CAPITOLUL XVIII
ARMATA LUI DUMBLEDORE
? Harry, Umbridge ți-a citit scrisorile. Nu există altă expliŹcație. Crezi că Umbridge a atacat-o pe Hedwig? zise el, foarte supărat. ? Sunt aproape sigură, zise Hermione sumbru. Ai grijă, îți fuge broasca! Harry își îndreptă bagheta spre broasca-bou care sărea plină de speranță către celălalt capăt al mesei ? "Accio!" ? iar ca se întoarse posomorâtă înapoi în mâna sa. Farmecele erau mereu una dintre orele la care puteau să se bucure în liniște de o discuție personală; de obicei era atâta mișcare și activitate, încât pericolul de a fi auziți era foarte scăzut. Azi, cu clasa plină de broaște-bou care orăcăiŹau și corbi care croncăneau, și din cauza ploii torențiale care șiroia și răpăia pe ferestrele clasei, discuția în șoaptă a lui Harry, Ron și Hermione despre felul în care Umbridge aproape că îl prinsese pe Sirius trecu neobservată. ? Eu m-am gândit la asta de când te-a acuzat Filch că ai comandat bombe cu miros de baligă, pentru că mi s-a părut o minciună străvezie, șopti Hermione. Adică, după ce ți-ar fi fost citită scrisoarea, ar fi fost cât se poate de clar că nu dăduseși nici o comandă, așa că nu ai fi avut deloc proŹbleme... o glumă proastă, nu-i așa? Însă apoi m-am gândit: dar dacă cineva nu dorise decât o scuză ca să-ți citească scrisorile? Păi, atunci, ar fi fost un mod perfect de a obține asta pentru Umbridge... Să îi vândă un pont lui Filch, să îl lase pe el să se ocupe de partea murdară și să confiște scrisoarea. Apoi ori găsea un mod să o fure, ori îi cerea să o vadă ? nu cred că Filch s-ar fi opus, când a susținut el drepturile elevilor? Harry, strivești broasca. Harry se uită în jos; într-adevăr, își strângea atât de tare broasca-bou, încât îi ieșeau ochii din cap; o puse repede la loc pe masă. ? Aseară chiar că am scăpat ca prin urechile acului, spuse Hermione. Eu nu mă întreb decât dacă Sirius știe cât de aproape a fost. Silencio. Broasca-bou pe care își exersa Vraja de Tăcere amuți în mijlocul orăcăitului și se uită la el urât și cu reproș. ? Dacă l-ar fi prins pe Snuffles... Harry termină fraza în locul ei. ? Probabil că în dimineața asta ar fi fost înapoi în Azkaban. Își mișcă bagheta fără să se concentreze prea tare; broasŹca bou se umflă ca un balon mare și scoase un fluierat foarte ascuțit. ? Silencio! zise Hermione grăbită, îndreptându-și bagheta către broasca lui Harry, care se dezumflă încet în fața lor. Păi, n-are voie să o mai facă, asta este tot. Însă nu pot să-mi dau seama cum să-l anunțăm. Nu putem să-i trimitem o bufniță. ? Nu cred că va mai risca, spuse Ron. Nu e prost, știe și el că a fost cât pe-aci să-l prindă. Silencio! Corbul mare și urât din fața lui scoase un croncănit batjoŹcoritor. ? Silencio. SILENCIO! Corbul croncăni și mai tare. ? E din cauza modului în care îți miști bagheta, spuse Hermione, privindu-i critic pe Ron. Nu ar trebui să o fluŹturi, este mai mult o zvâcnitură. ? Corbii sunt mai dificili decât broaștele, spuse Ron printre dinți. ? Bine, hai să facem schimb, zise Hermione, înșfăcând corbul lui Ron și înlocuindu-l cu broasca-bou grasă pe care o avea ea. Silencio! Corbul continuă să își deschidă și închidă ciocul ascuțit, însă nu ieși nici un sunet. ? Foarte bine, domnișoară Granger, zise profesorul Flitwick cu vocea sa mică și chițăită, făcându-i pe Harry, Ron și Hermione să tresară. Acum încearcă și tu, domnule Weasley. ? Pof... ? A... a, da, zise Ron, foarte tulburat. Ăă... Silencio! Zvâcni bagheta atât de tare spre broască, încât o înțepă În ochi: broasca scoase un orăcăit asurzitor și sări de pe masă. Nici unul dintre ei nu fu surprins că Harry și Ron primiŹră ca temă exerciții în plus cu Vraja de Tăcere. Le fu permis să rămână înăuntru în timpul pauzei din cauza ploii torențiale de afară. Își găsiră locuri într-o clasă gălăgioasă și foarte aglomerată de la primul etaj în care Peeves plutea visător lângă candelabru, suflând din când în când bile cu cerneală peste capul cuiva. Abia se așezaseră, când Angelina se apropie de ei, croindu-și drum printre grupurile de elevi care șușoteau. ? Am primit aprobarea! zise ea. Să reînființez echipa de vâjthaț! ? Minunat! spuseră Ron și Harry într-un glas. ? Da, zise Angelina, zâmbind larg. M-am dus la McGoŹnagall și cred că s-ar putea să fi vorbit cu Dumbledore. Oricum, Umbridge nu a avut cum să nu cedeze. Ha! Așa că vreau să fiți pe teren astă-seară la șapte, pentru că avem de recuperat timpul pierdut. Vă dați seama că mai avem doar trei săptămâni până la primul meci? Se îndepărtă de ei strecurându-se în continuare, scăpă de puțin să nu fie stropită de Peeves cu cerneală, lăsându-i această plăcere unui elev din primul an, și se făcu nevăzută. Lui Ron îi păli puțin zâmbetul de pe față când se uită pe fereastra care acum era opacă din cauza ploii torențiale. ? Sper să se facă frumos. Hermione, ce-i cu tine? Și ea se uita pe fereastră, dar parcă nici n-ar fi văzut-o. Privea în gol și căzuse pe gânduri. ? Mă gândeam... zise ea, încruntându-se încă la fereastra care șiroia de ploaie. ? La Siri... Snuffles? spuse Harry. ? Nu... nu