CAPITOLUL XIX
LEUL ȘI ȘARPELE
Pe parcursul următoarelor două săptămâni, Harry se simŹți ca și când ar fi avut un fel de talisman în piept, un secret luminos, care îl ajuta să suporte orele cu Umbridge și chiar îi permitea să-i poată zâmbi prietenos, în timp ce se uita în ochii ei îngrozitori și exoftalmici. El și A. D. rezistau chiar sub nasul ei, făcând exact lucrul de care ea și Ministerul se temeau cel mai mult, și de fiecare dată când ar fi trebuit să citească din cartea lui Wilbert Slinkhard la orele ei, medita, în schimb, asupra amintirilor plăcute ale celor mai recente întâlŹniri, rememorând cum reușise Neville să o dezarmeze pe Hermione, cum stăpânise Colin Creevey Vraja de Oprire duŹpă ce se străduise din răsputeri în trei ședințe, și cum făcuse Parvati Patil un Blestem de Reducere atât de reușit, încât micŹșorase masa, lăsând toate Tradarele pe praful de pe podea. Îi era aproape imposibil să fixeze o anumită seară din săptămână pentru întâlnirile A. D., având în vedere că treŹbuia să țină cont de trei antrenamente separate ale echiŹpelor de vâjthaț, care erau adeseori reprogramate din cauza vremii urâte; dar lui Harry nu îi părea rău; din punctul lui de vedere, poate că era mai bine ca aranjarea întâlnirilor să fie imprevizibilă. Dacă îi urmărea cineva, le-ar fi fost greu să găsească un tipar. Hermione elaboră în scurt timp o metodă foarte isteață de a le comunica tuturor membrilor data și ora următoarei întâlniri, în cazul în care ar fi fost nevoie să le schimbe subit, fiindcă ar fi părut suspect ca elevi de la case diferite să fie văzuți în repetate rânduri traversând Marea Sală pentru a vorbi între ei. Le dădu tuturor membrilor A. D. un galion fals (Ron fu foarte entuziasmat când văzu coșul pentru prima oară și fu convins că împărțea galbeni adevărați). ? Vedeți numerele de pe marginea monedelor? zise HerŹmione, ridicând una pentru a o cerceta, la sfârșitul celei de-a patra întâlniri. Moneda strălucea mare și galbenă la lumina torțelor. ? Pe galionii adevărați există doar un număr de serie care face referință la goblinul care a făcut moneda. Însă pe acesŹte monede false numerele se vor schimba, pentru a arăta daŹta și ora următoarei întâlniri. Monedele se vor încălzi atunci când se vor schimba datele, așa că, dacă o să le purtați în buzunar, o să le puteți simți. Vom lua câte una fiecare și, după ce Harry va fixa data următoarei întâlniri, o să schimŹbe numerele de pe moneda lui, și pentru că am aruncat o Vrajă Protean asupra ei, toate se vor schimba în același fel. Cuvintele lui Hermione fură întâmpinate de o tăcere confuză. Se uită în jur la toate chipurile oarecum derutate, întoarse spre ea. ? Păi... m-am gândit că ar fi o idee bună, zise ea nesigură, adică... și dacă Umbridge ne-ar pune să ne întoarcem buzunarele pe dos, nu este deloc ciudat dacă ai un galion la tine, nu-i așa? Dar... mă rog, dacă nu vreți să le folosiți... ? Poți să faci o Vrajă Protean? zise Terry Boot. ? Da, spuse Hermione. ? Dar asta este... este de nivelul T.V.E.E., zise el cu o voce mică. ? A, zise Hermione, încercând să pară modestă. A... mă rog... da, presupun că așa este. ? Cum de nu ești la Ochi-de-Șoim? întrebă el, uitându-se la Hermione cu o privire aproape extaziată. Cu un creier ca al tău? ? Păi, Jobenul Magic chiar s-a gândit să mă trimită la Ochi-de-Șoim în timpul sortatului, zise Hermione veselă, dar până la urmă a ales Cercetașii. Bun, înțeleg că folosim galionii? Se auzi un murmur de încuviințare și toți se apropiară ca să ia câte unul din coș. Harry se uită pieziș la Hermione. ? Știi de ce îmi amintesc astea? ? Nu, de ce? ? De cicatricele Devoratorilor Morții. Cap-de-Mort atinge una dintre ele, cicatricele îi ard pe toți și știu că trebuie să i se alăture. ? Păi... da, zise Hermione încet, de acolo mi-a venit ideea... dar te rog să observi că am decis să gravez data pe bucăți de metal și nu pe pielea membrilor. ? Da... prefer metoda ta, zise Harry zâmbind, în timp ce își băga galionul în buzunar. Presupun că singurul pericol cu ăștia este că i-am putea cheltui din greșeală. ? Slabe șanse, zise Ron, care își examina propriul galion fals cu un aer puțin trist. Eu nu am nici un galion adevărat cu care să îl confund. Având în vedere că se apropia primul meci de vâjthaț din acel sezon, Cercetașii împotriva Viperinilor, întâlnirile A.D. fură amânate, pentru că Angelina insista să se antreneze aproape în fiecare zi. Faptul că nu mai avusese loc de atâta timp Cupa de Vâjthaț sporea semnificativ interesul și entuziŹasmul față de meciul apropiat; cei de la Ochi-de-Șoim și AsŹtropufi erau foarte interesați de rezultat, pentru că ei, desiŹgur, aveau să joace cu ambele echipe pe parcursul anului; și șefii Caselor echipelor adverse, deși încercau să se ascundă sub o aparență de sportivitate, erau hotărâți să își vadă proŹpria echipă victorioasă. Harry realiză cât de mult își dorea profesoara McGonagall să îi bată pe Viperini când aceasta nu le dădu teme în săptămâna dinaintea meciului. ? Cred că în momentul de față aveți destule de făcut, zise ea cu un aer