CAPITOLUL XIV
PERCY ȘI AMPRENTĂ
Harry fu primul din camera lui care se trezi în dimineața următoare. Stătu câteva clipe și privi cum praful dansa în raza de soare care trecea prin spațiul dintre draperiile baldachinului și savură gândul că era sâmbătă. Prima săptăŹmână a semestrului părea să fi durat la nesfârșit, ca o lecție gigantică de Istoria Magiei. Judecând după tăcerea somnolentă și aspectul proaspăt al acelei raze, tocmai se crăpase de ziuă. Trase draperiile din juŹrul patului, se ridică și începu să se îmbrace. Singurul sunet, în afară de ciripitul îndepărtat al păsărilor, era răsuflarea coleŹgilor săi Cercetași. Își deschise ghiozdanul cu grijă, scoase perŹgamentul și pana, și ieși din dormitor, îndreptându-se spre camera de zi. Ducându-se direct la fotoliul vechi și moale favorit de lângă locul care acum era stins, Harry se așeză confortabil și își deŹrulă pergamentul, în timp ce se uita în jur prin cameră. AmesŹtecul de bucăți mototolite de pergament, bile vechi, borcane goale de ingrediente și ambalaje de dulciuri care acoperea de obicei camera la sfârșitul fiecărei zile dispăruse, la fel ca și pălăriile pentru spiriduși ale lui Hermione. Întrebându-se în treacăt câți spiriduși fuseseră eliberați, indiferent dacă vroiau sau nu, Harry își deschise călimara, înmuie pana și apoi o ținu suspendată la câțiva centimetri deasupra suprafeței gălbui și netede a pergamentului, gândindu-se din răsputeri... dar după două-trei minute se trezi uitându-se în șemineul gol, fără să aibă habar ce să scrie. Acum își dădea seama cât de greu le fusese lui Ron și Hermione să îi scrie pe timpul verii. Cum putea să-i spun. lui Sirius tot ce se întâmplase pe parcursul ultimei săptăŹmâni și să-i pună toate întrebările care îl presau, fără să le dea hoților de scrisori potențiali o grămadă de informații care nu aveau voie să ajungă în mâinile lor? O vreme rămase nemișcat, uitându-se în șemineu, apoi luând în sfârșit o decizie, mai înmuie o dată pana în căliŹmară și o puse hotărât pe pergament. Dragă Snuffles, Sper că ești bine, prima săptămână petrecută aici a fost groaznică, sunt foarte fericit că a venit week-end-ul. Avem o nouă profesoară de Apărare contra Magiei Negre doamna profesoară Umbridge. Este aproape la fel de drăguță ca mama ta. Îți scriu pentru că aseară, în timp ce eram în detenție cu Umbridge, mi s-a întâmplat iar lucrul acela despre care ți-am zis în vară. Ne este dor de cel mai mare prieten al nostru, sperăm că o să se întoarcă în curând. Te rog răspunde-mi repede. Cele bune, Harry Harry reciti scrisoarea de mai multe ori, încercând să privească din punctul de vedere al unui străin. Nu putea să-și imagineze cum ar fi putut să știe despre ce era vorba ? sau cui îi scria ? doar prin citirea scrisorii. Însă spera ca Sirius priceapă aluzia despre Hagrid și să-i spună când urma să se înŹtoarcă. Harry nu vroia să-l întrebe direct ca să nu cumva atragă prea multă atenție asupra a ceea ce ar putea să facă uriŹașul cât timp nu era la Hogwarts. Deși era o scrisoare foarte scurtă, îi luase mult timp să compună; lumina soarelui ajunsese până în mijlocul cameŹrei în timp ce lucrase la ea, iar acum Harry auzea zgomote îndepărtate dinspre dormitoarele de deasupra. Sigilând cu grijă pergamentul, trecu prin gaura tabloului și se îndreptă spre culcușul bufnițelor. ? Eu nu m-aș duce acolo în locul tău, zise Nick Aproape-Făr'-de-Cap, plutind zăpăcitor printr-un perete chiar în fața lui Harry, în timp ce mergea pe hol. Peeves pune la cale o glumă pentru următoarea persoană care va trece pe lângă bustul lui Paracelsus de la mijlocul holului. ? Inclusiv partea cu Paracelsus care cade în capul acelei persoane? întrebă Harry. ? Ai să râzi, dar da, spuse Nick Aproape-Făr'-de-Cap pe un ton plictisit. Subtilitatea nu a fost niciodată punctul forte al lui Peeves. Mă duc să încerc să-l găsesc pe Baronul Sângeros... ar putea să îl oprească... pe curând, Harry... ? Bine, pa, zise Harry și, în loc să o ia la dreapta, o luă la stânga, pe un drum mai lung, dar mai sigur către culcușul bufnițelor. Se înveseli în timp ce trecu pe lângă ferestrele dincolo de care se vedea cerul albastru și senin. Mai târziu avea antrenaŹment. În sfârșit, avea să se întoarcă pe terenul de vâjthaț. Ceva trecu pe lângă gleznele sale. Se uită în jos și o văzu pe Doamna Norris, scheletica pisică cenușie a îngrijitorului, strecurându-se pe lângă el. Pentru o clipă își întoarse ochii ca niște lanterne spre el, înainte să dispară după o statuie a lui Wilfred cel Trist. ? Nu fac nimic rău, strigă Harry după ea. Avea aerul inconfundabil al unei pisici care se ducea să-i dea raportul șefului ei, și totuși, Harry nu-și dădu seama de ce; avea tot dreptul din lume să meargă la culcușul bufniŹtelor sâmbătă dimineața. Soarele era acum sus pe cer și, când Harry intră în culcușul bufnițelor, fu orbit de ferestrele fără geam; razele de soare groase și argintii se intersectau în camera circulară unde erau cuibărite pe stinghii sute de bufnițe, puțin neliniștite în lumina dimineții, unele abia întoarse de la vânătoare. Podeaua acopeŹrită cu paie trosni puțin în timp ce el călcă peste niște oase de animale mici, întinzându-și gâtul pentru a o vedea pe Hedwig. ? Te-am găsit, spuse el, zărind-o undeva foarte aproape de tavanul boltit. Vino aici, am o scrisoare pentru tine. Cu un țipăt puternic, pasărea își întinse aripile mari albe și zbură până pe umărul său. ? Uite, știu că scrie Snuffles pe exterior, îi spuse el, dânŹdu-i scrisoarea să o prindă în cioc și vorbindu-i, fără să știe de ce, în șoaptă, dar este pentru Sirius, da? Clipi o dată cu ochii ei de chihlimbar și Harry consideră că asta însemna că înțelesese. ? Atunci, drum bun, zise Harry și o duse la una dintre ferestre. După ce se sprijini o clipă pe brațul său, Hedwig zbură în văzduhul orbitor de luminos. Harry o privi până când de veni un mic punct negru și dispăru, apoi își mută privirea spre coliba lui Hagrid, care