CAPITOLUL IX
SUPĂRĂRILE DOAMNEI WEASLEY
Plecarea subită a lui Dumbledore îl luă pe Harry complet prin surprindere. Rămase pe loc acolo unde era, pe scaunul său cu lanțuri, luptându-se cu senzația de șoc și de ușurare. Toți membrii Vrăjustiției erau în picioare, vorbind și adunându-și hârtiile. Harry se ridică. Nimeni nu părea să-i acorde nici cea mai mică atenție, în afara vrăjitoarei ca o broască din dreapta lui Fudge, care acum se uita în jos la el, și nu la Dumbledore, ca până atunci. Ignorând-o, încercă să întâlnească privirea lui Fudge, sau pe cea a doamnei Bones, dorind să întrebe dacă putea să plece, însă Fudge părea foarte hotărât să nu îl observe pe Harry, iar doamna Bones era ocuŹpată cu servieta ei, așa că făcu câțiva pași către ieșire și, cum nu-l chemă nimeni înapoi, începu să meargă foarte repede. Ultimii pași îi făcu în fugă, deschise ușa cu putere și aproape că se ciocni de domnul Weasley, care stătea chiar în față, palid și neliniștit. ? Dumbledore nu a spus... ? Retrase, zise Harry, închizând ușa în urma lui. Toate acuzațiile au fost retrase! Zâmbind larg, domnul Weasley îl apucă pe Harry de umeri. ? Harry, e minunat! Ei, bineînțeles că nu te-ar fi putut găsi vinovat, nu cu dovezile prezentate, dar chiar și așa, nu pot să pretind că nu am fost... Însă domnul Weasley se opri, pentru că ușa sălii de judecată tocmai se deschisese din nou. Membrii Vrăjustiției începeau să părăsească încăperea. ? Pe barba lui Merlin! exclamă domnul Weasley uluit, trăŹgându-l pe Harry într-o parte, ca să le facă loc tuturor să treacă. Ai fost judecat de întreaga curte? ? Cred că da, zise Harry încet. Unul sau doi vrăjitori îi făcură semn din cap lui Harry când trecură pe lângă el, iar câțiva, inclusiv doamna Bones, îi spuŹseră, "Neața, Arthur", domnului Weasley, însă cei mai mulți se uitară în altă parte. Cornelius Fudge și vrăjitoarea ca o broasŹcă fură aproape ultimii care părăsiră temnița. Fudge se purtă de parcă domnul Weasley și Harry făceau parte din perete, însă vrăjitoarea se uită cercetător la Harry. Ultimul ieșit fu Percy. Ca și Fudge, îi ignoră complet pe tatăl său și pe Harry; trecu pe lângă ei, ținând strâns în mână un sul mare de pergaŹment și un mănunchi de pene de rezervă; avea spatele perfect rigid și nasul în vânt. Ridurile din jurul gurii domnului WeasŹley se accentuară puțin, dar, în afară de aceasta, nu mai dădu nici un semn că își văzuse cel de-al treilea fiu. ? O să te duc direct înapoi ca să poți să le dai și celorlalți vestea cea bună, zise el, făcându-i semn lui Harry să meargă înainte, după ce Percy urcă treptele către etajul nouă. O să te las în drum spre toaleta din Bethnal Green. Haide... ? Și ce o să faceți cu toaleta? întrebă Harry, zâmbind. Deodată totul părea de cinci ori mai amuzant decât de obicei. Începea să se acomodeze cu gândul: fuseseră retrase acuzațiile, avea să se întoarcă la Hogwarts. ? A, este un antiblestem destul de simplu, spuse domnul Weasley în timp ce urcară scările, dar, Harry, problema nu este repararea pagubelor, ci mai degrabă atitudinea din spatele vandalismului. Păcălirea Încuiaților poate să le pară amuzantă unor vrăjitori, însă este exprimarea unui lucru mult mai profund și mai neplăcut, iar eu, unul... Domnul Weasley se opri în mijlocul frazei. Tocmai ajunŹseseră pe coridorul de la etajul nouă și Cornelius Fudge stăŹtea la câțiva metri de ei, vorbind în șoaptă cu un bărbat înalt, cu părul blond, lins, și cu chipul ascuțit și palid. Cel din urmă se întoarse când le auzi pașii. Și el se opri în mijlocul conversației, iar ochii săi reci și cenușii se îngusŹtară și se ațintiră asupra feței lui Harry. ? Măi, măi, măi... Patronus Potter, zise Lucius ReacreŹdință calm. Harry se simți strivit, ca și când s-ar fi lovit de ceva tare. Ultima dată văzuse acei ochi reci și cenușii prin găurile croite în gluga unui Devorator al Morții, și tot ultima dată auzise vocea acelui bărbat râzând într-un cimitir întunecat, în timp ce el era torturat de Lordul Cap-de-Mort. Lui Harry nu-i venea să creadă că Lucius Reacredință îndrăznea să-l privească în ochi; nu îi venea să creadă că era acolo, în Ministerul Magiei, și nici că vorbea cu Cornelius Fudge, când Harry îi spusese lui Fudge cu nici o lună în urmă că Reacredință era un Devorator al Morții. ? Domnul ministru tocmai îmi povestea că ai scăpat ca prin urechile acului, Potter, spuse domnul Reacredință tărăgănat. Absolut uimitor, modul în care reușești să te strecori mereu prin crăpături foarte înguste, mai exact... da un șarpe. Domnul Weasley îl apucă pe Harry de umăr, cu un gest prevenitor. ? Da, zise Harry, da, sunt foarte bun la scăpat. Lucius Reacredință își ridică privirea către chipul domŹnului Weasley. ? Si mai este și Arthur Weasley! Ce cauți aici, Arthur? ? Aici lucrez, spuse domnul Weasley tranșant. ? Ei, nu chiar aici, nu? zise dl. Reacredință, ridicându-și sprâncenele și uitându-se la ușă peste umărul domnului WeasŹley. Parcă erai la etajul doi... nu faci ceva care implică furtul obiectelor făcute de Încuiați și vrăjirea lor la tine acasă? ? Nu, se răsti domnul Weasley, ale cărui degete îi împunŹgeau acum umărul lui Harry. ? De fapt, ce căutați dumneavoastră aici? îl întrebă Harry pe Lucius Reacredință. ? Nu cred că treburile mele personale cu domnul ministru sunt problema ta, Potter, zise Reacredință, netezindu-și roba. Harry auzi limpede un zornăit delicat a ceea ce părea să fie un buzunar plin cu galbeni. ? Zău, doar pentru că ești preferatul lui Dumbledore, nu trebuie să te aștepți la aceeași indulgență și de la noi ceilalți... ce ziceți, domnule ministru, să mergem la dumneaŹvoastră în birou? ? Desigur, spuse Fudge, întorcându-le spatele lui Harry domnului Weasley. Pe aici, Lucius. Plecară împreună, vorbind încet. Domnul Weasley nu își luă mâna de pe umărul lui Harry până când dispărură în lift. ? De ce nu a așteptat în fața biroului lui Fudge, dacă aveau treburi de rezolvat? izbucni Harry furios. Ce căuta aici? ? Dacă mă întrebi pe mine, încerca să