superior. Nimănui nu îi veni să-și creadă urechilor, până când ea nu se uită direct la Harry și Ron și zise poruncitor: ? Băieți, m-am obișnuit să văd Cupa de Vâjthaț în biroul meu, și zău că nu vreau să fiu nevoită să i-o dau profesorului Plesneală, așa că să folosiți timpul liber ca să vă antrenați, da? * Plesneală, la fel de evident de părtinitor, rezervase atât de des stadionul de vâjthaț pentru Viperini, încât Cercetașilor le era greu să ajungă acolo ca să joace. De asemenea, se făcea că nu aude numeroasele încercări raportate ale Viperinilor de a-i blestema pe jucătorii Cercetași pe holuri. Când Alicia SpinŹnet apăru în aripa spitalului cu sprâncenele crescându-i atât de des și de repede, încât îi acopereau ochii și îi astupau gura, Plesneală insistă că trebuia să fi încercat să arunce o Vrajă de Însănătoșire a părului asupra ei însăși și refuză să îi asculte pe cei paisprezece martori oculari care stăruiau că îl văzuseră pe portarul Viperinilor, Miles Bletchly, blestemând-o pe la spate, în timp ce învăța la bibliotecă. Harry era optimist în legătură cu șansele Cercetașilor; până la urmă nu pierduseră niciodată în fața echipei lui Reacredință. Într-adevăr, Ron încă nu juca la nivelul lui BasŹton, dar făcea mari eforturi să se perfecționeze. Marea sa slăbiciune era tendința de a-și pierde încrederea în sine după ce făcea o gafă; dacă încasa un gol, devenea agitat și drept urmare era posibil să mai ia și altele. Pe de altă parte, Harry îl văzuse pe Ron apărând spectaculos de câteva ori, când era în formă; în timpul unui antrenament memorabil, se atârnase cu o singură mână de mătură și lovise balonul atât de tare în partea opusă stâlpilor porții, încât acesta traŹversă stadionul în zbor și trecu prin cercul din mijloc din capătul celălalt; ceilalți din echipă fură de părere că această paradă putea fi comparată cu succes cu una realizată de curând de Barry Ryan, portarul naționalei irlandeze contra înaintașului polonez Ladislaw Zamojski. Chiar și Fred spuŹsese că mai erau șanse ca Ron să-i facă mândri pe el și pe George, și că meditau serios dacă să recunoască sau nu că era rudă cu ei, deși încercaseră să-l nege de patru ani. Singurul fapt care îl îngrijora cu adevărat pe Harry era cât de mult se lăsa Ron afectat de tactica echipei Viperinilor de a-l șicana chiar înainte să fi ajuns pe stadion. Harry, desigur, le suporta de patru ani comentariile răutăcioase, așa că șușoŹtelile gen "Hei, Potty, am auzit că Warrington a jurat că sâmbătă o să te dea jos de pe mătură", departe de a-i îngheța sânŹgele în vine, îl făceau să râdă. "Warrington țintește atât de jalŹnic, încât aș fi mai îngrijorat dacă ar viza-o pe persoana de lânŹgă mine", replica el, făcându-i pe Ron și Hermione să râdă și ștergând zâmbetul de pe chipul lui Pansy Parkinson. Însă Ron nu mai îndurase niciodată o campanie asiduă de insulte, batjocuri și intimidări. Când, în timp ce treceau pe hol, unii Viperini, din anul șapte și mult mai mari ca el îi arunŹcau "ți-ai rezervat un pat în aripa spitalului, Weasley?" nu râdea, ci căpăta o nuanță de verde deschis. Când Draco Reacredință îl imita pe Ron cum scăpa balonul (ceea ce făcea de fiecare dată când se vedeau), lui Ron i se înroșeau urechile și mâinile îi tremurau atât de tare, încât era foarte posibil să scape orice altceva avea în mână în momentul acela. Octombrie se stinse cu o avalanșă de vânturi vijelioase și ploi torențiale, iar noiembrie sosi rece ca fierul înghețat, cu o chiciură aspră în fiecare dimineață și cu pale de vânt glaŹcial, care înfiorau mâinile și chipurile descoperite. Cerul și tavanul din Marea Sală prinseră o nuanță deschisă de gri-sidefiu, munții din jurul Hogwarts-ului erau cu crestele înzăpezite și temperatura din castel coborî atât de mult, încât în pauzele dintre ore mulți dintre elevi purtau mănuși groase din piele de dragon pe holuri. În ziua meciului, era o dimineață luminoasă și rece. Când Harry se trezi, se uită spre patul lui Ron și îl văzu pe acesta ud în capul oaselor, cu brațele în jurul genunchilor, uiŹtându-se în gol. ? Ești bine? zise Harry. Ron încuviință din cap, dar nu vorbi. Harry își aminti foarte bine de data când Ron își aruncase din greșeală o Vrajă de Vomitat-Melci asupra lui însuși; părea să fie la fel de palid și transpirat ca și atunci, plus că nu prea vroia să deschidă gura. ? Nu trebuie decât să mănânci ceva, zise Harry încurajator. Hai! Când sosiră, Marea Sală se umplea rapid. Se vorbea mai tare și era o atmosferă mai exuberantă decât de obicei. Când trecură pe lângă masa Viperinilor, avu loc o explozie de zgoŹmote. Harry se uită la ei și văzu că, pe lângă obișnuitele fulare și pălării verzi cu argintiu, fiecare dintre ei purta o insignă argintie care părea să aibă forma unei coroane. Nu știa de ce, dar mulți îi făcură cu mâna lui Ron, râzând în hohote. În timp ce trecea prin dreptul lor, Harry încercă să vadă ce scria pe insigne, însă era prea preocupat să-l ducă pe Ron dincolo de masa lor ca să zăbovească destul timp pentru a le citi. La masa Cercetașilor fură întâmpinați de o primire