CAPITOLUL XXX
GRAWP
Episodul fugii lui Fred și George pentru câștigarea indeŹpendenței fu repovestit atât de des pe parcursul următoarelor câteva zile, încât Harry își dădu seama că avea să intre în scurt timp în istoria Hogwarts-ului: într-o săptămână, chiar și cei care nu fuseseră martori erau aproape convinși că îi văŹzuseră pe gemeni năpustindu-se pe mături asupra lui Umbridge și aruncând în ea cu bombe cu miros de baligă înainte să țâșnească pe ușa dublă. Imediat după plecarea lor, se iscă un val de discuții, în care elevii se gândiră să le urmeze exemŹplul. Harry auzi adeseori elevi spunând lucruri de genul, "SeŹrios, uneori îmi vine să mă urc pe mătură și să plec de aici", sau, "Încă o lecție ca asta și e foarte posibil să trec la procedeul Weasley. " Fred și George avuseseră grijă ca nimeni să nu-i uite prea curând. În primul rând, nu lăsaseră instrucțiuni pentru cum să facă să dispară mlaștina care acum stăpânea holul de la etaŹjul cinci al aripii de est. Umbridge și Filch fuseseră observați încercând diferite metode de a o îndepărta, dar fără succes. Până la urmă, zona fusese închisă cu un cordon și Filch, scrâșnind mânios din dinți, primise îndatorirea de a-i duce pe elevi cu barca la clasele lor. Harry era convins că profesorii ca McGonagall sau Flitwick ar fi putut să elimine mlaștina într-o clipă, dar, exact ca și în cazul Artificiilor Sălbatice Weasley, preferau s-o vadă pe Umbridge chinuindu-se. Apoi mai erau două găuri mari, în formă de mături, în ușa de la biroul lui Umbridge, prin care trecuseră cele două Măturinuri ale lui Fred și George pentru a se reîntâlni cu stăpânii lor. Filch pusese o nouă ușă și dusese Fulgerul lui Harry la închisori unde, se zvonea, Umbridge postase un trol de pază înarmat. Totuși, problemele ei erau departe de a fi rezolvate. Inspirați de exemplul lui Fred și George, un număr mare de elevi se întreceau acum pentru postul rămas liber de scandalagii șefi. Deși se pusese o ușă nouă, cineva izbutise să strecoare un Niffler cu botul păros în biroul lui UmŹbridge, iar acesta rătăcise locul în căutarea obiectelor străluŹcitoare, sărise pe Umbridge la intrarea ei și încercase să-i roadă inelele de pe degetele butucănoase. Pe holuri erau azvârlite atât de des bombe cu miros de baligă și bile mizere, încât apăruse o nouă modă: elevii aruncau asupra lor Vraja Cap-în-Bulă înainte să iasă din clase, ceea ce le asigura o rezervă de aer curat, deși îi făcea pe toți să arate ca și când ar fi purtat pe cap acvarii sferice cu susul în jos. Filch pândea pe holuri având în mână o cravașă pregătită și dorindu-și cu disperare să-i prindă pe răufăcători, însă proŹblema era că erau atât de mulți, încât nu știa niciodată în ce parte să o ia. Detașamentul Inchizitorial încerca să îl ajute, dar membrilor li se tot întâmplau lucruri ciudate. Warrington, din echipa de vâjthaț a Viperinilor, apăru în aripa spitalului cu o boală oribilă de piele, care îl făcea să arate ca și când ar fi fost acoperit de fulgi de porumb; Pansy Parkinson, spre bucuria lui Hermione, lipsi la toate orele ziua următoare pentru că îi crescuseră coarne. Între timp, se descoperi exact câte cutii cu gustări reușiseră să vândă Fred și George înainte să plece de la Hogwarts. Umbridge nu trebuia decât să intre în clasă pentru ca elevii strânși acolo să leșine, să vomite, să facă o febră periculoasă sau să le curgă sânge din ambele nări. Urlând de furie și de frustrare, Umbridge încercă să depisteze sursa acestor simptome misterioase, dar elevii îi spuseră încăpățânați că sufereau de "umbridgită". După ce trimise în detenție patru clase la rând, nereușind să le descopere secretul, fu obligată să renunțe și să le permită elevilor care sângerau, leșinau, transpirau și vomitau să iasă în cârduri. Dar nici măcar cei care foloseau cutiile cu gustări nu puteau concura cu maestrul haosului, Peeves, care părea să fi luat foarte în serios cuvintele de despărțire ale lui Fred. Râzând ca un nebun, zbura prin școală, ridicând mese, țâșnind din tablă, răsturnând statui și vaze. De două ori o închise pe Doamna Norris într-o armură, din care fusese salŹvată, mieunând din toate puterile, de către îngrijitorul suŹpărat. Peeves spărgea felinare și sufla peste lumânări, jongla cu torțe aprinse pe deasupra capetelor elevilor care țipau, făcea ca stivele de pergamente aranjate cu grijă să se răstoarne în șemineuri sau să zboare pe geam; inunda etajul doi când smulgea toate robinetele din băi, arunca un sac cu tarantule în mijlocul Marii Săli la micul dejun și, de fiecare dată când avea chef de o pauză, petrecea ore în șir zburând după Umbridge, scoțând limba și făcând zgomote de fiecare dată când vorbea. Nici unul dintre profesori, în afară de Filch, nu părea să se deranjeze să o ajute. Într-adevăr, la o săptămână după plecarea lui Fred și George, Harry o văzu pe profesoara McGonagall trecând pe lângă Peeves, care era hotărât să slăbească un candelabru de cristal, și ar fi putut să jure că o auzise spunându-i strigoiului cu jumătate de gură, "Se deșurubează în sens invers." Pentru a pune capac la toate, Montague încă nu își revenise după sejurul în toaletă; rămase confuz și dezorientat, iar părinții săi fură văzuți într-o marți dimineața venind pe aleea din față și părând extrem de supărați. ? Oare ar trebui să spunem ceva? zise Hermione pe un ton îngrijorat, lipindu-și obrazul de fereastra clasei de Farmece, astfel încât să-i vadă intrând pe domnul și doamŹna Montague. Despre ce i s-a întâmplat? În caz că ar ajuta-o pe doamna Pomfrey să-l vindece? ? Sigur că nu, o să-și revină, spuse Ron indiferent. ? Oricum, alte probleme pentru Umbridge, nu-i așa? zise Harry pe un ton mulțumit. El și Ron atinseră amândoi cu baghetele ceștile de ceai pe care trebuiau să le farmece. Ceștii lui Harry îi crescură patru picioare foarte scurte, care nu ajungeau la birou și se zbăteau inutil în aer. Ceștii lui Ron îi crescură patru picioare fusiforme, foarte subțiri, care o