se strecoare în sala de judecată, zise domnul Weasley, părând foarte agitat și uiŹtându-se peste umăr, de parcă s-ar fi asigurat că nu putea să îi audă nimeni. Încerca să afle dacă ai fost sau nu exmatriculat. O să-i trimit un mesaj lui Dumbledore după ce te duc la sediu, ar trebui să știe că Reacredință a vorbit iar cu Fudge. ? Și, de fapt, ce treburi personale au ei doi? ? Aur, presupun, zise domnul Weasley supărat. ReacreŹdință tot împarte cu generozitate în stânga și în dreapta de ani întregi... Îl ajută să ajungă la oamenii care trebuie... atunci le poate cere favoruri... poate să amâne legi pe care nu le vrea promulgate... a, Lucius Reacredință are foarte multe relații. Sosi liftul; era gol, în afara unui cârd de mesaje care zbuŹrară în jurul capului domnului Weasley, când acesta apăsă pe butonul către atrium și ușile se închiseră cu zgomot. Încercă să le dea la o parte enervat. ? Domnule Weasley, spuse Harry încet, dacă Fudge întâlnește cu niște Devoratori ai Morții ca Reacredință, dacă se întâlnește singur cu ei, de unde știm că nu au aruncat Blestemul Imperius asupra lui? ? Să nu crezi că nu ne-am gândit și noi, Harry, șopti domŹnul Weasley. Dar Dumbledore crede că Fudge acționează după cum îl taie capul momentan ? ceea ce, după cum spune Dumbledore, nu este o veste foarte bună. Ar fi mai bine să nu vorbim despre asta acum, Harry. Ușile se deschiseră, iar ei ajunseră în atriumul acum aproape părăsit. Eric, vrăjitorul de pază, era ascuns iar în spatele Profetului zilei. Tocmai trecuseră pe lângă fântâna aurie, când Harry își aduse aminte de ceva. ? Stați puțin... Îi spuse el domnului Weasley și, scoțându-și săculețul cu bani din buzunar, se întoarse la fântână. Ridică privirea către chipul vrăjitorului chipeș, însă de aproape lui Harry i se păru cam șters și distrat. Vrăjitoarea purta un zâmbet insipid, ca la un concurs de frumusețe, și, din câte știa Harry despre goblini și centauri, era foarte puțin proŹbabil să se uite așa fermecați la niște oameni, oricine ar fi ei. Doar atitudinea spiridușului de casă, de o senilitate desăvârŹșită, părea convingătoare. Zâmbind, cu gândul la ce ar zice HerŹmione dacă ar vedea statuia spiridușului, Harry răsturnă săcuŹlețul și goli în bazin nu doar zece galioni, ci întreg conținutul. ? Știam eu! strigă Ron, sărind în sus. Tu reușești să scapi tot timpul! ? N-aveau cum să nu retragă acuzațiile, zise Hermione, care păruse sfârșită de teamă înainte ca Harry să intre în buŹcătărie, iar acum ținea o mână tremurândă peste ochi. Nu erau deloc fondate, deloc. ? Însă toată lumea pare destul de ușurată, având în veŹdere că știați cu toții că o să scap, zise Harry zâmbind. Doamna Weasley își ștergea fața cu șorțul, iar Fred, George și Ginny imitau un fel de dans de război, cu un cânŹtec care suna astfel: A scăpat, a scăpat, a scăpat... ? Ajunge! Liniștiți-vă! strigă domnul Weasley, deși zâmŹbea și el. Auzi, Sirius, Lucius Reacredință era la Minister... ? Poftim? zise Sirius tăios. ? A scăpat, a scăpat, a scăpat... ? Voi trei, terminați! Da, l-am văzut vorbind cu Fudge la etajul nouă, după care s-au dus împreună la Fudge în birou. Dumbledore ar trebui să știe. ? Absolut, spuse Sirius. Îi spunem noi, nu-ți face griji. ? Păi, ar fi bine să plec, mă așteaptă o toaletă care vomită în Bethnal Green. Molly, o să întârzii, îi țin locul lui Tonks, dar Kingsley s-ar putea să apară la cină... ? A scăpat, a scăpat, a scăpat... ? Ajunge ? Fred ? George ? Ginny! zise doamna Weasley, în timp ce domnul Weasley ieșea din bucătărie. Harry, draŹgul meu, vino și stai jos, mănâncă ceva, abia dacă te-ai atins de micul dejun. Ron și Hermione se așezară vizavi de el, părând mai fericiți decât fuseseră de când băiatul ajunsese în Casa Cumplită, ia sentimentul de ușurare jucăușă al lui Harry, care fusese oare cum afectat de întâlnirea cu Lucius Reacredință, se reîntoarse. Casa mohorâtă era dintr-o dată mai caldă și mai primitoare; chiar și Kreacher păru mai puțin urât când își băgă nasul ca un rât în bucătărie, ca să verifice sursa gălăgiei. ? Sigur, după ce a apărut Dumbledore lângă tine, nu mai aveau cum să te găsească vinovat, spuse Ron fericit, încărŹcând acum farfuriile tuturor cu grămezi de piure de cartofi. ? Da, chiar mi-a venit în ajutor, spuse Harry. Avea senzația că ar părea deosebit de nerecunoscător, și în orice caz copilăros, dacă ar spune: "Totuși, mi-aș dori să fi vorbit cu mine. Sau măcar să se fi uitat la mine." Și, în timp ce se gândi la asta, cicatricea de pe frunte îl ustură atât de tare, încât își puse mâna pe ea. ? Ce s-a întâmplat? zise Hermione speriată. ? Cicatricea, murmură Harry. Însă nu e nimic... mi se înŹtâmplă mereu în ultimul timp... Nici unul dintre ceilalți nu observase ceva; acum toți se serveau cu mâncare, în timp ce se bucurau de scăparea ca prin urechile acului a lui Harry; Fred, George și Ginny încă mai cântau. Hermione părea destul de neliniștită, însă, înaŹinte să poată spuse ceva, Ron zise fericit: ? Pariez că astă seară vine Dumbledore, ca să sărbătoŹrească și el cu noi. ? Nu cred că o să poată, Ron, zise doamna Weasley, puŹnând un platou imens cu friptură de pui în fața lui Harry. Este foarte ocupat momentan. ? A SCĂPAT, A SCĂPAT, A SCĂPAT... ? TĂCEȚI DIN GURĂ! tună doamna Weasley. * Pe parcursul următoarelor câteva zile, Harry nu putu să nu observe că exista o persoană în Casa Cumplită, numărul doiŹsprezece, care nu părea cu totul încântată că el avea să se întoarcă la Hogwarts. Sirius afișase o aparentă fericire când auzise pentru prima oară veștile, dând mâna cu Harry și zâmŹbind la fel ca toți ceilalți. Curând după aceea, însă, deveni mai posomorât și mai sumbru decât înainte, vorbind mai puțin cu toată lumea, chiar și cu Harry și petrecând din ce în ce mai mult timp închis în dormitorul mamei sale cu Buckbeak. ? Să nu cumva să te simți vinovat! zise Hermione hotărâtă, după ce Harry le împărtășise ei și lui Ron o parte din sentiŹmentele sale, în timp ce frecau un dulap mucegăit de la etajul trei, câteva