se vedea foarte bine de la acea fereastră, și la fel de bine se vedea că era nelocuită: hornul nu scotea fum, draperiile erau trase. Vârfurile copacilor din Pădurea Interzisă erau legănate de o adiere. Harry le privi, savurând aerul proaspăt care îi atingea fața, și gândindu-se la vâjthațul de mai târziu... și atunci îl văzu. Un cal mare, înaripat, ca o reptilă, exact ca cei care trăgeau trăŹsurile spre Hogwarts, cu aripile negre de piele larg întinse ale unui pterodactil, se ridică dintre copaci ca o groaznică pată uriașă. Dădu un cerc mare în zbor și apoi se pierdu printre copaci. Totul se întâmplase atât de repede, încât lui Harry abia îi venea să creadă ce văzuse, însă inima îi bătea cu putere. În spatele său se deschise ușa de la culcușul bufnițelor. Harry tresări șocat și, întorcându-se repede, o văzu pe Cho Chang, care ținea o scrisoare și un pachet. ? Bună, zise Harry automat. ? A... bună, spuse ea pe nerăsuflate. Nu am crezut c-o să fie cineva aici atât de devreme... abia acum cinci minute mi-am amintit că este ziua mamei mele. Îi arătă pachetul. ? Am înțeles, zise Harry, care avea impresia că i se blocase creierul. Vroia să spună ceva amuzant și interesant, însă amintirea acelui cal înaripat îngrozitor îi era încă proaspătă în minte. ? E o zi frumoasă, zise el, arătând spre ferestre, iar stomaŹcul păru să i se strângă de jenă. Vremea. Vorbea despre vreme... ? Da, spuse Cho, uitându-se în jur după o bufniță potriŹvită. Este o vreme bună pentru vâjthaț. Eu nu am ieșit deloc săptămâna asta, dar tu? ? Nici eu, zise Harry. Cho alese una dintre bufnițele de hambar ale școlii. O convinse să coboare pe brațul ei, unde acum aceasta întinse cuminte un picior, ca Cho să poată lega pachetul. ? Hei, aveți un portar nou la Cercetași? întrebă ea. ? Da, zise Harry. Este prietenul meu, Ron Weasley, îl știi? ? Cel care detestă Tornadele? spuse Cho destul de calmă. E bun? ? Da, zise Harry, cred că da. Dar nu l-am văzut când a dat proba, eram în detenție. Cho își ridică privirea, cu pachetul prins doar pe jumăŹtate de picioarele bufniței. ? Umbridge aia este oribilă, spuse ea în șoaptă. Să-ți dea ore de detenție doar pentru că ai spus adevărul despre cum... cum... cum a murit. A auzit toată lumea despre asta, a aflat toată școala. Ai fost foarte curajos că ai înfruntat-o. Stomacul lui Harry se destinse atât de repede, că se simți de parcă ar fi putut chiar să plutească la câțiva centimetri deasupra podelei acoperite cu paie. Cui îi păsa de calul acela înaripat și idiot; Cho credea că fusese foarte curajos. Pentru o clipă, se gândi să îi arate ca din greșeală mâna cresŹtată, în timp ce o ajuta să lege pachetul... dar chiar în clipa în care îi veni ideea, ușa se deschise din nou. Filch, îngrijitorul, intră în culcușul bufnițelor ca o furtună. Avea niște pete mov pe obrajii supți și străbătuți de vinișoare, falca îi tremura și părul său cărunt și subțire era răvășit; era evident că alergase până acolo. Doamna Norris veni la pas în urma sa, uitându-se în sus la bufnițe și mieunând înfometată. De deasupra se auziră mișcări neliniștite de aripi și o bufniță mare, cafenie, clămpăni din cioc într-un mod amenințător. ? Aha! zise Filch, călcând apăsat spre Harry și cu obrajii căzuți tremurându-i de supărare. Am primit un pont că ai de gând să faci o comandă uriașă de bombe cu miros de băligar! Harry își încrucișă mâinile și se uită fix la îngrijitor. ? Cine v-a spus că fac comandă de bombe cu miros de bălegar? Cho se uita când la Harry când la Filch, încruntându-se și ea; bufnița de hambar de pe brațul ei, obosită să stea într-un picior, scoase un țipăt admonestând-o, dar Cho o ignoră. ? Am sursele mele, spuse Filch, șuierând satisfăcut. Acum dă-mi ce vrei să trimiți. Simțindu-se extrem de recunoscător că nu lungise trimiterea scrisorii, Harry spuse: ? Nu pot, am trimis-o. ? Ai trimis-o? spuse Filch, schimonosindu-și chipul de furie. ? Am trimis-o, zise Harry calm. Filch deschise gura supărat, dădu din buze câteva clipe, iar apoi cercetă din priviri roba lui Harry. ? De unde știu că nu o ai în buzunar? ? Nu o am, pentru că... ? L-am văzut când a trimis-o, spuse Cho supărată. Filch se întoarse spre ea. ? L-ai văzut... ? ? Exact, l-am văzut, spuse ea hotărâtă. Urmă o clipă de liniște, timp în care Filch se uită urât la Cho, iar fata îi întoarse privirea. Îngrijitorul se întoarse pe călcâie și se îndreptă spre ușă, târându-și picioarele. Se opri cu mâna pe clanță și se uită iar la Harry. ? Dacă simt numai un iz de bombă cu miros de băligar... Coborî scările răsunător. Doamna Norris aruncă o ultimă privire cu jind către bufnițe și îl urmă. Harry și Cho se uitară unul la celălalt. ? Mulțumesc, zise Harry. ? Pentru puțin, spuse Cho, prinzând în sfârșit pachetul de celălalt picior al bufniței, cu fața puțin rozalie. Dar nu coŹmandai bombe cu miros de băligar, nu? ? Nu, zise Harry. ? Atunci, mă întreb de ce o fi crezut că da? spuse ea, în timp ce ducea bufnița la fereastră. Harry ridică din umeri. Era la fel uimit ca ea, însă era ciuŹdat că nu îl prea deranja deloc în acel moment. Plecară împreună din culcușul bufnițelor. La intrarea într-un hol care ducea spre aripa de vest a castelului, Cho zise: ? Eu o iau pe aici. Păi, ne... ne mai vedem, Harry. ? Da... ne vedem. Îi zâmbi și plecă. Harry merse mai departe, jubilând în tăŹcere. Reușise să aibă o conversație întreagă cu ea și nu se făŹcuse de rușine nici măcar o dată... Ai fost foarte curajos că ai înfruntat-o... Cho îi spusese că fusese curajos... nu îl ura defel... Bineînțeles, îl preferase pe Cedric, știa asta... deși, dacă ar fi invitat-o la bal înaintea lui Cedric, poate că lucrurile ar fi decurs altfel... Îi păruse sincer rău când trebuise să refuze invitația lui Harry... ? Bună dimineața, le spuse acesta vesel lui Ron și HermiŹone când li se alătură la masa Cercetașilor în Marea Sală. ? De ce ești așa de fericit? zise Ron, privindu-i surprins. ? Ăă... pentru vâjthațul de