CAPITOLUL XXXVIII
ÎNCEPE CEL DE-AL II-LEA RĂZBOI
CEL CE NU TREBUIE NUMIT SE ÎNTOARCE "Vineri seara, într-o scurtă declarație, Ministrul Magiei Cornelius Fudge a confirmat că Cel Ce Nu Trebuie Numit s-a întors în această țară și este din nou activ. "Cu mare regret, trebuie să confirm că vrăjitorul care își spune Lordul ? mă rog, știți la cine mă refer ? este în viață și din nou printre noi, " a spus Fudge, părând obosit și tulburat când li s-a adresat reporterilor. "Cu aproape la fel de mult regret anunțăm revolta în masă a Dementorilor din Azkaban, care au arătat că nu doresc să mai rămână în slujba Ministerului. Credem că Dementorii ascultă în prezent indicațiile Lordului ? știți voi. Îndemnăm populația magică să rămână vigilentă. Ministerul va publica în scurt timp ghiduri de apărare elementară personală sau a casei, care vor fi trimise gratis la toate casele vrăjitorești pe parcursul lunii următoare. " Declarația Ministrului a fost întâmpinată cu groază și panică de către comunitatea vrăjitorească, aceeași care nu mai devreme de miercurea trecută primea asigurări din partea Ministrului că nu exista "absolut nici un sâmbure de adevăr în zvonurile persistente că Știm-Noi-Cine acționează din nou în mijlocul nostru. " Detaliile despre evenimentele care au condus la întoarcerea cu 180 de grade a Ministerului sunt neclare, deși se crede că Cel Ce Nu Trebuie Numit și o bandă de adepți (cunoscuți drept Devoratorii Morții) au reușit să pătrundă în Ministerul Magiei joi seara. Albus Dumbledore, repus în drepturi ca director al școlii HogŹwarts de Farmece și Vrăjitorii, membru reabilitat al Confederației Internaționale de Vrăjitori și Vrăjitor-Șef al Vrăjustiției, nu a fost până acum disponibil pentru a-și spune părerea. El a insistat pe tot parcursul anului trecut că Știm-Noi Cine nu era mort, așa cum se credea și se spera în general, ci recruta adepți pentru o nouă încercare de a ajunge la putere. Între timp, "băiatul care a supraviețuit"... ? Poftim, Harry, știam eu că o să te implice și pe tine într-un fel sau altul, spuse Hermione, uitându-se la el peste ziar. Erau în aripa spitalului. Harry stătea pe patul lui Ron la picioare și o ascultau amândoi pe Hermione citind prima paŹgină a Profetului de duminică. Ginny, a cărei gleznă fusese vinŹdecată rapid de doamna Pomfrey, era ghemuită la picioarele patului lui Hermione. Neville, al cărui nas fusese de asemenea făcut să revină la mărimea și forma normală, stătea pe un scaun între cele două paturi; iar Luna, care venise în vizită, ținând strâns ultimul număr al Zeflemistului, citea revista cu susul în jos și nu părea să audă nici un cuvânt din ce zicea Hermione. ? Acum iar e "băiatul care a supraviețuit", nu? spuse Ron sumbru. Nu mai e cel care se dă mare și se amăgește, nu? Se servi cu încă un pumn de broscuțe de ciocolată din mormanul imens de pe noptiera sa, le aruncă vreo câteva lui Harry, Ginny și Neville și rupse ambalajul broscuței sale cu dinții. Încă avea urme adânci pe antebrațe, acolo unde se înfășuraseră tentaculele creierului în jurul lui. Conform spuselor doamnei Pomfrey, gândurile puteau să facă răni mai adânci decât aproape orice altceva, deși, de când înceŹpuse să îl maseze cu cantități generoase din Unguentul de Uitare al doctorului Ubbly, părea să fi avut loc o ameliorare. ? Da, acum sunt foarte măgulitori în ceea ce te privește, Harry, spuse Hermione, cercetând articolul. "O voce singuŹratică a adevărului... perceput ca dezechilibrat, a rămas totuși fidel convingerii sale... obligat să suporte ridiculizări și defăimări... " Hmmm, spuse ea încruntându-se, văd că nu menționează faptul că ei au fost cei care te-au ridiculizat și defăimat în Profet... Închise puțin ochii de durere și își duse mâna la coaste. Blestemul pe care îl folosise Dolohov asupra ei, deși mai puțin eficient decât dacă ar fi putut să rostească incantația cu voce tare, provocase, vorba doamnei Pomfrey, "și așa destule pagube". Hermione trebuia să ia zilnic zece tipuri diferite de poțiuni, făcea mari progrese și se plictisise deja de aripa spitalului. ? "Ultima încercare a Știm-Noi-Cui de a prelua puterea, paginile 2-4. Ce ar fi trebuit să ne fi spus Ministerul, paginile 6-8, Interviu în exclusivitate cu Harry Potter, pagina 9"... Păi, spuse Hermione, împăturind ziarul și aruncându-i într-o parte, văd că le-a dat o groază de lucruri despre care să scrie. Iar interviul acela cu Harry nu este în exclusivitate, este cel care a apărut în Zeflemist cu luni în urmă... ? Tati l-a vândut spuse Luna vag, dând o pagină a Zeflemistului. Și a primit o sumă frumoasă pe el, așa că o să plecăm într-o expediție în Suedia în vara asta, ca să vedem dacă putem să prindem un Snorhac Corn-Șifonat. Hermione păru să dea o luptă nevăzută pentru o clipă, apoi zise: ? Sună minunat. Ginny se uită la Harry și își întoarse repede privirea, zâmŹbind. ? Așa, spuse Hermione, îndreptându-se puțin și închiŹzând iar ochii de durere, ce se mai întâmplă prin școală? ? Păi, Flitwick a scăpat de mlaștina lui Fred și George, spuse Ginny. I-au trebuit trei secunde. Însă a lăsat un mic petic sub fereastră și l-a înconjurat cu cordoane... ? De ce? zise Hermione speriată. ? A, cică e o dovadă de magie remarcabilă, spuse Ginny, ridicând din umeri. ? Eu cred că l-a lăsat drept monument pentru Fred și George, spuse Ron, cu gura plină de ciocolată. Mi-au trimis toate astea, știi, îi zise lui Harry, arătând spre micul munte de broscuțe de lângă el. Cred că merge bine