ridicară cu mare greutate de pe birou, tremurară câteva clipe, iar apoi se pliară, făcând ceașca să se crape la jumătate. ? Reparo, spuse Hermione repede, refăcând ceașca lui Ron cu o fluturare de baghetă. Se prea poate, dar ce se întâmplă dacă Montague rămâne afectat pe viață? ? Cui îi pasă? zise Ron enervat, în timp ce ceașca sa se ridica iar nesigură, cu genunchii tremurându-i foarte tare. Montague nu ar fi trebuit să încerce să ia atâtea puncte de la Cercetași, nu-i așa? Dacă vrei să-ți faci griji pentru cineva, Hermione, fă-ți pentru mine! ? Pentru tine? zise ea, prinzându-și ceșcuța, în timp ce aceasta traversa veselă biroul pe patru piciorușe zdravene mlăŹdioase, și punând-o la loc în fața ei. De ce ar trebui să-mi fac griji pentru tine? ? Când în sfârșit următoarea scrisoare de la mama o să treacă de procesul de verificare al lui Umbridge, spuse Ron cu amărăciune, ridicându-și acum ceașca, în timp ce picioarele sale fragile încercau slăbite să îi susțină greutatea, o să am mari probleme. Nu m-aș mira să mai fi trimis o Urlătoare. ? Dar... ? Eu voi fi de vină că au plecat Fred și George, o să vezi, spuse Ron sumbru. O să spună că ar fi trebuit să-i împiedic să plece, că ar fi trebuit să mă agăț de capetele măturilor lor și să mă țin de ele, sau ceva de genul ăsta... da, eu voi fi de vină pentru tot. ? Păi, chiar dacă va spune asta, va fi foarte nedrept, nu ai fi putut să faci nimic! Însă sunt sigură că nu o va spune. Dacă au într-adevăr un magazin pe Aleea Diagon, înseamnă că au plănuit-o mai de mult. ? Da, dar aici mai e ceva, cum au făcut rost de spațiu? zise Ron, lovindu-și ceașca atât de tare cu bagheta, încât picioarele îi cedară din nou și ceașca rămase zvâcnind în fața lui. E cam ciudat, nu-i așa? Vor avea nevoie de o mulțime de galioni ca să își permită să plătească chiria pe un spațiu din Aleea Diagon. Mama va vrea să știe ce au făcut ca să pună mâna pe asemenea cantități de aur. ? Ei bine, da, și mie mi-a trecut prin minte, spuse HerŹmione, dându-i voie ceșcuței ei să alerge în cercuri strânse în jurul celei a lui Harry, ale cărei picioare butucănoase încă nu puteau să atingă biroul. Mă întreb dacă nu cumva Mundungus i-a convins să vândă bunuri furate sau să facă vreun alt lucru îngrozitor. ? În nici un caz, spuse Harry scurt. ? De unde știi? întrebară Ron și Hermione într-un glas. ? Pentru că... Harry ezită, însă până la urmă se părea că sosise momenŹtul să mărturisească. Nu avea nimic de câștigat dacă tăcea și dacă asta i-ar fi făcut pe alții să creadă că Fred și George erau hoți. ? Pentru că de la mine au aurul. Le-am dat câștigurile de la turnir anul trecut în iunie. Urmă o clipă de tăcere din cauza șocului, apoi ceașca lui Hermione alergă peste marginea biroului și se făcu bucăți pe podea. ? Vai, Harry, nu-i adevărat! zise ea. ? Ba da, este adevărat, spuse Harry arțăgos. Și nu-mi pare rău. Nu aveam nevoie de aur și or să se priceapă de minune să conducă un magazin de glume. ? Dar este grozav! spuse Ron încântat. Numai tu ești de vină, Harry ? mama nu mai poate să dea deloc vina pe mine! Pot să-i spun? ? Păi, presupun că așa ar fi cel mai bine, acceptă Harry, mai ales dacă crede că primesc ceaune furate sau ceva de genul ăsta. Hermione nu zise nimic până la sfârșitul orei, dar Harry avea o vagă bănuială că autocenzura ei avea să cedeze cât de curând. Într-adevăr, după ce plecară din castel în pauză și rămăseseră în lumina slabă a soarelui de mai, Hermione îl fixă pe Harry cu privirea și deschise gura cu un aer hotărât. Harry o întrerupse înainte ca ea să aibă timp să vorbească. ? Nu mai are nici un sens să mă cicălești, e bun făcut, zise el decis. Fred și George au aurul ? se pare că au și cheltuit o parte din bani ? iar eu nu pot să-l iau înapoi și nici nu vreau. Așa că nu-ți răci gura de pomană, Hermione. ? Nu vroiam să zic nimic despre Fred și George! spuse ea pe un ton jignit. Ron pufni neîncrezător și Hermione îi aruncă o privire disprețuitoare. ? Vorbesc serios! zise ea supărată. De fapt, vroiam să-l întreb pe Harry când se întoarce la Plesneală, ca să-l roage să mai facă ore de Occlumanție! Lui Harry i se făcu inima cât un purice. După ce epuizaŹseră subiectul plecării spectaculoase a lui Fred și George, ceea ce însemnase câteva ore bune, Ron și Hermione voiŹseră să audă noutăți despre Sirius. Având în vedere că Harry nu le împărtășise motivul pentru care dorise să discute cu acesta, îi fusese greu să se gândească la ce avea să le spună; ajunsese să le zică, sincer, că Sirius voia ca Harry să continue orele de Occlumanție. Și o regreta încă de atunci; Hermione nu vroia să schimbe subiectul și se tot întorcea la el exact când Harry se simțea mai nepregătit. ? Nu poți să-mi spui că nu mai ai vise ciudate, zise acum Hermione, pentru că Ron mi-a spus că iar ai bombănit în somn azi-noapte. Harry îi aruncă o privire mânioasă lui Ron. Acesta avu delicatețea de a se arăta stânjenit de ceea ce făcuse. ? Doar ai bombănit puțin, bâigui el, cerându-și scuze. Ceva de genul "puțin mai încolo". ? Am visat că mă uitam la voi cum jucați vâjthaț, minți Harry pe un ton brutal. Încercam să te fac să te întinzi puțin mai încolo, ca să prinzi balonul. Lui Ron i se înroșiră urechile. Harry simți un fel de plăcere răzbunătoare; bineînțeles, nu asta visase. Noaptea trecută trecuse iarăși coridorul până la Departamentul Misterelor. Trecuse prin camera circulară, apoi prin încăperea plină de clinchete și lumini jucăușe, până când se trezise din nou într-o cameră întunecată, plină cu rafturi pe care erau aranjate sfere de sticlă pline de praf. Se dusese direct la rândul numărul nouăzeci și nouă, o luase la dreapta și fugise de-a lungul lui... probabil că atunci gândise cu voce tare... puțin mai încolo... pentru că simțea că jumătatea sa reală se străduia să se trezească... iar înainte să fi ajuns la capătul șirului, se trezise iar întins în pat, holbându-se la pânza baldachinului. ? Încerci să îți blochezi mintea, nu-i