mai târziu, zise Harry bucuros, trăgând un platou mare cu ouă și costiță afumată. ? A... da... spuse Ron. Lăsă deoparte felia de pâine prăjită pe care o mânca și luă o gură de suc de dovleac. Apoi zise: ? Auzi... ai vrea să vii mai puțin mai devreme cu mine? Doar ca să... ăă... să exersez puțin înainte de antrenament? Ca să, știi tu, să mă obișnuiesc puțin. ? Da, bine, zise Harry. ? Știi, nu cred că ar trebui să mergeți, spuse Hermione serioasă. Și așa ați rămas amândoi în urmă cu te... Însă se întrerupse; sosea poșta de dimineață și, ca de obiŹcei, Profetul zilei venea în zbor spre ea în ciocul unei strigi care ateriză periculos de aproape de zaharniță și întinse un picior. Hermione îi puse un cnut în punguța de piele, luă ziarul și examină cercetător prima pagină, în timp ce bufnița își lua zborul. ? E ceva interesant? zise Ron. Harry zâmbi, știind că Ron vroia să o îndepărteze de subiectul temelor. ? Nu, oftă ea, doar niște prostii despre căsătoria basistei din trupa Surorile Stranii. Hermione deschise ziarul și dispăru în spatele lui. Harry își mai luă o porție de ouă cu costiță afumată. Ron se uită în sus la ferestrele înalte, părând puțin preocupat. ? Stați așa, zise Hermione deodată. O, nu... Sirius! ? Ce s-a întâmplat? spuse Harry, apucând ziarul atât de tare, încât se rupse de la mijloc, rămânând și el, și HermiŹone cu câte o jumătate. ?"Ministerul Magiei a fost informat de o sursă de încredere că Sirius Black, rău-famatul ucigaș în masă... bla, bla, bla... se ascunde în prezent în Londra", citi Hermione de pe jumătatea ei într-o șoaptă speriată. ? Lucius Reacredință, pariez oricât, zise Harry cu o voce joasă, mânioasă. L-a recunoscut pe Sirius pe peron... ? Ce? zise Ron alarmat. Nu mi-ai zis că... ? Sst! spuseră ceilalți doi. ? ... "Ministerul avertizează comunitatea vrăjitorească informând că Black este foarte periculos... a omorât treisprezece oameni... a evadat din Azkaban..." prostiile de rigoare, încheie Hermione, punând deoparte jumătatea ei de ziar și uitânŹdu-se temătoare la Harry și Ron. Păi, pur și simplu nu va putea să mai iasă din casă, asta e tot, șopti ea. DumbleŹdore l-a prevenit să nu o facă. Harry se uită în jos sumbru la bucata din Profetul zilei pe care o rupsese. Cea mai mare parte a paginii era dedicată unei reclame pentru "Robele pentru orice ocazie ale doamŹnei Malkin," care se părea că se vindeau cu reduceri. ? Hei! zise el, întinzându-i ca să poată să vadă și HermiŹone și Ron. Uitați-vă la asta! ? Eu nu mai am nevoie de robe, spuse Ron. ? Nu, zise Harry. Uite... articolul ăsta mic... Ron și Hermione se aplecară ca să-l citească; articolul nu era mai lung de trei centimetri și era plasat în josul paginii. Era intitulat: CONTRAVENȚIE LA MINISTER Sturgis Podmore, 38 de ani, domiciliat în Laburnum GarŹdens, numărul doi, Clapham, a apărut în fața Vrăjustiției acuŹzat de încălcarea proprietății și tentativă de furt la Ministerul Magiei pe data de 31 august. Podmore a fost arestat de vrăjiŹtorul de pază al Ministerului Magiei, Eric Munch, care l-a desŹcoperit încercând să forțeze o ușă de maximă securitate la ora unu noaptea. Podmore, care a refuzat să vorbească în apărarea sa, a fost condamnat pentru ambele delicte și a primit ca sentinŹță șase luni în Azkaban. ? Sturgis Podmore? zise Ron încet. El este individul ăla (are arată de parcă ar avea paie pe cap, nu-i așa? Este memŹbru al Or ? ? Ron, sst! zise Hermione, aruncând o privire îngrozită în jur. ? Șase luni în Azkaban, șopti Harry șocat. Doar pentru că a încercat să deschidă o ușă! ? Fii serios, nu doar pentru că a încercat să deschidă o ușă. Ce Dumnezeu căuta la Ministerul Magiei la unu noapŹtea? șopti Hermione. ? Credeți că făcea ceva pentru Ordin? murmură Ron. ? Stați puțin... zise Harry încet. Sturgis ar fi trebuit să vină și să ne conducă la gară, țineți minte? Ceilalți doi se uitară la el. ? Da, ar fi trebuit să facă parte din garda noastră când un mers la King's Cross, nu-i așa? Iar Moody era foarte supărat fiindcă nu apăruse; așa că nu avea cum să fie într-o misiune pentru ei, nu? ? Păi, poate că nu s-au așteptat să fie prins, zise Hermione. ? Ar fi putut să fie o înscenare! exclamă Ron entuziasŹmat. Nu ? fiți atenți, zise el, coborându-și vocea dramatic când văzu expresia amenințătoare de pe chipul lui HermiŹone. Ministerul bănuiește că face parte din tabăra lui DumŹbledore ? nu știu ? l-au ademenit la Minister, și de fapt n-a încercat deloc să treacă de ușa aia! Poate că pur și simplu au inventat ceva ca să-l prindă! Urmă o pauză, timp în care Harry și Hermione cântăriră cele auzite. Lui Harry i se păru că era o exagerare. HermiŹone, însă, se arătă destul de impresionată. ? Știi, nu m-aș mira deloc să fie adevărat. Își împături gânditoare jumătatea ei de ziar. În timp ce își punea deoparte cuțitul și furculița, Harry păru să se treŹzească dintr-un vis. ? Da, păi, cred că ar trebui să ne ocupăm mai întâi de eseul ăla pentru Lăstar despre tufișurile care se fertilizează singure și, dacă avem noroc, o să putem începe Vraja CreaŹtus Neanimatus pentru McGonagall înainte de prânz... Harry simți o mică mustrare de conștiință când se gândi la mormanul de teme care îl aștepta sus, însă cerul era seŹnin, de un albastru încântător, și nu se mai urcase pe Fulger de o săptămână... ? Adică, putem să le facem diseară, zise Ron, în timp ce el și Harry mergeau pe peluza în pantă către terenul de vâjthaț, cu măturile pe umăr și cu avertismentele lui HerŹmione că își vor pica N.O.V.