zile mai târziu. Locul tău este la Hogwarts, iar Sirius o știe. Sinceră să fiu, eu cred că este egoist. ? Ești puțin cam dură, Hermione, zise Ron, încruntându-se, în timp ce încerca să își curețe degetul de niște mucegai care se lipise bine de degetul său. Nici tu nu ai vrea să fii blocată în casa asta de una singură. ? Nu o să fie singur! spuse Hermione. Este sediul OrŹdinului Phoenix, nu-i așa? Pur și simplu și-a făcut iluzii că Harry o să vină să stea aici cu el. ? Nu cred că este adevărat, zise Harry, storcându-și cârpa. Nu mi-a dat un răspuns clar când l-am întrebat dacă pot să locuiesc cu el. ? Pur și simplu nu a vrut să-și facă și mai multe iluzii, zise Hermione cu înțelepciune. Și probabil că s-a simțit el însuși puțin vinovat, pentru că am impresia că într-un fel spera să Iii exmatriculat. Atunci ați fi fost amândoi niște proscriși. ? Termină! spuseră Ron și Harry într-un glas, dar HerŹmione doar ridică din umeri. ? Cum vreți. Dar cred că mama lui Ron are dreptate și Sirius nu își mai dă seama dacă ești tu sau tatăl tău, Harry. ? Deci crezi că nu e întreg la minte? zise Harry enervat. ? Nu, cred doar că a stat singur foarte mult timp, spuse Hermione. În acel moment, doamna Weasley intră în dormitor în spatele lor. ? Încă nu ați terminat? zise ea, căutând ceva în dulap. ? Credeam că ai venit ca să ne spui să luăm o pauză! zise Ron cu amărăciune. Știi de cât mucegai am scăpat de când am venit aici? ? Erai tare dornic să ajuți Ordinul, spuse doamna WeasŹley. Poți să îți aduci contribuția făcând ca locul ăsta să fie într-adevăr locuibil. ? Mă simt ca un spiriduș de casă. ? Ei bine, acum că înțelegi ce vieți groaznice duc, poate că o să fii puțin mai activ în S.P.A.S.! spuse Hermione încreŹzătoare, în timp ce doamna Weasley îi lăsă să-și vadă de treaŹbă. Știi, poate că nu ar fi o idee rea să le arătăm oamenilor cât este de oribil să faci tot timpul curățenie ? am putea să facem o curățenie sponsorizată în camerei de zi a CerceŹtașilor. Toate câștigurile ar ajunge la S.P.A.S., ar ajuta la conștientizarea problemei și s-ar strânge și fonduri. ? Te sponsorizez eu, numai să nu mai vorbești de S.P.A.S., murmură Ron pe un ton enervat, însă în așa fel încât să-l audă doar Harry. Pe măsură ce se apropia sfârșitul vacanței, Harry se trezi visând cu ochii deschiși la Hogwarts din ce în ce mai des; abia aștepta să îl revadă pe Hagrid, să joace vâjthaț, chiar să se plimbe printre straturile de legume până la serele de Ierbologie; ar fi fost un regal doar să părăsească această casă veche, plină de praf, unde jumătate dintre dulapuri erau încă zăvorâte și Kreacher lansa insulte din umbră când treŹceai pe lângă el, deși Harry avea grijă să nu spună nimic de genul acesta când era Sirius prin preajmă. Adevărul era că viața în sediul mișcării anti-Cap-de-Mort nu era nici pe departe atât de interesantă sau antrenantă cum se așteptase Harry înainte să o trăiască pe pielea sa. Deși membrii Ordinului Phoenix veneau și plecau în mod regulat, rămânând uneori la masă, în alte dăți stând doar câteva minute și vorbind în șoaptă, doamna Weasley avea grijă ca Harry și ceilalți să nu poată trage cu urechea (fie ea Extensibilă sau normală) și nimeni, nici măcar Sirius, nu părea să fie de părere că Harry trebuia să știe mai multe decât auzise în seara sosirii. Chiar în ultima zi de vacanță, Harry curăța cușca lui Hedwig de pe dulap, când Ron intră în cameră, aducând câteva plicuri. ? Au venit listele cu manualele, zise el, aruncând unul dintre plicuri spre Harry, care stătea în picioare pe un scaun. Era și timpul, credeam că au uitat, de obicei vin mult mai devreme... Harry mătură ultimele găinațuri într-un sac și îl aruncă peste capul lui Ron într-un coș de gunoi care îl înghiți și râgâi cu putere. Apoi își deschise scrisoarea. Conținea două foi de pergament: una care reamintea, ca de obicei, că semestrul începea pe întâi septembrie; cealaltă în care i se spunea de ce cărți urma să aibă nevoie în anul care stătea să înceapă. ? Doar două noi, zise el, citind lista, Cartea standard de vrăji, Anul 5, de Miranda Șoimtimid, și Teoria magică a apăŹrării, de Wilbert Slinkhard. Poc. Fred și George își făcură Apariția chiar lângă Harry. Acum era atât de obișnuit cu asta, încât nici măcar nu căzu de pe scaun. ? Tocmai ne gândeam cine a adăugat cartea lui SlinkŹhard, zise Fred, începând conversația. ? Fiindcă asta înseamnă că Dumbledore a găsit un nou profesor de Apărare contra Magiei Negre, spuse George. ? Era și timpul, zise Fred. ? La ce te referi? întrebă Harry, ajungând lângă ei. ? Păi, acum câteva săptămâni i-am auzit vorbind pe mama și pe tata cu Urechile Extensibile, îi spuse Fred lui Harry, și, din câte ziceau, lui Dumbledore îi era foarte greu să găsească pe cineva care să accepte postul în acest an. ? Nu este deloc surprinzător, dacă te gândești la ce s-a întâmplat cu ultimii patru, nu? spuse George. ? Unul concediat, unul mort, unul cu memoria ștearsă și unul închis nouă luni într-un cufăr, zise Harry, numărându-i pe degete. Da, înțeleg ce vrei să spui. ? Ron, ce-i cu tine? întrebă Fred. Ron nu răspunse. Harry se uită în jur. Ron stătea comŹplet nemișcat, cu gura ușor întredeschisă, uitându-se cu ochii mari la scrisoarea de la Hogwarts. ? Ce s-a întâmplat? zise Fred nerăbdător, ducându-se lângă Ron ca să-i citească pergamentul peste umăr. Și Fred rămase cu gura căscată. ? Perfect? zise el, holbându-se la scrisoare fără a-i veni să creadă. Perfect? George sări înainte, înșfăcă plicul din cealaltă mână a lui Ron și îl răsturnă. Harry văzu ceva roșu cu auriu căzându-i în palmă lui George. ? Imposibil, zise George pe un ton șters. ? Trebuie să fie o greșeală, spuse Fred, smulgând scrisoaŹrea din mâna lui Ron și ținând-o în lumină, de parcă ar fi căutat o pată de apă. Nimeni în deplinătatea facultăților mintale nu l-ar face pe Ron Perfect. Capetele gemenilor se întoarseră la unison și amândoi se uitară la Harry cu ochii mari. ? Am crezut că-i rândul tău! spuse Fred, pe un ton