CAPITOLUL XVII
DECRETUL EDUCAȚIONAL NUMĂRUL DOUĂZECI ȘI PATRU
Harry se simți mai fericit în restul sfârșitului de săpŹtămână decât fusese tot semestrul. El și Ron își petreŹcură cea mai mare parte a zilei de duminică făcându-și temele din urmă și, deși nu se putea spune că, era distracŹtiv, ultima explozie a soarelui de toamnă persistă, așa că în loc să stea cocoșați la niște mese în camera de zi, își luară de lucru afară și se așezară la umbra unui mesteacăn mare de pe marginea lacului. Hermione, care bineînțeles că era la zi cu toate temele, luă cu ea un nou ghem de lână și își vrăji andrelele, astfel încât acestea se mișcau și țăcăneau susŹpendate în aer lângă ea, făcând alte pălării și fulare. Faptul că făceau ceva pentru a se opune lui Umbridge și Ministerului, și că era un membru cheie al răzvrătirii, îi dădea lui Harry un sentiment de imensă satisfacție. Continua să retrăiască în minte întâlnirea de sâmbătă: toți acei oameni care veniseră la el să-i învețe Apărarea contra Magiei Negre... expresiile de pe fețele lor când auziseră de unele lucruri pe care le făcuse... și Cho, care îl lăudase penŹtru cum se descurcase la Turnirul Trivrăjitor ? știind că toți acei oameni nu îl considerau o ciudățenie mincinoasă, ci o persoană demnă de admirație; fu atât de remontat, încât luni dimineață încă era vesel, în ciuda apropierii iminente a orelor care îi plăceau cel mai puțin. El și Ron coborâră din dormitor, discutând despre ideea Angelinei de a lucra la o manevră nouă, numită "agață-prinde-rostogolește", din timpul antrenamentului de vâjthaț din ziua aceea, și abia când ajunseră în mijlocul camerei de zi însorite observară elementul nou care atrăsese deja atenția unui mic grup de persoane. Pe avizierul Cercetașilor fusese prins un anunț mare; atât de mare, încât le acoperea pe toate celelalte ? lista cu cărțile de vânzare la mâna a doua, lista cu regulile școlii, reamintite de Argus Filch, orarul de antrenamente al echipei de vâjthaț, propunerile de schimb ale unor anumite poze din broscuțele de ciocolată cu altele, ultimul anunț al fraților Weasley pentru experimente, datele sfârșiturilor de săpŹtămână în Hogsmeade și anunțurile de obiecte pierdute sau găsite. Noul anunț era tipărit cu litere mari, negre, și avea un sigiliu cu un aspect foarte oficial în partea de jos, lângă o semnătură îngrijită și înflorată. DIN ORDINUL MARELUI INCHIZITOR DE LA HOGWARTS Toate organizațiile, societățile, echipele, grupurile și cluburile elevilor sunt din acest moment desființate. O organizație, societate, echipă, un grup sau un club este definit(ă) ca o întâlnire între trei sau mai mulți elevi la interŹvale stabilite. Permisiunea de reînființare poate fi obținută de la Marele Inchizitor. (Doamna profesoară Umbridge). Nu poate exista nici o organizație, societate, echipă, grup sau club fără știința și aprobarea Marelui Inchizitor. Orice elev dovedit că a format sau a făcut parte dintr-o orgaŹnizație, societate, echipă, grup sau club care nu a fost aprobat de Marele Inchizitor va fi exmatriculat. Cele de sus sunt conforme Decretului Educațional Numărul Douăzeci și Patru. Semnat: Dolores Jane Umbridge, Mare Inchizitor Harry și Ron citiră anunțul peste capetele unor elevi neliniștiți din anul doi. ? Asta înseamnă că o să desființeze clubul nostru de Gobstones? îl întrebă unul din ei pe un prieten. ? Nu cred că o să aveți probleme cu Gobstones, zise Ron sumbru, făcându-i pe elevul din anul doi să tresară. Însă nu cred că o să fim și noi la fel de norocoși, ce zici? îl întrebă el pe Harry, în timp ce cei din anul doi plecară grăbiți. Harry reciti anunțul. Fericirea care îl cuprinsese începând de sâmbătă dispăruse. Stomacul îi zvâcnea de supărare. ? Nu este o coincidență, spuse el, încleștându-și pumnii. Știe. ? Nu are cum, zise Ron imediat. ? În hanul acela au fost oameni care au tras cu urechea. Și hai să recunoaștem, nu știm în câți dintre cei care au apărut putem avea încredere... oricare dintre ei ar fi putut să se ducă și să-i spună lui Umbridge... Și el, care avusese impresia că îl credeau, că îl admirau... ? Zacharias Smith! zise Ron imediat, dându-și cu pumnul în palmă. Sau... mi s-a părut că și Michael Corner ăla avea o privire cam șmecheră... ? Mă întreb dacă a aflat Hermione, zise Harry, întorcânŹdu-se să se uite la ușa care ducea spre dormitoarele fetelor. ? Hai să mergem să-i spunem, zise Ron. O luă la fugă, deschise ușa și începu să urce scara în spirală. Ajunse la a șasea treaptă când se auzi un sunet răsunător ca un claxon și treptele se topiră unele în altele, formând un tobogan de piatră lung și uniform ca o rampă. Pentru o fracțiune de secundă, Ron încercă să fugă în continuare, dând energic din mâini ca o moară de vânt, însă apoi căzu pe spate și alunecă extrem de repede pe toboganul nou-creat, oprinŹdu-se întins pe spate la picioarele lui Harry. ? Ăă... nu cred că avem voie în dormitoarele fetelor, spuse Harry, ridicându-l pe Ron în picioare și încercând să nu râdă. Două fete din anul patru alunecară vesele în viteză pe toboganul de piatră. ? Ooo, cine a încercat să