așa? zise Hermione, uitându-se fix la Harry. Continui cu Occlumanția? ? Sigur că da, spuse Harry, prefăcându-se jignit de această întrebare, însă fără să i se uite în ochi. Era atât de curios față de ce se ascundea în acea cameră cu sfere de sticlă pline de praf, încât chiar își dorea ca viseŹle să continue. Problema era că, rămânând mai puțin de o lună până la examene și fiecare clipă liberă fiind dedicată recapitulării, mintea sa părea atât de plină de informații, încât, când se ducea la culcare, îi era foarte greu să adoarmă; iar când adormea, creierul său prea aglomerat îi oferea aproape în fiecare noapte vise idioate despre examene. De asemenea, bănuia că partea aceea a minții sale ? partea care vorbea adeseori cu vocea Hermionei ? se simțea foarte vinovată acum, când hoinărea pe holul la capătul căreia se afla ușa neagră, și căuta să îl trezească înainte să ajungă la destinație. ? Știi, spuse Ron, ale cărui urechi erau încă roșii, dacă Montague nu își revine înainte de meciul Viperinilor cu Astropufii, avem șanse să luăm cupa. ? Da, presupun că da, spuse Harry, bucuros să schimbe subiectul. ? Adică, am câștigat o dată, am pierdut o dată... dacă Viperinii pierd în fața Astropufilor sâmbăta viitoare... ? Da, așa e, zise Harry, fără să știe cu ce anume era de acord. Cho Chang tocmai traversase curtea, hotărâtă să nu privească. * Ultimul meci din sezonul de vâjthaț, Cercetașii contra Ochii-de-Șoim, urma să aibă loc în ultimul week-end din mai. Deși Viperinii fuseseră învinși la mustață de Astropufi la ultimul lor meci, Cercetașii nu îndrăzneau să creadă în victorie, mai ales din cauza randamentului execrabil al lui Ron ca portar (deși bineînțeles că nu i-o spunea nimeni). ? Mai nepriceput de atâta nu pot să fiu, nu-i așa? le zise el sumbru lui Harry și Hermione la micul dejun, în dimineața dinaintea meciului. Acum nu mai avem nimic de pierdut, nu? ? Știi, spuse Hermione, în timp ce ea și Harry se îndreptau spre stadion puțin mai târziu în mijlocul unei mulțimi foarte nerăbdătoare, cred că Ron ar putea să se descurce mai bine fără Fred și George prin apropiere. Nu prea au avut niciodată încredere în el. Luna Lovegood îi depăși, având un șoim viu cocoțat pe creștet. ? Vai, am uitat! spuse Hermione, urmărind cum șoimul dădea din aripi, în timp ce Luna trecea senină pe lângă un grup de Viperini care râdeau și o arătau cu degetul. O să joace și Cho, nu-i așa? Harry, care uitase de asta, se mulțumi să mormăie. Găsiră locuri în ultimul rând al tribunelor. Era o zi fruŹmoasă și senină; Ron nu și-ar fi putut dori una mai potrivită, iar Harry se trezi sperând, împotriva logicii, ca Ron să nu le dea ocazia Viperinilor să mai scandeze iar refrenul "Weasley e al nostru rege". Lee Jordan, care fusese foarte abătut de când Fred și George plecaseră, era ca de obicei comentatorul. În timp ce echipele apăreau repede pe teren, spuse numele jucători cu ceva mai puțină patimă. ? ... Bradley... Davies... Chang, zise el, iar Harry simți cum îi tresare stomacul, care însă nu se făcu cât o nucă, ci mai degrabă scoase un ghiorțăit slab când Cho ieși pe teren, cu o adiere înfiorându-i părul negru, strălucitor. Nu mai era sigur ce anume vroia să se întâmple, în afara faptului că nu mai suporta alte certuri. Chiar și când o văzu vorbind entuziasmată cu Roger Davies, în timp ce se pregăteau să se urce pe mături, nu simți decât o gelozie trecătoare. ? Jocul începe! spuse Lee. Davies, căpitanul Ochilor-de-Șoim, ia imediat balonul, îl menține în posesie, trece de Johnson, trece de Bell, trece și de Spinnet... se îndreaptă direct spre poartă! O să arunce... și... și... și înscrie, încheie Lee, cu o înjurătură puternică. Harry și Hermione murmurară dezaprobator alături de restul Cercetașilor. Cum era de așteptat, ca la un semn, Viperinii din tribunele de pe partea cealaltă începură să cânte: Weasley nimic nu poate să apere, Măcar un cerc să blocheze nu poate... ? Harry, zise o voce răgușită în urechea lui Harry. Hermione... Harry se uită în jur și văzu chipul enorm și bărbos al lui Hagrid postat între locurile lor. Se părea că se strecurase de-a lungul rândului din spate, pentru că elevii din primul și al doilea an pe lângă care tocmai trecuse păreau ciufuliți și aplaŹtizați. Din cine știe ce motiv, Hagrid era aplecat, de parcă și-ar fi dorit să nu fie văzut, deși tot era cu vreun metru jumătate mai înalt decât toți ceilalți. ? Auziți, șopti el, puteți să veniți cu mine? Acum? Cât se uită ceilalți la meci? ? Ăă... nu poate să mai aștepte, Hagrid? întrebă Harry. Până se termină meciul? ? Nu, spuse Hagrid. Nu, Harry, trebuie să fie acum... cât se uită toți în altă parte... te rog. Lui Hagrid îi curgea puțin sânge din nas și avea ambii ochi vineți. Harry nu îl mai văzuse de când se întorsese la școală; arăta de-a dreptul jalnic. ? Sigur, zise Harry imediat, sigur că venim. El și Hermione se întoarseră de-a lungul rândului lor, provocând multe mormăituri nemulțumite din partea elevilor care fură nevoiți să se ridice din cauza lor. Cei din rândul lui Hagrid nu se plângeau, ci doar încercau să se facă cât puteau de mici. ? Vă sunt recunoscător, sincer, spuse Hagrid când ajunŹseră împreună la scări uitându-se neliniștit în jur, în timp ce coborau spre peluza de dedesubt. Tot ce sper e să nu ne vadă când plecăm. ? Te referi la Umbridge? zise Harry. Nu o să ne vadă, are lângă ea tot Detașamentul Inchizitorial, n-ai văzut? Probabil că se așteaptă să fie probleme la meci. ? Da, păi, ceva probleme n-ar strica, zise Hagrid, oprinŹdu-se pentru a se uita peste marginea tribunelor și a se asiŹgura că fâșia de peluză dintre ei și coliba sa era liberă. Ne-ar mai da puțin timp. ? Ce este, Hagrid? zise Hermione, uitându-se la el cu o expresie îngrijorată, în timp ce traversau grăbiți peluza, îndreptându-se către marginea pădurii. ? Veți... veți vedea imediat, spuse Hagrid, uitându-se peste umăr când auzi o explozie de urale dinspre tribunele din spatele lor. Hei, a înscris