CAPITOLUL XXVII
CENTAURUL ȘI TURNĂTORUL
? Pun pariu că acum îți dorești să nu fi renunțat la PreŹzicerile despre Viitor, nu-i așa, Hermione? întrebă Parvati, zâmbind bațjocoritor. Era ora micului dejun, la două zile după ce profesoara Trelawney fusese dată afară, și Parvati își curba genele în jurul baghetei și examină efectul într-o lingură. În dimineața aceea urmau să aibă prima oră de Grija față de creaturile magice cu Firenze. ? Nu chiar, spuse Hermione indiferentă, citind Profetul zilei. Mie nu mi-au plăcut niciodată caii. Dădu pagina ziarului și cercetă articolele. ? Nu e un cal, e centaur! zise Lavender șocată. ? Un centaur superb... oftă Parvati. ? În ambele cazuri, tot patru picioare are, spuse HermiŹone cu calm. Oricum, credeam că erați supărate că a plecat Trelawney. ? Suntem! o asigură Lavender. Ne-am dus să o vedem în biroul ei; i-am dus niște păpădii ? nu dintre alea care claŹxonează ca ale lui Lăstar, ci unele drăguțe. ? Ce mai face? întrebă Harry. ? Nu foarte bine, săraca de ea, spuse Lavender cu comŹpasiune. Plângea și zicea că ar prefera să plece pentru totŹdeauna din castel, decât să rămână aici unde e Umbridge, și o înțeleg, Umbridge s-a purtat oribil cu ea, nu-i așa? ? Am sentimentul că Umbridge abia a început să se poarte oribil, zise Hermione sumbră. ? Imposibil, zise Ron, care se înfrupta dintr-o farfurie mare cu ouă jumări și costiță afumată. Nu poate să fie mai rău decât a fost până acum. ? Ascultă-mă bine, o să vrea să se răzbune pe Dumbledore pentru că a numit un profesor nou fără să o consulte, zise Hermione, închizând nervoasă ziarul. Mai ales un alt semiom. Ai văzut ce mutră a făcut când l-a văzut pe Firenze. După micul dejun, Hermione se duse la ora ei de Aritmantie, în timp ce Harry și Ron le urmară pe Parvati și Lavender în holul de intrare, îndreptându-se spre PreviŹziunile despre Viitor. ? Nu mergem în turnul de nord? întrebă Ron derutat, când Parvati trecu pe lângă scara de marmură. Parvati se uită la el disprețuitor peste umăr. ? Cum ai vrea să urce Firenze pe scara aia? Acum suntem în clasa cu numărul unsprezece, așa scria ieri la avizier. Clasa unsprezece era la parter, undeva pe coridorul lung care dădea spre marele hol de intrare din partea opusă a Marii Săli. Harry știa că era una dintre acele clase care nu erau folosite regulat, și drept urmare aveau atmosfera oareŹcum neîngrijită a unei cămări sau magazii. Când intră chiar după Ron și se trezi în mijlocul unui luminiș de pădure, rămase înmărmurit pentru câteva clipe. ? Ce...? Podeaua clasei devenise elastică și acoperită cu mușchi, iar pe ea creșteau copaci; crengile lor pline de frunze se întindeau pe lângă tavan și ferestre, astfel încât camera era plină de raze de lumină verde, fină, filtrată. Elevii care sosiseră deja stăteau pe podeaua de pământ, sprijiniți de trunchiuri de copaci sau bolovani, cu brațele în jurul genunchilor sau încrucișate strâns la piept, părând cu toții destul de neliniștiți. În mijlocul luminișului, unde nu erau copaci, stătea Firenze. ? Harry Potter, zise el, întinzând o mână la intrarea lui Harry. ? Ăă... bună, spuse Harry, dând mâna cu centaurul, care îl cercetă atent cu ochii aceia uimitor de albaștri, însă nu zâmbi. Mă... bucur să te văd. ? Și eu, zise centaurul, plecându-și capul său cu păr alb-blond. A fost scris în stele că ne vom reîntâlni. Harry observă că pe pieptul lui Firenze se vedea umbra unei vânătăi în formă de copită. Când se întoarse să se alăture celorlalți elevi care erau așezați, văzu că toți îl priveau cu admirație, impresionați de faptul că vorbea cu Firenze, de care păreau să fie intimidați. Când ușa se închise și ultimul elev se așeză pe o buturugă de lângă coșul de gunoi, Firenze făcu un gest în jur. ? Domnul profesor Dumbledore a fost drăguț și ne-a aranjat această clasă după modelul habitatului meu natural, spuse Firenze, când toată lumea se liniști. Aș fi preferat să vă predau în Pădurea Interzisă, care era ? până luni ? casa mea... Însă nu mai este posibil. ? Vă rog... ăă... domnule, zise Parvati pe nerăsuflate, ridicând mâna. De ce nu? Am fost acolo cu Hagrid, nu ne este teamă! ? Nu este o problemă de vitejie, zise Firenze, ci o problemă pusă de statutul meu. Nu mă mai pot întoarce în Pădure. Am fost alungat de herghelia mea. ? Herghelie? zise Lavender pe o voce derutată și Harry știu că se gândea la cai. Ce... aha! Chipul îi fu cuprins de înțelegere. ? Există și alții ca dumneavoastră? zise ea, uluită. ? V-a crescut Hagrid, ca pe Thestrali? întrebă Dean entuziasmat. Firenze își întoarse capul foarte încet spre Dean, care păru să-și dea seama imediat că spusese ceva foarte jignitor. ? Nu am vrut să... adică... Îmi cer scuze, termină el cu o voce ștearsă. ? Centaurii nu sunt servitorii sau jucăriile oamenilor, spuse Firenze încet. Urmă o pauză, apoi Parvati ridică mâna din nou. ? Vă rog, domnule... de ce v-au alungat ceilalți centauri? ? Pentru că am fost de acord să lucrez pentru domnul profesor Dumbledore, zise Firenze. Ei văd asta ca pe o trădare față de rasa noastră. Harry își aminti cum, cu aproape patru ani în urmă, centaurul Bane strigase la Firenze pentru că îi dăduse voie lui Harry să îl călărească pentru a ajunge într-un loc sigur; îl făcuse "catâr amărât". Se întrebă dacă Bane fusese cel careîl lovise pe Firenze în piept. ? Să începem, zise Firenze. Își flutură coada sa lungă aurie, ridică mâna către frunzișul de deasupra, apoi o coborî încet și, în timp ce o făcea, lumina din cameră scăzu, astfel încât acum păreau să stea într-un luminiș la asfințit, și apărură câteva stele pe tavan. Se auziră exclamații și icnete de uimire, iar Ron zise răspicat: ? Fir-aș să fiu! ? Întindeți-vă pe jos, zise Firenze cu vocea sa calmă, și observați cerul. În el este scris pentru cei care pot să vadă viitorul raselor noastre. Harry se întinse pe spate și privi în sus spre tavan. O steluță roșie scânteietoare sclipi spre el de deasupra. ? Știu că ați învățat numele planetelor și lunilor la AstroŹnomie, zise vocea calmă a lui Firenze, și că ați făcut hărți cu mișcarea stelelor pe cer. Centaurii au dezvăluit misterele acestor traiectorii cu secole în urmă. Descoperirile noastre ne învață că viitorul poate fi zărit în cerul de deasupra noastră. ? Doamna profesoară Trelawney ne-a predat și Astrologie! zise Parvati entuziasmată, ridicând mâna din poziția orizontală în care se afla. Marte generează accidente, arsuri și alte chestii de genul ăsta, iar când face un unghi cu Saturn, ca acum ? desenă un unghi drept în aer deasupra ei ? asta înseamnă că trebuie să fim foarte atenți când lucrăm cu obiecte fierbinți... ? Astea, spuse Firenze calm, sunt prostii scornite de oameni. Mâna lui Parvati căzu fără vlagă pe lângă corp. ? Răni banale, mici accidente umane, spuse Firenze, în timp ce copitele sale răsunau pe podeaua de mușchi. Acestea nu sunt cu nimic mai importante decât drumurile furŹnicilor pentru universul nesfârșit și nu sunt afectate de mișcările planetelor. ? Doamna profesoară Trelawney ? începu Parvati pe un ton jignit și indignat. ? Este un om, spuse Firenze firesc. Și drept urmare, poartă ochelarii de cal ai limitării rasei voastre. Harry își întoarse capul foarte puțin pentru a se uita la Parvati. Părea foarte jignită, ca și alți colegi. ? Poate că Sybill Trelawney este clarvăzătoare, nu știu, continuă Firenze, iar Harry auzi cum își flutura iar coada, în timp ce se plimba prin fața lor, însă își pierde timpul, în principal, cu prostia cu care se mândresc atâta oamenii și pe care o nuŹmesc ghicitul viitorului. Eu, pe de altă parte, sunt aici ca să vă explic înțelepciunea centaurilor, care este impersonală și imparțială. Cercetăm cerul în căutarea marilor energii de rău augur sau a schimbărilor care sunt uneori indicate acolo. Ne poate lua chiar până la zece ani ca să fim siguri de ceea ce vedem. Firenze arătă spre steaua roșie aflată deasupra lui Harry. ? În deceniul trecut, s-a indicat că vrăjitorimea nu trăia nimic altceva decât o perioadă scurtă de liniște între două războaie. Marte, cel care aduce bătălii, strălucește cu putere deasupra noastră, sugerând că lupta trebuie să izbucnească iar cât de curând. Nu peste mult timp, centaurii vor putea să ghicească prin arderea unor anumite plante și frunze, prin observarea fumului și flăcărilor... Fu cea mai neobișnuită oră pe care o avusese Harry vreodată. Arseră într-adevăr salvie și nalbă, acolo, pe podeaua clasei, și Firenze le spuse să caute anumite forme și simboluri în fumul înțepător, însă nu păru deloc îngrijorat din cauză că nici unul dintre ei nu văzuse vreunul dintre semnele pe care le descrisese el, spunându-le că oamenii se pricepeau foarte rar la asta, iar centaurilor le lua ani întregi să o stăpânească. Încheie spunându-le că oricum era o prostie să aibă prea multă încredere în astfel de lucruri, pentru că până și centaurii le interpretau greșit uneori. Era cu totul altfel decât toți profesorii pe care îi avusese Harry. Prioritatea sa nu părea să fie să-i învețe ce știa, ci mai degrabă să îi convingă că nimic nu era infailibil, nici măcar cunoștințele centaurilor. ? Nu prea este precis, nu-i așa? zise Ron încet, pe când își stingeau focul de nalbă. ? Cum să zic, eu aș mai vrea să aflu niște detalii despre războiul ăsta pe care urmează să-l purtăm, tu nu? Se sună de pauză de dincolo de ușa clasei și toți tresăriră: Harry uitase complet că erau încă în castel, aproape convins că erau de fapt în pădure. Elevii ieșiră din clasă puțin derutați. Harry și Ron erau pe cale să-i urmeze, când Firenze strigă: ? Harry Potter, pot să vorbesc cu tine o clipă, te rog? Harry se întoarse. Centaurul înaintă puțin spre el. Ron ezită. ? Poți să rămâi, îi spuse Firenze. Dar te rog să închizi ușa. Ron se grăbi să îl asculte. ? Harry Potter, ești prieten cu Hagrid, nu-i așa? zise centaurul. ? Da, spuse Harry. ? Atunci te rog să-i transmiți un avertisment din partea mea. Încercarea lui nu are succes. Ar fi bine să renunțe. ? Încercarea lui nu are succes? repetă Harry nesigur. ? Și ar fi bine să renunțe, zise Firenze, încuviințând din cap. L-aș preveni chiar eu pe Hagrid, însă sunt alungat ? aș fi nesăbuit să mă apropii prea tare de Pădure în momentul ăsta. Hagrid are destule probleme și fără o luptă între centauri. ? Dar... ce încearcă să facă Hagrid? zise Harry neliniștit. Firenze îl privi impasibil. ? Hagrid mi-a făcut de curând o mare favoare, spuse Firenze, și mi-a câștigat de mult respectul pentru grija pe care o demonstrează pentru toate viețuitoarele. Nu îi voi trăda secretul. Însă trebuie trezit la realitate. Încercarea lui nu are succes. Spune-i, Harry Potter. O zi bună. Fericirea pe care o simțise Harry după ce apăruse interviul din Zeflemistul se evaporase de mult. În timp ce o lună martie mohorâtă se pierdea în vijeliile lui aprilie, viața sa păru să fi devenit iar un lung șir de griji și probleme. Umbridge continuase să asiste la toate lecțiile de Grijă față de Creaturile Magice, așa că-i fusese foarte greu să-i spună lui Hagrid despre avertismentul lui Firenze. Într-un târziu, Harry tușise, pretinzând că își pierduse exemplarul său din Animale fantastice și unde pot fi găsite și întorcându-se într-o zi după ore. Când îi transmisese lui Hagrid mesajul lui Firenze, Hagrid îl privise o clipă cu ochii săi umflați și învinețiți, oarecum