CAPITOLUL XXV
CĂRĂBUȘUL LA STRÂMTOARE
Întrebarea lui Harry primi un răspuns chiar dimineața urŹmătoare. Când Hermione primi Profetul zilei, îl desfășură, privi prima pagină pentru o clipă și scoase un icnet care îi făcu pe toți cei din jur să se holbeze la ea. ? Ce e? ziseră Harry și Ron într-un glas. Drept răspuns, fata întinse ziarul pe masă în fața lor și arătă zece fotografii alb-negru care umpluseră prima pagină, nouă dintre ele înfățișând niște chipuri de vrăjitori, iar a zecea, o vrăjitoare. Unii dintre cei din fotografii spuneau încet lucruri batjocoritoare; alții băteau ritmul cu degetele pe rama pozelor, părând impertinenți. Fiecare fotografie era însoțită de un nume și de crima pentru care fusese trimisă acea persoană la Azkaban. Antonin Dolohov, stătea scris sub un vrăjitor cu chipul lung, palid și schimonosit, care se uita bațjocoritor la Harry, condamnat pentru uciderea brutală a lui Gideon și Fabian Prewett. Algernon Rookwood, era indicația de sub un bărbat ciupit de vărsat, cu părul slinos, care se sprijinea plictisit de rama pozei, condamnat pentru împărtășirea unor secrete ale Ministerului Magiei Celui Ce Nu Trebuie Numit. Însă ochii lui Harry fură atrași de fotografia vrăjitoarei. Chipul ei ieșise în evidență din prima clipă când văzuse pagina. În poză avea un păr lung, negru, neîngrijit și nepieptănat, deși îl văzuse lins, des și strălucitor. Se uita urât la el cu niște ochi umbriți și cu un zâmbet disprețuitor pe buzele subțiri. Ca și Sirius, păstra urme ale unei frumuseți deosebite, dar ceva ? poate Azkabanul ? îi răpise cea mai mare parte din această frumusețe. Bellatrix Lestrange, condamnată pentru torturarea și schilodirea lui Frank și Alice Poponeață. Hermione îi dădu un cot lui Harry și îi arătă titlul de deasupra pozelor, pe care Harry însă nu îl citise, concentrându-se asupra lui Bellatrix. EVADARE ÎN MASĂ DIN AZKABAN MINISTERUL SE TEME CĂ BLACK ESTE "PUNCTUL DE REPER" PENTRU VECHII DEVORATORI AI MORȚII ? Black? zise Harry tare. Nu se...? ? Ssst! șopti Hermione disperată. Nu atât de tare... citește doar! Ministerul Magiei a anunțat că aseară a avut loc o evadare în masă din Azkaban. Vorbind cu reporterii în biroul personal, Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, a confirmat că zece prizonieri periculoși au evadat ieri la primele ore ale serii și că l-a informat deja pe prim-ministrul Încuiat în legătură cu firea periculoasă a acestor indivizi. "Ne găsim, din păcate, în aceeași situație în care am fost acum doi ani și jumătate, când a scăpat criminalul Sirius Black", a declarat Fudge aseară. "Și suntem siguri că aceste evadări sunt legate între ele. O evadare de o asemenea anvergură indică un ajuŹtor din afară și nu trebuie să uităm că Black, prima persoană care a evadat vreodată din Azkaban, ar fi ajutorul ideal pentru ca și alții să îi calce pe urme. Credem că este posibil ca acești indivivizi, printre care și verișoara lui Black, Bellatrix Lestrange, să se fi strâns în jurul lui Black, alegându-și-l conducător. Cu toate acestea, facem eforturi pentru a-i prinde pe criminali și implorăm comunitatea vrăjitorească să fie cu ochii în patru. Aceste persoane trebuie evitate cu orice preț." ? Poftim, Harry, zise Ron, îngrozit și în același timp uimit. De asta a fost fericit aseară. ? Nu pot să cred, spuse Harry, Fudge dă vina pe Sirius pentru evadare? ? Ce altceva poate să facă? zise Hermione cu amărăciune. Nu prea poate să spună, "Ne pare rău, oameni buni, Dumbledore m-a avertizat că s-ar putea să se întâmple așa ceva, paznicii Azkaban-ului i s-au alăturat Lordului Cap-de-Mort" ? nu mai scânci, Ron ? "și acum cei mai înverșunați adepți ai lui Cap-de-Mort au evadat și ei." Cum să zic, a petrecut mai mult de șase luni de zile spunându-le tuturor că tu și cu Dumbledore sunteți niște mincinoși, nu-i așa? Hermione deschise ziarul și începu să citească articolul din interior, în timp ce Harry se uita prin Marea Sală. Nu înțelegea de ce colegii săi nu păreau speriați și nici măcar nu discutau despre vestea înfiorătoare de pe prima pagină, însă foarte puțini primeau ziarul zilnic, ca Hermione. Toți vorbeau despre teme, despre vâjthaț și despre cine știe ce alte prostii, când, în afara acestor ziduri, rândurile simpatiŹzanților lui Cap-de-mort fuseseră îngroșate de încă zece Devoratori ai Morții. Își ridică privirea spre masa profesorilor. Acolo era cu totul altceva. Dumbledore și profesoara McGonagall erau cufundați într-o discuție, arătând amândoi extrem de sumbri. Doamna profesoară Lăstar avea Profetul sprijinit de o sticlă de ketchup și citea atât de concentrată prima pagină, încât nu observase cum gălbenușul de ou din lingura inertă i se prelingea încet în poală. Între timp, la capătul opus al mesei, profesoara Umbridge mânca dintr-un bol cu fulgi de ovăz cu mare poftă. Era pentru prima oară că ochii ei umflați, ca de broască râioasă, nu cercetau Marea Sală și nu se uitau la elevii care nu se comportau cum se cuvine. Se încrunta în timp ce înghițea și din când în când arunca o privire răutăcioasă către partea cealaltă a mesei, unde Dumbledore și McGonagall discutau atât de aprins. ? Vai de mine... zise Hermione uimită, uitându-se în continuare la ziar. ? Acum ce mai e? zise Harry repede și destul de iritat. ? Este... groaznic, spuse Hermione afectată. Împături ziarul pe jumătate la pagina zece și îl dădu lui Harry și Ron. DECESUL TRAGIC AL UNUI ANGAJAT AL MINISTERULUI MAGIEI Spitalul Sf. Mungo a promis o anchetă completă aseară, ce angajatul Ministerului Magiei Broderick Bode, în vârstă de 49 de ani, a fost descoperit mort în patul său, sugrumat de o plantă din ghiveci. Vindecătorii chemați la fața locului nu au reușit să îl readucă la viață pe domnul Bode, care fusese rănit într-un accident profesional cu câteva săptămâni înainte de a muri. Vindecătoarea Miriam Strout, care se ocupa de salonul domŹnului Bode în momentul incidentului, a fost suspendată și i s -a reținut salariul, dar nu a fost de găsit pentru a comenta evenimentul de ieri. Totuși, vrăjitorul care este purtător de