cineva? ? Trebuie să fie cei de la Ochi-de-Șoim, spuse Harry cu voce aprinsă. ? E bine... e bine... spuse Hagrid distrat. Asta e bine... Trebuiră să alerge ca să țină pasul cu el, în timp ce traverŹsau peluza, uitându-se în jur la fiecare pas. Când ajunseră la coliba sa, Hermione se duse automat către ușa de la intrare. Hagrid însă trecu pe lângă ea și porni către umbra copacilor de la marginea pădurii, unde ridică o arbaletă sprijinită de un copac. Când își dădu seama că nu mai erau cu el, se întoarse. ? Mergem pe aici, zise el, întorcând brusc capul în spate. ? În Pădure? zise Hermione perplexă. ? Da, spuse Hagrid. Hai, repede, înainte să fim depistați! Harry și Hermione se uitară unul la altul, apoi se apleŹcară și intrară la adăpost printre copaci, în urma lui Hagrid, care se îndepărta deja de ei cu pași mari, în obscuritatea aceea verde, cu arbaleta pe braț. Harry și Hermione alerŹgară ca să-l ajungă din urmă. ? Hagrid, de ce ești înarmat? zise Harry. ? E doar o precauție, spuse Hagrid, ridicând din umerii săi masivi. ? În ziua când ne-ai arătat Thestralii nu ți-ai luat arbaleŹta, spuse Hermione timid. ? Nu, mă rog, atunci nu mergeam atât de mult în interiŹor, zise Hagrid. Și, oricum, asta era înainte ca Firenze să plece din Pădure, nu-i așa? ? De ce s-au schimbat lucrurile după plecarea lui Firenze? întrebă Hermione curioasă. ? Pentru că ceilalți centauri s-au supărat pe mine, de asta, spuse Hagrid încet, uitându-se în jur. Înainte erau... mă rog, nu pot să spun că prietenoși... dar ne înțelegeam. Ei își vedeau de ale lor, dar apăreau mereu, dacă vroiam să vorŹbesc cu ei. Acum nu mai e așa. Oftă adânc. ? Firenze a spus că s-au supărat pe el pentru că s-a dus să lucreze pentru Dumbledore, zise Harry, împiedicându-se de o rădăcină ieșită în afară și ocupat să urmărească chipul lui Hagrid. ? Da, spuse Hagrid apăsat. Păi, supărați e puțin spus. De-a dreptul foc și pară. Dacă nu aș fi intervenit, presupun că l-ar fi omorât în bătaie pe Firenze... ? L-au atacat? spuse Hermione șocată. ? Da, spuse Hagrid aspru, croindu-și drum printre niște ramuri joase. Sărise pe el juma' de herghelie. ? Și tu i-ai oprit? zise Harry, uimit și impresionat. De unul singur? ? Ba bine că nu, doar nu puteam să stau și să mă uit cum îl omoară, nu? zise Hagrid. Noroc că treceam pe acolo, sinŹcer... și am crezut că Firenze o să-și amintească de asta înainte să-mi trimită avertismente idioate! adăugă el pătiŹmaș, pe neașteptate. Harry și Hermione se uitară unul la altul surprinși, dar Hagrid, încruntându-se, nu zise mai multe. ? Oricum, adăugă el, respirând ceva mai greoi decât de obicei, de atunci ceilalți centauri sunt foc de supărați pe mine, și problema e că au o mare influență în Pădure... sunt cele mai deștepte creaturi de aici. ? De asta suntem aici, Hagrid? întrebă Hermione. Din cauza centaurilor? ? A, nu, zise Hagrid, clătinând din cap dezaprobator, nu, nu din cauza lor. Păi, sigur, ei ar putea să complice probleŹma, da... dar o să vedeți imediat la ce mă refer. Se cufundă într-o tăcere misterioasă și o luă puțin înainte, făcând un singur pas pentru trei de-ai lor, așa că le fu foarte greu să țină ritmul. Cărarea devenea din ce în ce mai sălbatică și copacii creșteau atât de aproape unii de alții, cu cât mergeau mai în interiorul Pădurii, încât era la fel de întuneric ca la apus. În scurt timp erau departe de luminișul unde le arătase Hagrid Thestralii, dar Harry nu fu neliniștit până când Hagrid se îndepărtă subit de cărare și începu să șerpuiască printre copaci către inima întunecată a Pădurii. ? Hagrid! zise Harry, croindu-și drum cu greu prin tufele dese, peste care Hagrid pășise fără probleme și amintindu-și foarte clar ce pățise data trecută, când se depărtase de cărarea din Pădure. Unde mergem? ? Încă puțin, zise Hagrid peste umăr. Hai, Harry... treŹbuie să fim uniți. Era o mare provocare să țină pasul cu Hagrid, din cauza raŹmurilor sau desișurilor de spini printre care Hagrid trecea la fel de ușor ca și când ar fi fost niște pânze de păianjen, dar care le agățau robele lui Harry și Hermione, încurcându-i adeŹseori atât de tare, încât trebuiau să se oprească în loc câteva minute, ca să se elibereze. Brațele și picioarele lui Harry fură cât de curând acoperite de mici tăieturi și zgârieturi. Acum avansaseră atât de mult în interiorul Pădurii, încât uneori tot ce vedea Harry din Hagrid pe întuneric era o siluetă masivă și neagră. Toate sunetele păreau amenințătoare în tăcerea densă. O rămurică ruptă răsuna puternic și cea mai mică mișŹcare, deși ar fi putut fi făcută de o vrăbiuță nevinovată, îl făcea pe Harry să se uite prin întuneric după făptaș. Îi trecu prin minte că până atunci nu mai reușise să meargă atât de mult în interiorul Pădurii fără să întâlnească vreo altă ființă; lipsa lor i se păru oarecum de rău augur. ? Hagrid, putem să ne aprindem baghetele? zise HermioŹne încet. ? Ăă... În ordine, îi șopti Hagrid. De fapt... Se opri brusc și se întoarse; Hermione intră direct în el și căzu pe spate. Harry o prinse chiar înainte să atingă pământul. ? Poate că ar fi bine să ne oprim aici pentru o clipă, ca să pot să... vă prezint faptele, zise Hagrid. Adică, înainte să ajungem acolo. ? Perfect! zise Hermione, în timp ce Harry o punea pe picioare. Murmurară amândoi "Lumos!" și li se aprinseră vârfurile baghetelor. Chipul lui Hagrid apăru în întuneric la lumina celor două raze tremurânde și Harry observă din nou că părea neliniștit și trist. ? În ordine, zise Hagrid. Păi... știți... ideea este că... Trase aer în piept. ? Mă rog, este foarte posibil să fiu dat afară zilele astea, zise el. Harry și Hermione se uitară unul la celălalt și apoi la el. ? Dar ai rezistat până acum... Începu Hermione. Ce te face să crezi că... ? Umbridge crede că eu i-am pus Nifflerul ăla în birou. ? Și așa și este, spuse Harry, înainte să se poată abține. ? Nu, da' de unde! spuse Hagrid indignat. Dacă are legăŹtură cu creaturile magice, ea crede că are