magazinul ăla de glume, nu? Hermione avu o expresie dezaprobatoare și întrebă: ? Și acum, că s-a întors Dumbledore, s-au terminat toate problemele? ? Da, zise Neville, totul a revenit la normal. ? Presupun că Filch e mulțumit, nu? întrebă Ron, spriŹjinind de carafa cu apă o poză cu Dumbledore de la o broscuță de ciocolată. ? Nicidecum, spuse Ginny. De fapt, este foarte, foarte nefericit... Își coborî vocea până la șoaptă. Repetă întruna că Umbridge este cel mai bun lucru de care a avut parte Hogwarts... Toți șase se uitară în jur. Profesoara Umbridge era întinŹsă pe un pat de vizavi de ei, cu ochii în tavan. Dumbledore intrase singur în Pădure ca să o salveze de centauri; cum o făcuse ? cum ieșise dintre copaci, susținând-o pe Umbridge fără să aibă nici măcar o zgârietură ? nimeni nu știa, iar Umbridge nu vroia să spună. De când se întorsese la castel nu rostise un cuvânt, din câte știau ei. Și nimeni nu știa ce pățise. Părul ei de obicei curat era foarte neîngrijit, având prinse în el diverse bucățele de rămurele și frunze, însă altŹfel părea nevătămată. ? Doamna Pomfrey spune că este doar în stare de șoc, șopti Hermione. ? E mai degrabă bosumflată, spuse Ginny. ? Dar dă semne de viață dacă faci așa, zise Ron și scoase niște zgomote ca de copite cu limba. Umbridge se ridică imediat în capul oaselor, uitându-se în jur disperată. ? S-a întâmplat ceva, doamnă profesoară? strigă doamna Pomfrey, scoțându-și capul pe ușa de la birou. ? Nu... nu... zise Umbridge, culcându-se la loc pe perne. Nu, cred c-am visat... Hermione și Ginny își înăbușiră râsul în așternut. ? Apropo de centauri, zise Hermione, după ce își reveni cât de cât, cine e acum profesor de Preziceri despre Viitor? Rămâne Firenze? ? Trebuie, zise Harry, ceilalți centauri nu vor să-l priŹmească înapoi, nu? ? Se pare că el și Trelawney vor preda amândoi, spuse Ginny. ? Pariez că Dumbledore ar fi vrut să scape de Trelawney pentru totdeauna, zise Ron, mâncând acum a paisprezecea broscuță. După mine, materia în sine e inutilă, Firenze nu e cu mult mai priceput... ? Cum poți să spui asta? întrebă Hermione. După ce tocmai am aflat că există profeții adevărate? Inima lui Harry începu să bată repede. Nu le spusese lui Ron, Hermione sau altcuiva ce cuprindea profeția. Neville le zisese că se spărsese în timp ce Harry îl trăgea în sus pe trepŹtele din Camera Morții, iar el nu corectase încă această impreŹsie. Nu era pregătit să le vadă mutrele când avea să le spună că trebuia să fie ori ucigaș ori victimă, că nu exista altă cale... ? Ce păcat că s-a spart, zise Hermione încet, clătinând din cap. ? Da, așa e, spuse Ron. Totuși, cel puțin Știi-Tu-Cine nu a aflat ce era în ea ? unde te duci? adăugă el, părând deopotrivă surprins și dezamăgit când Harry se ridică. ? Ăă... la Hagrid, zise Harry. Știți, tocmai s-a întors și i-am promis că mă duc să-l văd și să-i spun ce mai faceți voi doi. ? A, atunci e în ordine, zise Ron morocănos, uitându-se pe fereastra dormitorului la peticul luminos de cer albastru. Mi-aș dori să venim și noi. ? Salută-l din partea noastră! strigă Hermione, în timp ce Harry se îndrepta spre capătul celălalt al salonului. Și întreaŹbă-l ce mai face... ce mai face micul lui prieten! Harry făcu un semn cu mâna ca să arate că auzise și înțelesese când ieși din salon. Castelul părea foarte liniștit chiar și pentru o zi de duminică. Era clar că toată lumea era afară pe domeniul însorit, bucurându-se de sfârșitul examenelor și de perspectiva ultimelor câteva zile ale semestrului, nestingherite de recaŹpitulări sau teme. Harry merse încet pe holul pustiu, uitânŹdu-se pe ferestre; văzu niște jucători învârtindu-se prin aer deasupra stadionului de vâjthaț și câțiva din elevi înotând în lac, însoțiți de caracatița uriașă. Îi era foarte greu să se hotărască dacă vroia sau nu să fie alături de oameni; ori de câte ori era în compania cuiva, vroia să plece, și ori de câte ori era singur, vroia să fie în compania cuiva. Totuși, se gândi că ar putea într-adevăr să se ducă în vizită la Hagrid, având în vedere că nu vorbise cu el pe îndelete de când se întorsese... Harry abia coborâse ultima treaptă a scării de marmură către holul de intrare când Reacredință, Crabbe și Goyle apărură pe o ușă din dreapta, despre care Harry știa că ducea spre camera de zi a Viperinilor. Harry se opri locului, la fel ca Reacredință și ceilalți. Singurele sunete erau striŹgătele, râsetele și bâldâbâc-urile plutind în hol dinspre doŹmeniu pe ușa dublă de la intrare. Reacredință se uită în jur ? Harry știu că verifica dacă era vreun profesor pe acolo ? iar apoi se uită înapoi la Harry și-i zise pe o voce joasă: ? Ești mort, Potter. Harry își ridică sprâncenele. ? Ciudat, zise el, atunci nu m-aș mai plimba... Reacredință părea mai supărat decât îl văzuse Harry vreŹodată; simțea un fel de satisfacție detașată când îi vedea chipul palid, ascuțit, contorsionat de furie. ? O să plătești, spuse Reacredință, pe o voce puțin mai tare decât o șoaptă. Eu te voi face să plătești pentru ce i-ai făcut tatălui meu... ? Ei bine, acum sunt chiar îngrozit, spuse Harry cu sarŹcasm. Presupun că Lordul Cap-de-Mort e doar o gustărică în comparație cu voi trei ? ce s-a întâmplat? adăugă el, căci Reacredință, Crabbe și Goyle se arătară înspăimântați când îi auziră numele. E un amic al tatălui tău, nu-i așa? Doar nu ți-e teamă de el, nu? ? Te crezi grozav, Potter, spuse Reacredință, apropiindu-se, cu Crabbe și Goyle flancându-l. Stai să vezi. Te prind