-urile încă răsunându-le în urechi. Și mai este și ziua de mâine. Își face prea multe griji cu munca, asta este problema ei... Urmă o pauză, iar Ron adăugă, pe un ton ceva mai neliniștit: ? Crezi c-a vorbit serios când a zis că nu o să ne mai dea să copiem de la ea? ? Da, cred că vorbea serios, spuse Harry. Totuși, și asta este important, trebuie să ne antrenăm, dacă vrem să răŹmânem în echipa de vâjthaț... ? Da, așa e, zise Ron, pe un ton însuflețit. Și avem timp să le facem pe toate... Pe când se apropiau de terenul de vâjthaț, Harry aruncă o privire spre dreapta, unde se legănau copacii întunecați din Pădurea Interzisă. Locul părea încremenit; cerul era pustiu în afară de niște bufnițe care zburau în depărtare pe lângă turŹnul unde era culcușul lor. Harry avea destule pe cap; calul zbuŹrător nu îi făcea nici un rău, așa că și-l scoase din minte. Luară câteva mingi din dulapul din vestiar și se puseră pe treabă. Ron păzea cei trei stâlpi, Harry juca înaintaș și încerca să arunce balonul dincolo de Ron. Harry se gândi că Ron era destul de priceput: respinse trei sferturi din golurile pe care încercă să le înscrie Harry, și cu cât exersau mai mult, cu atât juca mai bine. Câteva ore mai târziu, se întoarseră la castel să ia prânzul ? când Hermione le spuse foarte clar că-i credea iresponsabili ? iar apoi reveniră pe terenul de vâjthaț pentru antrenament. Când intrară în vestiar, erau deja prezenți toți coechipierii lor, în afară de Angelina. ? E totul bine, Ron? zise George, făcându-i cu ochiul. ? Da, spuse Ron, care devenise din ce în ce mai tăcut, pe măsură ce se apropiaseră de teren. ? Ești gata să ne dai gata pe toți, micuțule Perfect? zise Fred, scoțându-și capul ciufulit prin roba sa de vâjthaț, cu un zâmbet puțin răutăcios pe chip. ? Taci din gură, spuse Ron cu o expresie împietrită, îmŹbrăcând pentru prima oară echipamentul echipei. Îi venea bine, având în vedere că fusese al lui Oliver BasŹton, care era ceva mai lat în umeri. ? În ordine, zise Angelina, apărând din biroul căpitanuŹlui, deja schimbată. Haideți să începem; Alicia și Fred, vă rog să aduceți cufărul cu mingile. A, și mai sunt unii afară care ne vor urmări, dar vreau să faceți abstracție de ei, bine? Ceva din vocea ei fals dezinvoltă îl făcu pe Harry să-și spună că s-ar putea să știe cine erau spectatorii neinvitați, și într-adevăr, când ieșiră din vestiar în lumina puternică de pe teren, se dezlănțui o furtună de fluierături și cuvinte batjocoritoare dinspre echipa de vâjthaț a Viperinilor și o mulțime de gură-cască, grupați la mijlocul tribunelor și ale căror voci răsunau în jurul stadionului. ? Pe ce stă călare Weasley? strigă Reacredință cu vocea sa tărăgănată batjocoritor. De ce ar vrea cineva să arunce o vrajă de zbor pe un butuc vechi și putrezit ca ăla? Crabbe, Goyle și Pansy Parkinson râseră în hohote. Ron se urcă pe mătură și se ridică de la sol iar Harry îl urmă, văŹzând de la spate cum i se înroșesc urechile. ? Ignoră-i, zise el, accelerând ca să-l prindă din urmă pe Ron, o să vedem cine o să râdă la urmă, după ce o să jucăm cu ei... ? Exact asta-i atitudinea pe care o vreau, Harry, zise Angelina aprobator, zburând pe lângă ei cu balonul sub braț și încetinind ca să plutească în fața echipei ei în zbor. Fiți atenți, o să începem cu niște pase ca să ne încălzim, toaŹtă echipa, vă rog... ? Hei, Johnson, ce coafură e aia? strigă Pansy Parkinson de dedesubt. De ce ar vrea cineva să arate ca și când i-ar ieși viermi din cap? Angelina își dădu din față părul lung împletit în codițe și continuă calmă: ? Haideți să ne împrăștiem și să vedem ce putem face... Harry se îndepărtă de ceilalți, către capătul terenului. Ron se dădu în spate spre partea opusă. Angelina ridică balonul cu o mână și i-l aruncă lui Fred cu putere, care i-l pasă lui George, care i-l pasă lui Harry, care i-l pasă lui Ron, care îl scăpă. Viperinii, conduși de Reacredință, urlară și râseră în hoŹhote. Ron, care țâșnise spre sol ca să prindă balonul înainte să cadă, se opri din coborâre nu tocmai cum trebuia, așa că alunecă de pe mătură într-o parte și se întoarse la înălțimea la care se juca. Harry îi văzu pe Fred și pe George schimŹbând niște priviri, fără să spună nimic, ceea ce nu le stătea în caracter. Se simți recunoscător. ? Pasează, Ron! strigă Angelina, de parcă nu s-ar fi întâmŹplat nimic. Ron îi aruncă balonul lui Alicia, care i-l pasă înapoi lui Harry, care i-l aruncă lui George... ? Hei, Potter, ce-ți mai face cicatricea? strigă Reacredință. SiŹgur nu vrei să te întinzi? Cred că a trecut o săptămână de când nu ai fost în aripa spitalului, ăsta e un record pentru tine, nu? George îi dădu o pasă Angelinei; ea îi dădu o pasă în spate lui Harry, care nu se așteptase la asta, dar prinse baŹlonul cu vârful degetelor și i-l pasă repede lui Ron, care se întinse după el, dar îl rată la mustață. ? Hai, Ron, spuse Angelina încruntată, în timp ce el se îndrepta iar spre sol, după balon. Fii atent. Când reveni la altitudinea potrivită, era greu de stabilit dacă fața lui Ron era de un roșu mai aprins decât balonul sau invers. Reacredință și restul echipei Viperinilor se tăvăŹleau pe jos de râs. La a treia încercare, Ron prinse balonul; poate că, din cauza febrei jocului, îl pasă mai departe cu atâta râvnă, încât trecu direct printre mâinile întinse ale lui Katie și o lovi diŹrect în față. ? Îmi pare rău! gemu Ron, țâșnind înainte ca să vadă dacă făcuse ceva grav. ? Rămâi pe poziție, e bine! răcni Angelina. Dar când îi dai pasă unui coechipier, fii drăguț și nu îl da jos de pe măŹtură, da? Pentru asta avem baloane-ghiulea! Lui Katie îi curgea sânge din nas. Dedesubt, Viperinii tropăiau și își băteau joc. Fred și George se apropiară amânŹdoi de Katie. ? Uite, ia asta, îi spuse Fred, dându-i ceva mic și mov din buzunarul său. O să se oprească imediat. ? Bine! strigă Angelina. Fred, George, duceți-vă și luați-vă bâtele și un balon-ghiulea. Ron, du-te la stâlpii porții. Harry, îi dai drumul hoțoaicei când îți spun eu. Evident, o să ataŹcăm spre poarta lui Ron. Harry țâșni după gemeni ca să ia hoțoaica. ? Ron se face de râsul curcilor, nu? șopti George, când toți trei aterizară lângă cufărul în care erau mingile și îl deschise ca să scoată unul dintre baloanele-ghiulea și hoțoaica. ? Are emoții, atâta tot, spuse Harry, a mers foarte bine când am exersat cu el azi-dimineață. ? Da, păi, sper că n-o să dea în primire așa