urce? chicotiră ele fericite, ridicându-se dintr-o săritură și privindu-i cercetător pe Harry și Ron. ? Eu, zise Ron, care era încă destul de răvășit. Nu mi-am dat seama că o să se întâmple așa ceva. Este nedrept! adăugă el către Harry, în timp ce fetele ieșeau pe gaura tabloului, chicotind în continuare cu poftă. Hermione are voie în dorŹmitorul nostru, atunci noi de ce nu...? ? Păi, este o regulă de modă veche, spuse Hermione, care tocmai alunecase frumos în fața lor pe un covor și acum se ridica, însă în Hogwarts: o istorie scrie că fondatorii au crezut că fetele erau mai de încredere decât băieții. Oricum, de ce ai vrut să urci? ? Ca să te văd... uite! zise Ron, trăgând-o spre avizier. Ochii lui Hermione parcurseră repede anunțul. Expresia de pe chipul ei deveni de piatră. ? Trebuie să-i fi zis cineva! spuse Ron mânios. ? Nu se poate, zise Hermione pe o voce joasă. ? Ești tare naivă, zise Ron, crezi că doar pentru că tu ești cinstită și demnă de încredere... ? Nu, nu se poate, pentru că, am aruncat un blestem pe bucata de pergament pe care am semnat-o cu toții, zise Hermione sumbru. Crede-mă, dacă s-a apucat cineva și i-a zis lui Umbridge, o să știm exact cine a fost și o să-i pară foarte rău. ? Ce o să pățească? zise Ron entuziasmat. ? Păi, spuse Hermione, hai să zicem că, pe lângă ce or să aibă ei, acneea lui Eloise Midgeon o să pară niște pistrui drăguți. Hai să mergem la micul dejun și să vedem ce zic ceilalți... Oare a fost afișat în toate casele? Imediat cum intrară în Marea Sală își dădură seama că anunțul lui Umbridge nu apăruse doar în Turnul CercetaŹșilor. În sală era o gălăgie de o intensitate stranie și o mișŹcare mai energică decât de obicei, în timp ce oamenii se așeŹzau și se ridicau de la mese, discutând despre ce citiseră. Harry, Ron și Hermione abia luaseră loc, când Neville, Dean, Fred, George și Ginny se aruncară asupra lor. ? Ați văzut? ? Credeți că știe? ? Ce o să facem? Toți îl priviră pe Harry. Acesta se uită în jur, ca să fie sigur că nu era nici un profesor prin apropiere. ? O s-o facem oricum, bineînțeles, spuse el încet. ? Știam eu că asta o să zici, spuse George, zâmbind și bătându-i pe umăr pe Harry. ? Și Perfecții? zise Fred, uitându-se întrebător la Ron și Hermione. ? Sigur că da, spuse Hermione calmă. ? Uitați, vin Ernie și Hannah Abbot, zise Ron, uitându-se peste umăr. Plus tipii ăia de la Ochi-de-Șoim și Smith... și n-are nimeni acnee. Hermione păru alarmată. ? Lasă acneea, idioții nu pot să vină aici acum, ar părea extrem de suspect ? stați jos! le spuse ea cu fermitate lui Ernie și Hannah, făcându-le semn disperată să se întoarcă la masa Astropufilor. Mai târziu! Vorbim ? mai ? târziu! ? Mă duc să-i spun lui Michael, zise Ginny nerăbdătoare, ridicându-se grăbită, ce prost, zău așa... Se îndreptă repede către masa Ochilor-De-Șoim, iar Harry se uită după ea. Cho nu stătea foarte departe, vorbea cu prietena ei cu părul creț, pe care o adusese cu ea la "Capul de mistreț". Oare avea să se sperie de Umbridge și să nu mai vină la întâlniri? Însă repercusiunile complete ale anunțului nu se făcură simțite până când fură pe punctul să iasă din Marea Sală și să se ducă la Istoria Magiei. ? Harry! Ron! Era Angelina, care se apropia în grabă, părând disperată. ? Este în ordine, spuse Harry încet, când ea ajunse destul de aproape ca să-l audă. Tot o să... ? Îți dai seama că asta include și vâjthațul? spuse AngeŹlina peste el. Trebuie să mergem și să-i cerem voie să reînŹființăm echipa Cercetașilor! ? Poftim? zise Harry. ? Nu se poate, spuse Ron, îngrozit. ? Ați citit anunțul, menționează și echipele! Așa că, Harry, fii atent... Îți spun pentru ultima oară... te rog, te rog să nu îți pierzi cumpătul cu Umbridge din nou, sau s-ar putea să nu ne mai lase să jucăm! ? Bine, bine, zise Harry, dat fiind că Angelina arăta de parcă mai avea puțin și plângea. Nu-ți face griji, o să fiu cuminte... ? Pun pariu că Umbridge e la Istoria Magiei, spuse Ron sumbru, când porniră către cursul lui Binns. Încă nu a venit în inspecție la Binns... Pariez pe cât vreți că-i acolo... Însă se înșelase; singurul profesor prezent când intrară era profesorul Binns, plutind la câțiva centimetri deasupra scaunului, ca de obicei, și pregătindu-se să își continue zumzăiŹtul monoton despre războaiele uriașilor. În ziua aceea, Harry nici măcar nu încercă să fie atent la ce spunea; mâzgăli la întâmplare pe pergament ignorând coatele și privirile mustrăŹtoare ale lui Hermione, până când o lovitură în coaste deosebit de dureroasă îl făcu să-și ridice privirea supărat. ? Ce e? Ea arătă spre fereastră. Harry se uită în jur. Hedwig era așezată pe pervazul îngust, privindu-i prin geamul gros, cu o scrisoare legată de picior. Harry nu înțelegea; tocmai fuseŹseră la micul dejun, de ce Dumnezeu nu îi dăduse scrisoarea atunci, ca de obicei? Mulți dintre ceilalți colegi ai săi arătau și ei cu degetul spre Hedwig. ? Ah, întotdeauna mi-a plăcut bufnița asta, este tare frumoasă, o auzi Harry pe Lavender șoptindu-i lui Parvati. Se uită la profesorul Binns, care își citea în continuare