chiar... spuse Hermione rar. Ci... mă întreŹbam... presupun că facem ce trebuie... cred... nu-i așa? Harry și Ron se uitară unul la celălalt. ? Păi, aici chiar că ne-a lămurit, zise Ron. Ar fi fost foarte neplăcut dacă nu ne-ai fi explicat cum trebuie. Hermione se uită la el de parcă tocmai își dăduse seama că era acolo. ? Mă gândeam, zise ea, având acum o voce mult mai puŹternică, dacă am făcut ce trebuie înființând grupul acesta de Apărare contra Magiei Negre. ? Poftim? ziseră Harry și Ron în același timp. ? Hermione, dar a fost ideea ta! spuse Ron indignat. ? Știu, spuse Hermione, frângându-și mâinile. Dar, după ce am vorbit cu Snuffles... ? Dar el este complet de acord, zise Harry. ? Da, spuse Hermione, uitându-se iar la fereastră. Da, și tocmai asta m-a făcut să cred că, poate, până la urmă nu este o idee bună... Peeves pluti pe deasupra lor pe burtă, având un pai de suflat pregătit; toți trei își ridicară automat ghiozdanele ca să își acopere capetele până când trecu de ei. ? Stai să văd dacă am înțeles bine, spuse Harry supărat, în timp ce își lăsau ghiozdanele jos. Sirius este de acord cu noi, așa că tu crezi că nu ar mai trebui s-o facem? Hermione părea încordată și destul de nefericită. Uitându-se acum la mâinile ei, zise: ? Tu chiar ai încredere în judecata lui? ? Da, am! spuse Harry imediat. Ne-a dat mereu sfaturi excelente! O bilă cu cerneală vâjâi pe lângă ei, nimerind-o pe Katie Bell direct în ureche. Hermione o urmări pe Katie cum se ridică imediat în picioare și începe să arunce cu obiecte îl Peeves; trecură câteva clipe până când Hermione vorbi din nou și părea să-și fi ales cu foarte mare grijă cuvintele. ? Nu credeți că a devenit... oarecum... nesăbuit... de este închis în Casa Cumplită? Nu credeți că... Într-un fel trăiește prin noi? ? Cum adică, "trăiește prin noi"? replică Harry. ? Adică... păi, cred că ar fi încântat dacă ar putea să formeze societăți secrete de apărare chiar sub nasul cuiva de la Minister... Cred că este extrem de frustrat pentru că nu poate să facă mai nimic de acolo de unde este... Așa că am impresia că este dornic să ne stârnească... Într-un fel. Ron păru cu totul derutat. ? Sirius are dreptate, zise el, chiar că vorbești ca mama. Hermione își mușcă buza și nu răspunse. Clopoțelul sună exact când Peeves zbură spre Katie și îi vărsă o călimară plină în cap. * Vremea nu fu cu nimic mai frumoasă o dată cu trecerea timpului, așa că la ora șapte în seara aceea, când Harry și Ron se duseră la antrenamentul de pe terenul de vâjthaț, se udară leoarcă în câteva minute, cu picioarele alunecându-le pe iarba înmuiată. Cerul era cenușiu închis și propice tunetelor, iar ei fură ușurați când ajunseră în vestiarele calde și luminoase, chiar dacă știau că își trăgeau sufletul doar pentru puțin timp. Îi găsiră pe Fred și George disŹcutând dacă să se folosească de propriile Cutii de Gustări cu surprize ca să scape de zburat. ? ... dar pariez că o să știe ce am făcut, zise Fred din colțul gurii. Măcar dacă nu i-aș fi propus să cumpere niște Pastile de Vărsat ieri. ? Am putea să încercăm Fondanta Febrei, murmură GeorŹge, pe asta încă nu a văzut-o nimeni... ? Funcționează? întrebă Ron plin de speranță, în timp ce răpăitul ploii pe acoperiș se întețea și vântul urla în jurul clădirii. ? Păi, da, spuse Fred, o să-ți crească imediat temperatura. ? Însă te alegi și cu niște coșuri pline de puroi, zise George, de care încă nu am descoperit cum să scapi. ? Dar nu văd nici un coș, zise Ron, uitându-se la gemeni. ? Nu, păi, nu ai cum, spuse Fred sumbru, nu sunt într-un loc expus privirilor celorlalți. ? Însă fac ca urcatul pe mătură să fie o adevărată pacoste, dacă stai în... ? Bine, toată lumea să fie atentă la mine, spuse Angelina tare, ieșind din biroul căpitanului. Știu că nu este o vreme ideală, însă este posibil să jucăm cu Viperinii în condiții asemănătoare cu acestea, așa că este o idee bună să vedem cum o să ne descurcăm. Harry, parcă ți-ai făcut ceva la ochelari ca să nu ți se aburească de la ploaie, de când am jucat cu Astropufii pe furtuna aia, nu? ? I-a vrăjit Hermione, spuse Harry. Își scoase bagheta, își atinse ochelarii și zise: Impervius! ? Cred că ar trebui să încercăm toți, spuse Angelina. Dacă nu ne-ar mai ploua în față, am vedea mai bine ? hai, toată lumea ? Impervius! Bine, hai să mergem. Își băgară toți baghetele în buzunarele interioare ale robelor, își puseră măturile pe umăr și ieșiră din vestiar în urma Angelinei. Lipăiră prin noroiul din ce în ce mai adânc până în mijlocul terenului; cu tot cu Vraja Impervius, vizibilitatea era încă redusă; lumina scădea repede și domeniul era acoperit de o perdea de ploaie. ? Bine, la fluierul meu! strigă Angelina. Harry se ridică de la sol, stropind cu noroi în toate părțile, și țâșni în sus, fiind desigur ajutat puțin de vânt. Habar nu avea cum urma să vadă hoțoaica pe vremea aceea; îi era și așa destul de greu să observe singurul balon-ghiulea cu care se antrenau; după ce trecuse doar un minut aproape că îl dădu jos de pe mătură și trebui să folosească tehnica "agață-prinde-rostogolește" ca