de repede, zise Fred posomorât. Se întoarseră în aer. Când Angelina fluieră, Harry îi dădu drumul hoțoaicei, iar Fred și George lăsară balonul-ghiulea să zboare. Din acea clipă, Harry abia dacă își mai dădu seama ce făceau ceilalți. Datoria lui era să prindă mica minge aurie zbuŹrătoare care valora o sută cincizeci de puncte pentru echipa căutătorului și, drept urmare, necesita o viteză și o pricepere extraordinară. Acceleră, trecând și rotindu-se pe lângă înainŹtași, cu aerul cald de toamnă biciuindu-i fața și cu țipetele înŹdepărtate ale viperinilor ca niște zgomote total neînsemnate pentru urechile sale... dar, mai repede decât ar fi vrut, fluierul îl opri din nou. ? Stop ? stop ? STOP! strigă Angelina. Ron... nu acoperi cercul din mijloc! Harry se uită la Ron, care zbura în fața cercului din stânŹga, lăsându-le pe celelalte două complet neprotejate. ? A, scuze... ? Te muți tot timpul cât îi urmărești pe înaintași! zise AngeŹlina. Ori stai pe poziția centrală până când trebuie să te miști ca să aperi un cerc, ori dacă nu, zbori în jurul cercurilor, însă nu plutești într-o parte, așa i-ai lăsat să dea ultimele trei goluri! ? Scuze... repetă Ron, cu chipul roșu strălucindu-i ca un semnal luminos pe fundalul cerului albastru și senin. ? Ia zi, Katie, nu poți să faci ceva cu sângele ăla care îți curge din nas? ? E din ce în ce mai rău! spuse Katie cu o voce groasă, încercând să oprească sângele cu mâneca. Harry se uită la Fred, care părea neliniștit și se căuta în buzunare. Îl văzu scoțând ceva mov, examinându-l o clipă și apoi uitându-se la Katie, evident îngrozit. ? Păi, haideți să mai încercăm, zise Angelina. Îi ignoră pe Viperini care acum începuseră să scandeze "Cercetașii sunt ratați, Cercetașii sunt ratați," însă, cu toate acestea, poziția ei pe mătură fu destul de rigidă. De data asta zburaseră abia vreo trei minute când se auzi fluierul Angelinei. Harry, care tocmai zărise hoțoaica zburând în cercuri în jurul unui stâlp de poartă opus, se opri, simțindu-se extrem de mâhnit. ? Acum ce mai e? îi zise el nerăbdător Aliciei, care era cel mai aproape. ? Katie, zise ea scurt. Harry se întoarse și îi văzu pe Angelina, Fred și George zburând toți cât puteau de repede spre Katie. Harry și Alicia goniră și ei spre ea. Era clar că Angelina oprise antrenamenŹtul la momentul oportun; Katie era acum albă ca varul și pliŹnă de sânge. ? Trebuie dusă în aripa spitalului, zise Angelina. ? O ducem noi, spuse Fred. S-ar... ăă... putea să fi înghițit din greșeală o Păstaie-Sânge... ? Păi, nu are sens să continuăm fără prinzători și fără un înaintaș, zise Angelina descurajată, în timp ce Fred și George zburară imediat spre castel, ținând-o pe Katie între ei. Haideți, să mergem să ne schimbăm. Viperinii scandară în continuare, în timp ce ei se întorŹceau la vestiar. ? Cum a fost la antrenament? întrebă Hermione destul de rece o jumătate de oră mai târziu, când Harry și Ron intrară pe gaura tabloului în camera de zi a Cercetașilor. ? A fost ? începu Harry. ? Absolut jalnic, spuse Ron cu o voce pustie, afundându-se într-un fotoliu de lângă Hermione. Ea își ridică privirea spre Ron și aerul glacial păru să i se topească. ? Păi, a fost doar primul, spuse ea, consolându-l. Sunt siŹgură că trebuie să treacă un timp până... ? Cine a spus că a fost jalnic din cauza mea? se răsti Ron. ? Nimeni, zise Hermione, părând jignită, m-am gândit că... ? Am cam zbârcit-o, nu? ? Nu, nici vorbă! Ai spus că a fost jalnic și atunci eu doar am... ? Mă duc să mă apuc de teme, zise Ron supărat și se îndreptă cu pași grei către scara care ducea spre dormiŹtoarele băieților, dispărând din câmpul lor vizual. Hermione se întoarse spre Harry. ? Chiar a fost jalnic? ? Nu, spuse Harry cu loialitate. Hermione își ridică sprâncenele. ? Mă rog, presupun că ar fi putut să joace mai bine, murŹmură Harry, însă, cum ai zis și tu, a fost doar primul antreŹnament... Nici Harry și nici Ron nu părură să o scoată la capăt cu temele în seara aceea. Harry știa că Ron era prea preocupat, gândindu-se cât de prost jucase la antrenamentul de vâjthaț, iar lui îi era greu să-și scoată din minte refrenul "Cercetașii sunt ratați. " Petrecură întreaga zi de duminică în camera de zi, printre cărți, în timp ce camera se umplu și apoi se goli în jurul lor. Fu o altă zi frumoasă și senină, iar cei mai mulți colegi CerceŹtași își petrecură timpul prin împrejurimi, bucurându-se poate de ultima zi însorită a anului. Când se lăsă seara, Harry se simți ca și când cineva îi izbise creierul de cutia craniană. ? Știi, poate că ar trebui să încercăm să facem mai multe teme în timpul săptămânii, îi șopti el lui Ron, când termiŹnară în sfârșit lungul eseu despre Vraja Creatus Neanimatus pentru profesoara McGonagall și se apucară mâhniți de eseŹul la fel de lung și de dificil cerut de profesoara Sinistra desŹpre numeroasele luni ale lui Jupiter. ? Da, zise Ron, frecându-se la ochii puțin injectați și aruncând a treia foaie greșită de pergament în focul de lânŹgă ei. Știi... ce ar fi s-o rugăm pe Hermione să ne lase să ne uităm la ce a scris ea? Harry se uită la fată; stătea cu Șmecherilă în poală și disŹcuta veselă cu Ginny, în timp ce în fața ei se mișcau zgomoŹtos niște andrele suspendate în aer, care tricotau niște șosete pentru spiriduși. ? Nu, spuse el sumbru, știi că nu o să ne lase. Așa că lucrară în continuare, până când cerul de dincolo de ferestre se întunecă din ce în ce mai tare. Încet, mulŹțimea din camera de zi începu iar să se rărească. La unspreŹzece jumătate, Hermione se apropie de ei, căscând. ? Mai aveți mult? ? Da, spuse Ron scurt. ? Luna cea mai mare a lui Jupiter este Ganymede, nu Callisto, zise ea, arătând un rând din eseul la Astronomie peste umărul lui Ron, iar cea care are vulcani este Io. ? Mersi, mârâi Ron, tăind propozițiile greșite. ? Îmi pare rău, am vrut doar să... ? Da, mă rog, dacă ai venit ca să critici ce... ? Ron... ? Nu am timp să ascult o