cuvânt al spitalului a declarat: "Sf. Mungo regretă profund moartea domnului Bode, a cărui stare se îmbunătățise în mod constant înaintea acestui accident tragic. Avem reguli stricte pentru decorarea permisă în saloanele noastre, dar se pare că vindecătoarea Strout, ocupată pe perioada Crăciunului, a trecut cu vederea pericolele plantei de pe noptiera domnului Bode. Având în vedere că exprimarea și mobilitatea dânsului evoluaseră favorabil, vindecătoarea Strout îl încurajase pe domnul Bode să aibă el însuși grijă de plantă, fări să își dea seama că nu era o Floare-Zburătoare obișnuită, ci un lăstar de Capcana Diavolului, care, când a fost atins de domnul Bode, aflat în convalescență, l-a sugrumat imediat. Sf. Mungo încă nu poate să explice prezența plantei în salon și roagă toate vrăjitoarele sau vrăjitorii care au informații despre acest caz să le facă publice." ? Bode... zise Ron. Bode. Îmi sună cunoscut... ? L-am văzut, șopti Hermione. La Sf. Mungo, ții minte? Era în patul de vizavi de cel al lui Lockhart, stătea cu ochii în tavan. Și am văzut când i s-a adus Capcana Diavolului. Vindecătoarea a zis că era un cadou de Crăciun. Harry cercetă iar articolul. Un sentiment de groază îi ridică fierea în gât. ? Cum de nu am recunoscut Capcana Diavolului? Am mai văzut-o... am fi putut să împiedicăm asta. ? Cine s-ar fi așteptat să apară Capcana Diavolului într-un spital deghizată în plantă de ghiveci? zise Ron tăios. Nu este vina noastră, cel care i-a trimis-o tipului e de vină! Trebuie să fie un nenorocit, de ce n-a verificat ce-a cumpărat? ? Ah, Ron, fii serios! zise Hermione tulburată. Doar nu crezi că cineva poate să pună Capcana Diavolului într-un ghiveci și să nu-și dea seama că-l ucide pe cel care o să încerce s-o atingă? Asta... asta a fost crimă... și încă o crimă inteligentă... dacă planta a fost trimisă anonim, cum se va putea afla cine e vinovat? Harry nu se gândea la Capcana Diavolului. Își amintea cum luase liftul, până la etajul nouă din incinta Ministerului în ziua audierii sale și de bărbatul pământiu la față care se urcase la etajul atriumului. ? L-am cunoscut pe Bode, zise el rar. L-am văzut cu tatăl tău la Minister. Ron rămase cu gura căscată. ? L-am auzit pe tata vorbind de el acasă! Era un "nevorbitor" ? lucra la Departamentul Misterelor! Se uitară unii la alții preț de o clipă, după care Hermione trase ziarul înapoi spre ea, îl închise, se uită urât timp de o secundă la pozele de pe prima pagină ale celor zece Devoratori ai Morții care evadaseră din Azkaban și sări în picioare. ? Unde te duci? zise Ron, luat prin surprindere. ? Să trimit o scrisoare, răspunse Hermione, aruncându-și ghiozdanul pe umăr. Este... mă rog, nu știu dacă... dar merită să încerc... și sunt singura care poate să o facă. ? Urăsc când face asta, mormăi Ron, ridicându-se cu Harry de la masă și croindu-și drum, mai încet, afară din Marea Sală. Chiar ar muri dacă ne-ar spune măcar de data asta ce pune la cale? I-ar lua cam zece secunde... hei, Hagrid! Hagrid stătea lângă ușile din holul de la intrare, așteptând să treacă un grup de elevi de la Ochi-de-Șoim. Era încă la fel de plin de vânătăi cum fusese în ziua când se întorsese din misiunea cu uriașii și avea o nouă tăietură chiar pe nas. ? E totul în ordine cu voi? întrebă el, încercând să stoarcă un zâmbet, dar nereușind decât un fel de grimasă de durere. ? Hagrid, te simți bine? întrebă Harry, urmându-l în timp ce se mișca greoi după cei de la Ochi-de-Șoim. ? Mi-e bine, mi-e bine, spuse Hagrid cu o falsă detașare, gesticulând cu o mână și ratându-l de puțin pe profesorul Vector, care trecea speriat pe lângă el. Sunt doar ocupat, știți voi, ca de obicei... am de pregătit lecții... câteva salamandre au niște solzi ruginiți... și sunt în perioada de probă, bâigui el. ? Ești în perioada de probă? zise Ron foarte tare, încât mulți dintre elevii care treceau prin jur întoarseră capul curioși. Îmi pare rău... cum adică... ești în perioada de probă? șopti el. ? Da, spuse Hagrid. Nici nu mă așteptam la altceva, sincer să fiu. Poate că voi nu v-ați dat seama, dar inspecția aceea nu a mers prea bine, știți voi... mă rog, asta e, oftă el profund. Ar fi bine să mai frec salamandrele alea cu niște pudră de chilli sau or să le cadă cozile peste câteva săptămâni. Ne mai vedem, Harry... Ron... Ieși târșâindu-și picioarele pe ușa dublă de la intrare și coborî treptele de piatră către terenul udat de ploaie. Harry îl privi cum se îndepărta, întrebându-se la câte vești proaste trebuia să mai reziste. Faptul că Hagrid era în perioada de probă deveni o informație cunoscută în toată școala pe parcursul următoarelor câteva zile, însă, spre indignarea lui Harry, aproape nimeni nu părea supărat din cauza asta; ba chiar unii elevi, printre care mai ales Draco Reacredință, erau de-a dreptul încântați. Cât despre moartea stranie de la Sf. Mungo a unui angajat enigŹmatic de la Departamentul Misterelor, se părea că Harry, Ron și Hermione erau singurii care știau și cărora le păsa. Acum exista un singur subiect de conversație: cei zece Devoratori ai Morții care evadaseră și a căror poveste se răspândise în sfârșit prin școală, de la cei care citeau ziarele. Umblau niște zvonuri conform cărora unii dintre condamnați fuseseră văzuți în Hogsmeade, crezând că se ascundeau la "Urlet în noapte" și că aveau să intre cu forța în Hogwarts, exact așa cum făcuse cândva Sirius Black. Cei care proveneau din familii de vrăjitori crescuseră auzind numele acestor Devoratori ai Morții rostite cu aproape la fel de multă teamă ca al lui Cap-de-Mort; crimele pe care le comiseseră în timpul stăpânirii înfiorătoare a lui Cap-de-Mort erau legendare. Printre elevii de la Hogwarts se aflau rude ale victimelor lor, care acum deveneau fără să vrea subiectele unui fel de celebritate derivată în timp ce mergeau pe holuri: Susan Bones, al cărei unchi, mătușă și veri muriseră toți de mâna unuia dintre cei zece, spuse posomorâtă în timpul orei de Ierbologie că acum își dădea seama cam cum era să fii în locul lui Harry. ? Și nu știu cum poți