notițele, la fel de senin și fără să știe că elevii erau chiar mai puțin atenți decât de obicei. Harry se ridică în tăcere de pe scaun, se ghemui și se duse grăbit de-a lungul șirului până la fereastră, unde împinse zăvorul și o deschise foarte încet. Se așteptase ca Hedwig să întindă piciorul, pentru ca el să poată lua scrisoarea, și apoi să zboare către culcușul bufnițelor, însă în clipa în care deschise fereastra destul de larg, ea intră repede, ciripind a jale. Harry închise fereastra, aruncându-i o privire neliniștită profesorului Binns, se lăsă iar în jos și se întoarse repede la locul lui, cu Hedwig pe umăr. Se așeză, o luă pe Hedwig în poală și dădu să desfacă scrisoarea pe care o avea legată de picior. Abia atunci își dădu seama că penele lui Hedwig erau zbârlite într-un mod ciudat; unele erau curbate în direcția greșită, iar o aripă stătea într-un unghi nefiresc. ? E rănită! șopti Harry, coborându-și capul deasupra ei. Hermione și Ron se aplecară spre el, Hermione chiar își puse pana deoparte. ? Uite... a pățit ceva la aripă... Hedwig tremura; când Harry încercă să îi atingă aripa, tresări puțin, înfoindu-se de parcă s-ar fi umflat, și îl privi cu reproș. ? Domnule profesor Binns, zise Harry tare, și toți cei din clasă se întoarseră să se uite la el. Nu mă simt bine. Profesorul Binns își ridică privirea de pe notițe, părând uimit, ca întotdeauna, să descopere camera din fața lui plină de elevi. ? Nu te simți bine? repetă el nesigur. ? Câtuși de puțin, spuse Harry hotărât, ridicându-se în picioare, cu Hedwig ascunsă la spate. Cred că trebuie să mă duc în aripa spitalului. ? Da, zise profesorul Binns, evident nedumerit. Da... da, aripa spitalului... bine, du-te, Perkins... După ce ieși din clasă, Harry o puse pe Hedwig înapoi pe umăr și străbătu repede holul, oprindu-se ca să se gândească doar când ajunse departe de ușa lui Binns. Prima persoană la care s-ar fi gândit să o vindece pe Hedwig ar fi fost Hagrid, desigur; însă, având în vedere că habar nu avea unde era Hagrid, nu îi mai rămânea decât să o găsească pe profesoara Grubbly-Plank și să spere că îl va ajuta. Se uită pe fereastră la terenul bătut de vijelie și pustiu. Nu era nici urmă de ea pe lângă coliba lui Hagrid; dacă nu preda, probabil că era în cancelarie. Începu să coboare scările, cu Hedwig ciripind slăbită, în timp ce i se balansa pe umăr. Ușa cancelariei era flancată de două himere. Când Harry se apropie, una dintre ele cârâi: ? Ar trebui să fii la ore, tipule. ? Este o urgență, zise Harry scurt. ? Oooo, o urgență, da? spuse cealaltă himeră pe o voce subțire. Păi, asta ne-a lăsat fără replică, nu? Harry bătu la ușă. Auzi pași, apoi ușa se deschise și el se trezi față-n față cu profesoara McGonagall. ? Doar nu ai primit o altă detenție! zise ea imediat, cu lentilele dreptunghiulare scânteindu-i amenințător. ? Nu, doamnă profesoară! zise Harry grăbit. ? Atunci, de ce nu ești la ore? ? Se pare că este o urgență, zise mieros a doua himeră. ? O caut pe doamna profesoară Grubbly-Plank, îi explică Harry. Este vorba de bufnița mea, este rănită. ? Bufniță rănită, ai zis? Profesoara Grubbly-Plank apăru lângă umărul profeŹsoarei McGonagall, fumând pipă și ținând în mână un exemplar din Profetul zilei. ? Da, spuse Harry, ridicând-o pe Hedwig cu grijă de pe umăr, a apărut după celelalte bufnițe de la poșta de dimiŹneață și are ceva la aripă, uitați... Profesoara Grubbly-Plank strânse pipa cu hotărâre între dinți și o luă pe Hedwig de la Harry, în timp ce profesoara McGonagall o urmărea. ? Hmm, zise profesoara Grubbly-Plank, mișcându-i-se puțin pipa în timp ce vorbea. Se pare că a atacat-o cineva. Însă nu-mi dau seama ce ar fi putut să fie. Thestralii atacă uneori și păsări, desigur, însă Hagrid i-a dresat foarte bine pe Thestralii de la Hogwarts să nu se atingă de bufnițe. Harry nu știa și nici nu îi păsa ce erau Thestralii; nu vroia să știe decât că Hedwig avea să se facă bine. Profesoara McGonagall, însă, se uită tăios la Harry și zise: ? Potter, știi cât a călătorit bufnița aceasta? ? Ăă, spuse Harry. Vine de la Londra, cred. Îi întâlni privirea pentru o clipă și știu, după modul în care i se uniră sprâncenele la mijloc, că înțelesese că "LonŹdra" însemna " Casa Cumplită, numărul doisprezece." Profesoara Grubbly-Plank scoase un monoclu dintr-un buzunar interior al robei și și-l puse la ochi, pentru a exaŹmina îndeaproape aripa lui Hedwig. ? Cred că aș putea rezolva problema dacă o lași la mine, Potter, zise ea. ? În orice caz, nu are voie să zboare la distanțe mari timp de câteva zile. ? Ăă... sigur... mulțumesc, zise Harry, exact când sună de ieșire. ? Pentru puțin, spuse profesoara Grubbly-Plank pe un ton aspru, întorcându-se în cancelarie. ? Stai puțin, Wilhelmina! zise profesoara McGonagall. Scrisoarea lui Potter! ? A, da! spuse Harry, care uitase pentru o clipă de pergaŹmentul legat de piciorul lui Hedwig. Profesoara Grubbly-Plank i-l dădu și apoi dispăru în canŹcelarie ținând-o în brațe Hedwig, care se uita la Harry de parcă nu îi venea să creadă că o dădea așa. Simțindu-se puțin vinovat, acesta vru