care sugera că Harry îi păcălise cumva. ? Am crezut că Dumbledore urma să te aleagă pe tine! zise George indignat. ? După ce ai câștigat Turnirul Trivrăjitor și tot tacâmul! zise Fred. ? Presupun că toate chestiile alea trebuie să fi atârnat împotriva lui, îi spuse Fred lui George. ? Da, zise Fred încet. Da, le-ai făcut prea multe probleme, amice. Mă rog, măcar unul dintre voi își știe prioritățile. Se duse la Harry și îl bătu pe umăr, în timp ce îi arunca o privire nimicitoare lui Ron. ? Perfect... micuțul Ronnie cel Perfect. ? Aaaah, mama o să fie îngrozitoare, mormăi George, aruncându-i înapoi insigna lui Ron, de parcă ar fi putut să-l contamineze. Ron, care încă nu spusese nimic, luă insigna, se uită la ea o clipă, apoi i-o întinse lui Harry, de parcă ar fi cerut în tăcere confirmarea că era adevărată. Harry o luă de la el. Pe leul Cercetașilor era gravat un "P" mare. Văzuse o insignă identică în pieptul lui Percy în prima sa zi la Hogwarts. Ușa se dădu în lături. Hermione intră ca o furtună în cameră, rumenă în obraji și cu părul fluturându-i. Avea un plic în mână. ? Ai... ai primit... ? Zări insigna în mâna lui Harry și scoase un țipăt. ? Știam eu! zise ea entuziasmată, arătând scrisoarea. Și eu, Harry, și eu! ? Nu, zise Harry repede, punând imediat insigna înapoi în mâna lui Ron. Ron, nu eu. ? El ? poftim? ? Ron este Perfect, nu eu, spuse Harry. ? Ron? zise Hermione, rămânând cu gura căscată. Dar... ești sigur? Adică... Se făcu roșie ca focul, când Ron se uită la ea cu o expreŹsie sfidătoare pe chip. ? Este numele meu pe scrisoare, zise el. ? Eu... spuse Hermione, părând cu totul uluită. Eu... păi... uau! Bravo, Ron! Este extrem de... ? Neașteptat, spuse George, încuviințând din cap. ? Nu, zise Hermione, roșind mai tare ca niciodată, nu, nu este... Ron a făcut o grămadă de... este foarte... Ușa din spatele ei se deschise puțin mai larg și doamna Weasley intră cu spatele în cameră, aducând un maldăr de robe proaspăt spălate. ? Ginny mi-a zis că în sfârșit a venit lista cu cărțile, zise ea, uitându-se în jur la toate plicurile, ducându-se lângă pat și începând să sorteze robele în două mormane. Dacă mi le dați mie, mă duc pe Aleea Diagon după-amiaza asta și vă cumpăr cărțile, în timp ce voi vă faceți bagajele. Ron, o să trebuiască să-ți mai cumpăr o pijama, asta este prea scurtă cu cel puțin doisprezece centimetri, nu pot să cred cât de repede crești... ce culoare preferi? ? Ia-i una roșu cu auriu, ca să se asorteze cu insigna, zise George, zâmbind batjocoritor. ? Să se asorteze cu ce? spuse doamna Weasley netedă, împachetând o pereche de șosete maro și punându-le peste maldărul lui Ron. ? Cu insigna, spuse Fred, părând să vrea să termine cât mai repede cu partea cea mai neplăcută. Noua și străluciŹtoarea sa insignă de Perfect. Dură puțin până când cuvintele lui Fred pătrunseră dinŹcolo de preocuparea doamnei Weasley pentru pijama. ? Insigna... dar... Ron, nu-mi spune că ești...? Ron își ridică insigna. Doamna Weasley scoase un țipăt la fel cu cel al lui Hermione. ? Nu pot să cred! Nu pot să cred! Vai, Ron, minunat! Perfect! La fel ca toți din familie! ? Și eu și Fred ce suntem, vecinii? spuse George indignat, în timp ce mama sa îl împinse la o parte și își aruncă brațele în jurul mezinului. ? Stai să audă tatăl tău! Ron, sunt atât de mândră de tine, ce veste minunată, ai putea ajunge premiantul școlii, exact ca Bill și Percy, este primul pas! Vai, ce întâmplare, cu atâtea griji, sunt încântată, vai, Ronnie... Fred și George scoaseră câteva zgomote scârbite în spatele ei, dar doamna Weasley nu își dădu seama; cu brațele strânse în jurul gâtului lui Ron, îi acoperea cu pupături fața care i se făcuse de un roșu mai aprins decât cel de pe insignă. ? Mamă... nu... mamă, vino-ți în fire... murmură el, încerŹcând să o facă să îl lase în pace. Îi dădu drumul și zise pe nerăsuflate: ? Ei bine, ce să fie? Lui Percy i-am dat o bufniță, însă, desigur, tu ai una deja. ? C-ce vrei să spui? zise Ron, părând să nu îndrăznească să-și creadă urechilor. ? Trebuie să primești o recompensă frumoasă! zise doamna Weasley cu drag. Ce zici de o nouă serie de robe? ? I-am luat deja, zise Fred acru, care părea să regrete cu adevărat această generozitate. ? Sau un cazan nou, cel vechi al lui Charlie a început să ruginească. Sau un alt șobolan, ți-a plăcut întotdeauna de Scabbers... ? Mamă, spuse Ron plin de speranță, pot să primesc o mătură nouă? Doamnei Weasley îi cam pieri zâmbetul; măturile erau scumpe. ? Nu una foarte bună! se grăbi să adauge Ron. Doar ? doar una nouă... Doamna Weasley ezită, iar apoi zâmbi. ? Sigur că da... ar trebui să plec, dacă am de cumpărat și o mătură. Ne vedem mai târziu... micuțul Ronnie, Perfect! Și nu uitați să vă pregătiți cuferele... Perfect... vai, m-a apuŹcat tremuratul! Îl mai pupă o dată pe Ron pe obraz, își trase nasul cu puŹtere și ieși valvârtej din cameră. Fred și George se uitară unul la altul. ? Nu te superi dacă noi nu te pupăm, nu-i așa, Ron? zise Fred cu o voce fals neliniștită. ? Am putea face o reverență, dacă vrei, spuse George. ? Ah, terminați, zise Ron, încruntându-se la ei. ? Sau ce? spuse Fred, cu un rânjet malefic pe chip. O să ne dai ore de detenție? ? Mi-aș dori să-l văd încercând, zise George batjocoritor. ? Ar putea să o facă, dacă nu aveți grijă! spuse Hermione supărată. Fred și George izbucniră în râs și Ron șopti: ? Las-o baltă, Hermione. ? O să trebuiască să avem grijă ce facem, George, spuse Fred, prefăcându-se că tremură, cu ăștia doi pe urmele noastre... ? Da, se pare că în sfârșit s-au terminat zilele noastre de încălcare a legilor, zise George, dând din cap. Și, cu un alt poc răsunător, gemenii Dispărură. ? Ăștia doi! spuse Hermione mânioasă, uitându-se La tavanul dincolo de care putea să-i audă pe Fred și pe George râzând în hohote în camera de deasupra. Nu îi băga în seamă, Ron, sunt doar invidioși! ? Nu cred că sunt invidioși, spuse Ron șovăitor, uitându-se și el la tavan. Mereu au zis că numai idioții ajung