să îl evite. Din păcate, Angelina nu văzu asta. De fapt, nu părea să vadă nimic; nici unul dintre ei nu știa ce făceau ceilalți. Vântul se întețea; Harry auzea ploaia răpăind răsunător pe suprafața lacului chiar și de la depărtare. Angelina îi ținu acolo aproape o oră, înainte să accepte înfrângerea. Conduse echipa muiată și nemulțumită înapoi în vestiar, insistând că antrenamentul nu fusese o pierdere de vreme, deși nu părea nici ea foarte convinsă. Fred și George păreau deosebit de supărați; amândoi mergeau crăcănați și tresăreau la fiecare mișcare. Harry îi auzi plângându-se în șoaptă, în timp ce își ștergea părul ud cu un prosop. ? Cred că mie mi s-au spart câteva, spuse Fred pe o voce pustie. ? Mie nu, zise George, cu dinții încleștați, dar pulsează într-un hal fără de hal... mi se pare că sunt mai mari. ? AU! zise Harry. Își înfundă fața în prosop, cu ochii strânși de durere. Îl usturase cicatricea de pe frunte, mai tare decât în ultimele săptămâni. ? Ce s-a întâmplat? întrebară mai multe glasuri. Harry își scoase capul de după prosop; vestiarul era în ceață, pentru că nu își pusese ochelarii, însă își dădu seama că toți se uitau la el. ? Nimic, murmură el, mi-am... băgat un deget în ochi, atâta tot. Însă îi aruncă lui Ron o privire cu subînțeles, iar cei doi rămaseră în urmă, în timp ce restul echipei ieși afară, înfoŹfoliți în pelerine și cu pălăriile trase mult pe urechi. ? Ce s-a întâmplat? zise Ron, în clipa când Alicia Spinnet dispăru pe ușă. Te-a durut cicatricea? Harry încuviință din cap. ? Dar... Speriat, Ron se duse la fereastră și se uită la ploaia de afară. ? Nu... nu poate să fie pe aici, nu-i așa? ? Nu, murmură Harry, așezându-se pe o bancă și frecânŹdu-și fruntea. Probabil că este la câțiva kilometri depărtare. M-a durut pentru că... este... supărat. Harry nu voise să spună asta și auzi cuvintele de parcă le-ar fi rostit un străin... Și totuși, știa că erau adevărate. Nu știa cum anume, dar așa era; Cap-de-Mort, oriunde ar fi fost, indiferent ce-ar fi făcut, era supărat. ? L-ai văzut? zise Ron îngrozit. Ai... avut o viziune, sau ceva de genul ăsta? Harry rămase nemișcat, uitându-se în jos și lăsându-și mintea și memoria să se relaxeze după durere. Un amestec confuz de forme, o afluență asurzitoare de voci... ? Vrea să aibă loc ceva și nu se întâmplă destul de reŹpede, zise el. Din nou, fu surprins să audă aceste cuvinte din gura lui, și fu iarăși sigur că erau adevărate. ? Dar... de unde știi? zise Ron. Harry clătină din cap și își acoperi ochii cu mâinile, apăsându-i cu palmele. Văzu câteva steluțe. Îl simți pe Ron așezându-se alături pe bancă și știu că se uita la el. ? Asta a fost data trecută? zise Ron pe o voce joasă. Când te-a durut cicatricea în biroul lui Umbridge? Era supărat Știi-Tu-Cine? Harry clătină din cap. ? Atunci, ce a fost? Harry se întorcea în timp. Se uitase în ochii lui Umbridge... Îl duruse cicatricea... și avusese sentimentul acela straniu în stomac... un sentiment ciudat, un salt... un sentiment fericit... sigur că da, nu își dăduse seama despre ce era vorba, fiindcă fusese atât de nefericit... ? Data trecută a fost pentru că era mulțumit, zise el. FoarŹte mulțumit. Credea... că o să se întâmple ceva de bine. Și în seara înainte, să ne întoarcem la Hogwarts ? se gândi la momentul când îl duruse atât de tare cicatricea în camera lui și a lui Ron din Casa Cumplită ? era mânios... Se uită la Ron, care îl privea cu gura căscată. ? Ai putea să-i iei locul lui Trelawney, prietene, spuse el pe un ton care oscila între admirație și groază. ? Nu fac profeții, zise Harry. ? Nu, știi ce faci? zise Ron, părând și speriat și impreŹsionat. Harry, îi citești gândurile Știi-Tu-Cui! ? Nu, zise Harry, clătinând din cap. Presupun că este vorba despre... starea lui. Eu primesc doar frânturi din starea în care este. Dumbledore a zis că s-a întâmplat ceva de genul ăsta anul trecut. A spus că pot să-mi dau seama când Cap-de-Mort este lângă mine, sau când urăște pe cineŹva. Ei bine, acum simt și când este mulțumit... Urmă o pauză. Vântul și ploaia biciuiau clădirea. ? Trebuie să îi spui cuiva, zise Ron. ? Ultima dată i-am zis lui Sirius. ? Păi, spune-i și acum! ? Nu pot, nu? spuse Harry sumbru. Umbridge urmărește bufnițele și focurile, ai uitat? ? Atunci, spune-i lui Dumbledore. ? Tocmai ți-am zis, știe deja, spuse Harry scurt, ridicânŹdu-se, luându-și pelerina din cui și încheindu-și-o. Nu are sens să-i spun din nou. Ron își închise pelerina, privindu-i gânditor pe Harry. ? Dumbledore ar vrea să știe, zise el. Harry ridică din umeri. ? Hai... mai avem de exersat Farmecele de Tăcere. Traversară grăbiți domeniul întunecat, alunecând și poticnindu-se pe peluzele noroioase, fără să spună nimic. I Harry se gândea din răsputeri. Ce vroia Cap-de-Mort să aibă loc și nu se se întâmpla destul de repede? ? ... are alte planuri... planuri pe care le poate pune în funcțiune chiar foarte curând... lucruri pe care nu le poate obține decât prin furt... ca o armă. Ceva ce nu a avut data trecută. Harry nu se mai gândise de săptămâni întregi la aceste