să suporți... este groaznic, zise ea scurt, punând mult prea mult băligar de dragon pe tava ei cu lăstari de Strigă-Pocnituri, făcându-le să se zbată și să chițăie nemulțumite. Era adevărat că, mai nou, Harry era subiectul unui nou val de șușoteli și arătări cu degetul pe holuri, și totuși, avu impresia că detectează o ușoară diferență în tonul vocilor care șușoteau. Acum păreau mai degrabă curioase decât ostile și era sigur că auzise de vreo două-trei ori fragmente de conversație care sugerau că vorbitorii nu erau mulțumiți de versiunea Profetului legată de felul și motivul pentru care reușiseră să evadeze din fortăreața Azkaban cei zece Devoratori ai Morții. În confuzia și frica lor, se părea că oamenii care se îndoiau se întorceau către singura explicație disponibilă: cea pe care o prezentau Harry și Dumbledore încă de anul trecut. Starea de spirit a elevilor nu fusese singura care se schimbase. Acum era relativ obișnuit să întâlnești doi-trei profesori discutând pe holuri în șoapte joase și imperioase și întrerupându-și conversațiile în clipa în care vedeau că se apropiau elevi. ? Este evident că nu mai pot să vorbească nestingheriți în cancelarie, zise Hermione încet, după ce ea, Harry și Ron trecură într-o zi pe lângă profesoarele McGonagall și Lăstar și profesorul Flitwick, adunați în fața clasei de Farmece. Nu cu Umbridge aici. ? Credeți că au noutăți? zise Ron, uitându-se peste umăr la cei trei profesori. ? Dacă știu, atunci noi nu o să aflăm nimic, nu-i așa? zise Harry supărat. În orice caz, după Decretul... la ce număr am ajuns? Căci în dimineața de după evadarea din Azkaban apăruseră noi anunțuri pe avizierele din case: DIN ORDINUL MARELUI INCHIZITOR DE LA HOGWARTS De acum înainte le este interzis profesorilor să le dea elevilor informații care nu sunt strict legate de materiile pentru a căror predare sunt plătiți. Cele de mai sus sunt în conformitate cu Decretul Educațional numărul Douăzeci și Șase. Semnat: Dolores Jane Umbridge, Mare Inchizitor Acest decret de ultimă oră fusese subiectul multor glume printre elevi. Lee Jordan îi arătase lui Umbridge că, în conformitate cu noua regulă, nu avea voie să îi certe pe Fred și pe George pentru că se jucau de-a Pocnitura Explozivă în fundul clasei. ? Pocnitura Explozivă nu are nici o legătură cu Apărarea împotriva Magiei Negre, doamnă profesoară! Nu este o informație care să aibă legătură cu materia dumneavoastră! Când Harry îl văzu pe Lee după aceea, dosul palmei îi sângera destul de tare. Harry îi recomandă esența de Murtlap. Harry crezuse că evadarea din Azkaban ar fi umilit-o puțin pe Umbridge, care ar fi putut să fie stânjenită de caŹtastrofa ce avusese loc chiar sub nasul mult iubitului ei Fudge. Însă se părea că doar îi crescuse dorința nestăvilită de a controla ea însăși fiecare aspect al vieții de la Hogwarts. Părea hotărâtă să obțină cel puțin o concediere cât de curând și singura problemă era dacă primul demis avea să fie profesoara Trelawney sau Hagrid. Acum, fiecare lecție de Previziuni despre Viitor și Grijă față de Creaturile Magice era ținută în prezența lui Umbridge și a clipboard-ului ei. Stătea la pândă lângă foc, în camera foarte parfumată din turn, întrerupând discursurile din ce în ce mai isterice ale profesoarei Trelawney cu întrebări dificile despre Ornitomanție și Heptomologie, insistând să prezică răspunŹsurile elevilor înainte ca ei să le dea și cerându-i să își demonŹstreze priceperea pe rând cu globul de cristal, cu frunzele de ceai și cu runele. Harry credea că doamna profesoară Trelawney mai avea puțin și urma să cedeze presiunii. Trecu de mai multe ori pe lângă ea pe holuri ? ceea ce era oricum o întâmplare foarte neobișnuită, pentru că în mod normal profesoara rămânea în camera ei din turn ? bolborosind înflăcărată în sinea ei, frângându-și mâinile, aruncând priviri îngrozite peste umăr și emanând în tot acest timp un miros puternic de sherry fiert. Dacă nu ar fi fost atât de îngrijorat pentru Hagrid, i-ar fi părut rău de ea ? dar dacă unul dintre ei avea să își piardă postul, din punctul de vedere al lui Harry nu exista decât o singură variantă convenabilă. Din nefericire, Harry nu observase că Hagrid nu părea să se descurce mai bine ca Trelawney. Deși lăsa impresia că urmase sfatul lui Hermione și, încă dinainte de Crăciun, nu le arătase nimic mai înfricoșător decât un Crup ? o creatură care nu putea fi deosebită de un terrier Jack Russell decât după coada bifurcată ? se părea că Hagrid își pierduse cuŹrajul. În timpul lecțiilor era distrat și tresărea mereu, pierzându-și firul în ceea ce le spunea elevilor, răspunzând greșit la întrebări și uitându-se mereu neliniștit spre Umbridge. De asemenea, era mai distant cu Harry, Ron și HerŹmione decât fusese vreodată, și le interzisese cu totul să îl viziteze după ce se lăsa întunericul. ? Dacă vă prinde, o să fim cu toții duși la eșafod, le spuse el scurt, iar cei trei frați, care nu nu doreau să facă ceva care ar fi putut să-i primejduiască și mai tare slujba, se abținură să se mai ducă seara la coliba lui. Lui Harry i se părea că Umbridge îl priva treptat de tot ceea ce îi făcea viața frumoasă la Hogwarts: vizitele la coliŹba lui Hagrid, scrisorile de la Sirius, Fulgerul și vâjthațul. Se răzbună la rândul lui în singurul mod în care putea... dublându-și eforturile pentru A.D. Harry fu mulțumit că toți, inclusiv Zacharias Smith, fuseŹseră convinși să muncească mai mult ca niciodată de vestea că zece Dementori ai Morții erau încă în libertate, dar progresul cel mai evident fusese făcut de Neville. Vestea evadării celor care îi atacaseră părinții produsese o schimbare ciudată, poate chiar puțin alarmantă. Nu vorbise niciodată de întâlnirea cu Harry, Ron și Hermione în salonul închis de la Sf. Mungo și, urmându-i exemplul, nici ei nu spuseseră nimic despre asta. Neville nu suflase un cuvânt nici despre cum scăpaseră Bellatrix și colegii ei torționari. De fapt, abia dacă mai vorbea în timpul întâlnirilor A.D., lucrând întruna la fiecare nouă vrajă și contrablestem învățate de la