surprins. Apoi păruse să-și vină în fire. ? Drăguț tip, Firenze, zise el aspru, dar nu știe despre ce este vorba în cazul ăsta. Încercarea merge foarte bine. ? Hagrid, ce pui la cale? întrebă Harry cu seriozitate. Pentru că trebuie să ai grijă, Umbridge a dat-o deja afară pe Trelawney și, dacă mă întrebi pe mine, e abia la început. Dacă faci ceva ce nu ar trebui să faci, vei fi... ? Sunt lucruri mai importante decât să-ți păstrezi slujba, spuse Hagrid, deși îi tremurară puțin mâinile când spuse asta, iar un lighean plin cu băligar de Knarli căzu pe podea. Nu-ți face griji pentru mine, Harry, acum du-te înapoi, ca un băiat ascultător ce ești. Harry nu avu de ales și îl lăsă pe Hagrid să curețe băligarul care era împrăștiat pe toată podeaua, însă se simțea foarte posomorât pe când se întorcea la castel târșâindu-și picioarele. Între timp, după cum le tot aminteau profesorii și Hermione, N.O.V.-urile erau și mai aproape. Toți elevii din anul cinci erau afectați într-o anumită măsură de stres, însă Hannah Abbot fu prima care primi o Esență Calmantă de la doamna Pomfrey, după ce o podidise plânsul în timpul orei de Ierbologie și se plânsese că era prea proastă ca să dea examenele și că voia să se lase pe loc de școală. Dacă nu ar fi fost lecțiile A.D., Harry ar fi fost extrem de nefericit. Uneori simțea că trăia pentru orele pe care le petrecea în Camera Necesității, muncind din greu, dar în același timp și distrându-se foarte bine, cu inima crescându-i de mândrie când se uita la ceilalți membri A.D. și vedea cât de mult progresaseră. Într-adevăr, Harry se întreba uneori cum avea să reacționeze Umbridge când toți membrii A.D. aveau să primească "Remarcabil" la N.O.V.-urile pentru Apărarea contra Magiei Negre. Începuseră în sfârșit să lucreze la Patronusuri, ceea ce toți fuseseră foarte dornici să învețe, deși, după cum le tot reamintea Harry, crearea unui Patronus în mijlocul unei clase foarte bine luminate, când nu erau amenințați, era foarte diferită de crearea unuia când erau confruntați cu ceva de genul unui Dementor. ? Ah, nu ne mai strica cheful, spuse Cho veselă, privind cum Patronusul ei argintiu în formă de lebădă zbura prin Camera Necesității în timpul ultimei lor lecții înainte de Paști. Sunt așa frumoși! ? Nu ar trebui să fie frumoși, ar trebui să te protejeze, spuse Harry răbdător. De fapt, avem nevoie de un Bong sau de ceva de genul ăsta; eu așa am învățat, a trebuit să creez un Patronus în timp ce Bongul pretindea că era un Dementor... ? Dar asta ar fi foarte înfricoșător! zise Lavender, care lansa norișori de abur argintiu din vârful baghetei. Și eu tot... nu pot... să o fac! adăugă ea supărată. Și Neville avea probleme. Avea chipul schimonosit de concentrare, însă din vârful baghetei sale ieșeau doar niște firișoare fragile de fum argintiu. ? Trebuie să te gândești la o amintire frumoasă, îi reaminti Harry. ? Încerc, zise Neville nefericit, care se străduia atât de mult, încât fața sa rotundă lucea realmente de transpirație. ? Harry, cred că reușesc! strigă Seamus, care fusese adus chiar atunci de Dean la prima întâlnire A.D. Uite ? ah ? a dispărut... dar în mod sigur a fost ceva blănos, Harry! Patronusul lui Hermione, o vidră argintie strălucitoare, se zbenguia prin jurul ei. ? Sunt destul de drăguți, nu-i așa? zise ea, uitându-se la Patronus cu drag. Ușa Camerei Necesității se deschise și apoi se închise la loc. Harry se uită în jur, ca să vadă cine intrase, însă nu părea să fie nimeni. Trecură câteva clipe până să realizeze că cei care erau aproape de ușă amuțiseră. Următorul lucru de care își dădu seama fu că ceva îl trăgea de robe de undeva din dreptul genunchiului. Se uită în jos și îl văzu spre marea sa uimire pe Spiridușul de casă, Dobby, privindu-l de sub obișnuitele sale opt pălării de lână. ? Bună, Dobby! zise el. Ce cauți ? Ce s-a întâmplat? Ochii spiridușului erau măriți de groază, iar creatura tremura. Membrii A.D. care erau cel mai aproape de Harry amuțiseră; toți cei din cameră îl urmăreau pe Dobby. Puținele Patronusuri pe care reușiseră să le creeze unii dinŹtre ei dispărură într-o ceață argintie, lăsând senzația că în cameră era mult mai întuneric decât înainte. ? Harry Potter, domnule... chițăi Spiridușul, tremurând din cap până în picioare, Harry Potter, domnule... Dobby trebuie să vă avertizeze... dar spiridușii de casă au fost instruiți să nu spună nimic... Alergă cu capul înainte spre un perete. Harry, care avea ceva experiență în ceea ce privește obiceiurile lui Dobby de pedepsire auto, dădu să-l prindă, dar Dobby doar ricoșă când atinse piatra, protejat de cele opt pălării ale sale. HerŹmione și încă niște fete scoaseră niște icnete de teamă și de compasiune. ? Ce s-a întâmplat, Dobby? întrebă Harry, apucându-l pe spiriduș de mânuță și ținându-l departe de orice ar fi putut să folosească pentru a se răni. ? Harry Potter... ea... ea... Dobby se lovi cu putere în nas cu pumnul liber. Harry îl apucă și pe acela. ? Cine e "ea", Dobby? Însă era convins că știa; cu siguranță numai o "ea" putea trezească o asemenea frică în Dobby. Spiridușul se uită în sus la el, puțin sașiu, și scoase un soi de strigăt mut. ? Umbridge? întrebă Harry îngrozit. Dobby încuviință din cap, apoi încercă să se lovească de genunchii lui Harry. Acesta îl ținu la o Lungime de braț. ? Ce-i cu ea? Dobby... nu a aflat despre asta... despre noi... despre A.D., nu? Citi răspunsul pe chipul înmărmurit al spiridușului. Având mâinile imobilizate de Harry, Spiridușul încercă să se lovească singur cu piciorul și căzu pe jos. ? Vine încoace? întrebă Harry încet. Dobby scoase un urlet și începu să își izbească