automat legătură și cu mine. Știți că de când m-am întors caută un prilej ca să scape de mine. Eu nu vreau să plec, bineînțeles, dar dacă nu ar fi... mă rog... circumstanțele speciale pe care sunt pe cale să vi le explic, aș pleca chiar acum, înainte să apuce să mă dea afară în fața întregii școli, cum a făcut cu Trelawney. Și Harry, și Hermione scoaseră niște zgomote de protest, dar Hagrid îi opri cu o mișcare a mâinii sale enorme. ? Nu e sfârșitul lumii, o să pot să-l ajut pe Dumbledore după ce o să plec, pot să fiu de ajutor și în Ordin. Iar voi o aveți pe Grubbly-Plank ? o să treceți fără probleme de examene... Vocea îi tremură, iar uriașul amuți. ? Nu vă faceți griji pentru mine, spuse el repede, când Hermione încercă să-i atingă brațul. Își scoase imensa batistă pătată din buzunarul vestei și se șterse la ochi. ? Fiți atenți, nu v-aș spune toate astea dacă nu aș fi nevoit. Știți, dacă plec... ei bine, nu pot să plec fără... fără să-i spun cuiva... pentru că o să am nevoie de ajutorul vostru. Și de al lui Ron, dacă o să vrea. ? Sigur că o să te ajutăm, spuse Harry imediat. Ce vrei să facem? Hagrid își trase nasul cu putere, și fără să spună nimic, îl bătu pe Harry pe umăr cu o forță atât de mare, încât Harry fu aruncat într-un copac. ? Știam eu că o să fiți de acord, zise Hagrid în batistă, n-o să uit... niciodată... păi... hai... Încă puțin pe aici... aveți grijă, sunt urzici... Merseră în tăcere timp de alte cincisprezece minute; Harry deschise gura ca să întrebe cât mai aveau de mers, când Hagrid întinse mâna dreaptă ca să le facă semn să se oprească. ? Cu mare grijă, zise el încet. Acum, foarte încet... Merseră înainte și Harry văzu că se aflau în fața unei movile mari și netede, aproape la fel de înaltă ca Hagrid, pe care, cu un fior de groază, o confundă cu bârlogul unui aniŹmal enorm. Copacii fuseseră smulși de la rădăcină peste tot în jurul movilei, astfel încât un loc viran înconjurat de mormane de trunchiuri și tufișuri care formau un fel de gard sau baricadă, dincolo de care stăteau acum Harry, HerŹmione și Hagrid. ? Doarme, șopti Hagrid. Într-adevăr, Harry auzi un huruit ritmat în depărtare, rare suna ca zgomotul făcut de niște plămâni enormi. Se uită cu coada ochiului la Hermione, care privea movila cu gura puțin deschisă. Părea complet îngrozită. ? Hagrid, zise ea într-o șoaptă abia audibilă peste zgoŹmotul creaturii adormite, cine e? Lui Harry i se păru ciudată această întrebare. Întrebarea la care se gândise el era "Ce e chestia asta?". ? Hagrid, ne-ai spus... zise Hermione, cu bagheta tremuŹrându-i acum în mână, ne-ai spus că nici unul nu a vrut să vină! Harry își mută ochii de la ea la Hagrid și apoi, când priŹcepu, se uită înapoi la movilă, cu un mic icnet de groază. Marea movilă de pământ pe care el, Hermione și Hagrid ar fi putut să stea fără probleme se mișca încet în sus și în jos, o dată cu respirația ei joasă și aspră. Nu era deloc o moŹvilă. Era spatele încovoiat al cuiva care era evident un... ? Păi... așa e... nu a vrut să vină, spuse Hagrid disperat. Dar a trebuit să-l aduc, Hermione, a trebuit! ? Dar de ce? întrebă Hermione, gata să plângă. De ce... poftim... vai, Hagrid! ? Am știut că, dacă îl aduc, zise Hagrid, și el în pragul lacrimilor, și... și îl învăț să fie puțin mai manierat... o să pot să-l duc afară și să le arăt tuturor că e inofensiv! ? Inofensiv! spuse Hermione sfredelitor, iar Hagrid îi făcu disperat semn cu mâinile să coboare vocea, în timp ce creatura imensă din fața lor mormăia răsunător și se mișca în somn. El te-a rănit în tot acest timp, nu-i așa? De asta ești plin de răni! ? Nu e conștient de puterea lui! spuse Hagrid sincer. Și evoluează, acum nu se mai opune așa tare... ? Deci, de asta ți-au trebuit două luni ca să te întorci acasă, spuse Hermione tulburată. Ah, Hagrid, de ce l-ai adus dacă nu vroia să vină? Nu ar fi fost mai fericit cu ai lui? ? Își băteau toți jos de el, Hermione, pentru că e foarte mic! zise Hagrid. ? Mic? spuse Hermione. Mic? ? Hermione, nu puteam să-l las, spuse Hagrid, cu lacriŹmile șiroindu-i acum pe chipul învinețit, până în barbă. Știi... e fratele meu! Hermione se holbă la el, cu gura deschisă. ? Hagrid, când spui "frate", zise Harry rar, vrei să spui... ? ? Mă rog... frate vitreg, se corectă Hagrid. Se pare că mama mea și-a găsit un alt uriaș după ce l-a părăsit pe tata și l-a avut pe Grawp, aici de față... ? Grawp? zise Harry. ? Da... păi, asta se aude când își spune numele, spuse Hagrid neliniștit. Nu prea vorbește în engleză... am încercat să-l învăț... oricum, se pare că maică-sii nu i-a plăcut de el mai mult decât i-a plăcut de mine. Știți, cu femeile de uriaș, ceea ce contează e să ai copii mari, iar el a fost mereu puțin în dezavantaj ca uriaș... are doar cinci metri jumătate... ? O, da, micuț! spuse Hermione, cu un fel de sarcasm isteric. De-a dreptul minuscul! ? Îl băteau toți... pur și simplu nu am putut să-l las... ? Madame Maxime a vrut să-l aduceți înapoi? întrebă Harry. ? Ea... păi, și-a dat seama că era foarte important pentru mine, zise Hagrid, frângându-și mâinile enorme. Dar... dar s-a cam săturat de el după o vreme, trebuie să recunosc... așa că ne-am despărțit pe drumul spre casă... Însă mi-a promis că nu va spune nimănui... ? Cum Dumnezeu l-ai adus fără să observe nimeni? zise Harry. ? Păi, de asta a durat atât de mult, să știi, spuse Hagrid. Nu puteam călători decât noaptea, prin ținuturi pustii, după cum știți. Sigur, se pricepe destul de bine la călătorit, dar tot a vrut să se întoarcă. ? Ah, Hagrid, de ce Dumnezeu nu l-ai lăsat? spuse HerŹmione, așezându-se sfârșită pe un copac smuls și îngropânŹdu-și chipul în mâini. Ce ai de gând să faci cu un uriaș vioŹlent, care nici măcar nu vrea să fie aici? ? Păi, să știi că "violent" e cam mult spus, zise Hagrid, frângându-și în continuare mâinile. Recunosc că mi-a dat doi-trei pumni când a fost prost dispus, dar e mai bine, mult mai bine, se liniștește mai repede. ? Atunci