să plece, dar profesoara McGoŹnagall îl chemă înapoi. ? Potter! ? Da, doamnă profesoară McGonagall? Se uită într-o parte și în alta a holului; veneau elevi din ambele părți. ? Ține minte, zise ea încet grăbită, cu ochii pe sulul de perŹgament din mâna lui, că liniile de comunicație spre și dinspre Hogwarts ar putea fi urmărite, da? ? Eu... spuse Harry, dar șuvoiul de elevi care curgea de-a lungul holului aproape că îl ajunsese din urmă. Profesoara McGonagall îi făcu un mic semn cu capul și se întoarse în cancelarie, lăsându-l acolo pe Harry, care fu luat de curent și dus în curte. Îi zări pe Ron și pe Hermione stând deja adăpostiți într-un colț, cu gulerele ridicate împotriva vânŹtului. Harry desfăcu sulul, în timp ce se îndrepta grăbit spre ei, și descoperi cinci cuvinte scrise de Sirius: Azi, același loc, aceeași oră. ? Hedwig e bine? întrebă Hermione neliniștită, în clipa când Harry ajunse destul de aproape ca să o audă. ? Unde ai dus-o? întrebă Ron. ? La Grubbly-Plank, zise Harry. Și m-am întâlnit cu McŹGonagall... Fiți atenți... Și le povesti ce spusese profesoara McGonagall. Spre uiŹmirea lui, nici unul dintre ei nu păru șocat. Din contră, schimbară niște priviri pline de înțeles. ? Ce e? spuse Harry, uitându-se când la Ron, când la Hermione. ? Păi, tocmai îi ziceam lui Ron... dacă a încercat cineva să o intercepteze pe Hedwig? Adică, până acum nu a mai fost rănită niciodată pe parcursul unui zbor, nu-i așa? ? De fapt, de la cine este scrisoarea? întrebă Ron, luând mesajul de la Harry. ? De la Snuffles, spuse Harry încet. ? "Același loc, aceeași oră?" Se referă la focul din camera de zi? ? Evident, spuse Hermione, citind și ea mesajul și părând îngrijorată. Tot ce sper este că nu a mai citit-o și altcineva... ? Însă era sigilată cum trebuie, zise Harry, încercând să se convingă în același timp și pe el. Și nimeni nu ar înțelege ce înseamnă, dacă nu ar ști că am mai vorbit cu el înainte, nu-i așa? ? Nu știu, spuse Hermione neliniștită, aruncându-și ghiozŹdanul pe umăr când sună iar clopoțelul, nu ar fi foarte greu să sigileze pergamentul la loc prin magie... Iar dacă este urmărită Rețeaua Zvrr... chiar nu pot să-mi dau seama cum am putea să-l avertizăm să nu vină fără să fim și de data asta interceptați! Coborâră treptele către celule târșâindu-și picioarele către ora de Poțiuni și cufundați în gânduri, însă când ajunŹseră la capătul scărilor fură treziți la realitate de vocea lui Draco Reacredință, care stătea chiar în fața clasei lui Plesneală, fluturând o bucată de pergament cu aspect oficial și vorbind mult mai tare decât era cazul, ca să-i poată auzi fiecare cuvânt. ? Da, Umbridge i-a dat echipei de vâjthaț a Viperinilor permisiunea de a continua imediat să joace, m-am dus să vorbesc cu ea la prima oră. Nici n-a durat mult, adică, îl știe foarte bine pe tata, el trece tot timpul pe la Minister... o să fie interesant să vedem dacă o să li se permită și CerceŹtașilor să joace în continuare, nu-i așa? ? Nu spuneți nimic, îi imploră șoptit Hermione pe Harry și Ron, care îl priveau pe Reacredință cu chipurile împieŹtrite și pumnii încleștați. Asta vrea. ? Adică, spuse Reacredință, ridicând vocea încă puțin, cu ochii cenușii scânteind răuvoitor spre Harry și Ron, dacă este o problemă de influență la Minister, nu prea cred că au șanŹse... Din câte zice tata, de ani de zile caută o scuză să-l conceŹdieze pe Arthur Weasley... Iar cât despre Potter... tata spune că nu este decât o problemă de timp până când o să-l expeŹdieze Ministerul la Sf. Mungo... se pare că au o secție specială pentru cei cărora le-a fost zăpăcit creierul prin magie. Reacredință făcu o mutră caraghioasă, cu maxilarul atârnânŹdu-i și dând ochii peste cap. Crabbe și Goyle scoaseră hohotele lor obișnuite de râs; Pansy Parkinson icni de bucurie. Ceva se lovi cu putere de umărul lui Harry, dându-l la o parte. O fracțiune de secundă mai târziu, își dădu seama că era Neville, care tocmai trecuse furios pe lângă el, îndrepŹtându-se direct spre Reacredință. ? Neville, nu! Harry făcu un salt înainte și îl prinse pe Neville de robă; Neville se luptă cu disperare, vânturându-și pumnii și încerŹcând cu orice preț să ajungă la Reacredință, care păru extrem de șocat pentru o clipă. ? Ajută-mă! îi strigă Harry lui Ron, reușind să treacă un braț în jurul gâtului lui Neville și să îl târască înapoi, departe de Viperini. Crabbe și Goyle își flexau mușchii brațelor, în timp ce se așezau în fața lui Reacredință, gata de luptă. Ron îl apucă pe Neville de mâini și, împreună cu Harry, reuși să-l aducă înapoi în rândul Cercetașilor. Neville avea fața roșie ca focul; strânsoarea lui Harry în jurul gâtului îl făcea greu de înțeles, însă reuși să bâiguie niște cuvinte. ? Nu... amuzant... nu mă... Mungo... Îi arăt... eu... Ușa celulei se deschise. Plesneală apăru în prag. Ochii săi întunecați scrutară rândul Cercetașilor până în dreptul lui Harry și Ron, care se luptau cu Neville. ? Potter, Weasley, Poponeață, vă bateți? vorbi Plesneală cu o voce rece, batjocoritoare. Zece puncte pierdute de Cercetași. Potter, dă-i drumul