picioarele goale de podea. ? Da, Harry Potter, domnule! Harry se ridică și se uită în jur la oamenii nemișcați și îngroziți care-l priveau pe Spiridușul care se snopea singur în bătaie. ? CE MAI AȘTEPTAȚI? strigă Harry. FUGIȚI! Imediat se năpustiră toți către ieșire, formând o grămadă în dreptul ușii, apoi țâșniră afară. Harry îi auzi alergând pe holuri și speră că aveau destulă minte ca să nu încerce să ajungă la dormitoare. Era abia nouă fără zece; dacă s-ar fi refugiat la bibliotecă sau în culcușul bufnițelor, care era în apropiere... ? Harry, haide! strigă Hermione din mijlocul grupului compact de oameni care se luptau acum să iasă. Îl culese pe Dobby, care încă încerca să-și provoace răni serioase, și fugi cu Spiridușul în brațe, ca să se alăture cozii ? Dobby, îți ordon, întoarce-te la bucătărie la ceilalți spiriduși și, dacă te întreabă dacă m-ai prevenit, să minți și să spui "nu"! zise Harry. Și îți interzic să te mai rănești! adăugă el, dându-i drumul spiridușului, în timp ce trecu în sfârșit de prag și trânti ușa după el. ? Mulțumesc, Harry Potter! chițăi Dobby și o luă la goană. Harry se uită în stânga și în dreapta, însă ceilalți se mișcau atât de repede, încât nu le zări decât călcâiele la ambele capete ale holului, înainte să dispară; începu să fugă la dreapta; în față se afla o toaletă de băieți, putea să pretindă că fusese acolo în tot acest timp, dacă ar fi reușit să ajungă la ea... ? AAAAH! Îl prinse ceva de glezne și căzu spectaculos, alunecând pe burtă vreo trei metri înainte să se oprească. Cineva râdea în spatele lui. Se întoarse pe spate și îl văzu pe Reacredință ascuns într-o nișă, sub o vază urâtă în formă de dragon. ? Blestem de împiedicare, Potter! zise el. Hei, doamnă profesoară ? DOAMNĂ PROFESOARĂ! Am prins unul! Umbridge veni în fugă de după colțul îndepărtat, cu resŹpirația tăiată, dar arborând un zâmbet satisfăcut. ? El este! zise ea jubilând când îl văzu pe Harry pe podea. Excelent, Draco, excelent, ah, foarte bine ? cincizeci de puncte pentru Viperini! De aici încolo mă ocup eu... ridică-te, Potter! Harry se ridică, uitându-se urât la amândoi. Nu o mai văzuse niciodată pe Umbridge atât de fericită. Îl înșfăcă de braț cu o strânsoare ca de menghină și se întoarse, zâmbind larg, spre Reacredință. ? Draco, dă o fugă și vezi dacă poți să mai strângi și alții. Spune-le celorlalți să caute în bibliotecă ? toată lumea care are respirația tăiată ? verifică băile, domnișoara Parkinson se poate ocupa de cele ale fetelor ? hai, du-te ? iar tu, adăugă ea pe cea mai blândă și periculoasă voce, în timp ce Reacredință se îndepărta, poți să vii cu mine la biroul directorului ului, Potter. În câteva minute ajunseseră în dreptul himerelor de piatră. Harry se întrebă câți alții mai fuseseră prinși. Se gândi la Ron ? doamna Weasley avea să-l omoare ? și la cum avea să se simtă Hermione dacă avea să fie exmatriculată înainte să poată să-și dea N.O.V.-urile. Iar pentru Seamus fusese prima întâlnire... și Neville devenise atât de priceput... ? Dulciuri fizzy, cântă Umbridge. Himera de piatră se dădu la o parte, peretele din spate se desschise și urcară amândoi pe scara mișcătoare de piatră. Ajunseră la ușa lăcuită cu ciocanul în formă de grifon, dar Umbridge nu se obosi să bată, ci intră direct, ținându-l încă strâns pe Harry. Biroul era plin de oameni. Dumbledore stătea la biroul său, cu o expresie senină și cu vârfurile degetelor sale lungi unite. Profesoara McGonagall stătea dreaptă lângă el, cu chipul extrem de încordat. Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, se balansa încolo și încoace pe vârfurile picioarelor lângă foc, părând extrem de încântat de situație; Kingsley Shacklebolt și un vrăjitor cu un aspect foarte dur, cu părul foarte scurt și sârmos, pe care Harry nu îl recunoscu, erau așezați de o parte și de alta a ușii ca niște paznici, iar silueta pistruiată, cu ochelari, a lui Percy Weasley plutea entuziasmată lângă perete, ținând o pană și un sul greu de pergament și părând pregătit să ia notițe. Portretele vechilor directori și directoare nu se mai prefăŹceau că dorm în seara aceasta. Toți erau atenți și serioși, urmărind ce se întâmpla mai jos. Când intră Harry, câțiva fugiră în ramele de lângă ei și le șoptiră repede ceva la ureche vecinilor. Harry se eliberă din strânsoarea lui Umbridge, în timp ce ușa se trântea în urma lor. Cornelius Fudge se uită urât la el, cu un fel de satisfacție sângeroasă pe chip. ? Ei bine, zise el. Măi, măi, măi... Harry răspunse cu cea mai urâtă privire posibilă. Inima îi bătea nebunește în piept, dar mintea îi era neobișnuit de limpede și de liniștită. ? Se întorcea în Turnul Cercetașilor, spuse Umbridge. În tonul ei se citea un entuziasm nepotrivit, aceeași plăŹcere crudă pe care o auzise Harry când Umbridge o urmărise pe profesoara Trelawney cum se topea de nefericire în holul de la intrare. ? L-a încolțit Reacredință. ? Zău, chiar așa? spuse Fudge admirativ. Trebuie să-mi amintesc să-i spun lui Lucius. Ei bine, Potter... presupun că știi de ce ești aici? Harry intenționa negreșit să răspundă cu un "da" sfidător: deschise gura și cuvântul era pe jumătate format, când zări chipul lui Dumbledore. Acesta nu se uita direct la Harry ? ochii îi erau ațintiți asupra unui punct chiar deasupra umărului lui ? însă, în timp ce Harry îl privea, clătină din cap foarte ușor. Harry se răzgândi la mijlocul cuvântului. ? D-nu. ? Poftim? zise Fudge. ? Nu, zise Harry hotărât. ? Nu știi de ce ești aici? ? Nu, nu știu, spuse Harry. Fudge se uită de la Harry la profesoara Umbridge, nevenindu-i să creadă. Harry profită de acest moment de neatenție ca să mai arunce