cuvinte; fusese prea absorbit de ce se întâmpla la Hogwarts, prea ocupat de luptele nesfârșite cu Umbridge, de nedreptatea implicării Ministerului... Însă acum și le reaminti, iar îl făcură să-și pună întrebări... furia lui Cap-de-Mort ar fi fost logică dacă el nu s-ar fi apropiat de arma aceea, oricare ar fi fost. Oare îl oprise Ordinul, oare îl împiedicase să ajungă la ea? Unde era ținută? La cine era acum? ? Mimbulus mimbletonia, zise Ron, iar Harry se întoarse la realitate chiar la timp pentru a trece prin gaura tabloului către camera de zi. Se părea că Hermione se dusese la culcare mai devreme, lăsându-l pe Șmecherilă ghemuit pe un scaun din apropiere și mai multe pălării noduroase de spiriduși tricotate pe o masă de lângă foc. Harry se arătă recunoscător că nu era prin preajmă, pentru că nu își prea dorea să-i spună și ei că îl duruse cicatricea și s-o audă îndemnându-l să meargă imeŹdiat la Dumbledore. Ron îi arunca priviri neliniștite, dar Harry își scoase cărțile de farmece și se apucă să își termine eseul, deși doar se prefăcea concentrat. Nu scrisese aproape nimic de când Ron zise că se ducea la culcare. Miezul nopții sosi și trecu, în timp ce Harry citea și recitea pasajul despre întrebuințările ierbii pentru scorbut, ale leușŹteanului și ale ierbii-strănutului, fără să rețină o silabă. Aceste plante sunt foarte eficiente la inflamarea creierului și drept urmare sunt foarte folosite în Esențele de Derutare și Amețire, cu care vrăjitorul vrea să genereze lipsă de înțelepciune și nechibzuință... ... Hermione zicea că Sirius devenise nechibzuit de când era închis în Casa Cumplită... ... foarte eficiente la inflamarea creierului și drept urmare sunt foarte folosite... ... Profetul zilei ar fi crezut că i se inflamase creierul, dacă ar fi aflat că știa ce simțea Cap-de-Mort... ... drept urmare sunt foarte folosite în Esențele de Derutare și Amețire... ... derutare, ăsta era cuvântul; de ce știa ce simțea Cap-de-Mort? Care era această legătură între ei, pe care Dumbledore nu reușise niciodată să o explice cu adevărat? ... cu care vrăjitorul vrea... ... cât de mult își dorea să doarmă... ... să genereze lipsă de înțelepciune... În fotoliul din fața focului era cald și confortabil, ploaia încă răpăia pe pervazuri, Șmecherilă torcea, flăcările sfârâiau... Cartea îi alunecă din mâini lui Harry și ateriză cu o bufniŹtură surdă pe covorul din fața focului. Capul îi căzu într-o parte... Mergea iar de-a lungul unui hol fără ferestre, cu pașii răsunându-i în urechi. În timp ce ușa de la capătul coriŹdorului era din ce în ce mai mare, inima îi bătea rapid de emoție... de-ar fi putut să o deschidă... să treacă dincolo... Întinse mâna... vârfurile degetelor erau la câțiva cenŹtimetri de ea... ? Harry Potter, domnule! Se trezi cu o tresărire. În camera de zi fuseseră stinse toate lumânările, însă ceva se mișca prin apropiere. ? Cine-i acolo? zise Harry, ridicându-se în scaun. Focul aproape că se stinsese, iar camera era foarte întunecată. ? Dobby v-a adus bufnița, domnule! zise o voce chițăitoare. ? Dobby? zise Harry cu un glas gros, uitându-se prin întuŹneric către direcția de unde venea vocea. Dobby, Spiridușul de casă, stătea lângă masa pe care Hermione lăsase douăsprezece pălării tricotate. Urechile sale mari și ascuțite ieșeau acum pe sub toate pălăriile pe care le tricotase Hermione vreodată, după câte se părea. Le purta unele peste altele, așa că arăta ca și cum i se alungise capul cu aproape un metru, iar pe ultimul ciucure era așezaŹtă Hedwig, ciripind senin și evident vindecată. ? Dobby s-a oferit voluntar să îi aducă bufnița înapoi lui Harry Potter, chițăi Spiridușul, cu o expresie de adorare desăvârșită pe chip. Domnule, doamna profesoară Grubbly-Plank a zis că acum este bine. Făcu o plecăciune foarte joasă, încât nasul ca un creion se frecă de suprafața tocită a covorului din fața șemineului, iar Hedwig scoase un strigăt indignat și zbură până pe brațul fotoliului lui Harry. ? Mulțumesc, Dobby! zise Harry, mângâind-o pe cap pe Hedwig și clipind des, încercând să scape de imaginea ușii din vis... care fusese atât de reală. Cercetându-l cu mai mare atenție pe Dobby, observă că Spiridușul de casă purta și mai multe fulare și nenumărate șosete, astfel încât picioarele îi păreau mult prea mari penŹtru restul corpului. ? Ăă... ai luat toate hainele pe care le-a lăsat Hermione? ? O, nu, domnule, zise Dobby fericit. Dobby i-a dus unele și lui Winky, domnule. ? Da, ce mai face Winky? întrebă Harry. Lui Dobby i se pleoștiră puțin urechile. ? Winky tot bea, domnule, bea mult, zise el cu tristețe, plecându-și ochii verzi, rotunzi și mari cât niște mingi de tenis. Tot nu o interesează hainele, Harry Potter. Și nici pe ceilalți spiriduși de casă. Nici unul nu mai vrea să mai facă ordine în Turnul Cercetașilor, nu când sunt ascunse pălării și șosete peste tot. Li se pare că este jignitor, domnule. Dobby le face pe toate singur, domnule, dar pe Dobby nu îl deranjează, domnule, căci speră întotdeauna să îl întâlŹnească pe Harry Potter și în seara acesta, domnule, dorința i s-a