prelegere, Hermione, sunt prins până peste cap cu temele... ? Nu... uite! Hermione arăta spre fereastra cea mai apropiată. Harry și Ron se uitară amândoi în direcția aceea. O strigă fruŹmoasă stătea pe pervaz, privind în cameră către Ron. ? Este Hermes? zise Hermione uimită. ? Să nu-mi cred ochilor, el e! spuse Ron încet, aruncând pana într-o parte și ridicându-se în picioare. De ce mi-ar scrie Percy? Se duse la fereastră și o deschise; Hermes zbură înăunŹtru, ateriză pe eseul lui Ron și întinse piciorul de care era prinsă scrisoarea. Ron o luă și bufnița plecă imediat, lăsând câteva urme de cerneală pe desenul lui Ron cu luna Io. ? Asta este în mod sigur scrisul lui Percy, zise Ron, așeŹzându-se iar pe fotoliu și holbându-se la cuvintele de pe exteriorul sulului de hârtie: Ronald Weasley, Casa CerceŹtașilor, Hogwarts. Își ridică privirea către ceilalți doi. ? Ce ziceți? ? Deschide-o! spuse Hermione nerăbdătoare, iar Harry încuviință din cap. Ron desfășură pergamentul și începu să citească. Cu cât își coborî privirea pe foaie, cu atât se încruntă mai tare. Când termină de citit, părea scârbit. Le aruncă scrisoarea lui Harry și Hermione, care se aplecară unul spre altul ca să o citească împreună: Dragă Ron, Tocmai am auzit (de la nimeni altul decât însuși Ministrul Magiei, care a aflat de la noua ta profesoară, doamna UmŹbridge) că ai fost făcut Perfect la Hogwarts. Am fost deosebit de plăcut surprins când am primit aceste vești și se cuvine, în primul rând, să te felicit. Trebuie să recunosc că m-am temut întotdeauna că o vei lua pe urmele lui Fred și George, și nu pe ale mele, așa că îți poți imagina care au fost sentimentele mele când am aflat că ai încetat să disprețuiești autoritatea și că te-ai hotărât să îți asumi niște responsabilități. Însă, Ron, vreau să îți ofer ceva mai mult decât felicitări, vreau să îți dau niște sfaturi, acesta este motivul pentru care îți trimit această scrisoare noaptea și nu cu poșta de dimineață, cum se obișnuiește. Sper că vei putea să o citești departe de ochi iscoditori și să eviți întrebările neplăcute. Am înțeles, din ceva ce i-a scăpat Ministrului când mi-a spus că ești acum Perfect, că încă mai ești apropiat de Harry Potter. Ron, trebuie să-ți spun că nimic nu ar putea să te pună într-un pericol mai mare de a-ți pierde insigna decât continuarea priŹeteniei cu băiatul acela. Da, sunt sigur că ești foarte surprins -vei spune, fără îndoială, că Potter a fost mereu preferatul lui Dumbledore ? însă mă simt dator să-ți spun că Dumbledore s-ar putea să nu mai fie director la Hogwarts mult timp și că oameŹnii care contează văd altfel ? și poate mai corect ? comportaŹmentul lui Potter. Nu voi spune mai multe acum, dar, dacă vei citi Profetul zilei de mâine, îți vei da seama în ce direcție curge râul ? și vezi dacă poți să-l zărești chiar pe subsemnat! Serios vorbind, Ron, nu e bine să fii vârât în aceiași oală cu Potter, ar putea să fie foarte rău pentru planurile tale de viitor, iar acum vorbesc de viața ta de după școală. După cum trebuie să știi, având în vedere că tatăl tău l-a însoțit la tribunal, în vara aceasta, Potter a avut o audiere disciplinară, a compărut în fața întregii Vrăjustiții și până la urmă nu a ieșit tocmai bine. Dacă mă întrebi pe mine, a scăpat doar datorită unor amănunte tehnice, și mulți dintre cei cu care am vorbit rămân convinși de vinovăția sa. S-ar putea să îți fie teamă să retezi legăturile cu Potter ? știu că e dezechilibrat și, din câte știu, violent ? dar, dacă ești îngriŹjorat din cauza asta, sau dacă ai observat altceva ciudat în comŹportamentul lui Potter care te deranjează, te îndemn să vorbești negreșit cu Dolores Umbridge, o femeie cu adevărat încântăŹtoare, care știu că te va sfătui cu dragă inimă. Și cu asta ajung la un alt sfat. După cum am insinuat și mai sus, conducerea lui Dumbledore la Hogwarts s-ar putea să se sfârșească în curând. Loialitatea ta, Ron, nu ar trebui să fie față de el, ci față de școală și de Minister. Îmi pare foarte rău să aud că până acum profesoara Umbridge are parte de extrem de puțină cooperare din partea celorlalți profesori, în timp ce se străduiește să facă acele schimbări necesare la Hogwarts pe care și le dorește cu atâta ardoare Ministerul (deși s-ar putea să îi fie mai ușor de săpŹtămâna viitoare ? iar, citește Profetul zilei de mâine!). Îți spun doar atât ? un elev care se dovedește dornic să o ajute acum pe proŹfesoara Umbridge ar putea să fie într-o poziție foarte favorabilă pentru a ajunge în câțiva ani premiantul școlii! Îmi pare rău că nu am putut să te văd mai des în timpul verii. Mă doare să îi critic pe părinții noștri, dar mă tem că nu mai pot trăi în aceeași casă cu ei, atâta timp cât continuă să se învârtă în cercul periculos din jurul lui Dumbledore. (Dacă îi vei scrie cumva mamei, poți să-i spui că un anumit Sturgis PodŹmore, care este un bun prieten al lui Dumbledore, a fost trimis de curând în Azkaban pentru încălcarea proprietății la MinisŹter. Poate că asta o să le deschidă ochii și vor vedea de ce delincŹvenți de două parale s-au înconjurat. ) Mă consider foarte noroŹcos că am scăpat de stigmatul asocierii cu asemenea oameni ? Ministerul a fost extrem de amabil cu mine ? și, Ron, sper din tot sufletul că nu te vei lăsa orbit de legăturile de familie în ceea ce privește caracterul nechibzuit al credințelor și faptelor părinților noștri. Sper sincer că, în timp, vor realiza cât au greșit, iar eu voi fi desigur, pregătit să le accept scuzele la momentul potrivit. Te rog să meditezi cu atenție la ce ți-am spus, mai ales la partea despre Harry Potter, și încă o dată, felicitări pentru că ai fost făcut Perfect. Fratele tău, Percy Harry își ridică privirea spre Ron. ? Păi, zise el, încercând să ia totul în glumă, dacă vrei să... Ăă... cum era? ? verifică scrisoarea lui Percy ? a, da... "retezi legăturile" cu mine, jur că nu o să fiu violent. ? Dă-mi-o înapoi, spuse Ron, întinzând mâna. Este... zise