o privire spre Dumbledore, care încuviință foarte discret din cap și făcu cu ochiul către covor, aproape insesizabil. ? Deci, habar nu ai, spuse Fudge cu un glas care realmente mustea de sarcasm, de ce te-a adus doamna profesoară Umbridge în acest birou? Nu știi să fi încălcat vreo regulă a școlii? ? O regulă a școlii? zise Harry. Nu. ? Sau vreun Decret al Ministerului? se corectă Fudge supărat. ? Din câte știu eu, nu, spuse Harry calm. Inima încă îi zvâcnea în piept. Aproape că merita să spună aceste minciuni, numai ca să vadă cum îi creștea tensiunea lui Fudge, dar nu putea pricepe cum avea să o scoată la capăt; dacă cineva îi spusese lui Umbridge de A.D. atunci el, conducătorul, putea foarte bine să înceapă să-și facă bagajul. ? Deci, este o noutate absolută pentru tine, spuse Fudge, având acum vocea îngroșată de supărare, faptul că a fost descoperită o organizație ilegală a elevilor în această școală? ? Da, este, spuse Harry, arborând o expresie neconvingătoare de surpriză nevinovată. ? Domnule Ministru, spuse Umbridge cu un glas catifelat de lîngă el, eu cred că am progresa mai bine dacă l-aș aduce pe informator. ? Da, da, duceți-vă, spuse Fudge, încuviințând din cap și uitându-se răutăcios la Dumbledore după ce Umbridge ieși din cameră. Nu există nimic mai frumos decât un martor adevărat, nu-i așa, Dumbledore? ? Absolut nimic, Cornelius, spuse Dumbledore grav, aplecându-și puțin capul. Urmă o așteptare de câteva minute, timp în care ceilalți nu se priviră între ei, iar apoi Harry auzi ușa deschizându-se în spatele său. Umbridge intră în cameră pe lângă el, ținând-o de umăr pe prietena cu părul creț a lui Cho, Marietta, care își ascundea chipul cu mâinile. ? Nu îți fie teamă, draga mea, nu te speria, zise profesoara Umbridge cu blândețe, bătând-o pe umăr, hai, totul este în ordine. Ai făcut ce trebuia. Domnul Ministru este foarte mulțumit de tine. Îi va spune mamei tale ce fetiță cuminte ai fost. Mama Mariettei, domnule Ministru, adăugă ea, ridicându-și privirea spre Fudge, este doamna Edgecombe de la Departamentul Transporturilor Magice, biroul Rețelei Zvrr. Ne-a ajutat să controlăm focurile de la Hogwarts, știți dumneavoastră. ? Foarte bine, foarte bine! spuse Fudge cu entuziasm. Așa mamă, așa fiică, nu? Păi, hai, draga mea, uite-te în sus, nu fi timidă, hai să auzim ce ai de ? himere blănoase! Când Marietta se uită în sus, Fudge sări șocat cu câțiva pași înapoi, aproape ajungând în foc. Înjură și călcă pe tivul pelerinei sale, care începuse să scoată fum. Marietta scoase un urlet și își trase gulerul până la ochi, însă nu înainte ca toată lumea să fi văzut că avea chipul desfigurat oribil de o serie compactă de bășici mov, care i se răspândiseră peste nas și obraji, formând cuvântul "TURNĂTOR". ? Draga mea, lasă acum coșurile, spuse Umbridge nerăbŹdătoare, ia-ți roba de la gură și spune-i domnului Ministru... Însă Marietta scoase iar un urlet înăbușit și clătină din cap înnebunită. ? Ah, foarte bine, prostuțo, o să-i spun eu, se răsti UmŹbridge, zâmbind apoi din nou și continuând: Ei bine, domnule Ministru, domnișoara Edgecombe aici de față a venit în această seară în biroul meu la scurt timp după cină și mi-a spus ceva. Mi-a zis că, dacă aveam să mă duc într-o cameră secretă de la etajul șapte, cunoscută uneori drept Camera Necesității, aveam să găsesc ceva care mă va avantaja. I-am mai pus câteva întrebări și a recunoscut că acolo urma să aibă loc un fel de întâlnire. Din nefericire, chiar atunci acest blestem ? făcu un gest repezit spre chipul ascuns al Mariettei ? a intrat în funcțiune și în clipa în care fata și-a zărit chipul în oglindă, a devenit prea afectată ca să poată să îmi spună mai multe. ? Ei bine, să știi, zise Fudge, țintuind-o pe Marietta cu o privire pe care și-o dori binevoitoare și părintească, a fost o dovadă de mare curaj, draga mea, să vii să-i spui doamnei profesoare Umbridge. Ai făcut exact ce trebuia. Acum, vrei să-mi spui ce se întâmpla în cadrul acestei întâlniri? Care îi era scopul? Cine era acolo? Însă Marietta nu vru să vorbească; clătină iar din cap, cu niște ochi mari și temători. ? Nu avem un contrablestem pentru asta? o întrebă Fudge pe Umbridge nerăbdător, făcând un gest spre chipul Mariettei. Ca să poată să vorbească liniștită? ? Încă nu am reușit să găsesc vreunul, recunoscu Umbridge pe un ton înciudat, iar Harry simți un val de mândrie față de abilitățile de blestemare ale lui Hermione. Însă nu contează dacă nu vrea să vorbească, pot să continuu eu relatarea. Vă rog să vă amintiți, domnule Ministru, că v-am trimis un raport în octombrie despre întâlnirea lui Potter cu mai mulți colegi la "Capul de mistreț" în Hogsmeade... ? Și ce dovezi aveți? interveni profesoara McGonagall. ? Am mărturia lui Willy Widdershins, Minerva, care s-a nimerit să fie în bar în momentul acela. Era plin de bandaje, este adevărat, însă auzul nu îi era deloc afectat, spuse Umbridge cu îngâmfare. A auzit fiecare cuvânt pe care l-a spus Potter și a venit imediat direct la școală ca să-mi raporteze... ? A, deci de asta nu a fost judecat după ce-a a instalat toate toaletele alea care vomitau! spuse profesoara McGonagall, ridicându-și sprâncenele. Ce perspectivă interesantă asupra sistemului nostru juridic! ? Corupție strigătoare la cer! răcni portretul vrăjitorului corpolent, cu nasul roșu, de pe peretele din spatele lui Dumbledore. Pe vremea mea, Ministerul nu făcea târguri cu criminalii de rând, nu, domnule, chiar deloc! ? Mulțumesc, Fortescue, este de ajuns, spuse Dumbledore cu blândețe. ? Scopul întâlnirii lui Potter cu acești elevi, continuă profeŹsoara Umbridge, era să îi convingă să se