îndeplinit! Dobby făcu iar o plecăciune până la pământ. ? Dar Harry Potter nu pare fericit, continuă Dobby, îndreptându-se și uitându-se timid la Harry. Dobby l-a auzit vorbind în șoaptă în somn. Harry Potter a avut coșmaruri? ? Nu tocmai coșmaruri, zise Harry, căscând și frecându-se la ochi. Am avut vise și mai rele. Spiridușul îl cercetă pe Harry cu ochii săi mari, ca niște sfere. Apoi zise foarte serios, plecându-și urechile: ? Dobby și-ar dori să îl poată ajuta pe Harry Potter, căci Harry Potter l-a eliberat pe Dobby și acum Dobby este mult, mult mai fericit. Harry zâmbi. ? Nu ai cum să mă ajuți, Dobby, dar îți mulțumesc penŹtru propunere. Se aplecă și își ridică manualul de Poțiuni. Trebuia să încerce să își termine eseul a doua zi. Închise cartea și, când o făcu, focul îi lumină cicatricele albe de pe mână ? rezulŹtatul detențiilor cu Umbridge... ? Stai puțin, Dobby, ai putea să faci ceva pentru mine, zise Harry rar. Spiridușul se uită la el, zâmbind larg. ? Orice, Harry Potter, domnule. ? Trebuie să găsesc un loc unde douăzeci și opt de oameni să poată să exerseze Apărarea contra Magiei Negre fără să fie descoperiți de nici un profesor. Mai ales de profesoara UmŹbridge, zise Harry și își încleștă mâna pe carte, astfel încât cicaŹtricele îi străluciră albe ca laptele. Se așteptase ca spiridușului să-i piară zâmbetul sau să i se pleoștească urechile; se așteptase să spună că era imposibil, sau că va încerca să găsească un loc, însă nu își prea făcea speranțe. Însă nu se așteptase ca Dobby să facă un mic salt, fluturându-și urechile vesel, și să bată din palme. ? Dobby știe locul perfect, domnule! zise el fericit. Dobby i-a auzit pe alți spiriduși de casă vorbind despre el când a venit la Hogwarts, domnule. Nouă ne este cunoscut drept Camera Du-Te-Vino, domnule, sau Camera Necesității! ? De ce? spuse Harry curios. ? Pentru că este o cameră în care se poate intra, zise Dobby cu seriozitate, când ai cu adevărat nevoie de ea. Uneori este acolo, uneori nu este, însă când apare, este mereu echipată conform nevoilor căutătorului. Dobby a folosit-o, domnule, zise Spiridușul, coborându-și vocea și părând vinovat, când Winky a fost foarte beată; a ascuns-o în Camera Necesității și acolo a găsit antidoturi pentru Berezero, un pat drăguț de spiriduș de casă, pe care să o întind ca să doarmă, domnule... și Dobby știe că domnul Filch a găsit materiale suplimentare de curățat când și-a terŹminat proviziile, domnule, și... ? Și dacă ai avea mare nevoie să te duci la baie, zise Harry, amintindu-și deodată ceva ce spusese Dumbledore la Balul de Crăciun de anul trecut, s-ar umple cu oale de noapte? ? Dobby presupune că da, domnule, zise Dobby, încuviŹințând din cap cu sinceritate. Este o cameră cât se poate de uimitoare, domnule. ? Câți oameni știu de ea? zise Harry, îndreptându-se în fotoliu. ? Foarte puțini, domnule. Mulți o găsesc când au nevoie de ea, domnule, dar de cele mai multe ori nu o mai găsesc a doua oară, pentru că nu știu că este mereu acolo, aștepŹtând să fie folosită, domnule. ? Sună extraordinar, zise Harry, cu inima bătându-i puŹternic. Dobby, pare perfectă. Când poți să-mi arăți unde este? ? Oricând, Harry Potter, domnule, spuse Dobby, încânŹtat de entuziasmul lui Harry. Am putea să mergem și acum, dacă vreți! Pentru o clipă, Harry fu tentat să meargă cu Dobby. Aproape că se ridicase, intenționând să se ducă în cameră să-și ia Pelerina Invizibilă, când, nu pentru prima oară, o voce foarte asemănătoare cu cea a lui Hermione îi șopti în ureche: nechibzuit. Era, totuși, foarte târziu, era extenuat și avea de terminat eseul pentru Plesneală. ? Nu astă-seară, Dobby, zise Harry cu jumătate de gură, așezându-se la loc. Este foarte important... nu vreau să o dau în bară, trebuie gândit totul cu grijă. Auzi, poți să-mi spui exact unde este Camera asta a Necesității și cum să ajung la ea? * Robele le fluturau și vâjâiau în jur, în timp ce traversară lipăind stratul de legume inundat, ducându-se la cele două ore consecutive de Ierbologie, unde abia auziră ce spunea profesoara Lăstar, din cauza răpăitului picăturilor de ploaie ca niște bucăți de gheață pe acoperișul serei. Lecția de Grijă față de Creaturile Magice din acea după-amiază trebui ținută în altă parte decât pe domeniul bătut de furtună, și anume într-o clasă liberă de la parter. Spre marea lor ușuŹrare, Angelina îi căutase pe membrii echipei ca să le spună că antrenamentul de vâjthaț fusese anulat. ? Foarte bine, zise Harry încet când îl anunță, pentru că am găsit un loc unde să avem prima întâlnire de Apărare. Astă-seară, la opt, etajul șapte, vizavi de tapiseria cu Barnabas cel Smintit, pe care îl bat niște troli cu bâtele. Poți să le spui tu lui Katie și Aliciei? Păru puțin jignită dar promise să le spună și celorlalți. Harry se întoarse înfometat la cârnații și piureul său. Când își ridică privirea să ia o gură de suc de dovleac, văzu că Hermione îl privea. ? Ce este? zise el cu o voce groasă. ? Păi... nimic, doar că planurile lui Dobby nu sunt totŹdeauna foarte sigure. Mai ții minte când te-a făcut să îți