Harry, având chipul rotofei schimonosit de concentrare, părând indiferent la afecțiuni sau accidente și muncind mai mult decât toți ceilalți din cameră. Progresa atât de repede, încât devenise enervant, iar când Harry le predă Vraja Scut ? un mod de a respinge vrăjile minore pentru a se putea întoarce asupra agresorului Hermione fu singura care stăpâni vraja mai repede ca Neville Harry ar fi dat orice să facă progrese la fel de mari la Occlumanție cum făcea Neville în timpul întâlnirilor A.D. Orele lui Harry cu Plesneală, care începuseră destul de rău, nu se îmbunătățeau. Din contră, Harry simțea că era din ce mai nepriceput cu fiecare lecție. Înainte să fi început să studieze Occlumanția, cicatricea îl usturase câteodată, de obicei în timpul nopții sau după una dintre străfulgerările acelea stranii, în care-i apăreau gândurile și stările lui Cap-de-Mort. Mai nou, însă, cicatricea îl ustura aproaŹpe tot timpul și avea adeseori izbucniri de supărare sau veselie care nu aveau legătură cu ce i se întâmpla în clipa aceea, fiind însă însoțite întotdeauna de junghiuri în zona cicatricei. Avea îngrozitoarea senzație că se transforma într-un fel de antenă care era aranjată pe frecvența fluctuațiilor stărilor de spirit ale lui Cap-de-Mort și era sigur că această sensibilitate i se trăgea de la prima lecție de Occlumanție cu Plesneală. Mai mult, acum visa că mergea pe holul către intrarea în Departamentul Misterelor aproape în fiecare seară, iar visele culminau cu el în care stătea în fața ușii negre și simple dornic, să intre. ? Poate că este puțin ca o boală, zise Hermione, arătânŹdu-se îngrijorată când Harry li se confesă ei și lui Ron. O febră sau ceva de genul ăsta. Ca să te faci bine trebuie mai întâi să te simți rău. ? Lecțiile cu Plesneală o agravează, zise Harry scurt, frecându-și fruntea. M-am săturat să mă doară cicatricea și m-am plictisit să merg pe holul ăla în fiecare noapte. Nu-mi doresc decât să se deschidă ușa aia, m-am săturat să stau și să mă holbez la ea... ? Nu este deloc amuzant, spuse Hermione tăios. DumŹbledore nu vrea să visezi deloc coridorul ăla, altfel nu l-ar fi rugat pe Plesneală să te învețe Occlumanție. Nu trebuie decât să muncești puțin mai mult la ore. ? Dar muncesc! zise Harry iritat. Să încerci și tu... cu PlesŹneală, care încearcă să îți intre în cap... să știi că nu-i deloc amuzant! ? Poate că... zise Ron rar. ? Poate că, ce? spuse Hermione, destul de afectată. ? Poate că nu este vina lui Harry că nu își poate închide mintea, zise Ron sumbru. ? Ce vrei să spui? întrebă Hermione. ? Păi, poate că de fapt Plesneală nu încearcă să-l ajute pe Harry... Harry și Hermione se uitară la el cu ochii mari. Ron îi privi posomorât și cu subînțeles când pe unul, când pe altul. ? Poate, zise el din nou, dar mai încet, că de fapt încearcă să-i deschidă mintea lui Harry și mai tare... ca să-i fie mai ușor Știți-Voi-Cui... ? Taci din gură, Ron, spuse Hermione supărată. De câte ori l-ai suspectat pe Plesneală și când ai avut dreptate? Dumbledore are încredere în el, lucrează pentru Ordin, asta ar trebui să fie de ajuns. ? A fost un Devorator al Morții, zise Ron încăpățânat. Și nu am avut niciodată dovezi că într-adevăr a trecut în cealaltă tabără. ? Dumbledore are încredere în el, repetă Hermione. Și dacă nu putem să avem încredere în Dumbledore, nu mai putem avea încredere în nimeni. * Cu atâtea griji și atâtea lucruri de făcut ? cantități imense de teme care îi făceau adeseori pe cei din anul cinci să lucreze mult după miezul nopții, întâlnirile secrete A.D. și lecțiile regulate cu Plesneală ? ianuarie trecu alarmant de repede. Înainte ca Harry să își dea seama, sosise februarie, care adusese o vreme mai caldă și mai umedă, precum și perspectiva celei de-a doua vizite la Hogsmeade din acel an. Harry avusese foarte puțin timp liber pentru a sta de vorbă cu Cho de când fuseseră de acord să viziteze satul împreună, însă deodată se trezi pus în fața unei Zile a ÎndrăŹgostiților pe care avea să o petreacă integral în compania ei. În dimineața zilei de paisprezece se îmbrăcă și mai atent ca de obicei. El și Ron ajunseră la micul dejun chiar la timp penŹtru sosirea bufnițelor cu poșta. Hedwig nu era acolo ? nu că Harry ar fi așteptat-o ? însă, când se așezară, Hermione trăgea de o scrisoare din ciocul unei bufnițe cafenii necunoscute. ? Era și timpul! Dacă nu venea azi... zise ea, deschizând entuziasmată plicul și scoțând o mică bucată de pergament. Ochii i se mișcară rapid de la stânga la dreapta, în timp ce parcurgea mesajul, iar pe chip îi apăru o expresie sumŹbră de mulțumire. ? Harry, fii atent, zise ea, ridicându-și privirea, este foarte important. Crezi că ne-am putea întâlni la "Trei mături" pe la prânz? ? Păi... nu știu, zise Harry nesigur. Cho s-ar putea să se aștepte să petrec toată ziua cu ea. Nu am stabilit ce o să facem. ? Păi, adu-o și pe ea dacă e nevoie, spuse Hermione imperios. Dar vii? ? Mă rog... da, dar de ce? ? Nu am timp să îți spun acum, trebuie să răspund reŹpede la scrisoarea asta. Și ieși repede din Marea Sală, ținând scrisoarea strâns într-o mână și o felie de pâine prăjită în cealaltă. ? Tu vii? îl întrebă Harry pe Ron, însă acesta clătină din cap destul de posomorât. ? Nu pot să vin deloc în Hogsmeade; Angelina vrea o zi întreagă de antrenament. De parcă ar ajuta la ceva; suntem cea mai proastă echipă pe care am văzut-o vreodată. Să-i vezi pe Sloper și pe Kirke, sunt jalnici, chiar mai răi decât mine. Nu știu de ce Angelina nu vrea să mă lase să-mi dau deŹmisia, zise el cu un oftat adânc ? Pentru că ești bun când ești în formă, zise Harry enervat. Îi era foarte greu să-i împărtășească nefericirea lui Ron, când el însuși ar fi dat aproape orice ca să joace în apropiaŹtul meci cu Astropufii. Ron părea să fi observat tonul lui Harry, pentru că nu mai pomeni de vâjthaț în timpul micuŹlui dejun și se despărți apoi de el cu o oarecare răceală. Ron plecă spre terenul de vâjthaț, iar Harry, după ce încercă să-și netezească părul, uitându-se cum îi era reflectat pe spatele unei lingurițe, se îndreptă