lui Poponeață, sau te paște detenția. Toată lumea, înăuntru. Harry îi dădu drumul lui Neville, care rămase pe loc, gâfâind și uitându-se urât la el. ? A trebuit să te opresc, zise Harry, ridicându-și ghiozŹdanul. Crabbe și Goyle te-ar fi făcut bucăți. Neville nu spuse nimic; își înșfăcă ghiozdanul și intră supărat în celulă. ? Ce a fost asta, zise Ron rar, în timp ce îl urmau pe Neville, pentru numele lui Merlin? Harry nu răspunse. Știa exact de ce lui Neville îi era foarte greu să audă de oamenii care erau în spitalul Sf. Mungo din cauza unor afecțiuni magice la creier, însă îi jurase lui Dumbledore că nu va dezvălui nimănui secretul băiatului. Nici măcar Neville nu știa că Harry era la curent. Harry, Ron și Hermione se așezară la locurile lor obișnuite din fundul clasei, își scoaseră pergamentele, penele și exemplarele cărții O sută de plante și ciuperci magice. Cei din jurul lor vorbeau în șoaptă despre ce făcuse Neville, dar, când Plesneală închise ușa celulei cu un zgomot răsunător, toată lumea amuți. ? Observați, zise Plesneală pe tonul său jos și ironic, că astăzi avem un oaspete. Făcu un semn către colțul întunecat al celulei și Harry o văzu pe profesoara Umbridge stând acolo, cu clipboard-ul pe genunchi. Se uită pieziș la Ron și Hermione, cu sprâncenele ridicate. Plesneală și Umbridge, cei doi profesori pe care îi detesta cel mai mult. Îi era greu să se hotărască pe care dintre ei își dorea să-l vadă triumfând asupra celuilalt. ? Azi vom continua cu Soluția Întăritoare. Veți găsi amesŹtecurile la fel cum le-ați lăsat lecția trecută; dacă au fost făcute corect, trebuie să se fi maturat bine în timpul week-end-ului. Aveți instrucțiunile ? flutură iar bagheta ? pe tablă. Continuați. Profesoara Umbridge petrecu prima jumătate de oră luând notițe în colțul ei. Harry era foarte nerăbdător să o vadă punându-i întrebări lui Plesneală; atât de nerăbdător, încât deveni din nou neglijent cu poțiunea. ? Sânge de salamandră, Harry! gemu Hermione, apucânŹdu-l de încheietură ca să-l împiedice să adauge ingredientul greșit pentru a treia oară, nu suc de rodii! ? Da, spuse Harry vag, lăsând sticla jos și continuând să se uite spre colț. Umbridge tocmai se ridicase. ? Ha, zise el încet, în timp ce ea se plimba printre două rânduri de mese către Plesneală, care era aplecat peste ceaunul lui Dean Thomas. ? Ei bine, elevii par să fie destul de avansați pentru nivelul lor, zise ea vioi din spatele lui Plesneală. Deși nu sunt foarte sigură că este bine faptul că le predați o poțiune ca Soluția Întăritoare. Cred că Ministerul ar prefera să fie eliminată din programă. Plesneală se ridică încet și se întoarse spre ea. ? Ia spuneți... de cât timp predați la Hogwarts? întrebă ea, cu pana pe clipboard. ? De paisprezece ani, răspunse Plesneală. Avea o expresie impenetrabilă. Harry, privindu-i cu atenŹție, mai puse câteva picături în poțiune; aceasta șuieră ameŹnințător și se făcu din turcoaz portocalie. ? Ați candidat întâi pentru postul de profesor de Apărare contra Magiei Negre, dacă nu mă înșel? îl întrebă profeŹsoara Umbridge pe Plesneală. ? Da, spuse Plesneală încet. ? Însă ați eșuat? Plesneală strânse din buze. ? Evident. Profesoara Umbridge mâzgăli ceva pe clipboard. ? Și cred că ați candidat în mai multe rânduri pentru posŹtul de la Apărarea contra Magiei Negre de când ați devenit profesor în această școală, dacă nu mă înșel? ? Da, spuse Plesneală încet, abia mișcându-și buzele și părând foarte supărat. ? Bănuiți cumva de ce Dumbledore a refuzat sistematic să vă numească în acest post? întrebă Umbridge. ? Vă sugerez să îl întrebați pe el, zise Plesneală repezit. ? O, așa voi face, zise profesoara Umbridge cu un zâmbet dulce. ? Să înțeleg că este ceva important? întrebă Plesneală, cu ochii săi negri întredeschiși. ? O, da, zise profesoara Umbridge, da, Ministerul dorește să înțeleagă... ăă... trecutul profesorilor până în cele mai mici detalii. Se îndepărtă, se duse la Pansy Parkinson și începu să îi pună întrebări despre orele de curs. Plesneală se uită la Harry și pentru o clipă li se întâlniră privirile. Harry își coborî repede privirea spre poțiunea care acum se închega într-un mod îngrozitor și emana un miros puternic de cauciuc ars. ? Iar nu primești note, Potter, spuse Plesneală cu răutate, golind ceaunul lui Harry cu o mișcare de baghetă. Îmi vei scrie un eseu despre compoziția corectă a acestei poțiuni, arătând unde și de ce ai greșit. Îl vei preda data viitoare, ai înțeles? ? Da, spuse Harry furios. Plesneală le dăduse deja teme și în seara aceea avea antreŹnament de vâjthaț; asta însemna alte nopți nedormite. Habar n-avea cum de se trezise fericit în dimineața aceea. Acum nu simțea decât o dorință arzătoare ca ziua să se termine. ? Poate că nu mă duc la Previziuni despre Viitor, spuse el sumbru, în timp ce stăteau în curte după prânz, cu vântul mișcându-le poalele robelor și borurile pălăriilor. O să mă preŹfac că sunt bolnav și o să scriu eseul pentru Plesneală, ca să nu mai trebuiască să stau treaz aproape toată noaptea. ? Trebuie să te duci la Previziuni despre