Ron agitat, rupând scrisoarea lui Percy în jumătate, cel mai mare ? o rupse în sferturi ? idiot ? o rupse în opt ? din lume. Aruncă bucățile în foc. ? Hai, trebuie să terminăm asta înainte să se facă ziuă, îi zise el vioi lui Harry, ocupându-se iar de eseul pentru proŹfesoara Sinistra. Hermione se uită la Ron cu o expresie ciudată pe chip. ? Of, dați-le încoace, spuse ea brusc. ? Poftim? zise Ron. ? Dați-mi-le, o să mă uit pe ele și o să le corectez, zise ea. ? Vorbești serios? Vai, Hermione, ne-ai salvat, spuse Ron, ce pot să fac ca să-ți...? ? Ați putea să spuneți, "Promitem să nu mai amânăm niciodată atât de mult să ne facem temele", zise ea, întinŹzând mâinile și așteptând să i se dea eseurile, însă părând vag amuzată. ? Mulțumim de o mie de ori, Hermione, spuse Harry stins, dându-i eseul, cufundându-se la loc în fotoliu și frecânŹdu-se la ochi. Acum era trecut de miezul nopții și camera de zi era pustie, cu excepția lor și a lui Șmecherilă. Singurul sunet era făcut de pana lui Hermione, care tăia din loc în loc proŹpoziții din eseurile lor, și de frunzăritul paginilor, în timp ce verifica diferite date în cărțile întinse pe masă. Harry era extenuat. Avea de asemenea și un sentiment ciudat, pustiu, un gol în stomac care nu avea legătură cu oboseala, ci cu tot ce citise în scrisoarea care se înnegrea acum contorsioŹnându-se în mijlocul focului. Știa că jumătate din oamenii de la Hogwarts îl credeau ciudat, chiar nebun; știa că Profetul zilei făcea aluzii răutăŹcioase la adresa lui de luni întregi, însă era cu totul altceva să vadă aceste lucruri scrise de mâna lui Percy, să știe că Percy îl sfătuia pe Ron să-l lase baltă și chiar să-i povestească de el lui Umbridge; asta arăta cât de gravă era situația, cum nu o mai făcuse nimic până atunci. Îl știa pe Percy de patru ani, locuise la el în casă în timpul vacanței de vară, stătuse în același cort cu el la Cupa Mondială de Vâjthaț, chiar primise note maxime de la el la a doua probă a Turnirului Trivrăjitor de anul trecut, și totuși, acum Percy îl considera dezechilibrat și chiar violent. Străbătut de un val de afecțiune pentru nașul său, Harry se gândi că Sirius era, probabil, singura persoană pe care o cunoștea și care ar fi putut să înțeleagă cu adevărat ce simŹțea în momentul acela, pentru că și el era în aceeași situație. Aproape toată lumea vrăjitorească îl considera pe Sirius un ucigaș periculos și un adept devotat al lui Cap-de-Mort, iar el trebuise să trăiască paisprezece ani știind asta... Harry clipi. Tocmai văzuse în foc ceva care nu avea cum să fie acolo. Apăru și dispăru imediat. Nu... nu avea cum să fi fost... Își imaginase asta pentru că se gândise la Sirius... ? Bine, scrie asta, îi spuse Hermione lui Ron, dându-i înapoi eseul și o foaie plină cu scrisul ei, iar apoi adaugă concluzia asta pe care ți-am scris-o. ? Hermione, ești cea mai grozavă persoană pe care am cunoscut-o vreodată, sincer, spuse Ron stins, și dacă o să mai fiu nepoliticos cu tine... ? O să știu că ai revenit la normal, spuse Hermione. Harry, al tău este bine, în afară de partea asta de la sfârșit, cred că n-ai auzit bine ce a spus profesoara Sinistra, Europa este acoperită cu gheață, nu cu o gaiță... Harry? Harry se prelinsese de pe fotoliu, stătea în genunchi și acum era ghemuit pe covorul pârlit și ros din fața șemineuŹlui, uitându-se în flăcări. ? Ăă... Harry? spuse Ron nesigur. De ce ești pe jos? ? Pentru că tocmai am văzut capul lui Sirius în foc, zise Harry. Vorbi destul de calm; până la urmă, mai văzuse capul lui Sirius în același foc anul trecut și chiar vorbise cu el; cu toate acestea, nu putea să fie sigur că de data aceasta chiar îl văzuse... dispăruse atât de repede... ? Capul lui Sirius? repetă Hermione. Vrei să spui, ca atunci când a vrut să-ți vorbească în timpul Turnirului Trivrăjitor? Dar acum nu ar face asta, ar fi prea ? Sirius! Tresări, uitându-se în foc; lui Ron îi căzu pana din mână. Acolo, în mijlocul flăcărilor vesele, se afla capul lui Sirius, cu părul lung și negru încadrându-i fața zâmbitoare. ? Începusem să cred că o să vă duceți la culcare înainte să dispară toți ceilalți, zise el. Am verificat din oră-n oră. ? Ai apărut în foc din oră-n oră? zise Harry, aproape râzând. ? Doar pentru câteva secunde, ca să verific dacă aveam cale liberă. ? Și dacă te vedea cineva? spuse Hermione neliniștită. ? Păi, cred că s-ar putea să mă fi zărit o fată mai devreme ? din primul an, după cum arăta, dar nu vă faceți griji, zise Sirius grăbit, când Hermione își duse o mână la gură, am dispărut exact în clipa când s-a uitat la mine, și sunt sigur că a crezut că eram un fel de butuc cu o formă ciudată, sau ceva de genul ăsta. ? Dar, Sirius, este îngrozitor de riscant... Începu Hermione. ? Parcă ai fi Molly, spuse Sirius. Este singurul mod pe care l-am găsit ca să răspund la scrisoarea lui Harry fără să recurg la coduri ? codurile pot fi descifrate. Când menționă scrisoarea lui Harry, Hermione și Ron se întoarseră amândoi spre el cu ochii mari. ? Nu ne-ai zis că i-ai scris lui Sirius! spuse Hermione pe un ton acuzator. ? Am uitat, zise Harry, ceea ce era complet adevărat. Întâlnirea sa cu Cho în culcușul bufnițelor îi ștersese din minte tot ce se întâmplase înainte. ? Hermione, nu te uita așa la mine, nu avea cum să scoată nimeni informații secrete din ea, nu-i așa, Sirius? ? Nu, a fost foarte bine scrisă, zise Sirius, zâmbind. OriŹcum, ar fi cazul să ne grăbim, pentru orice eventualitate, în caz că ne deranjează cineva ? cicatricea. ? Ce-i cu... ? începu Ron, dar Hermione îl întrerupse. ? Îți povestim după aceea. Spune, Sirius. ? Păi, știu că nu are cum să fie prea plăcut când te doare, dar nu credem că ăsta este un motiv ca să-ți faci griji. Te-a durut pe tot parcursul anului trecut, nu-i așa? ? Da, și Dumbledore a spus că se întâmplă de fiecare dată când Cap-de-Mort are un sentiment puternic, zise Harry, ignorând, ca de obicei, tresăririle lui Ron și