Perfecți.. Totuși, adăugă el pe un ton mai vesel, nu au avut niciodată mături noi! Mi-aș dori să merg cu mama și să aleg... nu va putea niciodată să își permită o... Nimbus, dar a apărut noua Măturin, asta ar fi grozavă... da, cred că o să mă duc să-i spun că aș vrea o Măturin, ca să știe... Ieși grăbit din cameră, lăsându-i pe Harry și pe Hermione singuri. Dintr-un motiv doar de el știut, Harry își dădu seama că nu vroia să se uite la Hermione. Se întoarse spre patul său, își luă maldărul de robe curate pe care le pusese doamna Weasley acolo și străbătu camera până la cufăr. ? Harry? zise Hermione încet. ? Bravo, Hermione, spuse Harry atât de călduros, încât nu semăna deloc cu vocea lui, și evitând în continuare să c privească. Extraordinar. Perfect. Minunat. ? Mersi, zise Hermione. Hm ? Harry ? pot să o împrumut pe Hedwig ca să le spun părinților mei? O să fie tare mulŹțumiți ? adică Perfect este un cuvânt care le place tare mult. ? Sigur, nici o problemă, zise Harry, pe același ton îngrozitor de călduros și de fals. Ia-o! Se aplecă peste cufăr, își aranjă robele și pretinse că încerca să găsească ceva, în timp ce Hermione se duse la dulap și o chemă pe Hedwig. Trecură câteva clipe; Harry auzi ușa închizându-se, însă rămase aplecat, ascultând; singurele sunete pe care le auzea erau râsetele batjocoritoare ale tabloului gol de pe perete și coșul de gunoi din colț care înghițea cu sughițuri găinațurile de bufniță. Se ridică și se uită în spatele său. Hermione plecase, Hedwig la fel. Harry traversă camera grăbit, închise ușa, apoi se întoarse încet la patul său și se întinse, uitându-se în gol la partea de jos a dulapului. Uitase complet că Perfecții erau aleși în anul cinci. Fusese prea neliniștit gândindu-se la posibilitatea exmatriculării penŹtru a se mai gândi și la faptul că insignele erau menite anuŹmitor persoane. Dar chiar dacă și-ar fi amintit... chiar dacă s-ar fi gândit la asta... la ce s-ar fi așteptat? Nu la așa ceva, zise o voce micuță și sinceră din mintea sa. Harry se strâmbă și își ascunse fața între palme. Nu putea să se mintă singur; dacă ar fi știut că insigna de Perfect era pe drum, s-ar fi așteptat să o primească el, nu Ron. Oare asta îl făcea la fel de arogant ca Draco Reacredință? Oare se credea superior tuturor celorlalți? Oare chiar credea că era mai bun ca Ron? Nu, zise mica voce sfidător. Ce era adevărat? Harry se întrebă, examinându-și neliŹniștit propriile sentimente. Sunt mai bun decât el la vâjthaț, zise vocea. Însă nu la altceva. Asta era adevărat cu siguranță, își spuse Harry; la învăŹțătură nu era cu nimic mai bun ca Ron. Însă cum rămânea cu lecțiile practice? Cum rămânea cu aventurile pe care le avuseseră el, Ron și Hermione de când veniseră la HogŹwarts, riscând adeseori mai mult decât exmatricularea? Păi, Ron și Hermione au fost cu mine în cea mai mare parte a timpului, zise vocea din capul lui Harry. Ei, nu chiar tot timpul, se contrazise pe el însuși. Nu s-au luptat cu Quirrell alături de mine. Nu s-au confruntat cu Cruplud și cu vasiliscul. Nu au scăpat de toți Dementorii aceia în noaptea când a evadat Sirius. Nu au fost cu mine în cimitir, în noaptea când s-a întors Cap-de-Mort... Și același sentiment de nedreptate care îl copleșise în noaptea când venise apăru din nou. Sunt sigur că am făcut mai multe, își zise Harry indignat. Am făcut mai multe decât amândoi! Dar poate că, zise mica voce cu imparțialitate, poate că Dumbledore nu-i alege pe Perfecți după cât s-au implicat în situații periculoase de tot felul... poate că îi alege din alte motive... Ron trebuie să aibă ceva ce tu nu ai... Harry deschise ochii și se uită printre degete la picioarele cu gheare de leu ale dulapului, amintindu-și ce spusese Fred: "Nimeni în deplinătatea facultăților mintale nu l-ar fi făcut Perfect pe Ron..." Pufni scurt în râs. O secundă mai târziu, fu scârbit de el însuși. Ron nu îl rugase pe Dumbledore să îi dea insigna de Perfect. Nu era vina lui. Oare el, Harry, prietenul cel mai bun al lui Ron, avea să se îmbufneze pentru că nu avea o insignă, să râdă cu gemenii pe la spatele lui Ron, să-i strice bucuria când, pentru prima dată, i-o luase înainte? În acel moment, Harry auzi din nou pașii lui Ron pe scări. Se ridică, își aranjă ochelarii și arboră un zâmbet când Ron dădu iar buzna pe ușă. ? Am prins-o în ultima clipă! spuse el fericit. A spus că să-mi ia o Măturin dacă poate. ? Grozav, zise Harry, și fu ușurat să audă că renunțase te vocea sa călduroasă. Auzi ? Ron ? bravo, prietene. Lui Ron îi pieri zâmbetul de pe chip. ? Nu m-am gândit niciodată că o să mă aleagă pe mine! zise el, clătinând din cap. Am crezut că o să te aleagă pe tine! ? Nu, eu ara făcut prea multe probleme, zise Harry, ca un ecou al lui Fred. ? Da, spuse Ron, da, presupun că da... păi, ar trebui să ne apucăm să ne facem bagajele, nu? Era ciudat cum reușiseră lucrurile să li se împrăștie peste tot de când veniseră. Le luă aproape toată după-amiaza să își strângă toate cărțile și obiectele din casă și să le îngrăŹmădească înapoi în cuferele pentru școală. Harry observă că Ron își tot muta insigna de Perfect, punând-o întâi pe nopŹtieră, apoi în buzunarul de la blugi, apoi scoțând-o și punând-o pe robele împachetate, parcă pentru a vedea efectul roșului pe negru. Abia după ce veniră Fred și George și se oferiră să i-o pună în frunte cu o Vrajă de Lipire Permanentă, o înveli cu afecțiune în șosetele maro și o închise în cufăr. Doamna Weasley se întoarse de pe Aleea Diagon în jurul orei șase, încărcată cu cărți și ducând un pachet lung, învelit în hârtie de ambalaj groasă, pe care Ron îl luă de la ea cu un suspin plin de dorință. ? Nu îl desface acum, avem invitați la cină, vreau să fiți toți jos, zise ea, însă, în clipa în care dispăru din câmpul lui vizual, Ron rupse hârtia înnebunit și examină fiecare centimetru al noii sale mături, având o expresie extaziată pe chip. Jos, la subsol, doamna Weasley agățase un stindard roșu deasupra mesei mai mult decât