Weasley, încercând să nu pară îngrijorat. ? Te ia Arthur cu el la serviciu, spuse doamna Weasley cu blândețe. Domnul Weasley îi zâmbi lui Harry încurajator din partea cealaltă a mesei. ? Poți să aștepți la mine în birou până la ora audierii, zise el. Harry se uită la Sirius, însă, înainte să poată să pună întrebarea, doamna Weasley îi dăduse deja răspunsul. ? Domnul profesor Dumbledore nu crede că ar fi o idee bună să meargă Sirius cu tine, și trebuie să recunosc că... ? Are dreptate, zise Sirius printre dinții încleștați. Doamna Weasley își făcu gura pungă. ? Când ți-a spus Dumbledore asta? zise Harry, uitându-se la Sirius cu ochii mari. ? A venit aseară, după ce te culcaseși, spuse domnul Weasley. Sirius înțepă supărat un cartof cu furculița. Harry își coborî privirea în farfurie. Gândul că Dumbledore fusese în casă în ajunul audierii și nu ceruse să-l vadă îl făcea să se simtă și mai rău, dacă era posibil.