plină de entuziasm. Acolo toată lumea era îmbrăcată în roșu cu auriu, însă, departe de a-l înveseli pe Ron, se părea că uralele îi storseseră și ultima picătură de curaj; se prăbuși pe cea mai apropiată bancă, arătând de parcă ar fi fost ultima oară când lua masa. ? Am fost nebun când am acceptat, zise el într-o șoaptă răgușită. Nebun. ? Nu fi prost, zise Harry hotărât, dându-i un amestec de cereale, o să te descurci foarte bine. E normal să ai emoții. ? Sunt la pământ, mormăi Ron. Sunt jalnic. Nu pot să joc bine nici dacă mă pici cu ceară. Ce-o fi fost în capul meu? ? Vino-ți în fire, zise Harry cu fermitate. Gândește-te la cum ai salvat cu piciorul golul ăla acum câteva zile, chiar și Fred și George au zis că ai fost extraordinar. Ron se întoarse spre Harry cu o expresie chinuită. ? A fost din întâmplare, șopti el distrus. Nu am vrut să o fac... am alunecat de pe mătură când nu v-ați uitat nici unul și am lovit balonul din greșeală, în timp ce încercam să mă urc la loc. ? Ăă... zise Harry, revenindu-și repede de pe urma acesŹtei surprize neplăcute, cu încă vreo câteva întâmplări ca asta meciul e ca și câștigat, nu-i așa? Hermione și Ginny se așezară vizavi de ei, purtând fulare, mănuși și rozete roșii cu auriu. ? Cum te simți? îl întrebă Ginny pe Ron, care acum se holba la urmele de lapte de pe fundul bolului gol de cereale, de parcă s-ar fi gândit serios dacă să se înece sau nu în el. ? Are emoții, spuse Harry. ? Păi, ăsta este un semn bun, mie mi se pare că întotdeaŹuna ai rezultate mai bune la examene dacă ai emoții, zise Hermione cu însuflețire. ? Bună, zise o voce difuză și visătoare din spatele lor. Harry își ridică privirea: Luna Lovegood plutise spre ei de la masa Ochilor-de-Șoim. Mulți se holbau la ea, iar câțiva chiar râdeau și o arătau cu degetul; reușise să facă rost de o pălărie în forma unui cap de leu în mărime naturală, pe care o purta într-un echilibru precar. ? Țin cu Cercetașii, zise Luna, făcând un semn spre pălăŹrie fără să fi fost nevoie. Uite ce face... Întinse mâna și atinse pălăria cu bagheta. Aceasta deschise gura larg și scoase un răget extrem de realist, care îi făcu să tresară pe toți cei din jur. ? E reușită, nu? zise Luna fericită. Știți, am vrut să o fac să mestece un șarpe care să-i reprezinte pe Viperini, dar nu am avut timp. Oricum... baftă, Ronald! Se îndepărtă plutind. Încă nu își reveniseră de pe urma șocului trezit de pălăria Lunei, când Angelina se apropie în grabă de ei, însoțită de Katie și Alicia, ale cărei sprâncene reveniseră la normal datorită ajutorului doamnei Pomfrey. ? Când sunteți gata, zise ea, o să mergem direct pe staŹdion, să verificăm cum stau lucrurile și să ne schimbăm. ? Venim imediat, o asigură Harry. Stai să mănânce și Ron ceva. Însă după zece minute fu clar că Ron nu mai putea să mănânce nimic și Harry se gândi că era mai bine să-l ducă la vestiare. Când se sculară de la masă, se ridică și Hermione, care îl trase deoparte, apucându-l de mână. ? Să nu-l lași pe Ron să vadă ce scrie pe insignele Viperinilor, îi șopti ea imperios. Harry o privi întrebător, însă ea clătină din cap preveniŹtor; Ron tocmai se apropie agale de ei, părând pierdut și disperat. ? Baftă, Ron, zise Hermione, ridicându-se în vârful picioaŹrelor și pupându-l pe obraz. Și ție, Harry... Ron păru să își revină puțin, cât timp traversară iar Marea Sală. Atinse locul de pe obraz unde îl pupase Hermione, oarecum derutat, de parcă nu era sigur de ceea ce se întâmplase. Părea prea absorbit ca să mai observe ce era în jur, însă Harry aruncă o privire curioasă spre insigŹnele în formă de coroană când trecură pe lângă masa VipeŹrinilor, și de data asta descifra cuvintele gravate pe ele: WEASLEY E AL NOSTRU REGE Cu presentimentul sumbru că nu avea cum să fie de bine, îl grăbi pe Ron să traverseze holul de la intrare și să coboare treptele de piatră, ajungând afară, în aerul glacial. Iarba acoperită cu chiciură le scârțâia sub picioare, în timp ce parcurgeau grăbiți peluzele în pantă către stadion. Vântul nu bătea deloc și cerul era de un alb sidefiu uniform, ceea ce însemna că vizibilitatea avea să fie bună, neafectată de lumina directă a soarelui care să le intre în ochi. Harry îi sublinie lui Ron acești factori încurajatori în drumul lor, dar nu era sigur că Ron îl asculta. Angelina se schimbase deja și, când intrară, vorbea cu resŹtul echipei. Harry și Ron își puseră robele (Ron încercă să își îmbrace roba pe dos timp de câteva minute, înainte ca Aliciei să i se facă milă de el și să se ducă să îl ajute), apoi se așezară să asculte discursul de dinainte de meci, în timp ce zumzetul vocilor de afară devenea din ce în ce mai tare, mulțimea păŹrăsind castelul în număr mare și îndreptându-se spre stadion. ? Bine, tocmai am aflat așezarea finală în teren a VipeŹrinilor, zise Angelina, consultând o foaie de pergament. Au plecat prinzătorii de anul trecut, Derrick și Bole, însă se paŹre că Montague i-a înlocuit cu niște gorile, nu cu persoane care pot să zboare foarte bine. Sunt doi tipi pe care îi cheaŹmă Crabbe și Goyle, nu știu prea