Viitor, zise Hermione cu severitate. ? Auzi cine vorbește, tu ai renunțat la Previziuni despre Viitor, o urăști pe Trelawney! spuse Ron indignat. ? Nu o urăsc, spuse Hermione cu superioritate. Pur și simplu cred că este o profesoară îngrozitoare și că de fapt e o escroacă bătrână. Dar Harry a lipsit deja de la Istoria Magiei și nu cred ar trebui să mai piardă încă o oră! Era prea mult adevăr în aceste cuvinte pentru ca Harry să le poată ignora, așa că jumătate de oră mai târziu se așeză înconjurat de atmosfera fierbinte, prea parfumată din clasa de Previziuni despre Viitor, fiind supărat pe toată lumea. Profesoara Trelawney împărțea din nou exemplare ale Oracolului viselor. Harry se gândi că ar fi fost mult mai câștiŹgat dacă ar fi scris eseul-pedeapsă pentru Plesneală în loc să fi stat acolo, încercând să găsească înțelesuri ascunse într-o grămadă de vise inventate. Însă se părea că nu era singura persoană din clasa de la Previziuni despre Viitor care era prost dispusă. Profesoara Trelawney trânti un exemplar al Oracolului pe masă între Harry și Ron și se îndepărtă grăbită, cu gura pungă; azvârli următorul exemplar al Oracolului către Seamus și Dean, ratând de puțin capul lui Seamus, și-l aruncă pe ultimul spre pieptul lui Neville cu o forță atât de mare că acesta alunecă de pe pernă. ? Ei bine, la treabă! zise profesoara Trelawney tare, cu o voce ascuțită și oarecum isterică, știți ce aveți de făcut! Sau sunt o profesoară atât de slabă încât nu ați învățat până acum cum să deschideți o carte? Toată clasa o privi derutată, iar apoi elevii se uitară unii la alții. Harry, însă, credea că știa ce se întâmplase. În timp ce profesoara Trelawney se trântea la loc pe scaunul ei cu spătar înalt, cu ochii ei mari și plini de lacrimi de supărare, se aplecă spre Ron și îi șopti: ? Cred că a primit rezultatul inspecției. ? Doamnă profesoară? zise Parvati Patil pe o voce joasă (ea și Lavender o admiraseră dintotdeauna pe profesoara Trelawney). Doamnă profesoară, s-a întâmplat... ăă... ceva? ? Dacă s-a întâmplat? strigă profesoara Trelawney cu o voce cutremurată de sentiment. Sigur că nu! Am fost jignită, desigur... au fost făcute insinuări împotriva mea... s-au forŹmulat acuzații nefondate... dar nu, nu s-a întâmplat nimic, sigur că nu! Trase aer în piept cutremurându-se și nu se mai uită la Parvati, cu lacrimile de furie șiroindu-i pe sub ochelari. ? Nu spun nimic, se înecă ea, de cei șaisprezece ani de muncă pasionată... se pare că au trecut neobservați... Însă nu voi accepta să fiu insultată, nu, asta nu! ? Dar, doamnă profesoară, cine vă insultă? întrebă Parvati cu timiditate. ? Instituția! spuse profesoara Trelawney, pe o voce joasă, dramatică și tremurândă. Da, cei care au ochii prea întunecați de cotidian ca să vadă ce văd eu, să știe ce știu eu... Desigur, noi clarvăzătorii am fost mereu temuți, mereu persecutați... Este... vai... soarta noastră. Înghiți în sec, își șterse cu putere obrajii uzi cu un capăt al șalului, iar apoi își scoase din mânecă o mică batistă cu broderie și își suflă nasul foarte tare, făcând un zgomot asemănător celui pe care îl făcea Peeves când scotea limba. Ron râse ironic. Lavender îi aruncă o privire dezgustată. ? Doamnă profesoară, zise Parvati, vreți să spuneți că... are legătură cu doamna profesoară Umbridge...? ? Să nu îmi vorbești de femeia aceea! strigă profesoara Trelawney, ridicându-se brusc, zăngănindu-și mărgelele și aruncând săgeți din spatele ochelarilor. Te rog frumos să lucrezi în continuare! Își petrecu restul orei plimbându-se printre ei, cu lacriŹmile încă prelingându-i-se de după ochelari și murmurând în șoaptă ceea ce păreau să fie amenințări. ? ... Puteți să alegeți să plecați... câtă lipsă de demnitate... perioadă de probă... mai vedem noi... cum îndrăznește... ? Tu și Umbridge aveți ceva în comun, îi spuse Harry încet lui Hermione când se reîntâlniră la ora de Apărare contra Magiei Negre. Este clar că și ea crede că Trelawney este o escroacă bătrână... se pare că i-a dat o perioadă de probă. În timp ce Harry vorbea, Umbridge intră în clasă, purtânŹdu-și funda neagră de catifea și o expresie de îngâmfare maximă. ? Bună ziua, elevi ! ? Bună ziua, doamnă profesoară Umbridge, ziseră ei. ? Baghetele deoparte, vă rog. Însă de data asta nu se auzi nici un zgomot de răspuns; nimeni nu se obosise să își scoată baghetele. ? Vă rog să dați la pagina treizeci și patru a cărții Teoria magică defensivă și să citiți al treilea capitol, intitulat "Pledoarie pentru răspunsul neofensiv la atacurile magice". Nu este nevoie să... ? Vorbiți, spuseră în același timp Harry, Ron și HerŹmione în șoaptă. * ? Nici un antrenament de vâjthaț, spuse Angelina pe un ton sec când Harry, Ron și Hermione intrară în camera de zi după cina din seara aceea. ? Dar nu mi-am pierdut cumpătul! zise Harry îngrozit. Angelina, nu i-am zis nimic, îți jur, nu am... ? Știu, știu, zise Angelina distrusă. Nu a spus decât că are nevoie să se gândească puțin. ? Să se gândească la ce? spuse Ron supărat. Viperinilor le-a dat aprobarea, nouă de ce ne-o refuză? Însă Harry își imagina