CAPITOLUL XXXIII
LUPTA ȘI ZBORUL
Harry habar nu avea ce plănuia Hermione, sau dacă avea într-adevăr un plan. Merse cu jumătate de pas în urma ei, în timp ce străbăteau coridorul și treceau prin dreptul biroului lui Umbridge, știind că avea să pară foarte suspect dacă dădeau semne că nu știau unde merg. Nu îndrăzni să încerce să-i vorbească; Umbridge mergea în spatele lor atât de aproape, încât îi auzea respirația aspră. Hermione îi conduse, coborând treptele către holul de intrare. Zgomotul vocilor ridicate și zăngănitul tacâmurilor pe farfurii răsunară de dincolo de ușa dublă ce dădea spre Marea Sală ? lui Harry i se părea incredibil că, la șase metri depărtare, erau oameni care luau cina liniștiți, sărbătorind sfârșitul examenelor, lipsiți de orice grijă... Hermione ieși pe ușa dublă de stejar de la intrare și coborî treptele de piatră în aerul înmiresmat al serii. Soarele apunea dincolo de vârfurile copacilor din Pădurea Interzisă și, în timp ce Hermione mergea hotărâtă pe iarbă ? iar Umbridge alerga ca să țină pasul cu ea ? umbrele lor lungi și întunecate făceau valuri pe iarbă în urma lor, ca niște pelerine. ? Este ascunsă în coliba lui Hagrid, nu-i așa? îi susură Umbridge nerăbdătoare la ureche lui Harry. ? Nici vorbă, spuse Hermione usturător. Hagrid ar fi putut să o declanșeze din greșeală. ? Da, spuse Umbridge, al cărei entuziasm părea să creasŹcă. Da, așa ar fi făcut, bineînțeles, dobitocul ăla corcit. Râse. Harry simți o dorință puternică de-a se întoarce și de-a o apuca de gât, dar se abținu. Cicatricea îi zvâcnea în aerul blând al serii, dar încă nu îl ardea, așa cum știa că ar fi făcut-o în cazul în care Cap-de-Mort s-ar fi pregătit să ucidă. ? Așa. Păi... unde este? întrebă Umbridge, cu o notă de nesiguranță, în glas în timp ce Hermione continua să mearŹgă cu pași mari spre Pădure. ? Aici, bineînțeles, spuse fata, arătând spre copacii întuŹnecați. Trebuia să fie într-un loc unde elevii să n-o găsească din greșeală, nu-i așa? ? Desigur, spuse Umbridge, oarecum speriată. Desigur... păi, foarte bine... mergeți înaintea mea. ? Dacă tot o luăm înainte, puteți să ne dați bagheta dumŹneavoastră? o întrebă Harry. ? Nu, nu cred, domnule Potter, zise Umbridge dulce, îmŹpungându-l în spate cu ea. Mă tem că Ministerul pune mai mare preț pe viața mea decât pe a voastră. Când ajunseră în umbra răcoroasă a primilor copaci, Harry încercă să întâlnească privirea lui Hermione; să intre în PăŹdure fără baghete i se părea cel mai nesăbuit lucru pe care îl făcuseră în seara aceea. Ea însă doar îi aruncă lui Umbridge o privire disprețuitoare și intră trecu de lizieră, mișcându-se atât de repede, încât lui Umbridge, cu picioarele ei scurte, îi era foarte greu să țină pasul. ? E mult în interior? întrebă Umbridge, după ce ce roba i se rupse într-o tufă de mărăcini. ? O, da, spuse Hermione, da, este foarte bine ascunsă. Presimțirea rea a lui Harry se accentuă. Hermione nu urma drumul pe care merseseră ca să îl viziteze pe Grawp, ci cel pe care mersese el cu trei ani în urmă, spre bârlogul monstrului Aragog. Atunci Hermione nu fusese cu el; se îndoia că știa ce pericol se afla la capătul drumului. ? Ăă... ești sigură că ăsta e drumul corect? o întrebă el cu subînțeles. ? O, da, spuse ea