multe despre ei... ? Noi da, spuseră Harry și Ron într-un glas. ? Păi, nu par destul de inteligenți ca să deosebească un capăt al măturii de celălalt, zise Angelina, punând pergaŹmentul în buzunar, dar pe de altă parte m-am mirat întotŹdeauna cum reușeau Derrick și Bole să găsească stadionul fără indicatoare. ? Crabbe și Goyle sunt de aceeași teapă, o asigură Harry. Auzeau cum sute de persoane se așezau pe băncile disŹpuse simetric ale tribunelor. Unii cântau, dar Harry nu putea să descifreze cuvintele. Începea să aibă emoții, însă știa că nodul din stomacul său nu se compara cu cel al lui Ron, care stătea cu mâinile lipite de corp și se uita iar în gol, cu maxilarul încleștat și cu chipul pământiu. ? A sosit timpul, zise Angelina cu o voce tăcută, uitându-se la ceas. Haideți... baftă. Jucătorii se ridicară, își puseră măturile pe umăr și ieșiră înșiruiți din vestiar în lumina zăpăcitoare de afară. Fură înŹtâmpinați de o avalanșă de zgomote printre care Harry încă auzea cântecele, deși erau estompate de urale și fluierături. Erau așteptați de echipa Viperinilor. Iar ei purtau acele inŹsigne argintii în formă de coroană. Noul căpitan, Montague, avea în linii mari construcția lui Dudley Dursley, cu niște anteŹbrațe mari ca niște jamboane păroase. În spatele său stăteau la pândă Crabbe și Goyle, aproape la fel de mari, clipind ca niște idioți în lumina soarelui și rotindu-și bâtele de prinzători. Reacredință stătea într-o parte, cu părul blond-alb strălucind în lumina soarelui. Îi întâlni privirea lui Harry și-i zâmbi batjoŹcoritor, atingând insigna în formă de coroană prinsă în piept. ? Căpitanii să-și dea mâinile, ordonă arbitrul, doamna Hooch, când Angelina și Montague ajunseră unul lângă celălalt. Harry își dădu seama că Montague încerca să-i strivească degetele Angelinei, cu toate că aceasta nu avu nici o tresărire. ? Urcați-vă pe mături... ! Doamna Hooch își duse fluierul la gură și suflă. Mingile fură eliberate și cei paisprezece jucători țâșniră spre văzduh. Harry îl văzu cu coada ochiului pe Ron cum goni spre stâlpii porții. Harry zbură și mai sus ferindu-se de un balon-ghiulea, și făcu un tur larg al terenului, uitându-se în jur după sclipirea aurie; de partea cealaltă a stadionului, Draco Reacredință făcea exact același lucru. ? Iat-o pe Johnson Johnson are balonul, ce bine joacă fata asta, o spun de ani întregi, dar tot nu vrea să iasă cu mine... ? JORDAN! strigă profesoara McGonagall. ? ... era doar un detaliu pentru amuzament, doamnă proŹfesoară, dă o notă de interes ? Johnson se ferește de WarringŹton, trece de Montague, este... au!... lovită pe la spate de un balon-ghiulea trimis de Crabbe... Montague prinde balonul, se ridică la loc și... un frumos balon-ghiulea trimis de George Weasley, Montague este lovit în cap de un balon-ghiulea, îl scapă, balonul este prins de Katie Bell de la Cercetași, care îi pasează în spate Aliciei Spinnet, iar Spinnet pornește... Comentariul lui Lee Jordan răsuna în tot stadionul și Harry asculta din răsputeri, cu vântul vâjâindu-i în urechi și cu mulțimea gălăgioasă care țipa, huiduia și cânta. ? ... se ferește de Warrington, evită un balon-ghiulea... ca prin urechile acului, Alicia... și mulțimea este încântată, ascultați-i, ce cântă? Când Lee se opri ca să asculte, cântecul se ridică tare și limpede din marea de verde cu argintiu din partea triŹbunelor Viperinilor: Weasley nimic nu poate să apere, Un cerc măcar să blocheze nu poate, De asta Viperinii vor toți să cânte: Weasley e al nostru rege. Weasley s-a născut printre pubele Mereu lasă balonul să intre Weasley o să ne aducă o victorie Weasley e al nostru rege. ? ... și Alicia îi pasează înapoi Angelinei! strigă Lee. În timp ce cotea, lui Harry îi fierbea stomacul din cauza a ceea ce tocmai auzise: știa că Lee încerca să acopere cuvinŹtele cântecului. ? Haide Angelina... se pare că nu mai trebuie să treacă decât de portar!... trage la poartă... șut!... aaaah!... Bletchley, portarul Viperinilor, salvase golul; îi aruncă balonul lui Warrington, care goni cu el, zburând în zigzag printre Alicia și Katie; cântecul de dedesubt era din ce în ce mai tare, pe măsură ce Narrington se apropia de Ron. Weasley e al nostru rege, Weasley e al nostru rege, Mereu lasă balonul să intre Weasley e al nostru rege. Harry nu se putu abține: renunțând să caute Hoțoaica, își întoarse Fulgerul spre Ron, o siluetă singuratică din capătul îndepărtat al stadionului, plutind în fața celor trei cercuri, în timp ce uriașul Warrington gonea spre el. ? ... balonul este la Warrington, Warrington se îndreaptă spre poartă, a ieșit din raza baloanelor-ghiulea și nu îl mai are în față decât pe portar... Dinspre tribunele Viperinilor, de dedesubt, se ridică un val răsunător de cântece: Weasley nimic nu poate să apere, Un cerc măcar să blocheze nu poate... ? ... acesta este primul test pentru Weasley, noul portar al Cercetașilor, fratele prinzătorilor Fred și George, și un tânăr talent promițător al echipei... haide, Ron! Însă strigătele de încântare veniră dinspre capătul VipeŹrinilor: Ron