pentru ce sunt frânghiile alea? întrebă Harry. Tocmai observase câteva funii groase cât niște puieți care se întindeau din jurul trunchiurilor celor mai mari copaci din apropiere până la locul unde Grawp stătea ghemuit pe pământ, cu spatele spre ei. ? Trebuie să-l ții legat? întrebă Hermione sfârșită. ? Păi... da... zise Hagrid neliniștit. Știi, e așa cum v-am zis, nu își cunoaște propria forță. Harry înțelese acum de ce viețuitoarele lipseau cu desăvârșire în această parte a Pădurii. ? Bun, și ce vrei să facem eu, Harry și Ron? întrebă HerŹmione speriată. Harry și Hermione schimbară niște priviri distruse, priŹmul dându-și seama stânjenit că îi promisese deja lui Hagrid că avea să facă orice îl ruga. ? Despre... despre ce este vorba, mai exact? întrebă Hermione. ? Nu despre mâncare sau altceva de genul ăsta! zise Hagrid entuziasmat. Poate să-și facă singur rost, nici o proŹblemă. Păsări, căprioare și altele de genul ăsta... nu, de comŹpanie are nevoie. Să știu eu că există cineva care are în conŹtinuare puțină grijă de el... să învețe, mă-nțelegeți. Harry nu zise nimic, ci se întoarse să se uite iar la forma imensă care dormea pe pământ în fața lor. Spre deosebire de Hagrid, care arăta doar ca un om mai mare, Grawp era diform într-un mod straniu. Ceea ce Harry considerase un bolovan mare acoperit de mușchi în stânga movilei mari de pământ fu indicat acum drept capul lui Grawp. Era mult mai mare ca proporție față de corp decât capul unui om, aproape rotund și acoperit de un păr des, cu bucle mici, de culoarea ferigii. Marginea unei urechi mari, cărnoase, era vizibilă pe capul, care părea să stea, oarecum ca al unchiuŹlui Vernon, direct pe umeri, cu o porțiune mică sau inexisŹtentă de gât. Spatele, sub ceea ce părea să fie o salopetă murdară, maronie, formată din piei de animale cusute neglijent, era foarte lat; și în timp ce Grawp dormea, haina părea puțin întinsă la cusăturile cam din topor ale pieilor. Picioarele îi erau strânse sub corp. Harry văzu tălpile unor țurloaie enorme, murdare, goale și mari cât niște sănii, așezate unul pe altul pe pământul din pădure. ? Vrei să-l învățăm noi, spuse Harry pe o voce seacă. ? Acum înțelegea foarte bine avertismentul lui Firenze. Încercarea lui nu are succes. Ar fi bine să renunțe. BineînŹțeles, celelalte creaturi care trăiau în Pădure trebuie să fi auŹzit de încercările inutile ale lui Hagrid de a-l învăța engleză pe Grawp. ? Da, chiar dacă doar vorbiți puțin cu el, zise Hagrid plin de speranță. Pentru că bănuiesc că, dacă poate vorbi cu oamenii, o să înțeleagă mai bine că toți îl plăcem și că vrem să rămână. Harry se uită la Hermione, care îi întoarse privirea prinŹtre degetele care îi acopereau fața. ? Te face să ți-l dorești pe Norbert, nu-i așa? zise el, iar ea râse foarte tulburată. ? Ia ziceți, o s-o faceți? zise Hagrid, care nu părea să fi auzit ce spusese Harry. ? O să... zise Harry, legat deja de promisiunea sa. O să încercăm, Hagrid. ? Știam că pot să contez pe voi, Harry, spuse Hagrid, zâmbind înduioșător și ștergându-și din nou fața cu batista. Nu vreau să vă ocupați prea des de asta... știu că aveți de dat examene... dacă ați putea doar să dați o fugă până aici cu Pelerina Invizibilă, cam o dată pe săptămână, și să discutați puțin cu el. Hai să-l trezesc acum, să vă prezint... ? A, nu! zise Hermione, ridicându-se brusc. Hagrid, nu, nu-l trezi, zău, nu e nevoie... Dar Hagrid trecuse deja peste trunchiul mare de copac din fața lor și se îndrepta spre Grawp. Când ajunse la doi metri și jumătate de el, ridică de pe jos o cracă lungă, ruptă, le zâmbi liniștitor peste umăr lui Harry și Hermione, iar apoi îl împunse cu putere pe Grawp în mijlocul spatelui, cu vârful crăcii. Uriașul scoase un răcnet care răsună peste tot în Pădurea tăcută; păsările din vârfurile copacilor din apropiere părăŹsiră ciripind ramurile pe care stătuseră și zburară de acolo. Între timp, în fața lui Harry și Hermione, giganticul Grawp se ridica de pe solul care se cutremură când puse o mână enormă pe el, ca să se ridice în genunchi. Întoarse capul ca să vadă cine îl deranja și de ce. ? E totul bine, Grawpy? zise Hagrid, cu o veselie forțată în voce, dându-se înapoi cu craca lungă ridicată, gata să-l împungă iar pe Grawp. Ai dormit bine, da? Harry și Hermione se dădură înapoi cât putură, rămânând cu ochii pe uriaș. Grawp îngenunche între doi copaci pe care nu îi dezrădăcinase încă. Copiii se uitară în sus la chipul său uimitor de mare, care semăna cu o lună plină gri în bezna groasă din luminiș. Era ca și când trăsăturile îi fuseseră cioŹplite pe o sferă imensă de piatră. Nasul era gros și fără formă, iar gura strâmbă și plină de niște dinți galbeni, diformi, mari cât niște jumătăți de cărămidă; ochii, mici după standardele uriașilor, erau căprui-verzi, șterși, iar în momentul acela întredeschiși de somn. Grawp își ridică pumnul murdar, cu articulații mari cât mingile de crichet, îl duse la ochi, se frecă furŹtunos, apoi, pe neașteptate, se ridică în picioare cu o viteză și o agilitate surprinzătoare. ? Vai de mine! o auzi Harry pe Hermione chițăind îngroŹzită lângă el. Copacii de care erau prinse frânghiile din jurul încheieturilor și gleznelor lui Grawp scârțâiră amenințător. Era, așa cum spusese Hagrid, înalt de cel puțin cinci metri și jumătate. Privind adormit în jur, Grawp întinse o mână cât o umbrelă de plajă, înșfăcă un cuib de pasăre de pe ramurile din vârf ale unui pin înalt și îl întoarse cu susul în jos cu un răcnet de nemulțumire, pentru că nu exista nici o pasăre în el; ouăle căzură ca niște grenade și Hagrid își acoperi capul cu mâinile, ca să se apere. ? Oricum, Grawp, strigă Hagrid, uitându-se speriat în sus, în caz că mai cădeau și alte ouă, am adus niște prieteni ca să te cunoască. Ții minte, ți-am zis că s-ar putea să o fac. Ții minŹte când am zis că trebuie să plec într-o mică excursie și să-i las pe ei să aibă grijă de tine pentru o vreme? Ții minte, Grawpy? Dar Grawp scoase