eu. Nu poți să-mi bagi tatăl în închisoare... ? Cred că tocmai am făcut-o, zise Harry. ? Dementorii au plecat din Azkaban, spuse Reacredință încet. Tata și cu ceilalți or să iasă într-o clipită... ? Da, presupun că or să iasă, zise Harry. Totuși, cel puțin acum știe toată lumea ce gunoaie sunt... Mâna lui Reacredință zbură spre baghetă, dar Harry fu prea rapid pentru el; își scosese bagheta înainte ca degetele lui Reacredință să fi apucat să intre în buzunarul interior al robei. ? Potter! Vocea răsună în holul de intrare. Plesneală venise scara care ducea în jos spre biroul său și, când îl zări, Harry simți un val de ură mai presus de ceea ce simțea față de Reacredință... Indiferent ce spusese Dumbledore, nu avea să-l ierte niciodată pe Plesneală... niciodată... ? Ce faci, Potter? zise Plesneală, la fel de rece ca întotdeauna, în timp ce se apropia cu pași mari. ? Încerc să mă hotărăsc ce blestem să arunc asupra lui Reacredință, domnule, spuse Harry scurt. Plesneală îl privi fix. ? Pune bagheta deoparte imediat, zise el scurt. Zece puncte de la Cerce... Plesneală se uită spre clepsidrele uriașe de perete și zâmbi batjocoritor. ? Aha. Văd că n-au mai rămas puncte în clepsidra Cercetașilor din care să pot să mai iau. În cazul acesta, Potter, pur și simplu va trebui să... ? Adăugăm unele? Profesoara McGonagall tocmai urcase șchiopătând pe treptele de piatră și intrase în castel; ducea o geantă de voiaj ecosez într-o mână și se sprijinea într-un baston cu cealaltă, dar altfel părea să fie destul de bine. ? Doamnă profesoară McGonagall! spuse Plesneală, tăindu-i calea. Văd că ați ieșit de la Sf. Mungo! ? Da, domnule profesor Plesneală, zise profesoara McGonagall, dându-și jos pelerina de drum de pe umeri, sunt aproape ca nouă. Voi doi, Crabbe și Goyle... Le făcu semn imperios să se apropie și ei veniră, târânŹdu-și picioarele mari și părând stânjeniți. ? Poftim, zise profesoara McGonagall, aruncând geanta de voiaj în pieptul lui Crabbe și pelerina lui Goyle, duceți astea la mine în birou. Se întoarseră și urcară greoi scara de marmură. ? În ordine, spuse profesoara McGonagall, uitându-se în sus la clepsidrele de pe perete. Ei bine, cred că Potter și priŹetenii lui ar trebui să primească cincizeci de puncte de căciulă pentru că au alertat lumea în privința întoarcerii Știi-Tu-Cui! Ce zici, domnule profesor Plesneală? ? Poftim? se răsti Plesneală, deși Harry știa că o auzise foarte bine. A... păi... presupun că da... ? Bun, cincizeci de puncte pentru Potter, pentru cei doi Weasley, Poponeață și domnișoara Granger, zise profesoara McGonagall, moment în care un șuvoi de rubine căzură în bula de jos a clepsidrei Cercetașilor. A, și presupun că cinciŹzeci de puncte și pentru domnișoara Lovegood, adăugă ea, și o mulțime de safire căzură în clepsidra Ochilor-de-Șoim. Acum, cred că vroiați să luați zece puncte de la domnul Potter, domnule profesor Plesneală ? așa că poftim... Câteva rubine se întoarseră în jumătatea de sus, lăsând însă grosul în partea de dedesubt. ? Ei bine, Potter, Reacredință, cred că ar trebui să fiți afaŹră într-o zi atât de frumoasă, continuă vioi profesoara McGonagall. Lui Harry nu trebui să i se spună de două ori; își băgă repede bagheta înapoi în buzunarul robei și se îndreptă direct spre ușa dublă de la intrare, fără să mai arunce o privire către Plesneală și Reacredință. Soarele fierbinte îl lovi cu putere în timp ce traversa peluzele către coliba lui Hagrid. Elevii care stăteau pe iarbă, bronzându-se, vorbind, citind Profetul de duminică și mâncând dulciuri, se uitară în sus la el când trecu pe lângă ei; unii îl strigară sau îi făcură cu mâna, fiind evident că vroiau să arate că și ei, ca și Profetul, hotărâseră că era un fel de erou. Harry nu le zise nimic. Habar nu avea cât știau din ceea ce se întâmplase cu trei zile în urmă, dar până atunci evitase să fie interogat și prefera să fie așa și în continuare. Când bătu la ușa colibei lui Hagrid, se gândi la început că uriașul era plecat, însă chiar atunci Fang țâșni de după colț și aproape că îl dădu jos de bucurie. Hagrid, deduse el, culegea fasole rapidă în grădina din spate. ? Hai noroc, Harry, zise el zâmbind, când băiatul se apropie de gard. Intră, intră, să bem o ceașcă de suc de păpădie... Ce se mai întâmplă? îl întrebă apoi, după ce se așezară la masa de lemn, fiecare cu câte un suc rece. Te... ăă... simți bine, da? Harry știu după expresia îngrijorată de pe chipul lui Hagrid că nu se referea la starea lui fizică. ? Sunt bine, spuse el repede, pentru că nu voia să discute despre lucrul la care știa că se gândea Hagrid. Ia zi, unde ai fost? ? M-am ascuns în munți, spuse Hagrid. Într-o peșteră, cum a făcut Sirius când a... Hagrid se întrerupse, își drese vocea, se uită la Harry și luă o sorbitură lungă de suc. ? Oricum, acum m-am întors, spuse el mai slab. ? Arăți... arăți mai bine, zise Harry, hotărât să nu-l aducă pe Sirius în discuție. ? Poftim? spuse Hagrid, ridicând o mână masivă și pipăindu-și fața. A, a, da. Păi, Grawpy e mult mai cuminte acum, mult mai cuminte. A părut de-a dreptul mulțumit să mă vadă când m-am întors, sincer să fiu. Până la urmă, e un flăcău de treabă... adevărul e că m-am gândit să încerc să-i găsesc o prietenă... În mod normal Harry, ar fi încercat să-l convingă pe Hagrid să renunțe imediat la acest gând; perspectiva unui al doilea uriaș care să se stabilească în Pădure, poate chiar mai sălbatic și mai violent decât Grawp, era de-a dreptul alarŹmantă, dar