zburase haotic, cu brațele întinse, și balonul trecuse direct printre ele și prin cercul din mijloc. ? Viperinii marchează! se auzi vocea lui Lee printre uralele și huiduielile mulțimii de dedesubt, așa că este zece la zero pentru Viperini... ai avut ghinion, Ron. Viperinii cântară și mai tare: WEASLEY S-A NĂSCUT PRINTRE PUBELE MEREU LASĂ BALONUL SĂ INTRE... ? ... Cercetașii sunt iar în posesia balonului, și iat-o pe Katie Bell croindu-și drum pe teren... strigă Lee cu vitejie, deși cântecele erau atât de răsunătoare, încât abia putea să se mai facă auzit peste ele. WEASLEY O SĂ NE ADUCĂ O VICTORIE WEASLEY E AL NOSTRU REGE... ? Harry, CE FACI? strigă Angelina, zburând pe lângă el ca să țină pasul cu Katie. VEZI-ȚI DE JOC! Harry realiză că rămăsese locului în aer peste un minut, urmărind desfășurarea meciului fără să se gândească deloc unde era Hoțoaica. Coborî îngrozit și începu iar să dea roată terenului, uitându-se în jur și încercând să ignore refrenul care acum tuna în tot stadionul: WEASLEY E Al NOSTRU REGE WEASLEY E AL NOSTRU REGE... Oriunde se uita, nu era nici urmă de Hoțoaică; ReacreŹdință dădea ture în jurul stadionului, ca și el. Trecură unul pe lângă altul pe la jumătatea terenului, zburând în direcții opuse, iar Harry îl auzi pe Reacredință cântând tare: WEASLEY S-A NĂSCUT PRINTRE PUBELE... ? ... și iată-l din nou pe Warrington, răcni Lee, care îi pasează lui Pucey, Pucey trece de Spinnet, haide, Angelina, poți să-l oprești ? se pare că nu ? însă un frumos balon-ghiulea trimis de Fred Weasley, adică, de George Weasley, ah, cui îi pasă, oricum, de unul dintre ei, Warrington scapă balonul și Katie Bell... ăă... Îl scapă și ea... așa că iată-l pe Montague cu balonul, Montague, căpitanul Viperinilor, ia balonul și se ridică, haideți, Cercetașilor, blocați-l! Harry zbură pe lângă capătul stadionului, prin spatele stâlpilor porții Viperinilor, forțându-se să nu se uite la ce se întâmpla în partea lui Ron. În timp ce trecea vâjâind pe lângă portarul Viperinilor, îl auzi pe Bletchley cântând și el cu mulțimea de dedesubt: WEASLEY NIMIC NU POATE SA APERE... ?... Pucey o evită iar pe Alicia și se îndreaptă direct spre poartă, oprește-l, Ron! Harry nu fu nevoit să se uite ca să vadă ce se întâmplase: se auzi un mormăit teribil dinspre capătul Cercetașilor, însoțit de noi zbierete și aplauze de la Viperini. Uitându-se în jos, Harry o văzu în tribune pe Pansy Parkinson, cu fața ei de mops, chiar în primele rânduri, cu spatele la teren, în timp ce-i dirija pe suporterii Viperini care răcneau: DE-ASTA TOȚI VIPERINII VOR SĂ CÂNTE WEASLEY E AL NOSTRU REGE. Însă douăzeci la zero era o nimica toată, Cercetașii încă aveau timp să-i ajungă din urmă sau să prindă Hoțoaica. Câteva goluri și aveau să conducă iar ca de obicei, se asigură Harry pe sine, plutind, croindu-și drum printre ceilalți jucăŹtori și urmărind ceva strălucitor, care se dovedi cureaua de la ceasul lui Montague. Însă Ron mai încasă două goluri. Acum în dorința lui Harry de a prinde Hoțoaica apăru și un dram de panică. Măcar dacă ar fi putut să o prindă curând și să termine meciul repede. ... Katie Bell de la Cercetași îl evită pe Pucey, se ferește de Montague, bună întoarcere, Katie, îi pasează lui Johnson, Angelina Johnson ia balonul, trece de Warrington, se înŹdreaptă spre poartă, haide, Angelina ? CERCETAȘII MARCHEAZĂ! Este patruzeci la zece, patruzeci la zece penŹtru Viperini și Pucey preia balonul... Harry auzi printre uralele Cercetașilor răgetul pălăriei ridicole cu leu a Lunei și se simți încurajat; mai erau doar treizeci de puncte, o nimica toată, puteau să se redreseze ușor. Harry se feri de un balon ghiulea pe care Crabbe îl trimise vâjâind spre el și reîncepu să cerceteze terenul înneŹbunit după Hoțoaică, cu un ochi pe Reacredință, în caz că dădea semne să o fi zărit, însă Reacredință, ca și el, zbura în continuare în jurul stadionului, căutând fără succes... ?... Pucey îi pasează lui Warrington, Warrington lui Montague, Montague înapoi lui Pucey... intervine Johnson, Johnson preia balonul, Johnson către Bell, arată bine... adică rău... Bell este lovită de un balon-ghiulea trimis de Goyle de la Viperini și Pucey intră iar în posesia balonului... WEASLEY S-A NĂSCUT PRINTRE PUBELE MEREU LASĂ BALONUL SĂ INTRE WEASLEY O SĂ NE ADUCĂ O VICTORIE... Însă Harry o văzu în sfârșit: micuța Hoțoaică Aurie înaŹripată plutea la câțiva metri deasupra solului în partea de teren a Viperinilor. Coborî în picaj... În câteva secunde, Reacredință coborî în goană din văzŹduh, în stânga lui Harry ? o siluetă verde cu argintiu, neclară, lipită de mătură... Hoțoaica ocoli unul dintre stâlpii porții la bază și porni către partea opusă a tribunelor; schimbarea ei de direcție îi fu favorabilă lui Reacredință, care era mai aproape; Harry își întoarse Fulgerul; acum el și Reacredință erau umăr la umăr... La câțiva metri de pământ, Harry își desprinse mâna dreaptă de pe mătură, întinzându-se după Hoțoaică... În dreapta sa, întinse brațul și Reacredință, care încerca să ajungă la ea și s-o apuce... Totul se