cu o voce fermă, croindu-și drum cu mai mult zgomot decât ar fi fost nevoie. În spatele lor, Umbridge se împiedică de un puiet căzut. Nici unul dintre ei nu se opri să o ajute să se ridice; Hermione merse mai departe, strigând tare peste umăr: ? Mai avem puțin! ? Hermione, vorbește mai încet, șopti Harry, grăbindu-se să o prindă din urmă. Ar putea să ne audă oricine prin locurile astea... ? Chiar vreau să fim auziți, răspunse ea încet, în timp ce Umbridge alerga zgomotos în urma lor. O să vezi... Mai merseră o bună bucată de vreme, până când pătrunŹseră atât de mult în Pădure, încât coroanele copacilor blocau toată lumina. Harry avea sentimentul pe care îl mai avusese și înainte în Pădure: că era urmărit de mulți ochi nevăzuți. ? Cât mai trebuie să mergem? întrebă Umbridge supărată din spatele lui. ? Nu mult! strigă Hermione, în timp ce ajungeau într-un luminiș întunecat și umed. Încă puțin... O săgeată vâjâi prin aer și se înfipse cu un zgomot ameŹnințător în copacul din dreptul ei. Aerul se umplu deodată de sunetul copitelor; Harry simți solul pădurii tremurând; Umbridge scoase un țipăt scurt și îl împinse în fața ei ca pe un scut... Se smulse de lângă ea și se întoarse. În jur de cincizeci de centauri apărură din toate părțile, cu arcurile ridicate și înŹtinse, îndreptate spre Harry, Hermione și cu Umbridge. Se dădură încet în spate, către centrul luminișului, Umbridge scoțând mici icnete de groază. Harry se uită cu coada ochiuŹlui la Hermione, care avea un zâmbet triumfător. ? Cine ești? spuse o voce. Harry se uită în stânga. Centaurul cu un corp ca de casŹtan, pe nume Magorian, ieși din cerc, apropiindu-se de ei cu arcul ridicat la fel ca ceilalți. În dreapta lui Harry, Umbridge încă suspina, cu bagheta tremurând tare, în timp ce o înŹdrepta spre centaurul care se apropia. ? Te-am întrebat cine ești, omule, spuse Magorian aspru. ? Sunt Dolores Umbridge! zise Umbridge cu o voce striŹdentă, îngrozită. Adjunct al ministrului Magiei, director și Mare Inchizitor la Hogwarts! ? Ești de la Ministerul Magiei? spuse Magorian, în timp ce mulți centauri din cercul din jur se foiau neliniștiți. ? Exact! spuse Umbridge, cu o voce și mai subțire, așa că aveți grijă! Conform legilor promulgate de Departamentul pentru Reglementarea și Controlul Creaturilor Magice, orice atac al unor hibrizi ca voi asupra unui om... ? Cum ne-ai spus? strigă un centaur cu un aspect neîmŹblânzit, pe care Harry îl recunoscu drept Bane. În jurul lor se auziră multe șoapte furioase și corzi de arc întinse. ? Nu le spuneți așa! spuse Hermione mânioasă, dar Umbridge nu părea să o fi auzit. Cu bagheta care îi tremura îndreptată în continuare spre Magorian, ea continuă: ? Legea cincisprezece B prevede limpede că "orice atac de către o creatură magică având o capacitate intelectuală cvasiumană și drept urmare considerată responsabilă penŹtru acțiunile sale... ? "Capacitate intelectuală cvasiumană"? repetă Magorian, în timp ce Bane și ceilalți răcneau furioși și râcâiau pămânŹtul cu copitele. Considerăm asta o mare insultă, omule! Din fericire, capacitatea noastră intelectuală o depășește cu mult pe a voastră. ? Ce cauți în pădurea noastră? strigă centaurul cenușiu cu chipul aspru pe care îl văzuseră Harry și Hermione