cât de mult îi plăcea lui Umbridge să-i amenințe pe Cercetași cu interzicerea vâjthațului și la fel de ușor pricepea de ce nu vroia să renunțe prea curând la această armă contra lor. ? Păi, zise Hermione, gândește-te la partea bună... cel puțin acum ai timp să scrii eseul pentru Plesneală! ? Și asta e partea bună, nu? se răsti Harry, în timp ce Ron o privea pe Hermione, nevenindu-i să creadă. Fără antrenaŹment de vâjthaț și cu Poțiuni suplimentare? Harry se prăbuși într-un scaun, își scoase din ghiozdan eseul pentru Poțiuni fără prea multă tragere de inimă și se apucă de lucru. Îi era foarte greu să se concentreze; chiar dacă știa că Sirius nu avea să apară în foc decât mult mai târziu, nu putea să nu se uite în flăcări la fiecare câteva minute, doar ca să fie sigur. De asemenea, în cameră era extrem de mult zgomot: se părea că Fred și George își perŹfecționaseră o parte din Cutiile de Gustări cu Surprize, iar acum o demonstrau pe rând în fața unei mulțimi care îi aclama și încuraja. Mai întâi, Fred mușca din capătul portocaliu al unei caraŹmele și începea să vomite spectaculos într-o găleată pe care o așezaseră în fața lor. Apoi înghițea cu greu capătul mov al caramelei, moment în care se oprea imediat din vomitat. Lee Jordan, care asista la demonstrație, făcea să dispară voma la intervale regulate cu aceeași Vrajă de Dispariție pe care o tot folosea Plesneală la poțiunile lui Harry. Din cauza zgomotelor sistematice de vomitat, a urletelor și a vocilor lui Fred și George, care luau comenzi în avans de la ceilalți, lui Harry îi era extraordinar de dificil să se concentreze asupra metodei corecte de a prepara Soluția Întăritoare. Hermione nu îi era de nici un ajutor; sunetele mulțimii și cele făcute de vărsătura care ajungea pe fundul găleții lui Fred și George erau marcate de pufniturile ei tari și dezaprobatoare, ceea ce Harry descoperi că îi distrăgea și mai mult atenția. ? Păi, du-te și oprește-i! zise el enervat, după ce greșise penŹtru a patra oară cantitatea de pudră de gheare din griffon. ? Nu pot, tehnic vorbind, nu fac nimic greșit, spuse HerŹmione printre dinți. Au dreptul să mănânce chestiile alea sinistre și nu pot să găsesc nici o regulă care să spună că idioții ăștia nu au voie să le cumpere, dacă nu se dovedește că sunt periculoase. Și se pare că nu sunt. Ea, Harry și Ron îl urmăriră pe George vărsând drept în găleată, înghițind restul caramelei și îndreptându-se cu un zâmbet larg și cu brațele întinse pentru a culege aplauzele. ? Știți, nu înțeleg de ce Fred și George au luat doar trei N.O.V.-uri fiecare, spuse Harry, privindu-i pe Fred, George și Lee cum strângeau galbeni de la mulțimea entuziasmată. Chiar știu ce fac. ? Ah, nu știu decât chestii care iau ochii și asta nu foloŹsește la nimic, spuse Hermione cu dispreț. ? Nu folosește la nimic? repetă Ron pe o voce încordată. Hermione, deja au câștigat aproape douăzeci și șase de galioni. Trecu mult până când se risipi mulțimea din jurul gemeŹnilor Weasley, apoi Fred, Lee și George petrecură și mai mult timp numărându-și profiturile, așa că trecuse deja cu mult de miezul nopții când Harry, Ron și Hermione rămaseră în sfârșit singuri în camera de zi. Într-un târziu, Fred închise ușa către dormitoarele băieților după el, zorŹnăind ostentativ o cutie cu galioni, iar Hermione se încrunŹtă. Harry, care făcea foarte puține progrese cu eseul pentru Poțiuni, se hotărî să renunțe în seara aceea. În timp ce el își strângea cărțile, Ron, care ațipise într-un fotoliu, scoase un mormăit șters, se trezi și se uită amețit în foc. ? Sirius! zise el. Harry se întoarse imediat. Capul cu părul negru și neînŹgrijit al lui Sirius se ivise iar printre flăcări. ? Bună, zise el, zâmbind. ? Bună, spuseră Harry, Ron și Hermione într-un glas, înŹgenunchind cu toții pe covorul din fața șemineului. Șmecherilă toarse tare și se apropie de foc, încercând, în ciuda căldurii, să își apropie capul de cel al lui Sirius. ? Cum merge? spuse Sirius. ? Nu prea bine, spuse Harry, în timp ce Hermione îl trăgea pe Șmecherilă înapoi, ca să nu își ardă mustățile. Ministerul a mai dat un decret, care spune că nu mai putem să avem echipe de vâjthaț... ? Și nici grupuri secrete de Apărare contra Magiei Negre? zise Sirius. Urmă o scurtă pauză. ? Cum ai aflat de asta? întrebă Harry. ? Ar trebui să alegeți cu mai mare grijă locul unde vă întâlniți, spuse Sirius, zâmbind și mai larg. "Capul de misŹtreț" credeți că a fost potrivit? ? Păi, a fost mai bine decât la "Trei mături"! spuse Hermione apărându-se. Acolo e tot timpul plin de oameni... ? Ceea ce înseamnă că ar fi fost mai greu să fiți auziți, spuse Sirius. Mai ai multe de învățat, Hermione. ? Cine ne-a auzit? întrebă Harry. ? Mundungus, desigur, spuse Sirius, și îl pufni râsul când toți părură derutați. Era vrăjitoarea ascunsă sub văl. ? Mundungus era? zise Harry, uluit. Ce căuta la "Capul de mistreț?" ? Tu de ce crezi că s-a dus acolo? spuse Sirius nerăbdăŹtor. Era cu ochii pe tine, bineînțeles. ? Încă sunt urmărit? întrebă Harry supărat. ? Da, spuse Sirius, și e foarte bine, nu-i așa, dacă