termină în două secunde efemere și disperate, de respirație tăiată... degetele lui Harry se strânseră în jurul micuței mingi mișcătoare... unghiile lui Reacredință zgâriŹară deznădăjduite dosul palmei lui Harry... Harry se ridică pe mătură, ținând în mână mingea care se zbătea, iar specŹtatorii Cercetași strigară la unison... Erau salvați, nu conta că Ron încasase acele goluri, nimeni nu avea să își amintească, atâta timp cât câștigaseră Cercetașii... ZDUF. Harry fu lovit de un balon-ghiulea în șale și fu aruncat de pe mătură. Din fericire, era la doar doi-trei metri de pământ, având în vedere că plonjase atât de jos ca să prindă Hoțoaica, însă tot era rănit și căzu pe spate pe terenul înghețat. Auzi fluierul strident al doamnei Hooch, o explozie dinspre triŹbune, compusă din huiduieli, strigăte de supărare și batjocoriŹtoare, o bufnitură și apoi vocea alarmată a Angelinei. ? Ești bine? ? Sigur că da, zise Harry sumbru, apucând-o de mână și lăsând-o să-l ridice. Doamna Hooch zbura către unul dintre jucătorii Viperini de deasupra lui, deși nu putea să-și dea seama cine era din unghiul acela. ? A fost matahala aia de Crabbe, zise Angelina supărată, a lovit balonul-ghiulea spre tine în clipa în care a văzut că prinseseși Hoțoaica... dar am câștigat, Harry, am câștigat! Harry auzi pe cineva pufnind în spatele său și se întoarse, țiŹnând încă strâns Hoțoaica în mână: Draco Reacredință aterizaŹse în apropiere. Cu fața albă ca varul de mânie, tot își bătea joc. ? I-ai salvat pielea lui Weasley, nu-i așa? îi zise lui Harry. Nu am văzut niciodată un portar atât de prost... dar a fost născut printre pubele... ți-au plăcut versurile mele, Potter? Harry nu răspunse. Se întoarse cu spatele ca să întâmŹpine restul echipei, ai cărei membri aterizau unul câte unul, strigând și lovind triumfători aerul cu pumnii; toți, în afară de Ron, care se dăduse jos de pe mătură lângă stâlpii porții și părea să își croiască drum către vestiare de unul singur. ? Am vrut să mai scriem niște versuri! strigă Reacredință, în timp ce Katie și Alicia îl îmbrățișau pe Harry. Dar nu am găsit rime pentru "grasă" și "urâtă"... știi, am vrut să cântăm și despre mama lui... ? Așa e cu strugurii acri, zise Angelina, aruncându-i o privire dezgustată lui Reacredință. ? ... și nu am putut să includem nici "inutil"... pentru tatăl lui, mă înțelegi tu... Fred și George își dăduseră seama la ce se referea Reacredință. În timp ce dădeau mâna cu Harry, înțepeniră, întorcându-și privirea spre Reacredință. ? Lasă! zise Angelina imediat, luându-i de braț pe Fred. Lasă, Fred, lasă-l să țipe, este supărat că a pierdut, parveniŹtul mic și... ? ... dar ție îți place familia Weasley, nu, Potter? zise ReaŹcredință batjocoritor, ți-ai petrecut vacanțele la ei și așa mai departe, nu-i așa? Nu înțeleg cum poți să suporți putoarea, dar presupun că, atunci când ești crescut de Încuiați, până și cocioaba familiei Weasley miroase bine... Harry îl prinse pe George. Între timp, fu nevoie de eforŹturile combinate ale Angelinei, Aliciei și ale lui Katie penŹtru a-l împiedica pe Fred să sară pe Reacredință, care râdea în gura mare. Harry se uită în jur după doamna Hooch, care încă îl mustra pe Crabbe pentru atacul său nepermis cu balonul-ghiulea. ? Sau, Potter, zise Reacredință, râzând batjocoritor, în timp ce se dădea înapoi, poate că ții minte cum puțea casa mamei tale, iar cocina familiei Weasley îți amintește de ea... Harry nu fu conștient că îi dăduse drumul lui George, și nu știu decât că, o clipă mai târziu, amândoi alergau spre Reacredință. Uitase complet că îi priveau toți profesorii: nu vroia decât să-i provoace cât mai multă durere posibil lui Reacredință; neavând timp să își scoată bagheta, doar își retrase pumnul în care ținea Hoțoaica și îl afundă cât putu de tare în stomacul lui Reacredință... ? Harry! HARRY! GEORGE! NU! Auzi voci de fete care strigau, pe Reacredință țipând, pe George înjurând, un fluierat și răcnetele mulțimii din jurul lui, însă nu îi păsa. Abia când cineva din apropiere strigă "Impedimenta!" și puterea vrăjii îl aruncă înapoi, abandonă încercarea de a-l toca pe Reacredință centimetru cu cenŹtimetru. ? Ce credeți că faceți? strigă doamna Hooch, în timp ce Harry se ridica în picioare. Se părea că ea fusese cea care aruncase Vraja de Oprire asupra lui; ținea fluierul într-o mână și bagheta în cealaltă; măŹtura fusese abandonată la câțiva metri depărtare. Reacredință era ghemuit pe pământ, scâncind și gemând, și îi curgea sânge din nas; George avea o buză umflată; Fred încă era ținut cu greutate de cei trei înaintași, iar Crabbe chicotea. ? Nu am mai văzut un asemenea comportament... Înapoi la castel, amândoi, și să vă duceți direct la biroul șefului casei voastre! Duceți-vă! Acum! Harry și George părăsiră terenul cu pași mari, gâfâind amândoi, fără să-și spună nimic unul altuia. Strigătele și cuŹvintele batjocoritoare ale mulțimii deveniră din ce în ce mai șterse, până când ajunseră în holul de intrare, unde nu mai auziră nimic, în afară de propriii lor pași. Harry realiză că încă îi zvâcnea