încărcate, pe care scria: FELICITĂRI RON ȘI HERMIONE NOII PERFECȚI Părea să fie mai bine dispusă decât o văzuse Harry pe tot parcursul vacanței. ? M-am gândit să dăm o mică petrecere, nu o masă obișŹnuită, le spuse ea lui Harry, Ron, Hermione, Fred, George și Ginny când intrară în cameră. Tatăl tău și Bill sunt pe drum, Ron. Le-am trimis amândurora bufnițe și sunt încânŹtați, adăugă ea, cu un zâmbet larg. Fred își dădu ochii peste cap. Sirius, Lupin, Tonks și Kingsley Shacklebolt erau deja acolo, iar Ochi-Nebun Moody intră și el șchiopătând, la scurt timp după ce Harry își luase o Berezero. ? Vai, Alastor, ce mă bucur că ai venit, spuse doamna Weasley veselă, în timp ce Ochi-Nebun își dădu jos pelerina de drum. De mult timp vrem să te rugăm ceva ? poți să te uiți la biroul din salon și să ne spui ce este în el? Nu am vrut să-l deschidem, pentru că s-ar putea să fie ceva foarte neplăcut. ? Nici o problemă, Molly... Ochiul albastru deschis al lui Moody se învârti în sus și se uită fix prin tavanul bucătăriei. ? Salon... mormăi el, în timp ce i se contracta pupila. Biroul din colț? Da, îl văd... da, este un Bong... vrei să mă duc și să scap de el, Molly? ? Nu, nu, mă ocup eu mai târziu, zâmbi doamna Weasley, tu ia-ți ceva de băut. De fapt, ne-am adunat să sărŹbătorim ceva... Făcu un semn către stindardul roșu. ? Al patrulea Perfect din familie! spuse ea cu drag, ciuŹfulindu-l pe Ron. ? Perfect, da? mormăi Moody, uitându-se la Ron cu ochiul normal, în timp ce ochiul magic i se învârtea, privind într-o parte a capului. Harry avu sentimentul neplăcut că se uita la el și se apropie de Sirius și Lupin. ? Ei bine, felicitări, spuse Moody, privindu-i încă pe Ron cu ochiul normal, persoanele autoritare atrag mereu probleŹme, dar presupun că Dumbledore crede că poți suporta maŹjoritatea blestemelor pentru că, dacă nu ar fi fost așa, nu te-ar fi ales... Ron păru oarecum speriat de această perspectivă asupra subiectului, dar fu scutit de efortul de a răspunde de sosirea tatălui său și a fratelui său mai mare. Doamna Weasley era atât de bine dispusă, încât nici nu se plânse că îl aduseseră pe Mundungus cu ei; acesta purta un pardesiu lung, care părea să aibă tot felul de gâlme ciudate în locurile cele mai neobișnuite, și refuză propunerea de a-l da jos și de a și-l puŹne lângă pelerina de drum a lui Moody. ? Păi, cred că se cuvine să rostim un toast, spuse domnul Weasley, după ce toată lumea își luase ceva de băut și își ridică pocalul. Pentru Ron și Hermione, noii Perfecți ai Cercetașilor! Ron și Hermione zâmbiră, în timp ce toată lumea bău în cinstea lor, aplaudând după aceea. ? Eu nu am fost niciodată Perfect, zise Tonks veselă din spatele lui Harry, când toată lumea se îndreptă către masă ca să-și ia ceva de mâncare. Astăzi avea părul roșu ca roșia și până la talie; arăta ca sora mai mare a lui Ginny. ? Șeful Casei mele a spus că îmi lipsesc anumite calități elementare. ? Cum ar fi? zise Ginny, care își alegea un cartof copt. ? Cum ar fi abilitatea de a fi cuminte, spuse Tonks. Ginny râse; Hermione arăta de parcă nu știa dacă să zâmŹbească sau nu și ajunse la un compromis, luând o gură geneŹroasă de Berezero, cu care se înecă. ? Dar tu, Sirius? întrebă Ginny, bătând-o pe spate pe Hermione. Sirius, care stătea chiar lângă Harry, scoase un râset aseŹmănător cu un lătrat. ? Nimeni nu m-ar fi făcut pe mine Perfect, petreceam prea mult timp în detenție cu James. Lupin a fost băiat cuŹminte, el a primit insigna. ? Cred că Dumbledore a sperat că voi putea să îi conŹtrolez cât de cât pe cei mai buni prieteni ai mei, zise Lupin. Nu mai este cazul să spun că nu am reușit câtuși de puțin. Harry se simți deodată ceva mai bine. Nici tatăl său nu fusese ales Perfect. Dintr-o dată, petrecerea părea mult mai plăcută; își încărcă farfuria, privindu-i pe toți cei din cameră cu mai mult drag decât până atunci. Ron își ridica în slăvi mătura pentru oricine vroia să-l asculte. ? ... de la zero la șaptezeci în zece secunde, nu e rău, nu? Când te gândești că o Cometă Două Sute Nouăzeci poate doar de la zero la șaizeci, și asta în caz de vânt prielnic, conŹform cărții Care e mătura ideală? Hermione vorbea foarte concentrată cu Lupin despre părerea ei despre drepturile spiridușilor. ? Adică, este o prostie la fel de mare ca și izolarea vârcolacilor, nu-i așa? Totul pornește de la modul îngrozitor în care vrăjitorii cred că le sunt superiori tuturor ființelor... Doamna Weasley și Bill se certau ca de obicei, din cauza părului lui Bill. ? ... chiar nu îl mai poți ajusta, doar ești atât de chipeș, ți-ar sta mult mai bine cu părul scurt, nu-i așa, Harry? ? A, nu știu, zise Harry, puțin speriat că i se cerea părerea. Se îndepărtă încet de ei, ducându-se spre Fred și George, care se înghesuiseră într-un colț cu Mundungus. Acesta se opri din vorbit când îl văzu pe Harry, dar Fred îi făcu cu ochiul și îi făcu semn lui Harry să se apropie. ? E în ordine, îi spuse el lui Mundungus, putem să avem încredere în Harry, el ne finanțează. ? Uite ce ne-a adus Dung, zise George, întinzând mâna spre Harry. Era plină de un fel de păstăi negre uscate. Scoteau un zgomot slab, ca un zornăit, deși erau complet inerte. ? Semințe de Tentaculă Veninoasă, spuse George. Avem nevoie de ele pentru Cutiile de Gustări cu Surprize, însă fac parte din substanțele necomerciale clasa C, așa că ne-a fost cam greu să facem rost de ele. ? Ia zi, zece galioni pe toate, Dung? spuse Fred. ? După ce m-am chinuit atât ca să le obțin? zise MunŹdungus, holbându-și și mai mult ochii injectați și căzuți. Îmi pare rău, băieți, dar nu le dau nici cu un cnut sub douăzeci. ? Dung e tare glumeț, îi spuse Fred lui Harry. ? Da, până acum cea mai bună a fost cu șase sicii pe o pungă de Pene Întortocheate, spuse George. ? Aveți grijă, îi preveni Harry în șoaptă. ? Poftim? spuse Fred. Mama e ocupată cu gânguritul lui Ron cel Perfect, nu suntem în nici un pericol. ? Dar Moody ar putea să fie cu ochiul pe voi, le atrase atenția Harry. Mundungus se uită