pierzi oasele brațului? ? Camera asta nu este doar o idee nebunească a lui Dobby; și Dumbledore știe, mi-a vorbit de ea la Balul de Crăciun. Figura lui Hermione se lumină. ? Ți-a zis Dumbledore de ea? ? Doar în trecere, zise Harry, ridicând din umeri. ? A, păi, atunci e în ordine, spuse Hermione vioaie, fără vreun alt comentariu. Cei doi și cu Ron petrecură aproape restul zilei găsind oamenii care semnaseră lista la "Capul de mistreț" și spuŹnându-le unde să se întâlnească în seara aceea. Oarecum spre dezamăgirea lui Harry, Ginny fu cea care reuși să le găŹsească prima pe Cho Chang și pe prietena ei; însă, până la sfârșitul cinei se convinse că veștile fuseseră transmise fieŹcăruia dintre cei douăzeci și cinci de oameni care apăruseră la "Capul de mistreț". La șapte jumătate Harry, Ron și Hermione ieșiră din camera de zi a Cercetașilor, Harry strângând în mână o anuŹmită bucată de pergament vechi. Cei din anul cinci aveau voie pe hol până la ora nouă, însă toți trei se tot uitau în jur neliniștiți, în timp ce se îndreptau spre etajul șapte. ? Stați puțin, îi avertiză Harry, desfășurând pergamentul când ajunse la capul scărilor, atingându-i cu bagheta și murŹmurând: Jur solemn că nu e nimic de capul meu. Pe pergamentul gol apăru o hartă a Școlii Hogwarts. PuncŹte mici și negre, etichetate cu nume, se mișcau întruna, arăŹtând unde erau diverși oameni. ? Filch este la etajul doi, zise Harry, ținând harta aproape de ochi, iar Doamna Norris este la etajul patru. ? Și Umbridge? întrebă Hermione neliniștită. ? În biroul ei, zise Harry, arătând-o cu degetul. În ordine, la drum. Merseră repede pe coridor către locul pe care i-l descrisese Dobby lui Harry ? o bucată de perete gol vizavi de o tapiserie imensă, care înfățișa încercarea prostească a lui Barnabas cel Smintit de a-i învăța pe troli să facă balet. ? Bine, zise Harry încet, în timp ce un trol mâncat de molii se opri din bătaia neîncetată a celui ce se dorise proŹfesor de balet pentru a se uita la ei. Dobby a zis să trecem dincolo de porțiunea asta de perete de trei ori, concentrânŹdu-ne asupra a ceea ce ne trebuie. Așa făcură, întorcându-se brusc în dreptul ferestrei chiar de dincolo de bucata de perete și apoi în dreptul vazei de mărimea unui om de pe partea cealaltă. Ron închise ochii, concentrându-se; Hermione spuse ceva în șoaptă; Harry își ținu pumnii strânși, în timp ce se uita înainte. Avem nevoie de un loc unde să ne luptăm... își zise el. Dă-ne un loc unde să ne antrenăm... un loc unde să nu ne poată găsi... ? Harry! zise Hermione tăios, când se întoarseră după ce trecură a treia oară pe acolo. O ușă foarte lustruită apăruse în perete. Ron se holbă la ea, părând puțin îngrijorat. Harry întinse mâna, apucă clanța de aramă, deschise ușa și intră primul într-o cameră spațioasă, luminată de torțe pâlpâitoare ca acelea care luminau celulele aflate cu opt etaje mai jos. Pereții erau plini cu dulapuri de lemn înțesate cu cărți și în loc de scaune iar, pe jos erau perne mari de mătase. Pe rafturile din capătul opus al camerei se găseau mai multe instrumente cum ar fi Trădare, Senzori Secretoși și o OglinŹdă mare a Dușmanilor, despre care Harry era sigur că o văzuse anul trecut în biroul falsului Moody. ? Or să fie bune când o să exersăm Împietrirea, zise Ron entuziasmat, atingând una dintre perne cu piciorul. ? Și uite câte cărți! spuse Hermione încântată, trecându-și un deget peste cotoarele volumelor legate în piele. ComŹpendiul blestemelor obișnuite și contraacțiunile lor... Magia neaŹgră înfrântă... Vrăji de autoapărare... uau! Se uită la Harry radiind, iar el își dădu seama că prezența acelor sute de cărți o convinsese până la urmă pe Hermione că făceau ce trebuia. ? Harry, este minunat, avem aici tot ce ne trebuie! Și, fără alte comentarii, luă Blesteme pentru blestemați de pe un raft, se așeză pe perna cea mai apropiată și începu să citească. Se auzi o bătaie timidă la ușă. Harry se întoarse să vadă cine era. Dădu cu ochii de Ginny Neville, Lavender, Parvati și Dean. ? Vaai, zise Dean, uitându-se în jur impresionat. Ce este locul ăsta? Harry începu să explice, însă, înainte să termine, mai sosiră alții și trebui să o ia de la capăt. Când se făcu ora opt, era ocuŹpată fiecare pernă. Harry se duse la ușă și întoarse cheia care ieșea din broască; aceasta scoase un sunet limpede și toată lumea tăcu, uitându-se la el. Hermione își puse cu grijă un semn la pagina din Blesteme pentru blestemați la care ajunsese și lăsă cartea deoparte. ? Bine, zise Harry, puțin emoționat. Acesta este locul pe care l-am găsit pentru antrenamente, și este... ăă... evident că sunteți mulțumiți. ? Este fantastic! zise Cho, și mai mulți încuviințară în șoaptă. ? Este ciudat, zise Fred, încruntându-se în jur. Ne-am ascuns o dată aici de Filch, ții minte, George? Dar atunci era doar un dulap de mături. ? Hei, Harry, ce sunt chestiile alea? întrebă Dean din funŹdul camerei, arătând spre Trădare și Oglinda Dușmanilor. ? Detectori Întunecați, zise Harry, pășind printre perne ca să ajungă acolo. În mare, arată când anume sunt prin preajmă