ceva în mâna dreaptă, având pumnul vătămat de la maxilarul lui Reacredință. Uitându-se în jos, văzu ariŹpile arginti ale Hoțoaicei ieșindu-i printre degete și zbătânŹdu-se să se elibereze. Nici nu ajunseră bine la ușa biroului profesoarei McGoŹnagall, când ea se apropie cu pași mari de-a lungul holului din spatele lor. Purta un fular de la Cercetași, dar și-l dădu jos de la gât cu mâinile tremurânde, în timp ce se apropia de ei, părând neagră de supărare. ? Înăuntru! zise ea mânioasă, arătând spre ușă. Harry și George intrară. Profesoara se duse în spatele biroului și rămase în fața lor, tremurând de furie și aruncânŹdu-și pe jos fularul Cercetașilor. ? Ei, bine? zise ea. Nu am văzut niciodată o asemenea demonstrație condamnabilă. Doi contra unu! Explicați! ? Ne-a provocat Reacredință, zise Harry cu rigiditate. ? V-a provocat? strigă profesoara McGonagall, dând cu pumnul în birou, astfel încât cutia de metal cu carouri aluŹnecă de pe el și se deschise cu putere, umplând podeaua cu Tritoni de turtă dulce. Tocmai pierduse, nu-i așa? Sigur că vroia să vă provoace! Dar ce ar fi putut să vă spună ca să jusŹtifice ce ați... ? Mi-a insultat părinții, se răsti George. Și pe mama lui Harry. ? Dar în loc să o lăsați pe doamna Hooch să lămurească situația, ați decis să faceți o demonstrație de duel Încuiat, nu-i așa? răcni profesoara McGonagall. Aveți idee ce ați...? ? Hm, hm. Harry și George se întoarseră amândoi. Dolores UmŹbridge stătea în prag, înfășurată într-o pelerină verde de tweed, care evidenția considerabil asemănarea ei cu o ditaŹmai broasca râioasă, și zâmbea neatrăgător, șters, într-un fel de rău augur, pe care Harry ajunsese să-l lege de o nenoroŹcire iminentă. ? Pot să te ajut, doamnă profesoară McGonagall? întrebă profesoara Umbridge cu vocea ei otrăvitor de dulce. Profesoarei McGonagall i se urcă sângele la cap. ? Să mă ajuți? repetă ea, cu o voce sugrumată. Cum adică, să mă ajuți? Profesoara Umbridge se apropie de centrul biroului, cu același surâs șters. ? Vai, m-am gândit că îmi vei fi recunoscătoare pentru un plus de autoritate. Harry nu ar fi fost surprins dac-ar fi văzut-o pe profeŹsoara McGonagall scoțând scântei pe nări. ? Te-ai gândit greșit, zise ea, întorcându-se cu spatele la Umbridge. Ascultați cu atenție. Nu îmi pasă cum v-a provocat Reacredință, nu îmi pasă dacă v-a insultat fiecare memŹbru al familiei pe care îl aveți, comportamentul vostru a fost dezgustător și vă dau fiecăruia o săptămână de detenție! Potter, nu te uita așa la mine, o meriți! Dacă vreunul dintre voi mai... ? Hm, hm. Profesoara McGonagall închise ochii, parcă rugându-se să aibă răbdare, în timp ce își întoarse iar chipul către proŹfesoara Umbridge. ? Da? ? Eu cred că merită ceva mai mult decât niște simple detenții, zise Umbridge, zâmbind chiar mai larg. Ochii profesoarei McGonagall se deschiseră brusc cât erau de mari. ? Din păcate, zise ea, cu o tentativă de zâmbet reciproc care o făcea să arate de parcă i se blocase maxilarul, ceea ce contează este ce cred eu, având în vedere că sunt în casa mea, Dolores. ? Păi, Minerva, de fapt, surâse afectată profesoara Umbridge, cred că vei descoperi că ceea ce cred eu chiar contează. Ah, unde este? Tocmai mi l-a trimis Cornelius... adică ? scoase un mic râset, în timp ce cotrobăia prin geanŹtă ? tocmai mi l-a trimis ministrul... a, da... Scoase o foaie de pergament pe care o desfășură, dregân-du-și pedant vocea înainte să citească: ? Hm, hm... "Decretul Educațional Numărul Douăzeci și Cinci". ? Altul! exclamă profesoara McGonagall violent. ? Păi, da, zise Umbridge, zâmbind în continuare. Sinceră sa fiu, Minerva, tu ai fost cea care m-a făcut să-mi dau seama că mai aveam nevoie de un amendament... Îți amintești cum ai trecut peste mine, când nu am vrut să permit reînŹființarea echipei de vâjthaț a Cercetașilor? Cum i-ai prezentat situația lui Dumbledore, care a insistat să i se permită echipei să joace? Ei bine, zău că nu puteam să accept așa ceva. Am luat imediat legătura cu ministrul, care a fost de acord cu mine că Marele Inchizitor trebuie să aibă puterea de a-i priva pe elevi de privilegii, altminteri acesta... adică eu... ar avea mai puțină autoritate decât profesorii de rând! Și acum, înțelegi, nu-i așa, Minerva, câtă dreptate am avut să încerc să împiedic reînființarea echipei Cercetașilor? Groaznice apucături... mă rog, citeam amendamentul... hm, hm... "Marele Inchizitor va avea de acum autoritate supremă asupra tuturor pedepselor, sancțiunilor și privării de privilegii în ceea ce-i privește pe elevii de la Hogwarts, precum și puterea de a modifica aceste pedepse, sancțiuni și privări de privilegii care ar fii putut fi ordonate de alți profesori. Semnat, Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, Ordinul lui Merlin Clasa Întâi etc. etc." Rulă pergamentul și îl puse înapoi în geantă, zâmbind în continuare. ? Deci... chiar cred că voi fi nevoită să le interzic celor doi să mai joace vâjthaț vreodată, zise ea, uitându-se de la Harry la George și invers. Harry simți Hoțoaica zbătându-se înnebunită în