ultiŹma dată când veniseră în pădure. De ce ești aici? ? Pădurea voastră? spuse Umbridge, tremurând acum nu numai de frică, ci și de indignare, după câte se părea. Dă-mi voie să-ți amintesc că trăiți aici doar pentru că Ministerul Magiei vă acordă anumite zone de... O săgeată zbură atât de aproape de capul ei, încât îi atinse părul cărunt în trecere. Femeia scoase un țipăt asurzitor și își puse mâinile pe cap, în timp ce unii centauri își strigau aprobarea, iar alții râdeau zgomotos. Râsetele lor sălbatice ca un nechezat, care răsunau în luminișul slab luminat, și priveliștea copitelor care loveau pământul compuneau un spectacol înspăimântător. ? Acum a cui pădure este, omule? răcni Bane. ? Hibrizi nenorociți ce sunteți! strigă ea, cu mâinile lipite ui continuare de cap. Bestii! Animale necontrolate! ? Tăceți! strigă Hermione, dar prea târziu. Umbridge își îndreptă bagheta spre Magorian și strigă: ? Incarcerus! Din aer țâșniră frânghii ca niște șerpi groși, încolăcindu-se strâns în jurul trunchiului centaurului și imobilizându-i brațele. Animalul scoase un urlet de furie și se ridică în două picioare, încercând să se elibereze, în timp ce ceilalți centauri atacau. Harry o înșfăcă pe Hermione și o trase în jos; stând pe burtă la pământ, trăi o clipă de groază când copitele duduiră în jurul lui, dar centaurii îi ocoliră, strigând și urlând mânioși. ? Nuuuuu! o auzi el țipând pe Umbridge. Nuuuuuu... sunt director-adjunct... nu puteți ? dați-mi drumul, aniŹmalelor... nuuuuu! Harry văzu o străfulgerare roșie și știu că Umbridge încercase să îl împietrească pe unul dintre ei; apoi țipă foarte tare. Ridicându-și capul cu câțiva centimetri, Harry văzu că Umbridge fusese prinsă pe la spate de Bane și ridiŹcată mult în aer, zbătându-se și țipând de frică. Bagheta îi căzu din mână pe jos, iar lui Harry îi zvâcni inima în piept de bucurie. De-ar putea să ajungă la ea... Însă, chiar când întindea o mână spre ea, copita unui centaur se lăsă pe baghetă și o rupse în două. ? Acum! răcni o voce în urechea lui Harry, iar un braț gros și păros apăru ca din senin și îl ridică în picioare. Și Hermione fusese ridicată. Peste corpurile și capetele diferit colorate ale centaurilor, Harry o văzu pe Umbridge dusă de Bane printre copaci. Țipa încontinuu, cu o voce din ce în ce mai ștearsă, până când nu o mai auziră peste tropăiŹtul copitelor din jurul lor. ? Și aceștia? spuse centaurul cenușiu cu chip aspru care o ținea pe Hermione. ? Sunt tineri, zise o voce melancolică din spatele lui Harry. Nu atacăm mânji. ? Ei au adus-o aici, Ronan, răspunse centaurul care îl ținea strâns pe Harry. Și nu sunt atât de tineri... ăsta aproape că a ajuns la maturitate. Îl scutură pe Harry de gulerul robei. ? Vă rog, spuse Hermione pe nerăsuflate, vă rog, nu ne atacați, noi nu gândim ca ea, nu suntem angajați la Ministerul Magiei! Am venit aici doar pentru că ara sperat că o s-o alunŹgați și o să scăpăm de ea. Harry își dădu seama imediat, după expresia de pe chiŹpul centaurului cenușiu care o ținea pe Hermione, că făcuse o mare greșeală când spusese asta. Centaurul cenușiu își dădu capul pe spate, tropăind mânios, și răcni: ? Vezi, Ronan? Au deja aroganța neamului lor! Deci, noi trebuia să vă rezolvăm treburile