doar un alt răcnet jos; era greu de spus dacă asculta ce-i zicea Hagrid sau dacă recunoștea într-adevăr sunetele pe care le scotea acesta ca fiind cuvinte. Acum înșfăŹcase vârful pinului și îl trăgea spre el, evident din simpla plăŹcere de a vedea cât o să se balanseze când avea să-i dea drumul. ? Hai, Grawpy, nu face asta! strigă Hagrid. Așa i-ai scos pe ceilalți... Și, într-adevăr, Harry văzu pământul din jurul rădăcinilor copacului începând să se crape. ? Ți-am făcut rost de companie! strigă Hagrid. Însoțitori, fii atent! Uită-te în jos, clovn mare ce ești, ți-am adus niște prieteni! ? Ah, Hagrid, nu o face, gemu Hermione, dar Hagrid își ridicase deja craca și îl împunse din nou pe Grawp în genunchi. Uriașul dădu drumul vârfului copacului, care se balansă periculos, răspândind peste Hagrid o ploaie de ace de pin, după care se uită în jos. ? El, spuse Hagrid, ducându-se grăbit la locul unde erau Harry și Hermione, este Harry, Grawp! Harry Potter! S-ar putea să vină să te vadă dacă eu o să plec, ai înțeles? Uriașul realiză abia atunci că Harry și Hermione erau acolo. Îl urmăriră cu sufletul la gură cum își coborî capul mare ca un bolovan, ca să se uite nedumerit la ei. ? Și ea este Hermione, da? Her... Hagrid ezită. Întorcându-se spre Hermione, zise: ? Te superi dacă îți zice Hermy, Hermione? E un nume prea greu de ținut minte pentru el. ? Nu, nu, deloc, chițăi Hermione. ? Ea este Hermy, Grawp! O să vină și ea la tine! Nu-i așa că e drăguță? Doi prieteni cu care să poți să... GRAWPY, NU! Mâna lui Grawp țâșni din senin spre Hermione; Harry o înșfăcă și o trase înapoi după un copac, astfel încât pumnul lui Grawp zgârie trunchiul, dar nu prinse nimic. ? RĂULE CE EȘTI! îl auziră țipând pe Hagrid, în timp ce Hermione se agăță de Harry după copac, tremurând și scâncind. EȘTI UN BĂIAT FOARTE RĂU! NU E BINE SĂ ÎNȘFACI ? AU! Harry își scoase capul de după trunchi și îl văzu pe Hagrid întins pe spate, cu mâna la nas. Grawp, părând să nu mai fie interesat, se îndreptase și trăgea iar de pin cât de mult îi permitea. ? Bun, zise Hagrid aspru, ridicându-se, ținându-se cu o mână de nasul, care îi sângera și cu cealaltă încleștată pe arbaletă, ei bine... gata... l-ați cunoscut și... și acum o să știe cine sunteți, când o să vă întoarceți. Da... păi... Se uită în sus la Grawp, care acum trăgea de pin cu o expresie de plăcere relaxată pe chipul său ca de bolovan; rădăcinile scârțâiau, în timp ce le smulgea din pământ. ? Păi, presupun că e de ajuns pentru o zi, spuse Hagrid. Ne... ăă... ne întoarcem acum, da? Harry și Hermione încuviințară din cap. Harry își puse iar arbaleta pe umăr, ținându-se încă de nas, și îi conduse din nou printre copaci. Nimeni nu vorbi pentru o vreme, nici măcar când auziră bufnitura din depărtare care însemna că Grawp smulsese în sfârșit pinul. Chipul lui Hermione era palid și avea o expreŹsie rigidă. Harry nu știa ce să spună. Ce Dumnezeu avea să se întâmple când avea să afle cineva că Hagrid îl ascunsese pe Grawp în Pădurea Interzisă? Și promisese că el, Ron și Hermione aveau să continue încercările complet inutile ale lui Hagrid de a-l civiliza pe uriaș. Cum putea Hagrid, chiar și cu puterea sa nemăsurată de a se amăgi că monștrii cu colți erau extrem de inofensivi, să își imagineze că Grawp va putea vreodată să ajungă să se înțeleagă cu oamenii? ? Stați puțin, zise Hagrid brusc, exact când Harry și Hermione treceau cu greu de un petic de troscot des din spatele lui. Scoase o săgeată din tolba de pe umăr și și-o puse în arbaletă. Harry și Hermione își ridicară baghetele; acum, că se opriseră din mers, și ei auziră diverse mișcări prin apropiere. ? Ah, fir-aș să fiu, zise Hagrid încet. ? Hagrid, credeam că ți-am spus că nu mai ești binevenit aici, zise o voce joasă de bărbat. Trunchiul gol al unui bărbat păru să plutească pentru o clipă spre ei în lumina slabă, verde și nelămurită; apoi văzu că bărbatul era lipit de corpul unui cal roib. Acest centaur avea un chip mândru, cu pomeții bine conturați și cu părul lung și negru. Ca și Hagrid, era înarmat; avea pe umăr o tolbă plină de săgeți și un arc. ? Ce mai faci, Magorian? spuse Hagrid obosit. Copacii din spatele centaurilor foșniră și apărură alți patru sau cinci centauri în spatele lui. Harry îl recunoscu pe Bane, cel negru și bărbos, pe care îl întâlnise cu aproape patru ani în urmă, în aceeași noapte când îl cunoscuse pe Firenze. Bane nu dădea nici un semn că îl mai văzuse vreoŹdată pe Harry. ? Așa, zise el, cu o inflexiune răutăcioasă în glas, înainte de-a se întoarce imediat spre Magorian. Credeam că am căzut de acord asupra a ceea ce vom face dacă acest om se va mai arăta în Pădure? ? Acum sunt "acest om", da? spuse Hagrid. Doar pentru că v-am împiedicat pe toți să curmați o viață? ? Nu ar fi trebuit să te bagi, Hagrid, zise Magorian. Obiceiurile noastre nu sunt și ale voastre, la fel ca legile noastre. Firenze ne-a trădat și ne-a dezonorat. ? Nu știu cum ați ajuns la concluzia asta, spuse Hagrid agasat. Nu a făcut nimic altceva decât să îl ajute pe Albus Dumbledore... ? Firenze a intrat în slujba oamenilor, spuse un centaur cenușiu cu un chip aspru și foarte ridat. ? În slujba! zise Hagrid usturător. Doar îi face o favoare lui Albus Dumbledore... ? Le transmite oamenilor cunoștințele și secretele noastre, zise Magorian încet. Nu există nici o posibilitate de a îndrepta o asemenea rușine. ? Dacă ziceți voi, spuse Hagrid, ridicând din umeri. Dar eu, unul, cred că faceți o mare greșeală... ? Ca și tine, omule, spuse Bane, te întorci aici, în Pădurea noastră, deși te-am avertizat... ? Acum, ia ascultă-mă tu pe mine, spuse Hagrid mânios. Să mă scutești cu pădurea "noastră", dacă nu te superi. Nu voi decideți cine vine și cine pleacă de-aici... ? La fel cum nici tu nu decizi, Hagrid, spuse Magorian calm. Astăzi te las să treci, pentru că ești însoțit de tinerii tăi... ? Nu sunt ai lui! îl întrerupse Bane disprețuitor. Sunt elevi, Magorian, de la școală! Probabil