Harry nu reuși să se mobilizeze ca să-și prezinte punctul de vedere. Începea să își dorească să fie iar singur și, cu gândul de a-și grăbi plecarea, luă câteva guri mari de suc de păpădie, golindu-și paharul pe jumătate. ? Acum știe toată lumea că ai spus adevărul, Harry, zise Hagrid cu blândețe și pe neașteptate. Cred că e ceva mai bine, nu? Harry ridică din umeri. ? Fii atent. Hagrid se aplecă spre el peste masă. ? L-am cunoscut pe Sirius de mult mai multă vreme decât tine... a murit în luptă, și așa și-ar fi dorit să moară... ? Nu a vrut deloc să moară! zise Harry supărat. Hagrid își înclină capul mare și lățos. ? Eu așa cred, zise el încet. Totuși, Harry... nu a fost nicioŹdată genul care să stea în casă și să-i lase pe ceilalți să se lupte. Nu și-ar fi iertat-o niciodată, dacă nu s-ar fi dus să te... Harry sări în picioare. ? Trebuie să mă duc să-i vizitez pe Ron și Hermione în aripa spitalului, zise el automat. ? A, spuse Hagrid, destul de supărat. A... bine, atunci, Harry... ai grijă de tine, și mai vino când ai o cli... ? Da... bine... Harry se duse la ușă cât de repede putu și o deschise; ajunse afară, la soare, înainte ca Hagrid să fi terminat să-și ia la revedere de la el și traversă peluza. Elevii reîncepură să-l strige când trecu pe lângă ei. Închise ochii pentru câteva clipe, dorindu-și să dispară toți, să poată să deschidă ochii și să se trezească singur pe domeniu... Cu câteva zile în urmă, înainte să se fi terminat examenele și să fi avut viziunea pe care i-o inculcase Cap-de-Mort, ar fi dat aproape orice pentru ca lumea vrăjitorească să știe că spunea adevărul, să creadă că se întorsese Cap-de-Mort și să știe că nu era nici mincinos, nici nebun. Acum, însă... Merse puțin în jurul lacului, se așeză pe mal, protejat de privirile trecătorilor de un mănunchi de tufișuri, se uită la suprafața strălucitoare, și căzu pe gânduri... Poate că motivul pentru care vroia să fie singur era că se simțea izolat de toți, de când vorbise cu Dumbledore. O barieră invizibilă îl despărțea de restul lumii. Era ? fusese întotdeauna ? un om marcat. Doar că nu înțelese întotdeauna ce însemna asta... Și totuși, stând aici pe marginea lacului, măcinat de greutatea groaznică a suferinței, cu pierderea lui Sirius atât de proaspătă în suflet, nu mai putea să încerce cine știe ce senŹtiment de teamă. Afară era soare, domeniul din jurul lui era plin de oameni care râdeau și, chiar dacă se simțea la fel de departe de ei ca și când ar fi aparținut unei alte specii, îi era încă foarte greu să creadă că viața lui trebuia să includă o crimă sau să se termine cu ea... Rămase acolo mult timp, uitându-se la apă, încercând să nu se gândească la nașul său și să nu-și amintească faptul că, vizavi de locul acela, pe malul celălalt, Sirius căzuse, încerŹcând să țină la distanță o sută de Dementori... Soarele apusese înainte ca el să-și fi dat seama că era frig. Se ridică și se întoarse la castel, ștergându-se cu mâneca la ochi. * Ron și Hermione părăsiră aripa spitalului complet vindeŹcați, cu trei zile înainte de terminarea semestrului. HerŹmione tot dădea semne că ar fi vrut să vorbească despre Sirius, dar Ron scotea tot felul de zgomote pentru a o face să tacă, de fiecare dată când îi menționa numele. Harry tot nu era sigur dacă vroia sau nu să vorbească despre nașul său; dorințele variau o dată cu dispoziția sa. Însă era sigur de un lucru: oricât de nefericit era în clipa aceea, avea să îi fie foarte dor de Hogwarts peste câteva zile, când avea să se întoarcă la numărul patru de pe Aleea Boschetelor. Chiar dacă acum înțelegea exact de ce trebuia să se întoarcă acolo în fiecare vară, nu se simțea câtuși de puțin mai bine. Într-adevăr, niciodată nu îi fusese mai mare groază de întoarcerea acolo. Profesoara Umbridge plecă de la Hogwarts în ziua de dinaŹinte de sfârșitul semestrului. Ieși pe furiș din aripa spitalului în timpul cinei, sperând să treacă neobservată, dar, din neferiŹcire pentru ea, se întâlni pe drum cu Peeves, care profită de ultima șansă de a face așa cum îi indicase Fred și o alungă din castel, lovind-o pe rând cu un baston și o șosetă plină cu cretă. Mulți elevi ieșiră în fugă pe holul de la intrare ca s-o vadă fuŹgind pe alee și șefii caselor încercară fără prea multă convinŹgere să-i oprească. Mai mult, profesoara McGonagall se așeză la loc pe scaunul de la masa profesorilor, după doar câteva mustrări ușoare, și fu auzită limpede exprimându-și regretul că nu putea să fugă ea însăși după Umbridge, cu atât mai mult cu cât Peeves îi împrumutase bastonul. Sosi și ultima seară la școală; cei mai mulți terminaseră de împachetat și coborau deja spre serbarea de sfârșit de semestru, însă Harry nici măcar nu începuse. ? Las-o pe mâine! spuse Ron, care aștepta lângă ușa dorŹmitorului lor. Hai, mor de foame... Însă când ușa dormitorului se închise după Ron, Harry nu făcu nici un efort să împacheteze mai repede. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să meargă la serbarea de despărțire. Era îngrijorat că Dumbledore va face vreo referire la el în discurŹsul său. Cu siguranță, avea să menționeze întoarcerea lui Cap-de-Mort; le vorbise despre asta și anul trecut, până la urmă... Harry scoase niște robe șifonate chiar de pe fundul cufăruŹlui, ca să facă loc altora împachetate și în clipa aceea observă un pachet ambalat neglijent într-un colț. Nu-și dădea seama ce căuta acolo. Se aplecă, îl scoase de sub adidași și îl examină. Realiză ce era în câteva secunde. Sirius i-l dăduse chiar lângă ușa de intrare a Casei Cumplite, la numărul doisŹprezece. "Folosește-o dacă ai nevoie de mine, bine?" Harry se așeză pe pat și desfăcu pachetul. Din el căzu o oglindă mică, pătrată. Părea veche și era cu siguranță murŹdară. Harry o ridică în dreptul feței și își văzu imaginea întorcându-i privirea. Întoarse oglinda. Pe partea cealaltă era un bilet de la Sirius. Aceasta este o oglindă dus-întors, iar perechea ei e la mine. Dacă ai nevoie să vorbești cu mine, tot ce trebuie să faci este să spui numele meu în ea; tu vei apărea în oglinda mea și eu voi putea să vorbesc în a ta. James și cu mine le foloseam când eram în locuri de detenție diferite. Inima lui Harry începu să bată repede. Își aminti cum îi văzuse pe părinții săi morți în Oglinda lui Erised cu patru ani în urmă. Avea să vorbească iar cu Sirius, chiar acum, o știa... Se uită în jur, ca să se asigure că nu mai era nimeni acolo; dormitorul era cât se poate de gol. Se uită iar în oglindă, o ridică în fața chipului, cu mâinile tremurându-i, și zise tare și clar: "Sirius". Respirația aburi suprafața oglinzii. Ținu oglinda și mai aproape, cuprins de entuziasm, însă ochii care clipeau înapoi spre el prin ceață erau fără îndoială ai lui. Șterse oglinda și vorbi iar, astfel încât fiecare silabă să răsune limpede în toată camera. ? Sirius Black! Nu se întâmplă nimic. Chipul frustrat care îl privea din oglindă era cu siguranță tot al lui... Sirius nu avea oglinda la el când trecuse prin arcadă, spuse o voce mică din mintea lui Harry. De asta nu mergea... Harry rămase nemișcat pentru o clipă, apoi azvârli oglinŹda înapoi în cufăr, unde se făcu țăndări. Fusese convins, vreme de un minut, că avea să îl vadă pe Sirius, să îi vorŹbească din nou... Dezamăgirea îi ardea gâtlejul; se ridică și începu să își arunce lucrurile de-a valma în cufăr peste oglinda spartă... Însă atunci îi veni brusc o idee... o idee mai bună decât o oglindă... o idee mult mai mare, mai importantă... cum de nu se gândise mai înainte la asta ? de ce nu întrebase niciodată? Ieși în fugă din dormitor și coborî scara în spirală, lovinŹdu-se de pereți în timp ce alerga și fără să se ferească; traversă ca o furtună camera pustie de zi, ieși pe gaura portretului și apoi o luă pe hol, ignorând-o pe Doamna Grasă, care strigă după el: ? Să știi că serbarea trebuie să înceapă, ești pe ultima sută de metri! Însă Harry nu intenționa câtuși de puțin să se ducă la serŹbare... Cum era posibil ca locul să fie plin de stafii când nu aveai nevoie de una, iar acum... Alergă în jos pe scări și pe coridoare, dar nu întâlni pe nimeni, nici viu, nici mort. Era evident că erau toți în Marea Sală. Se opri în fața clasei sale de Farmece, gâfâind și gânŹdindu-se nemângâiat că trebuia să aștepte până mai târziu, până după terminarea serbării... Însă exact când pierduse speranța, îl văzu ? un corp translucid, plutind în capătul opus al coridorului. ? Hei, hei, Nick! NICK! Fantoma își scoase capul din perete, dând la iveală pălăria decorată cu multe pene și capul care se clătina peŹriculos al lui Sir Nicholas de Mimsy-Porpington. ? Bună seara, spuse el, retrăgându-și restul corpului din piaŹtră și zâmbindu-i lui Harry. Deci, nu sunt singurul care a întârŹziat? Deși, oftă el, unul e întârziat, altul e răposat, bineînțeles... ? Nick, pot să te întreb ceva? Pe chipul lui Nick Aproape-Făr'-de-Cap apăru o expresie deosebit de stranie, în timp ce își băga un deget în gulerul țeapăn din jurul gâtului și îl strângea puțin, părând să-și dea timp de gândire. Se opri doar când gâtul său aproape reteŹzat păru să cedeze cu totul. ? Ăă... acum, Harry? zise el încurcat. Nu poți să aștepți până după serbare? ? Nu, Nick, te rog, spuse Harry, am mare nevoie să vorŹbesc cu tine. Putem să intrăm aici? Harry deschise ușa celei mai apropiate clase și Nick-Aproape-Făr'-de-Cap oftă. ? A, în ordine, spuse el resemnat. Nu pot să pretind că nu m-am așteptat la asta. Harry îi ținu ușa deschisă, dar el pluti în schimb prin perete. ? La ce te așteptai? întrebă Harry, închizând ușa. ? Să vii să mă cauți, spuse Nick, plutind acum până la feŹreastră și uitându-se afară pe domeniul care se întuneca. Se întâmplă uneori... când cineva a suferit o... pierdere. ? Păi, spuse Harry, refuzând să se abată de la idee. Ai avut dreptate, am... am venit să te caut. Nick nu zise nimic. ? E din cauză... zise Harry, căruia i se părea mult mai ciudat decât anticipase, e din cauză că... ești mort. Dar ești încă aici, nu? Nick oftă și continuă să se uite afară. ? Așa e, nu? îl grăbi Harry. Ai murit, dar vorbesc cu tine... poți să te plimbi prin Hogwarts și așa mai departe, nu? ? Da, spuse Nick-Aproape Făr'-de-Cap încet. Merg și vorŹbesc, da. ? Deci, te-ai întors, nu? spuse Harry grăbit. Oamenii se înŹtorc, nu-i așa? Ca fantome. Nu trebuie să dispară cu totul. Nu? adăugă el nerăbdător, când Nick continuă să nu spună nimic. Nick Aproape-Făr'-de-Cap ezită, apoi zise: ? Nu toată lumea se poate întoarce ca fantomă. ? Ce vrei să spui? zise Harry repede. ? Doar... doar vrăjitorii. ? A, zise Harry și aproape că râse de ușurare. Păi, asta-i bine, persoana de care întreb este vrăjitor. Deci, se poate întoarce, nu? Nick se întoarse cu spatele la fereastră și se uită cu tristețe la Harry. ? Nu se va întoarce. ? Cine? ? Sirius Black, zise Nick. ? Dar tu te-ai întors! spuse Harry supărat. Te-ai întors... ești mort... și nu ai dispărut... ? Vrăjitorii pot să lase o urmă pe pământ și să pășească