murdare, da, pui de om? Trebuia să ne purtăm ca servitorii voștri, să vă alungăm dușŹmanii ca niște câini de vânătoare ascultători? ? Nu! spuse Hermione îngrozită. Vă rog... nu am vrut să spun asta! Doar am sperat că o să puteți să... să ne ajutați... Însă lucrurile păreau să meargă din rău în rău. ? Noi nu-i ajutăm pe oameni! se răsti centaurul care îl ținea pe Harry, strângându-l mai tare și dându-se puțin în spate, astfel încât picioarele lui Harry se ridicară pentru o clipă de la pământ. Suntem o rasă aparte și suntem mândri de asta. Nu vă vom permite să plecați de-aici, ca să vă lăudați că v-am ascultat ordinele! ? Nu vom spune nimic de genul ăsta! strigă Harry. Știm că nu ați făcut-o pentru că am vrut noi... Dar nimeni nu părea să îl asculte. Un centaur cu barbă din rândurile din spate ale mulțimii strigă: ? Au venit aici nechemați, trebuie să suporte consecințele! Aceste cuvinte fură întâmpinate de urale de aprobare, iar un centaur gri închis strigă: ? N-au decât să i se alăture femeii! ? Ați spus că nu le faceți rău celor nevinovați! strigă Hermione, plângând acum de-adevăratelea. Nu v-am făcut nici un rău, nu ne-am folosit baghetele și nu v-am ameŹnințat. Nu vrem decât să ne întoarcem la școală, vă rog, lăsați-ne să ne întoarcem... ? Nu suntem toți ca trădătorul de Firenze, pui de om! strigă centaurul cenușiu, însoțit de un alt val de nechezaturi aproŹbatoare din partea celorlalți. Poate că ne-ați considerat niște cai drăguți care vorbesc, nu? Suntem un popor străvechi, care nu va accepta invazii și insulte din partea vrăjitorilor! Nu vă urmăm legile, nu vă recunoaștem superioritatea, suntem... Însă Harry și Hermione nu auziră ce altceva mai erau centaurii, pentru că în clipa aceea se iscă un zgomot zguŹduitor la marginea luminișului, atât de tare, încât toți, Harry, Hermione și cei cincizeci și ceva de centauri care umŹpluseră luminișul, se uitară în jur. Centaurul lui Harry îi dăŹdu drumul pe jos, în timp ce mâinile i se duseră imediat la arc și la tolba cu săgeți. Și lui Hermione i se dăduse drumul, iar Harry se grăbi spre ea, în timp ce două trunchiuri groase de copaci se despărțeau prevestind ceva de rău și în spațiul dintre ei apăru silueta monstruoasă a uriașului Grawp. Centaurii cel mai aproape de el se dădură înapoi peste cei din spatele lor; luminișul era acum o pădure de arcuri și săgeți care așteptau să fie eliberate, toate îndreptate în sus, către fața enormă și cenușie care acum se uita spre ei de sub acoperișul des de ramuri. Gura strâmbă a lui Grawp era căscată prostește; i se vedeau dinții galbeni ca niște cărămizi strălucind în lumina slabă. Ochii stinși, de culoarea mâlului, se îngustară în timp ce le cerceta pe ființele de la picioarele sale. Trăgea după el două frânghii rupte, legate de ambele glezne. Deschise gura și mai larg. ? Hagger. Harry nu știa ce însemna "hagger", sau în ce limbă era, și nici nu îi prea păsa; privea labele picioarelor lui Grawp, care erau lungi cam cât era Harry de înalt. Hermione îl strânse tare de braț; centaurii erau destul de tăcuți, uitându-se în sus la uriașul, al cărui cap mare și rotund se mișca dintr-o parte în alta, în timp ce continua să se uite printre ei de parcă ar fi căutat ceva ce îi căzuse din mână. ? Hagger! zise