alăture unei societăți ilegale, al cărui țel era să învețe vrăji și blesteme despre care MiŹnisterul hotărâse că erau nepotrivite pentru anul lor școlar... ? Dolores, cred că aici vei descoperi că te înșeli, spuse Dumbledore încet, privind-o peste ochelarii săi cu lentile în formă de semilună, așezați la jumătatea nasului coroiat. Harry se uită la el cu ochii mari. Nu-și dădea seama cum avea Dumbledore să iasă din situația aceasta cu ajutorul vorbelor; dacă Willy Widdershins auzise într-adevăr fiecare cuvânt pe care îl spusese la "Capul de mistreț", pur și simplu nu avea cum să scape. ? Oho! spuse Fudge, legănându-se iar de pe un picior pe altul. Da, hai să auzim ultima poveste trasă de păr menită să-l scape pe Potter! Deci, spune, Dumbledore, spune... Willy Widdershins a mințit, nu-i așa? Sau poate că individul care se afla la "Capul de mistreț" în ziua aia era fratele geamăn al lui Potter. Dacă nu cumva o fi obișnuita explicație elementară, care implică întoarcerea în timp: un mort care învie și câțiva Dementori invizibili? Percy Weasley râse în hohote. ? Ah, minunat, domnule Ministru, minunat! Harry ar fi fost în stare să-l lovească. Apoi văzu, spre uimirea lui, că și Dumbledore surâdea. ? Cornelius, nu neg ? și sunt sigur că nici Harry nu neagă ? că a fost la "Capul de mistreț" în ziua aceea, și nici că încerca să recruteze elevi pentru un grup de Apărare contra Magiei Negre. Eu doar subliniez că Dolores se înșală când sugerează că un astfel de grup era, la vremea aceea, ilegal. Dacă îți amintești, Decretul Ministerului care interzicea toate societățile elevilor nu a intrat în vigoare decât la două zile după întâlnirea lui Harry din Hogsmeade, așa că băiatul n-a încălcat nici o lege la "Capul de mistreț". Percy arătă ca și când ar fi fost lovit în față de ceva foarte greu. Fudge încremeni în mijlocul legănării, cu gura căscată. Umbridge fu prima care își reveni. ? Toate bune și frumoase, domnule director, zise ea, zâmbind dulce, dar au trecut aproape șase luni de la introducerea Decretului Educațional Numărul Douăzeci și Patru. N-o fi cazul pentru prima întâlnire, dar asta înseamnă că toate cele are au avut loc de atunci sunt, fără îndoială, ilegale. ? Ei bine, spuse Dumbledore, cercetând-o cu un interes poŹliticos peste degetele împreunate, fără îndoială că ar fi fost, dacă ar fi continuat după ce a intrat în vigoare Decretul. Aveți vreo dovadă că a continuat acest gen de întâlniri? În timp ce Dumbledore vorbea, Harry desluși un vâjâit în spatele său și i se păru că-l auzise pe Kingsley șoptind ceva. De asemenea, ar fi putut să jure că simțise ceva trecând pe lângă el, ceva delicat ca o adiere sau un fluturat de aripi. Când se uită în jos însă, nu văzu nimic. ? Dovezi? repetă Umbridge, cu acel zâmbet oribil de broasŹcă râioasă. Nu ai fost atent la ce am zis, Dumbledore? De ce crezi că este domnișoara Edgecombe aici? ? A, ne poate vorbi despre întâlnirile derulate timp de șase luni? zise Dumbledore, ridicând din sprâncene. Parcă ne raporta doar întâlnirea din seara aceasta. ? Domnișoară Edgecombe, spuse Umbridge imediat, spuŹne-ne de cât timp au loc întâlnirile acestea, draga mea. Poți să dai doar din cap, sunt convinsă că nu or să ți se întindă coșurile. Au avut loc la intervale regulate pe parcursul următoarelor șase luni? Harry simți un gol îngrozitor în stomac. Asta era, dăduseră peste un obstacol constituit din dovezi clare, pe care nici măcar Dumbledore nu avea să-l poată evita. ? Doar fă un semn cu capul dacă da sau nu, draga mea, îi spuse Umbridge Mariettei convingător, hai, fii sigură că nu se va reactiva blestemul. Toți cei din cameră priviră partea de sus a chipului Mariettei. Nu i se vedeau decât ochii între roba trasă până sus și bretonul creț. Poate că era doar o iluzie a focului, însă ochii îi păreau ciudat de pustii. Și atunci ? spre uimirea desăvârșită a lui Harry ? Marietta clătină din cap. Umbridge se uită repede la Fudge, apoi din nou 1a Marietta. ? Nu cred că ai înțeles întrebarea, nu-i așa, draga mea? Te mai întreb o dată, te-ai dus la aceste întâlniri în ultimele șase luni? Te-ai dus, nu-i așa? Marietta clătină iarăși din cap. ? Ce înseamnă gestul ăsta, draga mea? zise Umbridge cu o voce iritată. ? Eu cred că este cât se poate de clar ce înseamnă, spuse profesoara McGonagall cu asprime, nu a avut loc nici o în tâlnire secretă în ultimele șase luni. Așa este, domnișoară Edgecombe? Marietta dădu din cap. ? Însă a avut loc o întâlnire în seara asta! zise Umbridge mânioasă. A avut loc o întâlnire, domnișoară Edgecombe, mi-ai spus chiar tu de ea, în Camera Necesității! Și Potter era conducătorul, nu-i așa, Potter a organizat-o, Potter ? de ce clatini din cap, fată dragă? ? Păi, de obicei când o persoană clatină cap, spuse McGonagall cu răceală, asta înseamnă "nu". Așa că, în afara cazului în care domnișoara Edgecombe folosește un limbaj al semnelor încă necunoscut rasei umane... Profesoara Umbridge o apucă pe Marietta, o trase cu fața spre ea și începu să o scuture cu putere. O fracțiune de secundă mai târziu, Dumbledore se ridică, având bagheta ridicată; Kingsley făcu un pas înainte și Umbridge se îndepărtă de Marietta, fluturându-și mâinile în aer, ca și când s-ar fi ars. ? Dolores, nu îți pot permite să îmi maltratezi elevii, zise Dumbledore, părând pentru prima oară supărat. ? Ar fi bine să vă calmați, doamnă Umbridge, zise Kingsley rar, cu vocea sa joasă. Nu e cazul să vă creați probleme. ? Nu, zise Umbridge pe nerăsuflate, uitându-se în sus la silueta impunătoare a lui Kingsley. Adică, da... ai dreptate, Shacklebolt... m-am... m-am... pierdut cu firea. Marietta stătea exact acolo unde îi