tulburat peste umăr. ? Aici are dreptate, mormăi el. Bine, băieți, zece să fie, dacă le luați repede. ? Mersi, Harry! zise Fred încântat, după ce Mundungus își goli buzunarele în mâinile întinse ale gemenilor și se duse repede să-și ia ceva de mâncare. Ar fi bine să le ducem sus... Harry îi privi cum se duseră, simțindu-se puțin neliniștit. Tocmai îi dăduse prin gând că domnul și doamna Weasley vor dori să știe de unde avuseseră Fred și George banii penŹtru magazinul de glume când, așa cum era inevitabil, vor afla în sfârșit de el. Când le dăduse gemenilor câștigurile de la Turnirul Trivrăjitor i se păruse ceva foarte simplu, dar dacă dacă asta avea să ducă la o ceartă în familie și la o înstrăinare de genul celei a lui Percy? Oare doamna Weasley mai avea să îl considere pe Harry ca pe un fiu, dacă avea să afle că, datorită lui, Fred și George putuseră să pună bazele unei cariere care ei i se părea nepotrivită? Stând unde îl lăsaseră gemenii, singur cu vinovăția apăsăŹtoare din coșul pieptului, Harry își auzi menționat numele. Vocea joasă a lui Kingsley Shacklebolt putea fi auzită chiar și peste gălăgia din jur. ? ... de ce nu l-a făcut Dumbledore Perfect pe Potter? zise Kingsley. ? O fi avut motivele lui, răspunse Lupin. ? Dar i-ar fi arătat că are încredere în el. Eu asta aș fi făcut, insistă Kingsley, mai ales având în vedere că Profetul zilei îl atacă la fiecare câteva zile... Harry nu se uită la ei; nu vroia ca Lupin sau Kingsley să știe că îi auzise. Deși nu îi era deloc foame, îl însoți pe Mundungus înapoi la masă. Plăcerea trezită de petrecere se evaporase la fel de repede cum apăruse; își dorea să fie sus în patul său. Ochi-Nebun Moody mirosea un picior de pui cu ce-i mai rămăsese din nas; era limpede că nu putea să detecteze nici un pic de otravă, pentru că apoi smulse cu dinții o bucățică de carne. ? ... mânerul este făcut din lemn de stejar spaniol, cu un lac antiblestem și control înglobat al vibrației ? îi spunea Ron lui Tonks. Doamna Weasley căscă zgomotos. ? Păi, cred că o să mă duc să mă ocup de Bongul ăla înainte să mă culc... Arthur, nu vreau să stea prea târziu, da? Noapte bună, Harry, dragul meu. Ieși din bucătărie. Harry își puse deoparte farfuria și se întrebă dacă putea să o urmeze fără să atragă atenția. ? Ți-e bine, Potter? mormăi Moody. ? Da, sigur, minți Harry. Moody luă o gură din termosul său, uitându-se pieziș cu ochiul albastru deschis la Harry. ? Vino aici, am ceva care ar putea să te intereseze, zise el. Dintr-un buzunar interior al robelor, Moody scoase o fotografie vrăjitorească veche și foarte ponosită. ? Ordinul Phoenix cel original, mormăi Moody. Am găsit-o noaptea trecută, când îmi căutam Pelerina Invizibilă de rezervă, având în vedere că Podmore nu a fost destul de bine crescut ca să mi-o înapoieze pe cea mai bună... m-am gândit că unora le-ar plăcea să o vadă. Harry luă poza. Un mic grup de oameni, unii făcându-i cu mâna, alții ridicându-și ochelarii, se uitau și ei la el. ? Ăsta-s eu, zise Moody, identificându-se fără să fie nevoie. Moody cel din poză era de neconfundat, deși părul nu îi era chiar atât de cărunt și nasul intact. ? Și uite-l pe Dumbledore lângă mine, pe Dedalus Diggle în partea cealaltă... ea este Marlene McKinnon, a fost ucisă la două săptămâni după ce a fost făcută poza asta, i-au omorât toată familia. Ei sunt Frank și Alice Poponeață... Stomacul lui Harry, care oricum nu era în largul lui, se făcu cât o nucă în clipa când se uită la Alice Poponeață; îi cunoștea foarte bine chipul rotund și prietenos, deși nu o întâlnise niciodată, pentru că semăna leit cu fiul ei, Neville. ? Săracii oameni, mormăi Moody. Mai bine moartea decât ce au pățit ei... și ea este Emmeline Vance, ai cunoscut-o, și uite-l pe Lupin, evident... Benjy Fenwick, și el a mierlit-o, nu am mai găsit decât bucățele din el... voi de acolo, dați-vă la o parte, adăugă el, înțepând poza cu degetul, și micuții oameni din fotografie se dădură într-o parte, pentru ca cei care erau parțial ascunși să poată să vină în față. Acesta este Edgar Bones... fratele Ameliei Bones, l-au omorât și pe el, și pe famiŹlia lui, a fost un mare vrăjitor... Sturgis Podmore, fir-aș al naibii, cât pare de tânăr... Caradoc Dearborn, a dispărut la șase luni după asta, nu i-am găsit niciodată cadavrul... Hagrid, desigur, arată exact la fel ca întotdeauna... Elphias Doge, l-ai cunoscut, uitasem că purta pălăria aia idioată... Gideon Prewett, a fost neŹvoie de cinci Devoratori ai Morții ca să-l omoare pe el și pe fraŹtele său Fabian, s-au luptat ca niște eroi... mișcați-vă, mișcați-vă... Oamenii mărunți din poză se înghesuiră între ei și cei ascunși chiar în rândul din spate apărură în față în fotografie. ? Acesta este fratele lui Dumbledore, Abeforth, singura dată când l-am cunoscut, ciudat tip... ea este Dorcas MeadoŹwes, Cap-de-Mort a omorât-o el însuși... Sirius, când încă purta părul scurt... și... uite, m-am gândit că o să te intereseze! Inima lui Harry se întoarse pe dos. Mama și tatăl lui îi zâmbeau, stând de o parte și de alta a unui om scund, cu ochii sticloși, pe care Harry îl recunoscu imediat ca fiind Șobo, cel care îi trădase, spunându-i lui Cap-de-Mort unde erau și contribuind astfel la uciderea lor. ? Ce zici? zise Moody. Harry își ridică privirea către chipul plin de cicatrice și ridat al lui Moody. Era clar că Moody avea impresia că tocŹmai îi făcuse o mare bucurie lui Harry. ? Da, zise Harry, încercând iar să arboreze un zâmbet. Hm... știți, tocmai mi-am amintit, nu mi-am terminat încă... Fu scutit de efortul de a inventa un lucru pe care nu îl împachetase. Sirius tocmai spusese "Ce ai acolo, Ochi-Nebun?" și Moody se întorsese spre el. Harry traversă bucătăria, se strecură pe ușă și urcă scările, înainte să îl poată chema cineva înapoi. Nu știa de ce fusese atât de șocat; în definitiv, mai văzuse fotografii cu părinții lui și îl cunoscuse pe Șobo... dar să-i fie aruncați așa în față, cu totul pe nepregătite... nimănui nu i-ar plăcea așa ceva, își