Hermione. Așa că poate că a fost doar, nu știu, foarte supărat sau ceva de genul ăsta, în seara aceea când am fost în detenție. ? Ei bine, acum că s-a întors, sigur o să te doară mai des, spuse Sirius. ? Deci, nu crezi că a avut vreo legătură cu faptul că m-a atins Umbridge când am fost în detenție cu ea? întrebă Harry. ? Mă îndoiesc, spuse Sirius. O știu din auzite și sunt sigur că nu este un Devorator al Morții ? ? Este destul de rea ca să poată fi, spuse Harry sumbru, iar Ron și Hermione încuviințară din cap hotărâți. ? Da, dar lumea nu se împarte în oameni buni și DevoŹratori ai Morții, spuse Sirius cu un zâmbet strâmb. Însă știu că este o ființă foarte nesuferită ? ar trebui să-l auzi pe ReŹmus cum vorbește de ea. ? Lupin o cunoaște? întrebă Harry repede, amintindu-și de comentariile lui Umbridge despre corciturile periculoase din timpul primei ore cu ea. ? Nu, zise Sirius, însă acum doi ani a întocmit o legislație împotriva oamenilor-lupi, din cauza căreia îi este aproape imposibil să-și găsească de lucru. Harry își aminti cât de sărăcăcios arăta Lupin în ultimul timp, iar antipatia pentru Umbridge deveni și mai pronunțată. ? Ce are cu oamenii-lupi? spuse Hermione supărată. ? Presupun că îi este frică de ei, zise Sirius, zâmbind când o văzu cât era de indignată. Se pare că-i detestă pe semi-oameni; anul trecut a organizat o campanie pentru strângerea și înregistrarea oamenilor mării. Imaginați-vă cum este să-ți pierzi timpul și energia persecutând niște oameni ai mării când sunt în liberate niște lichele de teapa lui Kreacher. Ron râse, dar Hermione păru supărată. ? Sirius! spuse ea cu reproș. Sincer, dacă ai face un mic efort cu Kreacher, sunt sigură că ar reacționa pozitiv. Ești, până la urmă, singurul membru al familiei care i-a mai răŹmas, iar domnul profesor Dumbledore a zis că... ? Cum sunt lecțiile lui Umbridge? o întrerupse Sirius. Vă antrenează pe toți să omorâți corcituri? ? Nu, zise Harry, făcând abstracție de expresia jignită a lui Hermione, care nu terminase ce avea de spus în apăŹrarea lui Kreacher. Nu ne lasă să facem vrăji deloc! ? Și nu facem decât să citim niște manuale idioate, zise Ron. ? A, păi, este de înțeles, spuse Sirius. Conform informaŹțiilor noastre din Minister, Fudge nu vrea să fiți antrenați pentru luptă. ? Antrenați pentru luptă! repetă Harry, nevenindu-i să creadă. Dar ce crede că facem aici, că formăm un fel de armată de vrăjitori? ? Exact asta crede că faceți, zise Sirius, sau, mai degrabă, exact de asta se teme că face Dumbledore ? că își alcătuiește armata personală cu care va putea să atace Ministerul Magiei. Urmă o pauză, iar apoi Ron spuse: ? Este cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodată, mai mare și decât invențiile Lunei Lovegood. ? Deci, suntem împiedicați să învățăm Apărarea contra Magiei Negre pentru că Fudge este speriat că vom folosi vrăjile împotriva Ministerului? întrebă Hermione, mânioasă. ? Da, zise Sirius. Fudge crede că Dumbledore nu se va da în lături de la nimic pentru a lua puterea. Este pe zi ce trece mai paranoic în ceea ce-l privește pe Dumbledore. E doar o problemă de timp până când îl va aresta pentru cine știe ce infracțiune inventată. Asta îi aminti lui Harry de scrisoarea lui Percy. ? Știi cumva dacă o să scrie ceva despre Dumbledore în Profetul zilei de mâine? Fratele lui Ron, Percy, spune că da... ? Nu știu, zise Sirius, nu am văzut pe nimeni din Ordin tot week-end-ul, toți sunt ocupați. Am fost doar eu cu Kreacher... În vocea lui Sirius se simți o notă clară de amărăciune. ? Deci, nu ai vești nici despre Hagrid? ? A, spuse Sirius, păi, ar fi trebuit să se fi întors până acum, nimeni nu știe sigur ce s-a întâmplat cu el. Apoi, văzându-le fețele șocate, adăugă repede: ? Dar Dumbledore nu este îngrijorat, așa că nu disperați; sunt convins că Hagrid este bine. ? Dar ar fi trebuit să se fi întors deja... spuse Hermione cu o voce subțire, neliniștită. ? Madame Maxime a plecat cu el, am ținut legătura cu ea și a zis că s-au despărțit la întoarcere ? însă nu a spus nimic care să sugereze că este rănit sau... mă rog, nimic care să insinueze că ar fi pățit ceva. Fără să fie convinși, Harry, Ron și Hermione schimbară niște priviri îngrijorate. ? Auziți, nu mai puneți prea multe întrebări despre HaŹgrid, zise Sirius grăbit, or să atragă mai multă atenție asupra faptului că încă nu s-a întors și știu că Dumbledore nu vrea asta. Hagrid e puternic, o să fie bine. Cum copiii nu dădeau semne că și-ar fi revenit, Sirius adăugă: ? Și când este următorul sfârșit de săptămână în HogsŹmeade? Mă gândeam că, dacă am reușit să scap deghizat în câine la gară... Mă gândeam că aș putea să... ? NU! ziseră Harry și Hermione într-un glas, foarte tare. ? Sirius, nu ai citit Profetul zilei? zise Hermione neliniștită. ? A, ba da, spuse Sirius zâmbind, au tot timpul o bănuială unde aș fi, dar de fapt habar n-au... ? Da, dar credem că de data chiar știu, zise Harry. Reacredință a spus ceva în tren care m-a făcut să cred că știa că tu ai fost, iar taică-său era pe peron, Sirius ? știi, Lucius Reacredință ? așa că nu veni aici, în nici un caz. Dacă te recunoaște iar Reacredință... ? Bine, bine, am înțeles, spuse Sirius, părând foarte nemulțumit. A fost doar o idee, m-am gândit că vrei să ne întâlnim. ? Vreau, însă nu vreau să ajungi iar în Azkaban! zise Harry. Urmă o pauză, timp în care Sirius se uită la Harry dintre flăcări, cu o cută între sprâncene. ? Semeni mai puțin cu tatăl tău decât crezusem, zise el până la urmă, având o notă clară de răceală în voce. Lui James i s-ar fi părut că riscul ar fi făcut să fie totul mai palpitant. ? Știi... ? Bun, ar trebui să plec, îl aud pe Kreacher coborând scările, zise Sirius, însă Harry fu sigur că mințea. Atunci, o să vă anunț când o să pot să mă întorc în foc, da? Dacă puŹteți să vă asumați riscul? Se auzi un pocnet scurt, iar locul unde fusese capul lui Sirius se transformă din nou în niște flăcări pâlpâitoare.