dăduse drumul Umbridge. Nu părea să fie nici afectată de atacul neașteptat al lui Umbridge, nici ușurată că îi dăduse drumul; încă își ținea strâns roba până în dreptul ochilor de o pustietate stranie, uitându-se fix drept înainte. Lui Harry îi trecu brusc prin minte o bănuială legată de șoaptele lui Kingsley și de ceea ce simțise că zburase pe lângă el. ? Dolores, spuse Fudge, cu aerul că încerca să pună orŹdine în haos, o dată pentru totdeauna, întâlnirea din seara asta ? cea despre care știm cu siguranță că a avut loc... ? Da, spuse Umbridge, revenindu-și, da... ei bine, domŹnișoara Edgecombe mi-a vândut pontul și eu am pornit imeŹdiat spre etajul șapte, însoțită de anumiți elevi de încredere, pentru a-i prinde asupra faptului pe cei de la întâlnire. Însă se pare că au fost preveniți de sosirea mea, pentru că fugeau în loate direcțiile când am ajuns la etajul șapte. Dar nu conŹtează. Am aici toate numele lor. Domnișoara Parkinson a dat o fugă pentru mine în Camera Necesității, ca să vadă dacă au lăsat ceva în urmă. Aveam nevoie de dovezi și le-am găsit în cameră. Și, spre groaza lui Harry, scoase din buzunar lista cu nuŹmele care fusese agățată pe peretele Camerei Necesității și i-o dădu lui Fudge. ? În clipa în care am văzut numele lui Potter pe listă, am știut cu ce aveam de-a face, spuse ea cu blândețe. ? Excelent, zise Fudge, cu un zâmbet lătăreț pe chip, excelent, Dolores. Și... pe toate tunetele... Își ridică privirea spre Dumbledore, care încă stătea lângă Marietta, ținând bagheta lejer în mână. ? Vezi ce nume și-au dat? zise Fudge încet. Armata lui Dumbledore. Dumbledore întinse mâna și luă bucata de pergament de la Fudge. Privi titlul scris de Hermione cu luni în urmă și preț de o clipă păru să nu poată vorbi. Apoi își ridică privirea, zâmbind. ? Ei bine, asta este, zise el firesc. Vrei să-ți dau o mărturisire în scris, Cornelius ? sau o declarație în fața acestor martori este de ajuns? Harry îi văzu pe McGonagall și pe Kingsley uitându-se unul la celălalt. Pe fețele amândurora se citea frica. Nu înțelese ce se întâmpla, și se părea că nici Fudge. ? Declarație? zise Fudge rar. Ce... eu nu ...? ? Armata lui Dumbledore, Cornelius, spuse Dumbledore, zâmbind în continuare, în timp ce flutură lista cu numele în fața lui Fudge. Nu armata lui Potter. Armata lui Dumbledore. ? Dar... dar... Chipul lui Fudge fu cuprins brusc de înțelegere. Făcu îngrozit un pas înapoi, icni și sări iar din foc. ? Tu? șopti el, călcând iar pe pelerina fumegândă. ? Exact, zise Dumbledore binevoitor. ? Tu ai organizat asta? ? Eu, zise Dumbledore. ? Tu i-ai recrutat pe elevii ăștia pentru... pentru armata ta? ? În seara asta trebuia să aibă loc prima întâlnire, zise Dumbledore, încuviințând din cap. Doar ca să văd dacă sunt interesați să mi se alăture. Acum îmi dau seama, desigur, că a fost o greșeală să o invit pe domnișoara Edgecombe. Marietta aprobă din cap. Fudge se uită de la ea la Dumbledore, umflându-și pieptul. ? Atunci chiar ai complotat împotriva mea! țipă el. ? Exact, spuse Dumbledore vesel. ? NU! strigă Harry. Kingsley îi aruncă o privire prevenitoare, McGonagall își mări ochii amenințător, dar Harry își dăduse brusc seama ce era pe cale să facă Dumbledore și nu putea să lase să se întâmple așa ceva. ? Nu... domnule profesor Dumbledore! ? Taci, Harry, sau mă tem că o să-ți cer să ieși din biroul meu, zise Dumbledore calm. ? Da, taci din gură, Potter! răcni Fudge, care încă se holba la Dumbledore cu un fel de încântare îngrozită. Măi, măi, măi ? am venit aici în seara asta așteptându-mă să-l exmatriculez pe Potter, și în schimb... ? În schimb, poți să mă arestezi pe mine, spuse DumbleŹdore, zâmbind. E ca și când ai pierde un cnut și ai găsi un galion, nu-i așa? ? Weasley! strigă Fudge, acum tremurând realmente de încântare, Weasley, ai scris totul, tot ce a zis, mărturisirea lui, ai notat-o? ? Da, domnule, cred că da! zise Percy entuziasmat, cu nasul stropit cu cerneală din cauza vitezei cu care luase notițe. ? Și despre partea în care a încercat să strângă o armată împotriva Ministerului și a făcut planuri să mă destabilizeze? ? Da, domnule, am notat! spuse Percy, cercetându-și vesel notițele. ? Foarte bine, atunci, zise Fudge, radiind acum de voioșie, copiază-ți notițele, Weasley, și trimite una imediat la Profetul zilei. Dacă trimitem o bufniță rapidă, putem să prindem ediția de dimineață! Percy o zbughi afară din cameră, trântind ușa după el, și Fudge se întoarse la Dumbledore. ? Acum vei fi escortat până la Minister, unde vei fi acuzat oficial și apoi trimis la Azkaban, ca să aștepți să fii judecat! ? A, da, zise Dumbledore cu blândețe. Da, m-am gândit eu că o să ne lovim de acest mic obstacol. ? Obstacol? zise Fudge, cu vocea încă vibrându-i de bucurie. Eu nu văd nici un obstacol, Dumbledore! ? Ei bine, zise Dumbledore scuzându-se, eu mă tem că da. ? Zău? ? Păi, mi se pare că te bazezi pe iluzia că mă voi ? care este expresia? ? mă voi lăsa dus fără să mă opun. Mă tem că nu mă voi lăsa dus câtuși de puțin fără să mă opun, Cornelius. Nu am absolut nici o intenție să fiu trimis la Azkaban. Aș putea să evadez, desigur ? dar ar fi o pierdere de timp și, sincer să fiu, am în minte o grămadă de alte lucruri pe care aș prefera să le fac. Chipul lui Umbridge era din ce în ce mai roșu; arăta ca și când s-ar fi umplut cu apă clocotită. Fudge se holbă la Dumbledore cu o expresie năbăucă, de parcă ar fi primit o lovitură subită și nu i-ar fi venit să creadă că se întâmplase așa ceva. Scoase un mic zgomot înăbușit, apoi se uită în jur la Kingsley și la omul cu părul cărunt și scurt, care era singurul dintre toți cei din cameră care nu vorbise până atunci. Cel din urmă făcu un semn aprobator cu capul spre Fudge și înaintă puțin, îndepărtându-se de perete. Harry văzu cum mâna îi pluti, aproape firesc, spre buzunar. ? Nu te prosti, Dawlish, zise Dumbledore prietenos. Sunt convins că ești un Auror excelent ? îmi amintesc că ai obținut calificativul "Remarcabil" la toate T.V.E.E.