neobservați unde au mai pășit cândva când erau în viață, spuse Nick trist. Însă puțini vrăjitori aleg acest drum. ? De ce? spuse Harry. Oricum, nu contează. Lui Sirius nu o să-i pese că e ceva neobișnuit, o să se întoarcă, știu că o să se întoarcă! Credea atât de mult acest lucru, încât chiar întoarse capul să se uite la ușă, convins, pentru o fracțiune de secunŹdă, că avea să-l vadă pe Sirius, alb-sidefiu și transparent, zâmbind și trecând prin ușă spre el. ? Nu se va întoarce, repetă Nick. Trebuia să fi... mers mai departe. ? Cum adică, "să fi mers mai departe"? zise Harry reŹpede. Unde să fi mers mai departe? Auzi, ce se întâmplă de fapt când mori? Unde te duci? De ce nu se întoarce toată lumea? De ce nu este locul ăsta plin de stafii? De ce... ? ? Nu pot să-ți răspund, zise Nick. ? Ești mort, nu? spuse Harry exasperat. Cine poate să răspundă la asta mai bine ca tine? ? Mie îmi era teamă de moarte, spuse Nick cu blândețe. Am ales să rămân în urmă. Uneori mă întreb dacă nu ar fi trebuit să... mă rog, nu prea are importanță... de fapt, nici eu nu prea mai am vreun rost. Nu știu nimic despre secreŹtele morții, Harry, pentru că am ales în locul ei o imitație inferioară a vieții. Cred că vrăjitorii erudiți studiază acest subiect în Departamentul Misterelor... ? Să nu cumva să vorbești de locul ăla! spuse Harry aprig. ? Îmi pare rău că nu am putut să te ajut mai mult, zise Nick încet. Ei bine... scuză-mă... serbarea, știi tu... Și ieși din cameră, lăsându-l pe Harry singur, uitându-se în gol la peretele prin care dispăruse Nick. Harry aproape că se simți ca și când și-ar fi pierdut nașul din nou și, o dată cu el, speranța că ar putea să îl mai vadă sau să îi mai vorbească. Merse încet și nefericit înapoi prin castel, întrebându-se dacă avea să mai fie vreodată vesel. Dăduse colțul către holul Doamnei Grase când văzu pe cineva în fața lui, punând un bilet pe un avizier de pe perete. Uitându-se mai bine, își dădu seama că era Luna. Nu exista nici un loc potrivit ca ascunzătoare prin apropiere, îi auzise fără îndoială pașii și oricum, Harry nu mai avea destulă energie ca să evite pe cineva. ? Bună, spuse Luna vag, uitându-se la el când se îndrepŹtă cu un pas de anunț. ? Cum de nu ești la serbare? întrebă Harry. ? Păi, mi-am pierdut majoritatea lucrurilor, zise Luna seŹnină. Oamenii mi le iau și le ascund. Știi tu. Însă având în veŹdere că este ultima seară, chiar trebuie să le recuperez, așa că am lipit anunțuri. Făcu un semn către avizierul pe care, într-adevăr, pusese o listă a tuturor cărților și hainelor care îi lipseau, cu rugăŹmintea de a-i fi înapoiate. În Harry se trezi un sentiment straniu; o senzație cu totul diferită de supărarea și durerea care îl cuprinseseră de când murise Sirius. Trecură câteva clipe înainte să își dea seama că îi era milă de Luna. ? Cum de îți ascund lucrurile? o întrebă el, încruntându-se. ? A... păi... Cred că mă consideră cam ciudată, zise ea, dând din umeri. De fapt, unii îmi spun "Lunatica" Lovegood. Harry se uită la ea și noul sentiment de milă crescu parcă și mai mult. ? Asta nu este un motiv ca să-ți ia lucrurile, spuse el. Vrei să te ajut să le găsești? ? A, nu, spuse ea, zâmbindu-i. Se vor întoarce, așa se întâmplă mereu până la urmă. Doar că aș fi vrut să îmi fac bagajul în seara asta. Oricum... tu de ce nu ești la serbare? Harry ridică din umeri. ? Pur și simplu nu am avut chef. ? Așa e, spuse Luna, cercetându-l cu ochii ei straniu de încețoșați și exoftalmici. Cred că n-ai avut. Bărbatul ăla pe care l-au ucis Devoratorii Morții era nașul tău, nu-i așa? Mi-a zis Ginny. Harry încuviință scurt din cap, însă descoperi că nu îl deranja faptul că Luna vorbea despre Sirius. Tocmai își amintise că și ea putea să-i vadă pe Thestrali. ? Tu ai... Începu el. Adică, pe cine... a murit vreun cunosŹcut al tău? ? Da, spuse Luna firesc, mama. Era o vrăjitoare cu totul extraordinară, să știi, dar îi cam plăcea să facă experimente și într-o bună zi a greșit o vrajă. Aveam nouă ani. ? Îmi pare rău, murmură Harry. ? Da, a fost groaznic, spuse Luna dezinvoltă. Și acum mă mai întristez uneori. Însă îl am pe tata. Și oricum, nu se poate spune că nu o s-o mai văd pe mama, nu? ? Ăă... păi nu e așa? spuse Harry nesigur. Ea clătină din cap nevenindu-i să creadă. ? Ah, fii serios. Și tu i-ai auzit, chiar după văl, nu-i așa? ? Vrei să spui că... ? În camera cu arcada. Doar se ascundeau, atâta tot. I-ai auzit. Se uitară unul la altul. Luna zâmbea ușor. Harry nu știu ce să zică sau ce să gândească; Luna credea atâtea lucruri extraordinare... și totuși, și el fusese convins că auzise voci de dincolo de văl. ? Ești sigură că nu vrei să te ajut să îți cauți lucrurile? zise el. ? A, nu, spuse Luna. Nu, cred că o să mă duc jos, o să mănânc niște budincă și o să aștept să apară totul... așa se întâmplă mereu până la urmă... bun, vacanță plăcută, Harry. ? Da... da, și ție. Se îndepărtă de el și, în timp ce o privea, descoperi că greutatea îngrozitoare din stomacul său mai scăzuse puțin. * A doua zi, călătoria spre casă cu Expresul de Hogwarts fu plină de tot felul de evenimente. În primul rând, Reacredință, Crabbe și Goyle, care era clar că așteptaseră toată săptămâna să atace fără să fie văzuți de vreun profesor, încercară să îl prindă pe Harry într-o ambuscadă la jumătatea trenului, pe când se întorcea de la toaletă. Ar fi putut să le reușească, dacă nu ar fi ales prost locul de desfășurare a atacului, chiar în fața unui compartiment plin de membri