singur către holul de intrare, ca să se întâlnească acolo cu Cho, simțindu-se foarte neliniștit și întrebându-se despre ce Dumnezeu aveau să vorbească. Îl aștepta stând puțin într-o parte în fața ușii duble de steŹjar de la intrare și arătând foarte bine, cu părul strâns la spate într-o coadă lungă de cal. Harry își simțea picioarele prea mari pentru corpul său în timp ce mergea spre ea și deodată, cu groază, fu conștient de brațele sale și de cât de penibil trebuiau să arate, balansându-i-se pe lângă corp. ? Bună, zise Cho cu răsuflarea întretăiată. ? Bună, spuse Harry. Se uitară unul la altul preț de o clipă, iar apoi Harry zise: ? Păi... ăă... ce zici, mergem? ? A... da... Se alăturară cozii de elevi care erau verificați de Filch, întâlnindu-și din când în când privirile și zâmbind nehotărâți, însă fără să își vorbească. Harry fu ușurat când ajunseră amândoi afară la aer curat, descoperind că era mai ușor să mergi în tăcere decât să stai pur și simplu pe loc, cu un aer stânjenit. Era o zi destul de răcoroasă, cu puțin vânt, iar când trecură pe lângă stadionul de vâjthaț, Harry îi zări pe Ron și pe Ginny zburând pe deasupra tribunelor și simți o durere înfiorătoare în suflet la gândul că nu era și el acolo cu ei. ? Îți lipsește mult, nu-i așa? zise Cho. Întoarse privirea și văzu că fata îl urmărea. ? Da, oftă el. Așa este. ? Mai ții minte când am jucat prima oară unul împotrivii celuilalt, în anul trei? îl întrebă ea. ? Da, zise Harry, zâmbind. M-ai blocat la fiecare fază. ? Și Baston ți-a spus să nu faci pe cavalerul și să mă dobori de pe mătură dacă e nevoie, zise Cho cu un surâs nostalgic. Am auzit că a fost selecționat de Mândria din Portrete, așa este? ? Nu, de Puddlemere United; m-am întâlnit cu el anul trecut la Cupa Mondială. ? A, și noi ne-am întâlnit tot acolo, mai ții minte? Eram în același loc din tabără. A fost foarte frumos, nu-i așa? Discutară despre Cupa Mondială de Vâjthaț pe tot din mul către ieșire și dincolo de porți. Lui Harry aproape că nu îi venea să creadă cât de ușor era să îi vorbească ? de fapt, nu era cu nimic mai greu decât când vorbea cu Ron și Hermione ? și tocmai începea să se simtă încrezător și vesel, când trecu pe lângă ei o gașcă mare de fete de la Viperini, printre care și Pansy Parkinson. ? Potter și Chang! strigă Pansy, pe un fundal de chicoteli batjocoritoare. Vai, Chang, nu prea îmi plac gusturile tale... Diggory măcar era chipeș! Fetele grăbiră pasul, vorbind și chiuind într-o manieră agresivă, aruncând multe priviri cu tâlc peste umăr, către Harry și Cho, și lăsând în urmă o tăcere stânjenitoare. Harry nu mai știu ce să spună despre vâjthaț, iar Cho, care roșise puțin, se uita în jos. ? Ia zi... unde vrei să mergem? o întrebă Harry când intrară în Hogsmeade. Strada principală era plină de elevi care mergeau agale într-o parte și în alta, uitându-se în vitrinele magazinelor și pierzând timpul strânși pe trotuare. ? A... oriunde, zise Cho, ridicând din umeri. Ăă... ce zici, să ne uităm prin magazine sau altceva de genul ăsta? Se îndreptară spre "Dervish și Banges". Pe vitrină fusese lipit un afiș mare, la care se uitau câțiva localnici. Se dădură la o parte când se apropiară Harry și Cho, iar Harry se trezi privind din nou fotografiile celor zece Devoratori ai Morții care evadaseră. Afișul începea clasic: "Din ordinul Ministerului Magiei"; se oferea o recompensă de o mie de galioni oricărei vrăjitoare sau oricărui vrăjitor ce avea informații care ajutau la prinderea unuia dintre pușcăriașii prezentați. ? Este ciudat, nu-i așa? zise Cho încet, uitându-se în sus la pozele Devoratorilor Morții. Ții minte când a evadat Sirius Black și în Hogsmeade era plin de Dementori care veniseră să-l caute? Acum sunt în libertate zece Devoratori ai Morții și nu e nici urmă de Dementor prin zonă... ? Da, spuse Harry, dezlipindu-și ochii de pe chipul lui Bellatrix Lestrange ca să cerceteze strada principală. Da, chiar este ciudat. Nu îi părea rău că nu existau Dementori prin apropiere, dar acum, gândindu-se mai bine, constată că absența lor era edificatoare. Nu numai că-i lăsaseră pe Devoratorii Morții să evadeze, dar nici măcar nu se oboseau să îi caute... se părea că nu se mai aflau deloc sub controlul Ministerului. Cei zece Devoratori ai Morții evadați îi priveau din vitriŹna fiecărui magazin pe lângă care Harry trecu alături de Cho. Când ajunseră în fața magazinului lui Scrivenshaft, începu să plouă; picături reci, mari, îl bombardau pe Harry pe față și la ceafă. ? Ăă... vrei să mergem să bem o cafea? zise Cho, făcând o nouă încercare, în timp ce ploaia se întețea. ? Da, sigur, răspunse Harry, uitându-se în jur. Unde? ? A, știu un loc tare drăguț chiar mai sus; nu ai mai fost niciodată la doamna Puddifoot? zise ea veselă, conducându-l pe un drum lăturalnic și apoi într-o ceainărie pe care Harry nu o mai observase până atunci. Era un locșor înghesuit și plin de aburi, unde totul părea decorat cu volănașe sau funde. Lui Harry îi aminti într-un mod neplăcut de biroul lui Umbridge. ? Drăguț, nu-i așa? spuse Cho bucuroasă. ? Ăă... da, spuse Harry nesincer. ? Uite, au pus decorații de Ziua Îndrăgostiților! zise Cho, arătând spre mai mulți îngerași de aur, care pluteau deaŹsupra fiecărei măsuțe rotunde, aruncând din când în când confeti roz peste cei așezați în jurul lor. ? Oho... Se așezară la ultima masă liberă, care era lângă fereastra aburită. Roger Davies, căpitanul de vâjthaț al Ochilor-de-Șoim, stătea la câțiva metri de ei cu o fată blondă și drăguță. Se țineau de mână. Priveliștea îl făcu pe Harry să se simtă stânŹjenit, mai ales când, uitându-se în jur prin ceainărie, văzu că peste tot erau numai cupluri, toate ținându-se de mână. Poate că Cho se aștepta ca și el să o țină de mână. ? Ce să vă aduc, dragii mei? zise doamna Puddifoot, o femeie robustă, cu un coc negru foarte lucios, strecurându-se cu mare dificultate printre masa lor și cea a lui Roger Davies. ? Două cafele, vă rog, spuse Cho. Până le sosiră cafelele, Roger Davies și prietena lui începură să se sărute peste zaharniță. Harry