-urile... dar dacă încerci să... ăă... mă duci cu forța, voi fi nevoit să te rănesc. Bărbatul pe nume Dawlish clipi destul de nesigur. Se uită iar la Fuge, dar de data asta păru să spere că avea să i se arate ce să facă. ? Deci, zise Fudge bațjocoritor și revenindu-și, ai de gând să-i înfrunți pe Dawlish, Shacklebolt, Dolores și cu mine de unul singur, Dumbledore? ? Pe barba lui Merlin, nu, spuse Dumbledore, cu un zâmbet, doar în cazul în care sunteți atât de nesăbuiți, încât mă obligați să o fac. ? Nu va fi singur! zise profesoara McGonagall tare, băgându-și mâna în buzunar. ? O, ba da, Minerva! spuse Dumbledore tăios. Hogwarts are nevoie de tine! ? De ajuns cu prostiile! zise Fudge, scoțându-și propria baghetă. Dawlish! Shacklebolt! Prindeți-l! Camera fu luminată de o explozie de lumină argintie, se auzi o pocnitură ca o împușcătură și podeaua se cutremură; Harry fu apucat de guler de o mână și forțat să se întindă pe jos, în timp ce avea loc o a doua străfulgerare; mai multe portrete țipară, Fawkes strigă și camera fu cufundată într-un nor de praf. Tușind din cauza prafului, Harry văzu o siluetă înaltă căzând cu o bufnitură în fața lui; se auzi un țipăt, urmat de o pocnitură, și cineva strigă "Nu!"; apoi se auziră pași înăbușiți un zgomot de sticlă spartă, un geamăt... și tăcere. Harry se chinui să vadă cine era cea care aproape că îl sugruma și o văzu pe profesoara McGonagall ghemuită lângă el; îi ferise de pericol pe el și pe Marietta. Praful încă plutea delicat în jos prin aer în jurul lor. Gâfâind puțin, Harry văzu o siluetă foarte înaltă apropiindu-se de ei. ? Sunteți bine? întrebă Dumbledore. ? Da! zise profesoara McGonagall, ridicându-se și trăgându-i pe Harry și pe Marietta în sus o dată cu ea. Praful se risipea. Haosul din birou deveni vizibil: biroul lui Dumbledore fusese întors cu susul în jos, toate mesele alungite fuseseră răsturnate, toate instrumentele argintii de pe ele erau făcute fărâme. Fudge, Umbridge, Kingsley și Dawlish zăceau inerți pe podea. Phoenixul Fawkes zbura în cercuri ample deasupra lor, cântând delicat. ? Din păcate, a trebuit să-l blestem și pe Kingsley, altfel ar fi arătat foarte suspect, zise Dumbledore cu o voce joasă. A prins ideea din zbor, modificându-i memoria domŹnișoarei Edgecombe când se uitau toți în altă parte ? să-i mulțumești din partea mea, da, Minerva? Acum, se vor trezi cât de curând și ar fi bine să nu știe că am avut timp să vorbim ? trebuie să vă purtați ca și când nu ar fi trecut nici o clipă, ca și când doar ați căzut pe jos, nu își vor aminti... ? Unde vei merge, Dumbledore? șopti profesoara McGonagall. La Casa Cumplită? ? O, nu, spuse Dumbledore cu un zâmbet sumbru, nu plec ca să mă ascund. Fudge își va dori cât de curând să nu mă fi dezrădăcinat niciodată de la Hogwarts, ți-o promit... ? Domnule profesor Dumbledore... Începu Harry. Nu știa ce să zică mai întâi: cât de rău îi părea că înființase A.D. și că generase toate problemele astea, sau cât de rău îi părea că Dumbledore pleca pentru a-l salva pe el de exmatriculare? Însă Dumbledore îl întrerupse înainte ca el să mai poată spune un cuvânt. ? Ascultă-mă Harry zise el imperios. Trebuie să înveți la Occlumanție cât poți de mult, mă înțelegi? Fă tot ce îți spune domnul profesor Plesneală și exersează mai ales în fiecare seară, înainte să adormi, ca să îți poți închide mintea împotriva coșmarurilor ? vei înțelege cât de curând, însă trebuie să îmi promiți... Bărbatul pe care îl chema Dawlish se mișcă. Dumbledore îl apucă pe Harry de încheietură. ? Nu uita ? închide-ți mintea... Însă când degetele lui Dumbledore se strânseră pe pielea lui Harry, acesta simți o durere îngrozitoare în cicatricea de pe frunte și încercă iar acea dorință oribilă, ca de șarpe, de a-l ataca pe Dumbledore, de a-l mușca, de a-l răni... ? ... vei înțelege, șopti Dumbledore. Fawkes dădu ocol biroului și zbură jos deasupra lui. Dumbledore îi dădu drumul lui Harry, ridică mâna și prinse coada lungă și aurie a phoenixului. Urmă o străfulgerare de foc și dispărură amândoi. ? Unde e? strigă Fudge, ridicându-se de pe podea. Unde e? ? Nu știu! strigă Kingsley, sărind și el în picioare. ? Păi, nu se poate să fi Dispărut! strigă Umbridge. Nu o poți face în școala asta ... ? Pe scări! țipă Dawlish, care se năpusti spre ușă, o deschise furtunos și fugi, urmat îndeaproape de Kingsley și Umbridge. Fudge ezită, apoi se ridică încet în picioare, scuturându-și roba de praf. Urmă o tăcere lungă și dureroasă. ? Ei bine, Minerva, spuse Fudge cu răutate, aranjându-și mâneca sfâșiată a cămășii, mă tem că acesta este sfârșitul prietenului tău Dumbledore. ? Așa crezi? spuse profesoara McGonagall disprețuitor. Fudge nu păru să o audă. Se uită în jur la biroul distrus. Câteva portrete șuierară spre el; unul sau două făcură niște gesturi nepoliticoase. ? Ar fi bine să-i duci pe ăștia doi la culcare, zise Fudge, uitându-se iar la profesoara McGonagall și făcând un semn din cap spre Harry și Marietta, prin care le sugera să plece. Profesoara McGonagall nu zise nimic și îi duse cu pași mari pe Harry și Marietta spre ușă. În timp ce ușa se închidea în urma lor, Harry auzi vocea lui Phineas Nigellus. ? Știți, domnule Ministru, nu sunt de acord cu DumŹbledore în multe privințe... dar nu puteți să negați că are clasă...