că au profitat deja de învățămintele trădătorului Firenze. ? Cu toate acestea, spuse Magorian potolit, uciderea mânjilor este o crimă îngrozitoare ? nu ne atingem de neviŹnovați. Astăzi, Hagrid, treci. Însă de acum înainte, sta departe de acest loc. Ai pierdut prietenia centaurilor când l-ai ajutat pe trădătorul Firenze să scape de noi. ? Doar n-o să fiu ținut departe de Pădure de o mână de catâri bătrâni ca voi! spuse Hagrid tare. ? Hagrid, zise Hermione pe o voce subțire și îngrozită, în timp ce Bane și centaurul gri loveau pământul cu copita, hai să mergem, te rog, hai să mergem! Hagrid merse înainte, cu arbaleta încă ridicată și cu ochii ațintiți amenințător asupra lui Magorian. ? Știm ce ții în Pădure, Hagrid! strigă Magorian după ei, în timp ce centaurii ieșeau din câmpul vizual. Și toleranța noastră este din ce în ce mai scăzută! Hagrid se răsuci pe călcâie, dând toate semnele că vroia să se întoarcă imediat spre Magorian. ? O să-l tolerați atâta timp cât o să fie aici, e Pădurea lui la fel cum e și a voastră! strigă el, în timp ce Harry și Hermione se împingeau amândoi cu toată puterea în haina de moleschm a lui Hagrid, încercând să-l facă să meargă înainte. Încruntându-se în continuare, uriașul se uită în jos; expresia i se schimbă într-o ușoară uimire când îi văzu pe amândoi împingându-l; părea să nu o fi simțit. ? Liniștiți-vă, voi doi, spuse el, întorcându-se ca să meargă mai departe, în timp ce ei gâfâiau în urma lui. Niște catâri bătrâni și afurisiți, nu-i așa? ? Hagrid, spuse Hermione pe nerăsuflate, ocolind peticul de urzici pe unde trecuseră la dus, dacă centaurii nu vor oameni în Pădure, nu văd cum vom putea eu și Harry să... ? A, ați auzit ce au zis, spuse Hagrid scurt, nu le fac rău mânjilor ? cu alte cuvinte, copiilor. Oricum, nu putem să îi lăsăm să ne manipuleze. ? Frumoasă încercare, îi șopti Harry lui Hermione, care arăta descurajată. Până la urmă ajunseră iar pe cărare și, după alte cinciŹsprezece minute, copacii începură să se rărească; vedeau din nou petice de cer albastru senin și, din depărtare, auzeau sunetele clare ale uralelor și strigătelor. ? Asta a fost un alt gol? întrebă Hagrid, oprindu-se la adăŹpostul copacilor când stadionul de vâjthaț apăru la orizont. Sau credeți că s-a terminat meciul? ? Nu știu, zise Hermione abătută. Harry văzu că arăta și mai rău; avea părul plin de rămurele și frunze, robele erau rupte în mai multe locuri și avea numeroase zgârieturi pe față și mâini. Știa că și el treŹbuia să arate tot cam la fel. ? Știți, eu cred că s-a terminat! spuse Hagrid, uitându-se încă spre stadion. Uite, ies deja oameni. Dacă vă grăbiți, o să puteți să vă pierdeți în mulțime și nimeni nu o să-și dea seama că nu ați fost acolo! ? Bună idee, spuse Harry. Păi... atunci ne vedem mai târŹziu, Hagrid. ? Nu-mi vine să cred, spuse Hermione pe o voce foarte tulburată, în clipa în care Hagrid nu-i mai puteai auzi. Nu îmi vine să cred. Nu-mi vine să cred, sincer. ? Liniștește-te, spuse Harry. ? Să mă liniștesc! zise ea cu patimă. Un uriaș! Un uriaș în Pădure! Și se presupune că noi o să-l învățăm engleză! Bineînțeles, în ideea că o să trecem de o herghelie de centauri criminali la dus și la întors! Nu ? îmi ? vine ? să ? cred! ? Încă nu trebuie să facem nimic, încercă Harry să o liŹniștească, vorbindu-i încet, în timp ce se alăturau unui șuvoi de Astropufi vorbăreți, care se întorceau la castel. Nu ne roagă să facem nimic, în afară de cazul în care e dat afară, și e posibil ca asta să nici nu se întâmple. ? Ah, las-o baltă, Harry! spuse Hermione furioasă, oprindu-se locului, astfel încât cei din spatele ei trebuiră să cotească pentru a o evita. Sigur că o să fie dat afară și, sinceră să fiu, după ce am văzut, cine o poate condamna pe Umbridge? Urmă o pauză timp, în care Harry se uită urât la ea, iar ochii fetei se umplură încet de lacrimi. ? Nu ai vorbit serios, zise Harry încet. ? Nu... ei bine... așa e... nu am vorbit serios, zise ea, ștergându-se supărată la ochi. Dar de ce trebuie să-și complice viața în halul ăsta ? și pe a noastră? ? Nu știu... Weasley e al nostru rege, Weasley e al nostru rege, N-a lăsat balonul să intre, Weasley e al nostru rege... ? Și mi-aș dori să nu mai cânte melodia aia idioată, spuse Hermione distrusă. Nu s-au umflat destul în pene? Un val de elevi urca peluza în pantă dinspre stadion. ? Ah, hai să intrăm, înainte să ne întâlnim cu Viperinii, zise Hermione. Weasley tot poate să apere, Mereu lângă cercuri e, De asta Cercetașii vor toți să cânte, Weasley e al nostru rege. ? Hermione... spuse Harry rar. Cântecul era din ce în ce mai tare, dar nu venea dinspre mulțimea de Viperini îmbrăcată în verde și argintiu, ci dinŹspre o masă de roșu și auriu care se apropia încet de castel, ducând pe umeri o siluetă solitară. Weasley e al nostru rege, Weasley e al nostru rege, N-a lăsat balonul să intre, Weasley e al nostru rege... ? Nu se poate, zise Hermione cu o voce stinsă. ? BA DA! zise Harry tare. ? HARRY! HERMIONE! strigă Ron, fluturând în aer cuŹpa argintie de vâjthaț și părând în al nouălea cer. AM REUȘIT! AM CÂȘTIGAT! Îi zâmbiră, în timp ce trecu pe lângă ei. La ușa de intrare în castel era mare învălmășeală și Ron se lovi cu capul de praŹgul de sus, dar nimeni nu încercă să-l dea jos. Cântând în conŹtinuare, mulțimea se înghesui în holul de intrare și dispăru. Harry și Hermione îi urmăriră pe elevi zâmbind, până când se estompară și ultimele acorduri din "Weasley e al nostru rege". Apoi se întoarseră unul spre celălalt, și le pieri zâmbetul. ? Îi dăm veștile mâine, da? zise Harry. ? Da, bine, spuse Hermione obosită. Eu nu mă grăbesc. Urcară treptele împreună. Din ușa de la intrare se uitară amândoi înapoi ca din reflex la Pădurea Interzisă. Harry nu era sigur dacă i se părea sau nu, dar avu impresia că vede un nor mic de păsări țâșnind în sus, pe deasupra copacilor din zare, aproape ca și cum copacul în care își făcuseră cuib tocmai fusese smuls din rădăcini.