el din nou, de data asta mai insistent. ? Pleacă de aici, uriașule! strigă Magorian. Nu ești bine venit printre noi! Aceste cuvinte părură să nu aibă nici un fel de efect asupra lui Grawp. Se aplecă puțin (brațele centaurilor se încordară pe arcuri), apoi răcni: ? HAGGER! Câțiva centauri păreau îngrijorați. Hermione însă scoase un icnet. ? Harry! șopti ea. Cred că încearcă să spună "Hagrid"! Chiar în acea clipă Grawp îi zări pe singurii doi oameni din marea de centauri. Își coborî capul cu încă vreo jumăŹtate de metru, uitându-se la ei cu atenție. Harry o simți pe Hermione tremurând când Grawp deschise iar gura și spuŹse, pe o voce joasă, bubuitoare: ? Hermy. ? Dumnezeule mare, spuse Hermione, strângându-l pe Harry atât de tare de braț, încât acesta începu să-i amorŹțească, și făcându-i cât pe-aici să leșine, și-a... și-a amintit! ? HERMY! răcni Grawp. UNDE HAGGER?! ? Nu știu! zise Hermione îngrozită. Îmi pare rău, Grawp, nu știu! ? GRAWP VREA HAGGER! Una dintre mâinile masive ale uriașului se întinse în jos. Hermione scoase un strigăt, fugi câțiva pași înapoi și căzu. Lipsit de baghetă, Harry își luă inima în dinți ca să pocnească, să lovească, să muște și să facă tot ce era nevoie, în timp ce mâna se apropie de el și răsturnă un centaur alb ca zăpada. Asta așteptaseră centaurii ? degetele întinse ale lui Grawp erau la jumătate de metru de Harry când cincizeci de săgeți vâjâiră prin aer către uriaș, ciuruindu-i chipul enorm, făcându-l să urle de durere și furie, și să se îndrepte, frecându-și fața cu mâinile sale enorme, rupând săgețile, dar înfundând vârŹfurile și mai tare. Urlă și tropăi cu picioarele sale enorme, iar centaurii i se împrăștiară din cale; picături din sângele lui Grawp de măŹrimea unor pietricele căzură peste Harry ca o ploaie, în timp ce o ridica în picioare pe Hermione și fugeau amândoi cât puteau de repede ca să se adăpostească printre copaci. Când ajunseră acolo, se uitară în urmă; Grawp întindea mâna înneŹbunit după centauri, în timp ce sângele îi șiroia pe față; aceșŹtia se retrăgeau dezorganizați, galopând printre copacii din partea cealaltă a luminișului. Harry și Hermione îl urmăriră pe Grawp răcnind iar de furie și năpustindu-se pe urmele lor, dărâmând alți copaci în stânga și în dreapta în drumul său. ? O, nu, spuse Hermione, tremurând atât de tare, încât îi cedară genunchii. Vai, a fost groaznic. Și s-ar putea să-i omoare pe toți. ? Eu nu mi-aș face griji, sincer să fiu, spuse Harry supărat. Sunetele centaurilor care galopau și ale uriașului care bolborosea deveniră din ce în ce mai estompate. În timp ce Harry le asculta, cicatricea îi zvâcni iar năprasnic, iar el fu cuprins de un val de groază. Pierduseră foarte mult timp ? erau și mai departe de a-l salva pe Sirius decât fuseseră când Harry avusese viziunea. Nu numai că reușise să își piardă bagheta, dar erau amânŹdoi blocați în mijlocul Pădurii Interzise, fără nici un mijloc de transport. ? Inteligent plan, se răsti el la Hermione, ca să-și verse oful. Isteț, nevoie mare. Acum ce facem? ? Trebuie să ne întoarcem la castel, spuse Hermione încet. ? Până o să facem asta, probabil că Sirius o să fie mort! spuse Harry, lovind furios un trunchi apropiat. De deasupra se auziră niște vorbe pe voci