și-ar fi dorit să nu facă asta; avea impresia că Davies stabilea un standard pe care Cho avea să se aștepte în curând să-l respecte și el. Simți că i se înfierbântă chipul și încercă să se uite pe geam, însă acesta era atât de aburit, încât nu văzu strada de dinŹcolo de ea. Pentru a amâna momentul în care avea să fie nevoit să se uite la Cho, privi spre tavan, de parcă ar fi exaŹminat zugrăveala, și primi o mână de confeti direct în față de la îngerașul plutitor. După alte câteva minute dureroase, Cho aduse vorba de Umbridge. Harry se aruncă ușurat asupra subiectului și petrecură niște momente fericite vorbind-o de rău, însă subiectul fusese deja atât de bine speculat în timpul întâlŹnirilor A.D., încât nu dură mult. Iar se lăsă tăcerea. Harry era foarte conștient de zgomotele care veneau de la masa alăturată și căută disperat un alt subiect. ? Ăă... fii atentă, vrei să mergi cu mine la "Trei mături" la prânz? Mă întâlnesc cu Hermione Granger acolo. Cho ridică din sprâncene. ? Te întâlnești cu Hermione Granger? Azi? ? Da. Păi, ea m-a rugat, așa că m-am gândit să merg. Vrei să vii cu mine? A spus că nu contează dacă vii. ? A... ce... ce drăguț din partea ei. Însă Cho nu părea să creadă deloc că era drăguț. Din contră, vorbise pe un ton glacial și dintr-o dată devenise relativ neîngăduitoare. Mai trecură alte câteva minute într-o tăcere absolută, iar Harry își bău cafeaua atât de repede, încât urma să aibă neŹvoie cât de curând de încă o ceașcă. Lângă ei, Roger Davies și prietena lui păreau să fie lipiți unul de altul în dreptul buzelor. Mâna lui Cho era pe masă, lângă ceașcă, și Harry simți impulsul tot mai puternic de a i-o lua într-a lui. Pur și simplu fă-o, își spuse el, în timp ce în piept îi creșteau panica și emoția, pur și simplu întinde mâna și apuc-o. Era uimitor cu de greu îi venea să întindă mâna vreo douăzeci de cenŹtimetri și să o atingă pe a ei, prin comparație cu prinderea din zbor a hoțoaicei rapide... Însă exact când își mișcă mâna spre ea, Cho și-o ridică de pe masă. Acum urmărea cu o expresie oarecum interesată de felul cum Roger Davies se săruta cu prietena lui. ? Știi, m-a invitat în oraș, zise ea încet. Acum câteva săptămâni. Roger. Însă l-am refuzat. Harry, care înșfăcase zaharnița ca să își motiveze mișcarea furtunoasă peste masă, pricepu de ce îi spunea una ca asta. Dacă își dorea să stea la masa alăturată și să fie sărutată pătiŹmaș de Roger Davies, de ce fusese de acord să iasă cu el? Harry nu zise nimic. Îngerașul mai aruncă o mâna de confeti peste ei; o parte aterizară în ultimele înghițituri de cafea rece pe care Harry fusese pe punctul să le bea. ? Anul trecut am venit aici cu Cedric, zise Cho. În cele două secunde cât îi luă ca să își dea seama ce-i spusese fata, Harry simți un gol în stomac. Nu îi venea să creadă că vroia să vorbească despre Cedric acum, când erau înconjurați de cupluri care se sărutau și când deasupra capetelor lor plutea un îngeraș. Când Cho vorbi din nou, vocea ei fu puțin mai ridicată. ? Vreau să te întreb ceva de foarte mult timp... Cedric... a... a... a zis ceva despre mine înainte să moară? Acesta era ultimul subiect despre care și-ar fi dorit Harry să discute, iar Cho era ultima persoană cu care i-ar fi plăcui s-o facă. ? Păi... nu... zise el încet. Nu... nu a avut timp să zică nimic. Ăă... deci... ai... ai parte de mult vâjthaț în vacanțe? Ții cu Tornadele, nu-i așa? Glasul său avu o veselie și o voioșie falsă. Spre groaza lui, văzu că ochii ei erau iar plini de lacrimi, exact așa cum fuŹseseră la ultima întâlnire A.D. de dinainte de Crăciun. ? Știi, zise el disperat, aplecându-se ca să nu poată să-l audă altcineva, hai să nu mai vorbim despre Cedric acum... hai să vorbim despre altceva... Însă se părea că și acum spusese ceva nepotrivit. ? Am crezut, zise ea, cu lacrimile prelingându-i-se pe masă, am crezut că tu ai... ai... ai putea să înțelegi! Simt nevoia să vorbesc despre asta! În mod sigur simți și tu ne... nevoia să vorbești despre asta! Cum să-ți spun, ai văzut cum s-a întâmplat, nu-i așa? Totul mergea îngrozitor de rău; prietena lui Roger Davies chiar se dezlipise de el ca să se uite la Cho cum plângea. ? Păi... am vorbit despre asta, cu Ron și Hermione, spuse Harry în șoaptă, dar... ? A, cu Hermione Granger vorbești despre asta! spuse ea tare, cu obrajii scăldați de lacrimi. Se întrerupseră și alte cupluri care se sărutau, ca să se holbeze la ea. ? Dar cu mine nu vorbești! Poate că ar fi mai bine dacă am... am... plăti nota chiar acum și dacă te-ai duce să te întâlŹnești cu Hermione Granger, ceea ce este evident că îți dorești! Harry se uită la ea cu ochii mari, extrem de derutat, în timp ce ea înșfăca un șervețel și începea să-și șteargă de zor chipul lucios. ? Cho? zise el șters, dorindu-și ca Roger să își ia prietena și să înceapă să o sărute din nou, pentru ca fata să nu se mai holbeze la el și la Cho. ? Hai, pleacă! spuse ea, plângând acum în șervețel. Nu știu de ce m-ai mai invitat în oraș, dacă ai de gând să aranjezi întâlniri cu alte fete chiar după ce te vezi cu mine... cu câte te mai întâlnești după Hermione? ? Nu este așa! zise Harry, atât de ușurat când înțelese în sfîrșit de ce era supărată, încât râse, ceea ce, își dădu seama cu o fracțiune de secundă prea târziu, fusese o greșeală. Cho sări în picioare. Acum în ceainărie se făcuse o liniște generală și toată lumea îi urmărea. ? Pe curând, Harry, spuse ea dramatic și se duse furtunos spre ușă, sughițând puțin, o deschise cu putere și ieși grăbită în ploaia torențială. ? Cho! strigă Harry după ea, însă ușa se închisese deja în urma ei cu un pocnet sonor. În ceainărie se auzea musca. Toate perechile de ochi erau ațintite asupra lui Harry. Acesta aruncă un galion pe masă, își scutură grămada de confeti roz din păr și ieși pe ușă după Cho. Acum ploua tare, iar fata nu era nicăieri. Pur și simplu nu înțelegea ce se întâmplase; cu o jumătate de oră în urmă, se înțelegeau perfect. ? Femeile! murmură el supărat, mergând pe strada spălata de ploaie cu mâinile în buzunare. De fapt, de ce