vrăjitori Întunecați sau dușmani, însă nu ar trebui să ai prea mare încredere în ele, pot fi păcălite... Se uită pentru o clipă în Oglinda crăpată a Dușmanilor; în ea se mișcau siluete întunecate, deși nici una dintre ele nu putea fi recunoscută. Se întoarse cu spatele la ea. ? Ei bine, m-am gândit cam ce ar trebui să facem mai întâi și... ăă... Observă o mână ridicată. ? Ce este, Hermione? ? Cred că ar trebui să alegem un lider, zise Hermione. ? Harry este liderul, zise Cho imediat, uitându-se la Hermione de parcă ar fi fost nebună. Stomacul lui Harry făcu iar o tumbă. ? Da, dar cred că ar trebui să-l votăm cum trebuie, zise Hermione netulburată. E mai oficial sporește autoritatea. Deci... cine crede că Harry ar trebui să fie liderul nostru? Toată lumea ridică mâna, chiar și Zacharias Smith, deși o făcu fără nici o tragere de inimă. ? Ăă... În ordine, mulțumesc, zise Harry, care simțea că îi luase foc fața. Și ? ce mai este, Hermione? ? Cred că ar trebui să avem și un nume, spuse ea veselă, cu mâna încă ridicată. Ar promova spiritul de echipă și uniŹtatea, nu credeți? ? Putem să fim Liga Anti-Umbridge? zise Angelina plină de speranță. ? Sau Grupul Care Crede că Cei din Ministerul Magiei sunt Imbecili? sugeră Fred. ? Eu mă gândeam, zise Hermione, încruntându-se la Fred, mai degrabă la o denumire care să nu le spună tuturor ce punem la cale, ca să putem vorbi de ea în siguranță și în afara întâlnirilor. ? Asociația Defensivă? zise Cho. A.D. pe scurt, ca să nu știe nimeni despre ce vorbim? ? Da, A.D. sună bine, zise Ginny. Dar hai să o facem să vină de la Armata lui Dumbledore, pentru că de asta se teme cel mai tare Ministerul, nu-i așa? La auzul acestor cuvinte se auziră multe șoapte și râsete aprobatoare. ? Cine e pentru A.D.? zise Hermione pe un ton autoritar, îngenunchind pe pernă ca să numere. Majoritatea... moțiune aprobată! Agăță foaia de pergament cu toate semnăturile lor pe perete și în partea de sus scrise cu litere mari: ARMATA LUI DUMBLEDORE ? Bine, zise Harry, după ce Hermione se așeză la loc, ce ziceți, începem antrenamentul? Mă gândeam că primul lucru pe care ar trebui să-l facem ar fi Expelliarmus, știți voi, Vraja de Dezarmare. Știu că este destul de simplă, însă a fost foarte folositoare când... ? Ah, te rog, spuse Zacharias Smith, dându-și ochii peste cap și încrucișându-și mâinile. Eu nu cred că Expelliarmus chiar o să ne fie de ajutor împotriva Știi-Tu-Cui, nu găsești? ? Am folosit-o contra lui, zise Harry încet. Mi-a salvat viața în iunie. Smith căscă gura ca un prost. Ceilalți din cameră rămaseră tăcuți. ? Însă dacă ai senzația că este degradant pentru tine, poți să pleci, zise Harry. Smith nu se mișcă, și nici ceilalți. ? În ordine, zise Harry, care avea gura puțin mai uscată decât de obicei, din cauza tuturor perechilor de ochi ațintite asupra lui, cred că ar trebui să ne grupăm câte doi și să ne antrenăm. I se părea ciudat să dea indicații, însă și mai ciudat era să vadă că îi erau ascultate. Toți se ridicară imediat și se împărțiră pe perechi. După cum era de așteptat, Neville rămase fără partener. ? Poți să te antrenezi cu mine, îi zise Harry. Bine... deci, la trei... unu, doi, trei... Camera se umplu brusc de țipete de "Expelliarmus". Baghetele zburară în toate părțile; vrăjile care dăduseră pe lângă loviră cărți de pe rafturi și le ridicară în aer. Harry fu prea rapid pentru Neville, a cărui baghetă îi zbură din mână învârtindu-se, se lovi de tavan într-o ploaie de scântei și ateŹriză zăngănind pe un dulap cu cărți, de unde Harry o recuŹperă cu o Vrajă de Chemare. Uitându-se în jur, se gândi că fusese bine că sugerase să înceapă antrenamentul cu eleŹmentele de bază; era vorba despre o magie de proastă caŹlitate; mulți nu reușeau deloc să își dezarmeze adversarii, făcându-i doar să se dea înapoi cu câțiva pași sau să închidă ochii când îi atingea suflul unei vrăji slabe. ? Expelliarmus! zise Neville, și Harry, luat prin surŹprindere, simți cum îi zboară bagheta din mână. ? AM REUȘIT! zise Neville bucuros. Este prima oară când mi-a ieșit ? AM REUȘIT! ? Bravo! zise Harry încurajator, hotărându-se să nu subŹlinieze că, într-un duel adevărat, era foarte puțin probabil ca adversarul lui Neville să se uite în direcția opusă, ținând lejer bagheta pe lângă corp. Neville, fii atent, poți să te antrenezi pe rând cu Ron și cu Hermione câteva minute, ca să fac un tur și să văd cum se descurcă ceilalți? Harry se duse în mijlocul camerei. Se întâmpla ceva foarte straniu cu Zacharias Smith. De fiecare dată când deschidea gura să-l dezarmeze pe Anthony Goldstein, îi zbura din mână propria baghetă, și totuși, Anthony nu părea să scoată nici un sunet. Harry nu trebui să caute mult ca să elucideze misterul: Fred și George erau la câțiva metri de Smith și își îndreptau pe rând baghetele către el de undeva din spate. ? Scuze, Harry, zise George repede, când Harry îi întâlni privirea. Nu ne-am putut abține. Harry se duse la alte perechi, încercând să-i corecteze pe cei care făceau vraja greșit. Ginny era parteneră cu Michael Corner; se descurca foarte bine, în timp