subțiri și, când se uită în sus, Harry văzu un Apărarc supărat, flexându-și spre el degetele lungi ca niște rămurele. ? Păi, nu putem să facem nimic fără baghete, spuse Hermione descurajată, ridicându-se iar. Oricum, Harry, cum aveai de gând să ajungi tocmai la Londra? ? Da, tocmai asta ne întrebam și noi, spuse o voce famiŹliară din spatele ei. Harry și Hermione se apropiară din reflex unul de altul și se uitară printre copaci. Ron apăru, cu Ginny, Neville și Luna venind grăbiți în urma lui. Toți arătau jalnic ? Ginny avea mai multe zgârieturi pe toată lungimea obrazului, deasupra ochiului lui Neville se umfla o gâlmă vânătă, iar lui Ron îi sângera buza mai rău ca niciodată ? dar păreau destul de mulțumiți de ei înșiși. ? Ia să vă aud, spuse Ron, dând la o parte o ramură joasă și întinzându-i bagheta lui Harry, aveți vreo idee? ? Cum ați scăpat? întrebă Harry uluit, luându-și bagheta de la Ron. ? Câteva Vrăji de Împietrire, una de Dezarmare. Neville a făcut o Vrajă de Oprire frumușică, spuse Ron distrat, dându-i acum și lui Hermione bagheta. Dar Ginny a fost cea mai bună, l-a rezolvat pe Reacredință ? Blestemul Gogoriță cu Lilieci ? a fost superb, avea toată fața plină de chestiile alea mari și înaripate. Oricum, v-am văzut pe fereastră cum vă îndreptați spre pădure și am venit după voi. Ce ați făcut cu Umbridge? ? A fost luată, spuse Harry. De o herghelie de centauri. ? Și pe voi v-au lăsat în urmă? întrebă Ginny uimită. ? Nu, au fost alungați de Grawp, spuse Harry. ? Cine e Grawp? întrebă Luna cu interes. ? Fratele mai mic al lui Hagrid, spuse Ron repede. OriŹcum, avem altele pe cap. Harry, ce ai aflat în foc? L-a prins Știi-Tu-Cine pe Sirius, sau... ? ? Da, zise Harry, în timp ce cicatricea îl ustura iar. Sunt sigur că Sirius e încă în viață, dar nu văd cum o să putem să ajungem acolo ca să-l ajutăm. Tăcură cu toți, relativ speriați; problema cu care erau confruntați părea de nedepășit. ? Păi, o să trebuiască să zburăm, nu-i așa? spuse Luna, cu o voce care avea o notă de hotărâre cum Harry nu mai auzise până atunci. ? Stai așa, spuse Harry enervat, luând-o la rost. În primul rând, nu e cazul să te amesteci, iar în al doilea, Ron este sinŹgurul dotat cu o mătură care nu este păzită de un trol, așa că... ? Eu am o mătură! spuse Ginny. ? Da, dar nu vii cu noi, spuse Ron supărat. ? Uite ce-i, îmi pasă de ce se întâmplă cu Sirius la fel de mult ca și vouă! spuse Ginny enervată, astfel încât asemănarea dintre ea, Fred și George deveni brusc evidentă. ? Ești prea... Începu Harry, dar Ginny îl întrerupse cu vehemență: ? Am trei ani mai mult decât aveai tu când te-ai luptat cu Știi-Tu-Cine pentru Piatra Filozofală, și eu l-am blocat pe Reacredință în biroul lui Umbridge, atacat de gogorițe înaŹripate... ? Da, dar... ? Facem cu toții parte din A. D., spuse Neville încet. Parcă trebuia să vedem cum putem lupta cu Știi-Tu-Cine, nu-i așa? Iar asta este prima ocazie pe care o avem ca să facem într-adeŹvăr ceva ? sau totul a fost o joacă nevinovată? ? Nu, sigur că nu a fost o joacă... spuse Harry grăbit. ? Atunci ar trebui să venim și noi, spuse Neville ferm. Vrem să ajutăm. ? Așa este, spuse Luna, zâmbind fericită. Privirea lui Harry o întâlni pe cea a lui Ron. Știa că Ron se gândea la același