ținea morțiș să vorbească despre Cedric? De ce voia să deschidă un subiect care o făcea să se comporte ca o stropitoare umană? O luă la dreapta și începu să alerge stropind în stânga și în dreapta, iar în câteva minute ajunse în prag la "Trei mături". Știa că era prea devreme pentru a se întâlni cu Hermione, însă crezu că avea șanse să dea peste cineva cu care să își poată petrece timpul până atunci. Își dădu părul ud din ochi și se uită în jur. Hagrid stătea singur într-un coli și părea posomorât. ? Bună, Hagrid! zise el, după ce se strecură printre meseŹle înghesuite și se așeză lângă el. Hagrid tresări și se uită la Harry, de parcă nu l-ar fi recunoscut. Harry observă că avea două tăieturi noi pe față și încă niște vânătăi recente. ? A, tu ești, Harry, zise Hagrid. Ești bine? ? Da, sunt bine, minți Harry și simți că, pe lângă Hagrid, care era dărâmat și amărât, el nu prea avea de ce să se plângă. Ăă... tu cum te lauzi? ? Eu? zise Hagrid. A, excelent, Harry, excelent. Se uită în adâncimile halbei sale de cositor, care era mare cât o găleată, și oftă. Harry nu știa ce să-i spună. Rămaseră un timp în tăcere, unul lângă altul. Apoi Hagrid zise brusc: ? Suntem în aceeași barcă, tu și cu mine, nu-i așa, 'Arry? ? Ăă... zise Harry. ? Da... am mai zis-o și altădată... amândoi niște străini, oarecum, zise Hagrid, dând cu înțelepciune din cap. Și amândoi orfani. Da... amândoi orfani. Luă o sorbitură generoasă din halbă. ? Contează să ai o familie de treabă, spuse el. Tatăl meu era de treabă. Și părinții tăi la fel. Dacă ar fi trăit, altfel ar fi fost viața, nu? ? Da... presupun că da, zise Harry prevenitor, căci Hagrid părea să fie într-o stare foarte ciudată. ? Familia, zise acesta sumbru. Orice s-ar spune, sângele contează... Și își șterse un firișor de sânge care i se prelinsese în ochi. ? Hagrid, zise Harry, fără să se poată abține, de unde ai toate rănile astea? ? Cum? spuse Hagrid, luat prin surprindere. Ce răni? ? Toate rănile astea! zise Harry, arătând spre chipul uriașului. ? A... astea-s niște zgârieturi și niște vânătăi obișnuite, Harry, zise Hagrid sec, am o slujbă dură. Își goli halba, o puse la loc pe masă și se ridică. ? Pe curând, Harry... ai grijă de tine. Ieși greoi din bar, părând extrem de necăjit, și dispăru în ploaia torențială. Harry îl privi plecând, și se simți îngrozitor. Hagrid era nefericit și ascundea ceva, însă părea hotărât să nu accepte să fie ajutat. Ce se întâmpla? Însă înainte ca Harry să se mai poată gândi la asta, auzi o voce strigându-l pe nume. ? Harry! Harry, aici! Hermione îi făcea cu mâna din partea cealaltă a camerei. Se ridică și își croi drum spre ea prin barul aglomerat. Era la câteva mese de ea când văzu că Hermione nu era singură. Stătea la masă cu cei mai improbabili colegi de pahar pe care și i-ar fi putut imagina vreodată: Luna Lovegood și nimeni alta decât Rita Skeeter, fostă ziaristă la Profetul zilei și una dintre persoanele pe care nu putea să le sufere. ? Ai venit mai devreme! zise ea, dându-se la o parte ca să-i facă loc să se așeze. Credeam că ești cu Cho, nu te așteptam decât peste cel puțin o oră! ? Cho? zise Rita imediat, învârtindu-se pe scaun ca să se uite atentă la Harry. O fată? Își înșfăcă geanta din piele de crocodil și cotrobăi prin ea. ? Nu este treaba ta dacă Harry a fost și cu o sută de fete, îi spuse Hermione Ritei cu calm. Așa că poți să o pui deoparte chiar în clipa asta. Rita fusese pe punctul de a-și scoate din geantă pana verde-prăzulie. Arătând de parcă ar fi fost obligată să înghită Sevămizeră, își închise geanta la loc cu putere. ? Ce pui la cale? întrebă Harry, luând loc și uitându-se do la Rita la Luna și apoi la Hermione. ? "Domnișoara Perfecțiune" tocmai era pe cale să îmi spună când ai venit tu, zise Rita, sorbind zdravăn din băuŹtură. Presupun că am voie să vorbesc cu el, nu-i așa? o întrebă ea răstit pe Hermione. ? Da, presupun că da, zise Hermione cu răceală. Ritei nu îi pria șomajul. Părul care fusese cândva aranjat în bucle elaborate îi cădea acum lins și neîngrijit în jurul feței. Oja roșie de pe unghiile de patru centimetri era luată pe alocuri și îi lipseau câteva pietre prețioase false din ramele înaripate. Mai trase o dușcă și zise din colțul gurii: ? Drăguță fată, nu-i așa, Harry? ? Dacă mai scoți un cuvânt despre viața sentimentală a lui Harry, cade toată afacerea și să știi că nu glumesc, spuse Hermione enervată. ? Ce afacere? spuse Rita, ștergându-se la gură cu mâneca. Încă nu ai zis nimic de vreo afacere, "domnișoară Superaranjată", nu mi-ai spus decât să vin. Ah, nu o să treacă mult și... Trase aer în piept, cutremurându-se. ? Da, da, nu o să treacă mult și o să scrii alte articole oribile despre Harry și despre mine, zise Hermione indiferentă. Știi ceva, ce-ar fi să găsești pe cineva căreia îi pasă? ? Anul ăsta au publicat o grămadă de articole oribile despre Harry și fără ajutorul meu, zise Rita, aruncându-i lui Harry o privire piezișă peste marginea paharului și adăugând într-o șoaptă aspră: Cum te-ai simțit, Harry? Trădat? Mâhnit? Neînțeles? ? Sigur că este supărat, zise Hermione cu o voce dură, limpede. Pentru că i-a spus adevărul Ministrului Magiei, iar Ministrul este prea idiot ca să îl creadă. ? Deci chiar asta crezi, că s-a întors Cel Ce Nu Trebuie Numit? zise Rita, coborând paharul și supunându-l pe Harry unei cercetări pătrunzătoare, în timp ce degetul îi rătăcea cu jind către încheietoarea genții din piele de crocodil. Chiar susții toate tâmpeniile pe care le spune Dumbledore tuturor despre întoarcerea Știi-Tu-Cui și crezi că ești singuŹrul martor? ? Nu am fost singurul martor, se rățoi Harry. Erau și vreo doisprezece Devoratori ai Morții acolo. Vrei să-ți spun cum îi cheamă? ? Cu orice preț, murmură Rita, căutând iar prin geantă și privindu-l de parcă ar fi fost cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Un titlu mare cu litere îngroșate: "Potter acuză..." Un subtitlu, "Harry Potter îi numește pe Devoratorii Morții care sunt încă printre noi". Și apoi, sub o fotografie drăguță cu tine, "Supraviețuitorul