ce Michael ori nu se pricepea deloc ori nu vroia să atace. Ernie Macmillan își flutura bagheta fără motiv, dându-i partenerului său timp să îl prindă cu garda jos; frații Creevey erau entuziasmați, dar haotici, fiind principalii vinovați pentru toate cărțile care țâșneau din rafturile din jur; Luna Lovegood era la fel de dezordonată, uneori făcând să-i zboare învârtindu-se bagheta lui Justin Finch-Fletchley, alteori reușind doar să-i facă părul măciucă. ? Bine, opriți-vă! strigă Harry. Opriți-vă! OPRIȚI-VĂ! Am nevoie de un fluier, își zise el, și imediat zări unul pe cel mai apropiat rând de cărți. Îl luă și suflă cu putere. Toți își coborâră baghetele. ? Nu a fost rău, zise Harry, însă este clar că e loc de mai bine. Zacharias Smith se uită urât la el. ? Hai să mai încercăm o dată. Se plimbă din nou printre ei, oprindu-se din când în când să le dea sfaturi. Încet, performanțele se îmbunătățiră în general. O vreme, evită să se apropie de Cho și de priŹetena ei, dar după ce trecu de două ori pe lângă toate celeŹlalte perechi din cameră, simți că nu putea să le mai ignore. ? O, nu, zise Cho destul de alarmată când el se apropie. Expelliarmious! Adică, Expellimellius! Eu ? ah, scuze, Marietta! Prietenei ei cu părul creț îi luase foc mâneca; Marietta o stinse cu propria baghetă și se uită urât la Harry, de parcă ar fi fost vina lui. ? M-ai făcut să mă emoționez, mă descurcam bine înainte să vii, îi spuse Cho tristă lui Harry. ? A fost destul de bine, minți Harry, dar, când ea ridică sprâncenele, adăugă: Adică nu a fost jalnic, dar știu că poți să o faci cum trebuie, m-am uitat de departe. Cho râse. Prietena ei Marietta îi privi cu o oarecare acreală și apoi se întoarse cu spatele la ei. ? Nu o băga în seamă, murmură Cho. De fapt, nu voia să vină, dar am obligat-o. Părinții i-au interzis să facă orice ar putea să o supere pe Umbridge. Vezi tu... mama ei lucrează pentru Minister. ? Dar părinții tăi? întrebă Harry. ? Păi, și mie mi-au interzis să mă pun rău cu Umbridge, zise Cho, îndreptându-se cu mândrie. Dar, dacă își imaŹginează că nu o să lupt împotriva Știi-Tu-Cui după ce s-a întâmplat cu Cedric... Se întrerupse, părând oarecum derutată, și între ei se lăsă o tăcere stânjenitoare; bagheta lui Terry Boot trecu vâjâind pe lângă urechea lui Harry și o lovi pe Alicia Spinnet drept în nas. ? Păi, tatăl meu este un mare suporter al oricărei acțiuni anti-Minister! zise Luna Lovegood cu mândrie chiar din spatele lui Harry. Era evident că trăsese cu urechea la ce vorbeau, în timp ce Justin Finch-Fletchley încerca să se elibereze din robele care i se ridicaseră în cap. ? Spune mereu că îl crede în stare de orice pe Fudge; păi, după ce a asasinat atâția goblini! Și bineînțeles că folosește Departamentul Misterelor ca să creeze otrăvuri teribile, pe care le administrează în secret tuturor celor care nu sunt de acord cu el. Și apoi mai este și Slashkilterul Umgubular... ? Nu întreba, îi șopti Harry lui Cho când ea deschise gura, părând derutată, după care chicoti. ? Hei, Harry, strigă Hermione de la celălalt capăt al camerei, te-ai uitat cât e ora? Se uită la ceas și fu șocat să vadă că era deja nouă și zece, ceea ce însemna că trebuiau să se întoarcă imediat în camerele lor de zi, sau riscau să fie prinși și pedepsiți de Filch pentru că încălcau regulile. Fluieră, toți se opriră din țipat "Expelliarmus" și ultimele câteva baghete zăngăniră pe podea. ? A fost destul de bine, zise Harry, însă am depășit limita de timp. Săptămâna viitoare, la aceeași oră, în același loc? ? Mai repede! zise Dean Thomas entuziasmat și mulți încuviințară din capete. Angelina, însă, zise repede: ? Este pe cale să înceapă sezonul de vâjthaț, trebuie să se antreneze și echipele! ? Atunci, hai să rămână miercurea următoare, seara, zise Harry. Putem să hotărâm atunci când vor fi întâlnirile supliŹmentare. Hai, ar fi bine să mergem. Scoase iar Harta Ștrengarilor și se uită cu atenție dacă exista vreun profesor la etajul șapte. Îi lăsă să plece pe toți, în grupuri de trei sau patru, privind neliniștit punctulețele, ca să vadă dacă ajunseseră cu bine în dormitoarele lor: Astropufii o luară pe holul de la subsol care ducea și spre bucătării, cei de la Ochi-de-Șoim se îndreptară spre un turn din partea de vest a castelului, iar Cercetașii de-a lungul coridorului, către portretul Doamnei Grase. ? A fost foarte, foarte bine, Harry, zise Hermione, când în sfârșit nu mai rămaseră decât ea, Harry și Ron. ? Da, așa e! spuse Ron entuziasmat, în timp ce se strecuŹrară toți pe ușă o priviră transformându-se înapoi în piatră în urma lor. Ai văzut cum am dezarmat-o pe Hermione, Harry? ? Doar o dată, zise Hermione înțepată. Te-am dezarmat de mult mai multe ori decât tu pe mine... ? Nu te-am dezarmat doar o dată, ci cel puțin de trei ori... ? Păi, dacă pui la socoteală și când te-ai împleticit și mi-ai dat peste mâna cu bagheta... Se certară tot drumul înapoi în camera de zi, însă Harry nu îi asculta. Era cu un ochi pe Harta Ștrengarilor, însă se gândea de asemenea la felul cum îi spusese Cho că o făcuse să se emoționeze.