A. D., care văzură pe geam ce se întâmpla și se ridicară într-o suflare ca să-i sară în ajutor lui Harry. Când Ernie Macmillan, Hannah Abbott, Susan Bones, Justin Finch-Fletchley, Anthony Goldstein și Terry Boot terminară de folosit o varietate de vrăji și blesteme învățate de la Harry, Reacredință, Crabbe și Goyle semănau foarte bine cu trei limacși uriași, înghesuiți în uniformele de la Hogwarts, după care Harry, Ernie și Justin îi ridicară, îi puŹseră în plasa de bagaje și îi lăsară acolo. ? Trebuie să recunosc, abia aștept să văd fața mamei lui Reacredință când o să coboare din tren, spuse Ernie cu o oarecare satisfacție, în timp ce îl privea pe Reacredință zvârcolindu-se deasupra lui. Ernie nu reușise să treacă peste modul nedemn în care Reacredință luase puncte de la Astropufi în timpul aparteŹnenței sale de scurtă durată la Detașamentul Inchizitorial. ? Dar mama lui Goyle o să fie foarte mulțumită, zise Ron, care venise să cerceteze sursa agitației. Acum arată mult mai bine. Oricum, Harry, tocmai s-a apropiat căruciorul cu mânŹcare, dacă vrei ceva... Harry le mulțumi celorlalți și îl însoți pe Ron înapoi în compartimentul lor, unde cumpărară un morman de prăjiŹturi de ceaun și pateuri de dovleac. Hermione citea iar ProŹfetul zilei, Ginny făcea un test din Zeflemist și Neville își mângâia planta mimbulus mimbletonia, care crescuse consiŹderabil pe parcursul anului și acum scotea niște hârâituri ciudate când era atinsă. Harry și Ron își petrecură cea mai mare parte a călătoriei jucând șahul vrăjitorilor, în timp ce Hermione le citea fragŹmente din Profet. Acum era plin de articole de alungat Dementorii, de încercările Ministerului de a-i găsi pe DevoŹratorii Morții și de scrisori isterice, care pretindeau că auŹtorul lor îl văzuse pe Lordul Cap-de-Mort trecând chiar în acea dimineață prin fața casei lui... ? Încă nu a început cu adevărat, oftă Hermione sumbră, împăturind iar ziarul. Însă nu mai e mult... ? Ia uită-te, Harry, spuse Ron încet, făcând semn cu capul spre fereastra către culoar. Harry se uită. Trecea Cho, însoțită de Marietta Edgecombe, care purta o căciulă groasă. Pentru o clipă, privirea i se întâlni cu cea a lui Cho. Fata roși și merse mai departe. Harry se uită la tabla de șah la timp pentru a vedea cum unul dintre pioni fu eliminat de calul lui Ron. ? Apropo, ce... ăă... ce se mai întâmplă cu voi doi? ? Nimic, spuse Harry sincer. ? Păi... am auzit că acum iese cu altcineva, zise Hermione. Harry fu surprins să realizeze că această informație nu îl afectă deloc. Vremea când vroia să o impresioneze pe Cho aparținea unui trecut care nu mai avea legătură cu el; mai nou, la fel se întâmpla cu atâtea lucruri pe care și le dorise înainte de moartea lui Sirius... Săptămâna care se scursese de când îl văzuse pentru ultima oară părea să fi durat mult, nepermis de mult; făcea parte din două universuri, cel cu Sirius, și cel fără. ? Mai bine că ai scăpat, prietene, spuse Ron cu convinŹgere. Adică, e destul de frumușică și așa mai departe, dar ar fi de preferat cineva mai vesel. ? Probabil că e cât se poate de veselă cu altcineva, spuse Harry, ridicând din umeri. ? Cu cine e acum, de fapt? o întrebă Ron pe Hermione, dar cea care răspunse fu Ginny. ? Cu Michael Corner, zise ea. ? Michael? Bine, dar..., începu Ron, întorcându-se în scaŹun. Dar parcă tu ieșeai cu el! ? Nu mai ies, spuse Ginny hotărâtă. Nu i-a plăcut că Cercetașii i-au bătut pe cei de la Ochi-de-Șoim la vâjthaț și s-a bosumflat foarte tare, așa că i-am dat papucii. Dar s-a dus repede să o consoleze pe Cho în schimb. Își scărpină nasul cu capătul penei, întoarse Zeflemistul cu susul în jos și începu să își noteze răspunsurile. Ron păru extrem de încântat. ? Mă rog, întotdeauna am crezut că era cam tâmpit, spuse el, împingându-și regina spre tura lui Harry, care tremura. Bravo ție. Dar să alegi pe cineva mai... bun... data viitoare. Aruncă o privire pe furiș spre Harry când vorbi. ? Păi, l-am ales pe Dean Thomas, ești de părere că el e mai bun? întrebă Ginny vag. ? POFTIM? strigă Ron, ridicând tabla de șah dintr-un capăt. Șmecherilă se năpusti după piese, iar Hedwig și Pigwidgeon ciripiră și strigară supărate de deasupra. În timp ce trenul încetinea, apropiindu-se de King's Cross, Harry se gândi că niciodată nu își dorise mai puțin să coboare. Chiar se întrebă pentru o fracțiune de secundă ce s-ar fi întâmplat dacă pur și simplu ar fi refuzat să se dea jos și ar fi ales să rămână acolo până la întâi septembrie, când trenul avea să îl ducă înapoi la Hogwarts. Însă când locomotiva se opri cu un pufăit, dădu jos colivia lui Hedwig și se pregăti să își coboare cufărul din tren, ca de obicei. Când cel care verifica biletele le făcu semn lui Harry, Ron și Hermione că aveau cale liberă să treacă prin bariera magică dintre peroanele nouă și zece, găsi o surpriză așteptându-l în partea cealaltă: un grup de oameni veniți ca să-l întâmpine, un lucru la care nu se așteptase câtuși de puțin. Îl văzu pe Ochi-Nebun Moody, arătând la fel de sinistru, cu melonul tras mult peste ochiul magic, cu degetele noduroase încleștate pe un baston lung și cu corpul înfășurat într-o voluminoasă pelerină de drum. Tonks era chiar în spatele lui, iar părul ei roz deschis ca cel al gumelor strălucea în lumina soarelui, filtrată prin geamurile murdare de pe tavanul gării. Purta niște blugi foarte peticiți și un tricou mov aprins, pe care scria Surorile Stranii. Lângă Tonks era Lupin; avea chipul palid, părul