primul lucru pe care îl faci în sfârșitul de săptămână liber este să organizezi un grup de apărare ilegal. Însă nu părea nici supărat și nici îngrijorat. Din contră, se uită la Harry cu deosebită mândrie. ? De ce s-a ascuns Dung de noi? întrebă Ron, părând deŹzamăgit. Ne-ar fi plăcut să vorbim cu el. ? Nu mai are voie să mai calce pe la "Capul de mistreț" de acum douăzeci de ani, spuse Sirius, iar barmanul ăla are o memorie foarte bună. Am pierdut Pelerina Invizibilă de rezervă a lui Moody când a fost arestat Sturgis, așa că în ultimul timp Dung se tot îmbracă în vrăjitoare... mă rog... În primul rând, Ron... am jurat să-ți transmit următorul mesaj de la mama ta. ? A, da? spuse Ron temător. ? A spus că pentru nimic în lume să nu faci parte dintr-un grup secret și ilegal de Apărare contra Magiei Negre. A zis că sigur o să fii exmatriculat și că îți vei distruge viitorul. A zis că o să ai o grămadă de timp să înveți cum să te aperi mai târziu și că ești prea tânăr ca să îți faci griji pentru asta acum. De aseŹmenea (ochii lui Sirius se întoarseră spre ceilalți doi), îi sfătuŹiește pe Harry și pe Hermione să nu continue cu acest grup, deși acceptă că nu are nici o autoritate asupra lor, dar pur și simplu îi imploră să nu uite că le vrea numai binele. V-ar fi scris toate astea, însă, dacă ar fi fost interceptată bufnița, ați fi avut mari probleme, și n-a putut să vă spună ea însăși pentru că este de gardă în noaptea asta. ? De gardă la ce? spuse Ron repede. ? Nu te privește, niște chestii pentru Ordin, spuse Sirius. Așa că trebuie să fac eu pe mesagerul și să mă asigur că o să-i spuneți că v-am transmis ce a spus, pentru că nu cred că are încredere în mine. Urmă o altă pauză timp în care Șmecherilă, mieunând, încercă să atingă capul lui Sirius cu o lăbuță, iar Ron își făcu de lucru cu o gaură din covorul din fața șemineului. ? Deci, vrei să spun că nu o să mai fac parte din grupul de apărare? murmură el într-un târziu. ? Eu? Sigur că nu! spuse Sirius, părând surprins. Eu cred că este o idee excelentă! ? Da? zise Harry, crescându-i inima. ? Sigur că da! spuse Sirius. Crezi că tatăl tău și cu mine ne-am fi supus și am fi urmat ordinele unei cotoroanțe bătrâne ca Umbridge? ? Dar... semestrul trecut nu mi-ai spus decât să am grijă și să nu risc nimic... ? Harry, anul trecut tot ce știam era că cineva din HogŹwarts încerca să te omoare! spuse Sirius nerăbdător. Anul ăsta, știm că există cineva din afara Școlii Hogwarts care ar vrea să ne omoare pe toți, așa că mi se pare o idee foarte bună să învățați să vă apărați singuri cum trebuie! ? Și dacă suntem exmatriculați? întrebă Hermione, cu o expresie nelămurită pe chip. ? Hermione, toată chestia asta a fost ideea ta! spuse Harry, holbându-se la ea. ? Știu că a fost ideea mea. Dar vreau să știu ce crede Sirius, spuse ea, ridicând din umeri. ? Păi, mai bine exmatriculați și capabili să vă apărați, decât să stați în școală fără să aveți habar de nimic, spuse Sirius. ? Așa este, ziseră Harry și Ron entuziasmați. ? Bun, spuse Sirius, cum organizați grupul ăsta? Unde vă întâlniți? ? Păi, asta ar cam fi o problemă, zise Harry. Nu știu unde o să putem să mergem. ? Ce ziceți de "Urlet în noapte"? sugeră Sirius. ? Da, asta e o idee bună! spuse Ron entuziasmat, dar Hermione scoase un sunet sceptic și toți trei se uitară la ea. Sirius își întoarse capul cuprins de flăcări. ? Păi, Sirius, voi erați doar patru persoane care vă întâlneați în "Urlet în noapte" când erați la școală, zise Hermione. Puteați să vă transformați în animale și presupun că, dacă ați fi vrut, v-ați fi putut înghesui cu toții sub o singură Pelerină Invizibilă. Însă noi suntem douăzeci opt și nici unul dintre noi nu este Animag, așa că nu am avea nevoie de o Pelerină Invizibilă, ci mai degrabă de un Cort Invizibil... ? Ai dreptate, spuse Sirius, puțin dezumflat. Păi, sunt sigur că o să găsiți voi ceva. Parcă era un loc de trecere destul de mare în spatele oglinzii mari de la etajul patru, acolo ați putea avea destul loc ca să exersați blestemele. ? Fred și George mi-au spus că este blocat, zise Harry, clătinând din cap. S-a surpat, sau ceva de genul ăsta. ? A... spuse Sirius, încruntându-se. Păi, o să mă mai gânŹdesc și o vă spun data... Se întrerupse. Chipul îi deveni deodată încordat, speriat. Se întoarse într-o parte, părând să se uite prin zidul gros de cărămidă al șemineului. ? Sirius? zise Harry neliniștit. Dar acesta dispăruse. Harry se uită câteva clipe cu gura căscată la flăcări, apoi se întoarse spre Ron și Hermione. ? De ce a... ? Hermione scoase un icnet îngrozit și fu în picioare dintr-o săritură, uitându-se în continuare la foc. Printre flăcări apăruse o mână pipăind în jur, de parcă ar fi vrut să prindă ceva; o mână butucănoasă, cu degetele scurte, pline de inele urâte de modă veche. Toți trei o luară la fugă. Harry se uită înapoi din ușa care ducea spre dormitoarele băieților. Mâna lui Umbridge încă făcea mișcări bruște printre flăcări, de parcă ar fi știut exact unde fusese părul lui Sirius cu câteva secunde înainte și ar fi fost hotărâtă să îl prindă.