atacului Știți-Voi-Cui, adoŹlescentul tulburat, Harry Potter, de 15 ani, a dezlănțuit ieri haosul acuzându-i pe membrii respectabili și de vază ai comunității vrăjitorești că sunt Devoratori ai Morții..." Chiar avea în mână pana de citate rapide, la jumătatea distanței până la gură, când îi pieri expresia extaziată de pe chip. ? Da, sigur că da, zise ea, coborând pana și aruncându-i lui Hermione priviri acide, micuța "domnișoară Perfecțiune" nu vrea să apară povestea asta, nu-i așa? ? De fapt, zise Hermione cu dulceață, exact asta vrea micuța "domnișoară Perfecțiune". Rita se holbă la ea. La fel și Harry. Luna, însă, fredonă încet, visătoare "Weasley e al nostru rege" și își amestecă băutura cu o ceapă pe un băț de cocteil. ? Vrei să scriu ce zice despre Cel Ce Nu Trebuie Numit? o întrebă Rita pe Hermione cu o voce albă. ? Da, vreau, spuse Hermione. Varianta adevărată. Toate datele. Exact așa cum ți le spune Harry. O să-ți dea toate detaliile, o să-ți spună numele Devoratorilor Morții nedescoperiți pe care i-a văzut acolo, o să-ți spună cum arată acum Cap-de-Mort... ah, vrei să te controlezi puțin? adăugă ea disprețuitor, aruncând un șervețel în partea cealaltă a mesei, căci, la auzul numelui lui Cap-de-Mort, Rita tresărise atât de tare încât își vărsase pe ea jumătate din paharul cu whisky-foc. Rita își tampona haina de ploaie ponosită, holbându-se în continuare la Hermione. Apoi zise cu îndrăzneală: ? Profetul nu ar publica-o. În caz că nu ai observat, nimeni nu crede povestea asta trasă de păr. Toți sunt convinși că Harry are vedenii. Însă, dacă mă lași să scriu articolul dintr-un alt unghi... ? Nu ne trebuie un alt articol despre cum și-a pierdut Harry mințile! zise Hermione supărată. Mulțumim, dar am avut parte de destule de genul ăsta! Vreau să i se dea ocazia să spună adevărul! ? Nu există o piață pentru un asemenea articol, spuse Rita cu răceală. ? Vrei să spui că Profetul nu îl va tipări pentru că nu îi lasă Fudge, zise Hermione enervată. Rita o privi îndelung și aspru pe Hermione. Apoi, aplecându-se peste masă spre ea, zise pe un ton decis: ? De acord, Fudge are influență asupra Profetului, dar până la urmă tot acolo ajungem. Nu vor publica un articol care îl pune pe Harry într-o lumină favorabilă. Nimeni nu vrea să citească așa ceva. Este împotriva stării de spirit a publicului. Oamenii sunt și așa destul de îngrijorați din cauza ultimelor evadări din Azkaban. Pur și simplu nu vor să creadă că s-a întors Știi-Tu-Cine. ? Deci, Profetul zilei există ca să le spună oamenilor ce vor să audă, da? spuse Hermione usturător. Rita se îndreptă din nou, cu sprâncenele ridicate, și își goli paharul de whisky-foc. ? Profetul există ca să se vândă, prostuțo, zise ea cu răceală. ? Tatăl meu crede că este un ziar îngrozitor, zise Luna, intrând pe neașteptate în conversație, mâncând din ceapa de la cocteil și privind-o pe Rita cu ochii ei enormi, exoftalmici, de nebun. Tatăl meu publică articole importante, despre care crede că trebuie să fie știute de public. Nu-l interesează să facă bani. Rita se uită disprețuitor la Luna. ? Presupun că tatăl tău este directorul unei reviste mici și idioate din cine știe ce sătuc, zise ea. Probabil, Douăzeci și cinci de moduri de a intra în conversație cu Încuiații și calendarul următorului târg cu vânzare "Aduci și Zbori"? ? Nu, spuse Luna, scufundându-și din nou ceapa în apa de alge, este editorul Zeflemistului. Rita pufni atât de tare, încât oamenii de la o masă din apropiere întoarseră capetele alarmați. ? Articole importante, despre care crede că trebuie să fie știute de public, da? zise ea nimicitor. Aș putea să folosesc conținutul acelei zdrențe pe post de îngrășământ pentru grădină. ? Ei bine, asta este șansa ta de a-i ridica puțin standardul, nu-i așa? zise Hermione agreabil. Luna spune că tatăl ei este foarte mulțumit de ideea unui interviu cu Harry. El este cel care îl va publica. Rita se holbă o clipă la ele, apoi scoase un urlet de râs. ? Zeflemistul! zise ea, chicotind. Crezi că oamenii or să-l ia în serios dacă o să apară în Zeflemistul? ? Unii oameni nu îl vor lua, spuse Hermione pe un ton ponderat. Dar versiunea evadării din Azkaban pe care a publicat-o Profetul zilei are niște lacune. Cred că mulți trebuie să se întrebe dacă nu există o explicație mai bună pentru ce s-a întâmplat și dacă nu pot să aibă acces la o altă variantă, chiar va fi publicată într-o ? se uită cu coada ochiului la Luna. ? Într-o... mă rog, revistă neobișnuită... cred că s-ar putea să fie destul de dornici să o citească. Rita nu spuse nimic pentru o vreme, ci o privi pe Hermione cu viclenie, cu capul lăsat puțin într-o parte. ? Bine, să presupunem că sunt de acord, zise ea scurt. Ce fel de onorariu voi primi? ? Nu cred că tati îi plătește pe oameni ca să scrie pentru revistă, zise Luna visătoare. O fac pentru că este o onoare și, bineînțeles, ca să își vadă numele tipărite. Rita Skeeter păru să simtă iar un gust puternic de Sevămizeră, în timp ce se lansa asupra lui Hermione. ? Vreți să o fac pe gratis? ? Păi, da, spuse Hermione cu calm, sorbind din băutură. Dacă nu, după cum știi foarte bine, voi informa autoritățile că ești un Animag neînregistrat. Desigur, Profetul ar putea să te plătească foarte generos pentru un articol despre cum este viața în Azkaban. Rita arăta de parcă nimic nu i-ar fi făcut mai multă plăcere decât să înșface umbreluța de hârtie din paharul lui Hermione și să i-o bage pe nas. ? Presupun că nu prea am de ales, nu-i așa? zise Rita, cu vocea tremurându-i puțin. Își deschise iar geanta din piele de crocodil, scoase o buŹcată de pergament și își ridică pana de citate rapide. ? Tati va fi mulțumit, spuse Luna veselă, chiar dacă Rita își încordă un mușchi al maxilarului. ? În ordine, Harry? zise Hermione, întorcându-se spre el. Ești gata să spui publicului adevărul? ? Presupun că da, spuse Harry, urmărind-o pe Rita cum ținea pana de citate rapide, gata să scrie pe pergamentul pregătit. ? Atunci, dă-i drumul, Rita, spuse Hermione senină, pescuind o cireașă de pe fundul paharului.