cărunt, o haină lungă și cu țesătura rărită, care acoperea un pulover, și niște pantaloni ponosiți. În fața grupului erau domnul și doamna Weasley, îmbrăcați în cele mai bune haine Încuiate, precum și Fred și George, care purtau amândoi jachete nou-nouțe dintr-un material verde-închis cu solzi. ? Ron, Ginny! strigă doamna Weasley, avansând grăbită și îmbrățișându-și copiii. Ah, Harry, dragul meu, ce faci? ? Bine, minți Harry, în timp ce femeia îl strângea tare în brațe. Peste umărul ei îl văzu pe Ron holbându-se la noile haine ale gemenilor. ? Din ce sunt astea? întrebă el, arătând spre jachete. ? Din cea mai bună piele de dragon, frățioare, spuse Fred, trăgându-și puțin fermoarul. Afacerile sunt înfloriŹtoare și ne-am gândit să ne răsfățăm puțin. ? Bună, Harry, spuse Lupin, după ce doamna Weasley îi dădu drumul lui Harry și se întoarse să o întâmpine pe Hermione. ? Bună, spuse Harry. Nu mă așteptam să... ce faceți toți aici? ? Ei bine, spuse Lupin cu un surâs, ne-am gândit să avem o mică discuție cu mătușa și cu unchiul tău, înainte să-i lăsăm să te ia acasă. ? Nu știu dacă e o idee bună, spuse Harry repede. ? A, ba cred că da, mormăi Moody, care se apropie șchioŹpătând. Ei trebuie să fie, nu, Potter? Arătă cu degetul mare peste umăr; era limpede că ochiul său magic se uita prin ceafă și prin melon. Harry se aplecă spre stânga cu câțiva centimetri ca să vadă spre ce arăta Ochi-Nebun și, într-adevăr, îi zări pe cei trei membri ai familiei Dursley, care păreau de-a dreptul scandalizați la vederea comitetului de primire al lui Harry. ? A, Harry! spuse domnul Weasley, întorcându-se de la părinții lui Hermione, pe care tocmai îi întâmpinase entuziasŹmat și care acum o îmbrățișau pe fată. Păi, ce ziceți, o facem? ? Da, eu așa zic, Arthur, spuse Moody. El și domnul Weasley traversară gara în fruntea celorlalți, către familia Dursley, care părea să fi prins rădăcini în podea. Hermione se dezlipi delicat de mama ei ca să se alăŹture grupului. ? Bună ziua, îi spuse domnul Weasley amabil unchiului Vernon după ce se opri în fața lui. Poate vă amintiți cum mă cheamă, mă numesc Arthur Weasley. Având în vedere că domnul Weasley demolase de unul sinŹgur cea mai mare parte din sufrageria familiei Dursley cu doi ani în urmă, Harry ar fi fost foarte surprins dacă unchiul Vernon l-ar fi uitat. Într-adevăr, unchiul Vernon arboră o nuanță mai închisă de mov și se uită urât la domnul Weasley, însă preferă să nu spună nimic, poate și pentru că familia Dursley era de două ori mai redusă numeric. Mătușa Petunia părea deopotrivă speriată și stânjenită. Se tot uita în jur, de parcă ar fi fost îngrozită de faptul că ar putea fi văzută într-o asemenea companie. Dudley, între timp, încerca să se facă mic și neînsemnat, dar fără să izbutească. ? Ne-am gândit să vorbim puțin cu dumneavoastră despre Harry, spuse domnul Weasley, zâmbind în continuare. Mustața unchiului Vernon păru să se zbârlească de indigŹnare. Poate pentru că melonul îi dădea impresia cu totul greșită că avea de-a face cu un suflet înrudit, i se adresă lui Moody. ? Nu știam că vă privește ce se întâmplă în casa mea... ? Presupun că ceea ce nu știai ar putea umple o biblioŹtecă, Dursley, mormăi Moody. ? Oricum, nu asta contează, interveni Tonks, al cărei păr roz o șocă pe mătușa Petunia mai mult decât toate celelalte întâmplări, motiv pentru care închise ochii în loc să se uite la ea. Un singur lucru contează. Dacă aflăm că v-ați purtat urât cu Harry... ? ... și fiți siguri că vom afla, adăugă Lupin amabil. ? Da, spuse domnul Weasley, chiar și dacă nu o să-l lăsați să folosească feletonul- ? Telefonul, șopti Hermione. ? Da, dacă primim cel mai mic semn că Potter este malŹtratat în vreun fel, nouă ne veți da socoteală, spuse Moody. Unchiul Vernon se umflă periculos. Sentimentul lui de revoltă atârna mai greu decât frica față de o mână de ciudați. ? Mă ameninți, domnule? zise el atât de tare, încât trecăŹtorii chiar se întoarseră să se uite la el. ? Da, te ameninț, spuse Ochi-Nebun, mulțumit că unchiul Vernon înțelesese atât de repede acest fapt. ? Și arăt eu a genul de om care poate fi intimidat? răcni unchiul Vernon. ? Păi... Începu Moody, dându-și pe spate melonul și dezvăluindu-și sinistrul ochi magic care se învârtea. Unchiul Vernon sări în spate îngrozit și se lovi cu putere de un cărucior de bagaje. ? Da, trebuie să spun că da, Dursley. Se întoarse dinspre unchiul Vernon pentru a-l supraveŹghea pe Harry. ? Păi, Potter... strigă-ne, dacă ai nevoie de noi. Dacă nu te auzim trei zile la rând, o să trimitem pe cineva... Mătușa Petunia scânci înduioșător. Era cât se poate de limpede că se gândea la ce aveau să spună vecinii dacă îi vedeau pe acești oameni mergând pe aleea din grădină. ? Bun, asta ar fi. La revedere, Potter, spuse Moody, prinzându-l pe Harry de umăr pentru o clipă cu mâna lui noduroasă. ? Ai grijă, Harry, ținem legătura. ? Harry, te luăm de aici cât putem de repede, șopti doamŹna Weasley, îmbrățișându-i din nou. ? Pe curând, prietene, spuse Ron neliniștit, dând mâna cu Harry. ? Foarte pe curând, Harry, spuse Hermione sinceră. Promitem. Harry încuviință din cap. Cine știe de ce, nu găsea cuvinŹtele pentru a le spune ce însemna pentru el să-i vadă pe toți înșiruiți acolo, lângă el. În schimb, zâmbi, își ridică mâna în semn de salut, se întoarse și ieși în fruntea lor din gară, pe strada însorită, cu unchiul Vernon, mătușa Petunia și Dudley mergând grăbiți în urma sa. ?-------------------------------------