mâna sa. ? Ne interziceți? zise el, cu un glas ciudat de depărtat, să mai jucăm... vreodată. ? Da, domnule Potter, cred că o interzicere pe viață va avea rezultatul dorit, zise Umbridge, zâmbind și mai larg, în timp ce îl urmărea cum se chinuia să înțeleagă ce spusese. Tu și domnul Weasley aici de față. Și cred, pentru mai multă siguranță, că ar trebui împiedicat și fratele geamăn al acestui tânăr... Dacă nu l-ar fi oprit coechipierii, sunt sigură că l-ar fi atacat și el pe tânărul domn Reacredință. Desigur, aș dori să li se confiște măturile; le voi ține în siguranță în biroul meu, ca să mă asigur că nu îmi va fi încălcată interŹdicția. Însă nu exagerez, doamna profesoară McGonagall, continuă ea, întorcându-se iar spre profesoara McGonagall, care acum stătea la fel de nemișcată ca și când ar fi fost cioŹplită din gheață, cu ochii la ea. Restul echipei poate să contiŹnue să joace, din partea lor nu am văzut nici un semn de violență. Ei bine... bună ziua. Și, cu o expresie de satisfacție maximă, Umbridge ieși din cameră, lăsând o tăcere îngrozită în urma ei. * ? Interdicție, zise Angelina pe o voce pustie, mai târziu în cursul serii în camera de zi. Interdicție. Fără căutător, fără prinzători... ce Dumnezeu o să facem? Nu se simțeau deloc câștigători. Oriunde se uita Harry, vedea chipuri dezamăgite și supărate; chiar și membrii echipei erau prăbușiți în jurul focului, toți în afară de Ron, care nu mai fusese văzut de când se terminase meciul. ? Dar este cumplit de nedrept, zise Alicia în gol. Și mă rog, cum rămâne cu Crabbe și cu acel balon-ghiulea pe care l-a trimis după ce se auzise fluierul? Lui i s-a interzis? ? Nu, zise Ginny amărâtă, încadrându-l cu Hermione pe Harry. Doar i s-a dat de scris, l-am auzit pe Montague râzând din cauza asta la cină. ? Și să îi interzică lui Fred, care nici măcar nu a făcut nimic! zise Alicia mânioasă, dându-și cu pumnul în genunchi. ? Nu sunt eu de vină că nu am făcut nimic, zise Fred cu o expresie foarte sumbră pe chip, l-aș fi bătut pe nenorocitul ăla mic până îl luau cu fărașul, dacă nu m-ați fi oprit voi trei. Harry se uită amărât pe fereastra întunecată. Ningea. Hoțoaica pe care o prinsese mai devreme zbura acum cu viteză prin camera de zi; oamenii îi urmăreau traiectoria ca și când ar fi fost hipnotizați, iar Șmecherilă sărea de pe un scaun pe altul, încercând să o prindă. ? Mă duc la culcare, zise Angelina, ridicându-se încet. Poate că până la urmă o să se dovedească totul un vis urât... poate că o să mă trezesc mâine și o să descopăr că încă nu am jucat... Fu urmată în scurt timp de Alicia și Katie. Fred și George se duseră și ei să se culce ceva mai târziu, uitându-se urât la toți cei pe lângă care trecură, iar Ginny îi imită imediat după aceea. Lângă foc nu mai rămaseră decât Harry și Hermione. ? L-ai văzut pe Ron? întrebă Hermione cu o voce joasă. Harry clătină din cap. ? Cred că ne evită, zise Hermione. Unde-o fi... ? Dar, chiar în clipa aceea, se auzi un scârțâit în spatele lor când Doamna Grasă se aplecă înainte și Ron intră streŹcurându-se prin gaura portretului. Era într-adevăr foarte palid și avea zăpadă în păr. Când îi văzu pe Harry și HerŹmione, încremeni locului. ? Unde ai fost? zise Hermione neliniștită, ridicându-se imediat. ? M-am plimbat, bâigui Ron, îmbrăcat în continuare cu hainele de vâjthaț. ? Pari înghețat, spuse Hermione. Vino și stai jos! Ron se duse lângă șemineu și se prelinse în scaunul care era cel mai departe de Harry, fără să se uite la el. Hoțoaica furată vâjâi pe deasupra capetelor lor. ? Îmi pare rău, murmură Ron, uitându-se în jos. ? Pentru ce? zise Harry. ? Pentru că am crezut că pot să joc vâjthaț, spuse Ron. O să plec de la echipă mâine la prima oră. ? Dacă pleci, spuse Harry, înciudat, n-or să mai rămână decât trei jucători în echipă. Văzându-i pe Ron derutat, adăugă: ? Mie mi s-a interzis pe viață. La fel și lui Fred și George. ? Poftim? strigă Ron. Hermione îi spuse toată povestea; Harry nu fu în stare să o mai spună o dată. După ce fata termină, Ron păru mai chinuit ca niciodată. ? Este numai vina mea... ? Nu tu m-ai pus să-l pocnesc pe Reacredință, zise Harry supărat. ? ... dacă nu aș fi atât de nepriceput la vâjthaț... ? ... nu are nici o legătură cu asta. ? ... m-a afectat cântecul ăla... ? ... oricine ar fi fost afectat. Hermione se ridică și se duse la fereastră, departe de discuția celor doi, privind cum zăpada era viscolită spre ochiul de geam. ? Știi ceva, te rog, las-o baltă! izbucni Harry. E destul de greu și fără să te învinovățești pentru toate! Ron nu spuse nimic, ci rămase privind mâhnit tivul umed al robei sale. După un timp spuse cu o voce pustie: ? În viața mea nu m-am simțit mai rău ca acum. ? Mersi la fel, spuse Harry cu amărăciune. ? Ei bine, spuse Hermione, cu vocea tremurându-i puțin. Mie nu îmi vine în minte decât un singur lucru care v-ar putea înveseli pe amândoi. ? Serios? zise Harry sceptic. ? Serios, spuse Hermione, cu un zâmbet larg pe chip, întorcându-se cu spatele la fereastra neagră ca tăciunele, plină de urme de zăpadă. S-a întors Hagrid.