zise el supărat... Și apoi, să-i vadă înconjurați de toate acele fețe zâmŹbitoare... Benjy Fenwick, care fusese făcut bucăți, Gideon Prewett, care murise ca un erou, și soții Poponeață, care fuseseră torturați până înnebuniseră... făcându-i toți fericiți cu mâna din poză pentru totdeauna, fără să știe că erau conŹdamnați... ei bine, lui Moody poate i se păruse interesant... dar pentru Harry fusese tulburător... Harry urcă tiptil scările de pe hol, trecând de capetele împăiate de spiriduși, bucuros că era iar singur, însă când se apropie de holul de la etajul întâi, auzi zgomote. Cineva plângea în salon. ? Cine-i acolo? zise Harry. Nu auzi nici un răspuns, însă plânsetele continuară. Urcă restul scărilor câte două o dată, traversă holul și deschise ușa de la salon. Cineva era lipit de un perete întunecat, cu bagheta în mână, tremurând de plâns din tot corpul. Întins pe covorul vechi și plin de praf, într-un loc luminat de lună, mort fără discuție, îl văzu pe Ron. Tot aerul din plămânii lui Harry păru să dispară; se simți de parcă s-ar fi prăbușit prin ușă; creierul încetă să-i funcŹționeze ? Ron mort, nu, nu se putea... Dar stai puțin, era imposibil ? Ron era jos... ? Doamnă Weasley? murmură Harry. ? R-r-ridiculus! plânse doamna Weasley, îndreptându-și bagheta tremurândă către cadavrul lui Ron. Poc. Cadavrul lui Ron se transformă în cel al lui Bill, întins pe spate, cu ochii larg deschiși uitându-se în gol. Doamna Weasley plânse mai tare ca niciodată. ? R-ridiculus! scânci ea din nou. Poc. Cadavrul domnului Weasley îl înlocui pe cel al lui Bill, cu ochelarii strâmbi și cu un fir de sânge prelingându-i-se pe față. ? Nu! gemu doamna Weasley. Nu... ridiculus! Ridiculus! RIDICULUS! Poc. Gemeni morți. Poc. Percy mort. Poc. Harry mort... ? Doamnă Weasley, ieșiți de-aici! strigă Harry, uitându-se la propriul cadavru de pe podea. Lăsați pe altcineva să... ? Ce se întâmplă? Lupin intrase în fugă în cameră, urmat îndeaproape de Sirius, cu Moody șchiopătând în urma lor. Lupin se uită de la doamna Weasley la Harry cel mort de pe podea și păru să înțeleagă într-o clipă. Scoțându-și propria baghetă, zise foarte hotărât și limpede: ? Ridiculus! Cadavrul lui Harry dispăru. O sferă argintie rămăsese plutind în aer deasupra locului unde zăcuse. Lupin își mai flutură o dată bagheta și sfera dispăru într-un nor de fum. ? Vai ? vai ? vai! îngăimă doamna Weasley și izbucni în hohote de plâns, cu fața ascunsă în mâini. ? Molly, zise Lupin mohorât, apropiindu-se de ea. Molly, nu... În clipa următoare, femeia plângea din tot sufletul pe umărul lui Lupin. ? Molly, a fost doar un Bong, zise el liniștitor, mângâind-o pe cap. Doar un Bong tâmpit... ? Îi văd m-m-morți tot timpul! gemu doamna Weasley pe umărul lui. Tot t-t-timpul! Am v-v-visat... Sirius se uită la locul de pe covor unde zăcuse Bongul, preŹfăcându-se că era cadavrul lui Harry. Moody se uită la Harry, care îi evită privirea. Avea sentimentul ciudat că ochiul magic al lui Moody îl urmărise de când plecase din bucătărie. ? N-n-nu-i spuneți lui Arthur, zise acum doamna Weasley, stăpînindu-și lacrimile și ștergându-se de zor la ochi cu manșetele. N-n-nu vreau să știe... sunt o toantă... Lupin îi dădu o batistă și ea își suflă nasul. ? Harry, îmi pare tare rău. Ce-oi fi crezând despre mine? spuse ea nesigur. Nu pot să scap nici măcar de un Bong... ? Fiți serioasă, zise Harry, încercând să zâmbească. ? Dar sunt doar a-a-atât de îngrijorată, spuse ea, șiroindu-i iar lacrimi din ochi. Jumătate din familie este în Ordin, o s-s-să fie un miracol dacă o să scăpăm cu toții ... și P-P-Percy nu vorbește cu noi... dacă se î-î-întâmŹplă ceva groaznic și nu am r-r-reușit să ne împăcăm cu el? Și ce o să se întâmple dacă eu și Arthur o să fim uciși, cine o s-s-să aibă grijă de Ron și de Ginny: ? ? Ajunge, Molly, spuse Lupin hotărât. Nu este ca data treŹcută. Ordinul este mult mai bine pregătit, suntem în avanŹtaj, știm ce are de gând Cap-de-Mort? Doamna Weasley scoase un mic chițăit de frică la auzul numelui. ? Hai, Molly, zău, e timpul să te obișnuiești să-i auzi numele ? uite, nu pot să-ți promit că nu o să fie nimeni rănit, nimeni nu poate promite așa ceva, însă suntem într-o situație mult mai bună decât eram data trecută. Tu n-ai fost în Ordin atunci, nu înțelegi. Data trecută eram în inferioriŹtate numerică, eram de douăzeci de ori mai puțini decît Devoratorii Morții, iar ei ne eliminau unul câte unul... Harry se gândi iar la poză, la chipurile zâmbitoare ale părinților lui. Știa că Moody îl urmărea în continuare. ? Nu-ți face griji pentru Percy, zise Sirius brusc. O să se dea pe brazdă. Nu mai este mult până când Cap-de-Mort va ieși în față; după ce o va face, tot Ministerul ne va implora să-i iertăm. Și nu sunt foarte sigur că o să le acceptăm scuzele, adăugă el încrâncenat. ? Cât despre cine va avea grijă de Ron și de Ginny, dacă muriți tu și Arthur, zise Lupin, schițând un zâmbet, ce crezi că o să facem, o să-i lăsăm să moară de foame? Doamna Weasley surâse tremurând. ? Sunt o toantă, murmură ea din nou, ștergându-se la ochi. Dar Harry, care închise ușa de la dormitor în urma sa la vreo zece minute după aceea, nu putea să o considere toanŹtă pe doamna Weasley. Încă își vedea părinții zâmbindu-i din fotografia veche și ponosită, neștiind că viețile lor, ca și cele ale multora din jur, se apropiau de sfârșit. Imaginea Bongului care lua pe rând forma cadavrului fiecărui memŹbru al familiei Weasley îi tot apărea în fața ochilor. Cu totul pe neașteptate, cicatricea de pe frunte îl ustură iar extrem de dureros și stomacul scoase niște zgomote groaznice. ? Termină, zise el hotărât, frecându-și cicatricea, în timp ce durerea slăbi. ? Primul semn de nebunie, când vorbești cu propriul cap, spuse o voce vicleană din tabloul gol de pe perete. Harry o ignoră. Se simțea mai bătrân ca niciodată și i se părea extraordinar că, doar cu o oră în urmă, își făcuse griji din cauza unui magazin de glume și a celui care primise o insignă de Perfect.