lucru: dacă ar fi putut să aleagă orice membri pentru a încerca să-l salveze pe Sirius, nu i-ar fi ales pe Ginny, Neville și Luna. ? Păi, oricum nu contează, spuse el printre dinți, pentru că încă nu știm cum să ajungem acolo... ? Credeam că am rezolvat asta, spuse Luna pe un ton care te făcea să înnebunești. Zburăm! ? Fii atentă, spuse Ron, de-abia reușind să-și controleze mânia, poate că tu știi să zbori fără mătură, dar nouă, celorlalți, nu pot să ne crească aripi când avem nevoie... ? Există și alte metode de zbor, în afară de mături, spuse Luna senină. ? Presupun că o să mergem călare pe Snorco-porc? întreŹbă Ron. ? Snorhacul Corn-Șifonat nu poate să zboare, spuse Luna pe o voce demnă, dar ei pot, iar Hagrid a zis că sunt foarte pricepuți la găsirea locurilor pe care le caută cei care îi călăresc. Harry se întoarse imediat. Între doi copaci, cu ochii sclipindu-le într-un mod straniu, se aflau doi Thestrali care urmăreau conversația în șoaptă, de parcă ar fi înțeles fiecare cuvânt. ? Da! zise el, apropiindu-se. Își ridicară capetele ca de reptilă, dând pe spate o coamă lungă și neagră, iar Harry întinse mâna entuziasmat și-i mângâie grumazul lucios al celui mai apropiat; cum putuse să-i considere vreodată urâți? ? Sunt chestiile alea ciudate ca niște cai? spuse Ron nesiŹgur, uitându-se ceva mai la stânga Thestralului pe care îl mângâia Harry. Aia pe care nu poți să vezi decât dacă ai văzut pe cineva că o mierlește? ? Da, spuse Harry. ? Câți sunt? ? Doar doi. ? Păi, avem nevoie de trei, zise Hermione, încă tulburată, dar decisă. ? De patru, Hermione, spuse Ginny, încruntându-se. ? De fapt, cred că suntem șase, spuse Luna calmă, numărând. ? Fii serioasă, nu putem să mergem toți! spuse Harry supărat. Fiți atenți, voi trei ? arătă spre Neville, Ginny și Luna ? voi nu sunteți implicați în asta, nu sunteți... Izbucniră noi proteste. Cicatricea îl duru iar, de data asta și mai tare. Fiecare moment de întârziere era valoros; nu aveau timp să se certe. ? În ordine, bine, e alegerea voastră, spuse el scurt, dar, dacă nu vom găsi alți Thestrali, nu o să puteți să... ? Ah, vor veni și alții, spuse Ginny încrezătoare, uitându-se, la fel ca Ron, în direcția greșită și părând convinsă că se uita la cai. ? Ce te face să crezi asta? ? Pentru că, în caz că nu ai observat, tu și Hermione sunteți plini de sânge, spuse ea calmă, și știm că Hagrid îi ademenește pe Thestrali cu carne crudă. Probabil că de asta au apărut ăștia doi. Harry simți că îl trage cineva de mânecă în clipa aceea. Se uită în jos și îl văzu pe Thestralul cel mai apropiat lingându-i mâneca umezită de sângele lui Grawp. ? Bine, în ordine, spuse el, venindu-i o idee strălucită, Ron și cu mine o să-i luăm pe ăștia doi și o să mergem înainte, iar Hermione poate să stea aici cu voi și o să atragă mai mulți Thestrali... ? Eu nu rămân în urmă! spuse Hermione mânioasă. ? Nu este nevoie, spuse Luna, zâmbind. Uite, au mai veŹnit și alții... cred că mirosiți rău de tot... Harry se întoarse: printre copaci veneau nu mai puțin de sase sau șapte Thestrali, cu aripile mari de piele strânse pe lângă corp și cu ochii strălucindu-le în întuneric. Acum nu mai avea nici o scuză. ? Bine, spuse el mânios, atunci alegeți câte unul și încălecați.